miercuri, 31 decembrie 2008

A III-a oară consecutiv

Încrederea este mereu oarbă.
Oamenii sunt fragili.
Încrederea în oameni este mereu fragilă.
Cele mai bune arme sunt neîncrederea şi minciuna, spunea un prieten. Minciuna prin omisiune aş completa eu.
Scriu aceste rânduri întrucât pentru al treilea 31 decembrie consecutiv organizarea momentului de trecere dintr-un an relativ într-altul cade mai mult sau mai puţin pe mine. Acum doi ani şi anul ăsta a căzut aproape integral pe mine în vreme ce anul trecut a căzut într-o mai mică măsură.
Ideea este că atunci când te încrezi în prea mulţi oameni că-şi vor face treaba din timp şi LA TIMP te trezeşti pe ultima turnantă că de fapt niciunul nu a făcut mai nimic.
Când niciunul nu-şi face şi un plan B pentru fiecare aspect şi încep s-apară incertitudini şi probleme neprevăzute deranjul psihic este total iar a te umple de nervi devine ceva banal.
Ultima mea petrecere de revelion alături de prieteni şi apropiaţi bârlădeni riscă să fie mai rău ca un majorat cocalaristic la care sunt invitat fără să vreau.
Totuşi, privind partea plină a paharului, toate sindrofiile pregătite din timp au şanse mari să iasă rău, în vreme ce acelea organizate aproape ad-hoc şi din pripă ies mereu mai naturale şi voia bună este mai probabil să apară.
În fine... nu are sens să vă plictisesc prea mult şi vă spun doar că relativismul m-a atins chiar şi în ultima zi a anului în organizarea petrecerii de revelion. Într-o oră plec de-acasă şi nu ştiu către cine sau ce mă îndrept şi habar nu am cum va fi diseara sau cum voi fi eu mâine pe la ora asta.
Vă doresc vouă, cititorilor mei, un an plin de bucurii şi de împliniri.
Poate o să mai scriu ceva anul acesta, nu ştiu. Dacă nu... ne vedem la anul cu poze de la petrecere şi cu comentarii despre noaptea dintre ani.

Lucian Vâlsan.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ai reflectat în plus la cele de mai sus? Spune-ne şi nouă!

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails