duminică, 28 decembrie 2008

Ca-n vremurile bune...

Ei iată c-o trecut şi rockoteca atât de intens anunţată parcă zici c-ar fi vinit sfârşâtu' lumii.
La 111 ani de la naşterea lui Tudor Vianu, comunitatea rockerilor bârlădeni s-a reunit într-o formulă ceva mai completă ca-n alte dăţi pentru a participa la un eveniment ce riscă din păcate din ce în ce mai mult, să cadă în dizgraţia chiar şi a grupului lui ţintă.
Rockoteca a început plictisitor, asa cum era de aşteptat dat fiind lista de piese, şi abia după peste 45 de minute au venit primle aprecieri de la unul din artiştii pieselor ce rulau în rockoteca abscundă.
Prelungirea plictiselii a fost dată şi de micile probleme tehnice apărute şi care au dus la o întârziere de o oră.
Atmosfera a început încet încet să se dezmorţească odată cu intrarea efectivă în pâine, cu debutul părţii a doua.
Mai întâi de toate s-a încercat o busculadă (pogo, moshpit... cum vreţi să-i spuneţi) soldată însă cu accidente nefericite cauzate de spargerea unei sticle de suc de malţ cu hamei.
Părea a fi un incident izolat însă ca un făcut sângerările au continuat şi la scurt timp s-a stârnit o bătaie în toată regula pornită de la nişte orgolii fireşti ale unuia dintre metalişti faţă de unii al căror creier probabil că nu a fost şlefuit bine sau era aburit de alcool.
Bătaia în sine a fost una de porc dat fiind raportul de forţe, cam 16 la 1, însă ce-a urmat a fost şi mai rău. Ameninţările cu arest de 24 de ore ale celor dintre noi angajaţi pe ici pe colo, ameninţări cu pumnalul ale celeilalte tabere... multe ţineri... mulţi oameni încercând să calmeze... vă daţi seama.
Acest incident părea să încheie seară şi să umbrească definitiv şi irevocabil evenimentul ce cu siguranţă se dorea a fi cu totul şi cu totul altceva decât prilej de bătaie, mai ales că şi N.N. avea o atitudine uşor posomorâtă şi era evident nemulţumit de situaţie şi totodată îngrijorat pentru că o apariţie a Miliţiei putea strica de tot treaba, mai ales că dânşii arareori interpretează corect şi obiectiv o situaţie de conflict.
Sper bucuria mea, aveam să mă înşel amarnic. După îndelungi dezbateri (cam o oră a ţinut situaţia tensionată) spiritele s-au mai calmat şi evenimentul a continuat.
Spre ora 00:00 începusem să mă uit în stânga şi-n dreapta gândindu-mă că în curând "se vor împărţi pijamalele", aşa cum îmi place mie să spun despre cei care pleacă atunci când ţi-e lumea mai dragă. S-au împărţit însă de data asta păreau că sunt "cu porţia" căci la ora 00:00 erau încă destui oameni, cum nu am mai văzut anul ăsta.
Dar cum ceva când începe prost şi e să nu meargă bine continuă în aceeaşi notă, pe la 00:15 alte orgolii, tot ale noastre au făcut ca evenimentul să se oprească din nou, de data aceasta mai clar şi având în vedere şi ora... mă aşteptam să aud foarte curând: "în 15 minute închidem".
Rockoteca însă s-a încăpăţânat să renască din nou din propria cenuşă şi după dezbateri mai scurte de data asta, muzica a pornit din nou şi spiritul rockotecii renăştea.
A fost un sentiment frumos acesta pentru că oamenii au refuzat pur şi simplu să plece şi să admită că rockoteca se opreşte (din nou) din cauza unor orgolii nestăvilite ale unora sau altora.
Nu am să comentez decizia contestatarilor de a contesta calitatea muzicii şi de a forţa oprirea ei întrucât fiecare se cunoaşte pe sine mai bine decât aş putea eu vreodată să cunosc însă mă bucur foarte mult că până la urmă lucrurile au revenit pe făgaşul iniţial.
Partea a III-a şi a IV-a au fost, aşa cum era de aşteptat, şi cele mai intens trăite însă în jumătatea a doua a ultimei părţi lucrurile mergeau înspre direcţia filosofărilor şi al depănării de amintiri cu cei care din motive sociale ajung mai rar în BT-NN.
La ora 01:45 am auzit şi replica: "Închidim într-un sfert di orî!". Stând de vorbă cu Radu (Elf) ne uitarăm la ceas şi ne gândeam că totuşi până la această oră târzie în noapte au rămas, din păcate, numai cei aşa-zis bătrâni, adică cei ce-au pus bazele spiritului rockotecii în urmă cu ceva ani, cei care formau efectiv comunitatea pe vremuri. Acestora li se adăugau însă un Alex bine luat de alcool dar foarte fericit şi Tudor (pletosu' mic).
Din nou spiritul celor prezenţi care au refuzat să plece au făcut ca manifestarea să continue şi acel sfert de oră s-a prelungit exponenţial.
După încheierea celor 8 ore de playlist, cineva, dintre cei cu ştate vechi în comunitate, a luat iniţiativa şi i-a răsplătit pe cei rămaşi, cei care-au rezistat, cu coniac şi berică.
Rockoteca a încetat să mai fie imediat după acel moment însă nu înseamnă că şi spectacolul s-a terminat.
Muzica sfârşitului anilor '80 şi începutului anilor '90 a continuat să încânte pe cei care au uitat pentru o secundă de mizera societate. Artişti precum Mr. President sau Reel 2 Real i-au făcut pe cei prezenţi să escaladeze culmele fericirii...
Faptul că eram acolo cu toţii, simţindu-ne bine, acolo, în BT-NN, în locul pe care unii îl numesc "a doua casă" m-a făcut să oftez după vremurile trecute (o să revin cu asta într-un articol ce va să vină).
Spectacolul a ţinut până în jur de 3:30 când oboseala a început să pună capac mai tuturor, inclusiv lui Nea' Nelu, fapt ce l-a făcut pe acesta din urmă să anunţe... "a cam fost ora 3:00".
Cu greu m-am lăsat readus în realitatea infectă şi parcă mi-aş mai fi dorit "încă o piesă" şi încă una... nici nu pot descrie în cuvinte ce frumos a fost ACEA parte... fără bătăi, fără orgolii doar distracţie ... ca-n vremurile bune.
În jur de 3:45 am plecat alături de Tudor şi Alex, unii dintre puţinii în care încă mai sper că vor duce tradiţia BT mai departe, către vastele noastre apartamente.
Realizând că Alex, deşi nu e vreun luptător sumo, e destul de greu de cărat, am ales să folosim serviciile taxi. Surpriză: în locul unde ar fi trebuit să fie taxiuri nu erau.
Totuşi, nici n-am apucat să închid telefonul operatoarei de la firmă că a şi sosit. Spre mirarea noastră şi a lui Alex, acesta şi-a adus aminte adresa şi l-am putut livra în siguranţă în vastele sale apartamente :)
Apoi am pornit cu acelaşi taxi către casa mea după care Tudor şi-a continuat drumul singur până o stradă "mai la deal".
Mi-aş fi dorit să scriu acest articol atunci dimineaţa, la cald, însă oboseala şi frigul îmi măcinau fiecare oscior şi fiecare celulă a globului meu ocular şi astfel după numai 3 fraze am renunţat.
Ce rămâne după această rockotecă ? Rămân amintirile frumoase ale celor care nu au văzut până acum aşa ceva, rămâne o bilă albă pentru mine care demult nu mai asistasem la aşa ceva şi rămâne una dintre rockotecile foarte naturale, cu bune şi cu rele.
Vă rog pe toţi cei care aţi fost la eveniment sau aţi participat la ceva similar în trecut să-mi împărtăşiţi viziunile dumneavoastră. Eu aşa am văzut lucrurile.
Ştiu că nu pentru toată lumea a fost ceva reuşit însă ca orice lucru de pe planeta Pământ, nimic nu este şi nu poate fi perfect!
După această rockotecă cel mai mult îmi stă gândul la următoarea piesă căci transmite exact mesajul şi refularea pe care o simt eu vizavi de această idee a rockotecii. Aşadar, Queen - The show MUST go on!

2 comentarii:

  1. Data viitoare n-o sa mai ratez asa ocazie... Cand o sa cada o sa fiu acolo.

    RăspundețiȘtergere
  2. A fost interesant as fi vrut sa fiu si eu acolo din pacate problemele personale m`au oprit dar sper sa mai fie

    RăspundețiȘtergere

Ai reflectat în plus la cele de mai sus? Spune-ne şi nouă!

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails