vineri, 2 ianuarie 2009

Apă de izvor

Scriam eu în postul anterior, din ultima zi a anului 2008, că voi reveni cu poze şi cu comentarii.
Situaţia nu mi-a (ne-a) permis să face poze aşa că revin doar cu comentariile :) .
Să începem de unde-am rămas cu articolul precedent.
Am plecat pe la 10:20 A.M. de-acasă spre locul de întâlnire cu doi dintre cei cu care aveam să petrec noaptea dintre ani. După o întârziere a celor doi, obicei pe care eu sper să-l surpime în noul an, ne-am găsit şi am cărat până la mine câte ceva dintre cele trebuitoare la locaţia pe care trebuia să o folosim în seara respectivă.
Ne-am dus apoi la centrul de comandă, adică la BT-NN, pentru a ne întâlni şi cu restul care se pronunţaseră cum că şi-ar dori să fie alături de noi în noaptea dintre ani. Când colo surpriză! Întârziaserăm noi vreo 20 de minute dar tot eram primii ajunşi.
După o vodka de dimineaţă şi o cafică încep s-apară... mai întâi pletosu' mic şi apoi "bătrânul" Chetroi. Mai trebuiau să apară şi alţii însă nu au mai făcut-o.
Chetroi ne-a adus o veste de-a dreptul şocantă: Locul unde trebuia să se desfăşoare petrecerea nu mai era disponibil ! Casa era pusă în vânzare şi un cumpărător s-a ivit chiar în seara precedentă de 30 decembrie.
Vestea a picat cum nu se putea mai prost. Am început cu toţii să dăm telefoane peste telefoane şi, aşa cum probabil vă puteţi imagina, mai peste tot am primit răspunsuri negative sau răspunsuri menite să evite politicos răspunsul categoric negativ. Din păcate pe unde m-aş fi aşteptat eu să primesc răspunsuri pozitive fie am dat peste telefoane închise fie am prins oameni care deja se împăcaseră cu ideea că vor sta singuri acasă în noaptea dintre ani.
După o serie de telefoane şi diferenţiale ca-n serialul House M.D., pletosu mic părea să fie din ce în ce mai aproape de a cocheta cu ideea de a-şi petrece noaptea dintre ani la BT-NN. Desigur, fiecare dintre noi avea în cap câte-o obţiune egocentristă de tipul "la urma urmei mă pot duce acolo, acolo... sau acasă" însă nu asta era ideea. De pildă eu aş fi avut, cam la limită ce-i drept, suficient timp să ajung la Suceava sau la Oradea la câte-un prieten care mă invitaseră în prealabil să petrec cu el noaptea dintre ani.
Soluţia a venit din partea lui Florin care după nişte demersuri amuzante cu tatăl său, aflat într-un alt oraş, a decis că are apartamentul său disponibil şi că bunica sa se va doveni până la urmă cooperantă. După alte câteva încercări de-a găsi locaţii alternative am decis până la urmă să dăm curs acestei idei întrucât se apropia deja ora 14:00 când Nea' Nelu ne anunţaseră că va închide pentru a începe pregătirile pentru cei ce vor petrece aici noaptea dintre ani.
Ne-am îndreptat cu toţii înspre locaţie însă la jumătatea drumului pletosu' mic ne-a părăsit dându-ne de înţeles că nu va fi cu noi în seara aceea.
Cu multe bătăi de cap şi cu mulţi nervi am ajuns la apartament unde ne-a întâmpinat o doamnă simpatică şi cu comportament sinusoidal care după o convorbire telefonică cu tatăl lui Florin a început să ne spună cam cu ce-ar putea ea să ne fie de folos în demersul nostru temerar de-a face revelionul în 5 oameni(ni s-a alăturat fratele mai mic al Mihaelei şi al lui Florin) într-un apartament dintr-un bloc comunist.
Cu un buget de austeritate specific crizei economice [ :) ] am făcut împreună lista de cumpărături pentru noaptea dintre ani.
Mihaela şi Chetroi au plecat într-un suflet spre un supermarket din oraş iar eu şi Florin am plecat înspre domiciliul meu pentru a recupera cele cărate degeaba până acolo.
În jur de ora 17:00 aveam totul adunat şi petrecerea putea începe. Bunica lui Florin s-a dovedit o femeie de zahăr şi cu multă experienţă în ceea ce îsemna petrecerile şi a ciopârţit în viteză ceea ce se cumpăraseră pe post de aperitive, avea deja pregătit tort, sărmăluţe deci din punctul de vedere al mâncării era clar că nu aveam să suferim.
După rezolvarea parţială a dificultăţilor întâlnite în demersul de-a conecta calculatorul meu în LAN cu cel al lui Florin pe la 18:30 puteam spune că intrarăm în pâine pentru petrecerea de revelion.
Petrecerea a început greoi întrucât noi cu toţii ne trăgeam sufletul după alergătura de peste zi. Nu-i uşor să te trezeşti la 7:30 A.M. pe 31 decembrie şi aproximativ 12 ore mai târziu să te aştepţi să te poţi distra după ce pe tot parcursul zilei ai alergat încercând să organizezi cât de cât un eveniment dedicat trecerii dintre ani.
Încetul cu încetul atmosfera s-a dezmorţit şi spre ora 22:00 începuserăm să ne simţim cât de cât bine.
Am trecut în revistă multe genuri de muzică şi am mâncat bine, aşa cum n-am mai mâncat până acum la o petrecere de revelion, totul desigur îndoit cu darul rusesc numit vodka dar şi cu licoarea ardelenească horincă. De vin eu personal nu m-am atins.
Faza anului 2008 s-a consumat atunci când eu am pus piesa "A a apă de izvor" a celor de la Afonica (sau Claudiu şi Virgil) iar bunica gazdă a intrat în cameră iar Mihaela s-a grăbit să oprească sunetul. Bunica a auzit câte ceva parţial şi a început să ne vorbească despre importanţa apei de izvor în viaţa omului stârnind hohote de râs printre noi cei cărora gândul le stătea oriunde în altă parte decât la apa de izvor.
La ora 23:40 am ieşit din casă cu toţii spre a ne îndrepta spre centrul oraşului cu scopul de-a admira artificiile trase din bani publici de către Primăria oraşului de pe acoperişul Casei de Cultură.
Am avut o viteză de invidiat dintr-un capăt într-altul al oraşului, viteză sporită şi din cauza frigului pătrunzător (cam -13 grade celsius) dar şi din cauza numărului foarte mare de petarde pocnite în jurul nostru, unele din ele în sticle, care sunt foarte periculoase.
La 23:57 eram în centrul oraşului şi preţ de 30 de minute am admirat superbele artificii, ne-am îmbrăţişat, ne-am urat reciproc un an mai bun şi am gustat savoarea unui Rothmans produs la mama lui şi care din păcate la noi nu se vinde.
La 00:25 am plecat înapoi spre apartament chitiţi să schimbăm factura petrecerii, spre ceea ce numeam noi repriza a II-a a petrecerii .
La oo:50 am ciocnit un păhărel de şampanie şi am dat drumul la muzichie. Câteva piese de scuturat mătreaţa şi nişte vodkă au încălzit atmosfera şi lucrurile mergeau din ce în ce mai bine.
Oboseala a început să-şi spună cuvântul pe la ora 02:00 asupra Mihaelei care a adormit. Noi ceilalţi, eu, Florin, Chetroi şi micuţul Adi am rămas pe baricade. Pe la 02:30 a adormi şi Adi însă pentru mine parcă nu mai conta.
Am început alături de Chetroi să depănăm amintiri pentru mai tânărul Florin şi aşteptând ora 04:00 când aveam de gând să mergem la colindat.
Pe la 03:45 am început să-i trezim pe cei doi care adormiseră şi să ne îmbrăcăm pentru a ne vizita prietenii şi apropiaţii spre a ne face o idee cum au petrecut ei intrarea în 2009.
Pregătirile au durat mult astfel că în jur de 05:00 am ajuns la BT-NN. Acolo nu i-am mai găsit chiar pe toţi cei care au fost la început însă cei care erau păreau destul de fericiţi însă luaţi profund de alcool. "Nu mă interesează <>, hai la rock !!!", spunea unul dintre ei. Important e că erau fericiţi. Acolo l-am întâlnit şi pe Tudor Pletosu' mic care parcă nu era aşa fericit (sau poate aşa mi s-a părut mie) şi părea îmbrăcat pentru plecare.
Într-un sfert de oră am salutat pe toată lumea, celor mai conştienţi le-am urat toate cele bune şi ne-am continuat drumul.
Drumul a mai avut o singură oprire, la revelionul organizat într-un cabinet notarial la iniţiativa fiicei proprietarului. Acolo, supriză. Contrar aşteptărilor noastre, la 05:40 încă erau aproape toţi acolo, inclusiv cei doi pletoşi pe care doream în mod special să-i vizităm. Cei doi, Paul şi Alex, ne-au relatat că de mâncare şi alcool nu au dus lipsă însă muzica nu a fost pe placul lor (compromis pe care-l acceptaseră încă de la înscriere :) ). Vă daţi seama cum e să faci revelionul alături de părinţii lui X şi cu o muzică pe care nu o agreezi şi alături de unii oameni slab dezvoltaţi intelectual, nu ? Oricum, cei doi au trecut repede peste asta şi s-au simţit bine. După ce ne-am urat reciproc un an nou mai bun ca cel de dinainte am plecat spre apartament pentru repriza a III-a .
Pe drumul spre casă ne-am întâlnit cu un prieten al Mihaelei şi al lui Florin care ni s-a plâns că deşi a cheltuit o grămadă de bani într-un club de fiţe din oraş, nu s-a simţit bine. Vorba ceea şi frustrat şi cu banii luaţi.
Întorşi acasă şi treziţi datorită frigului am continuat petrecerea care deşi în puţini oameni, a continuat pe-o pantă ascendentă.
Punctul culminant s-a atins în jur de 07:30 când vodka şi horinca au început să-şi facă efectul şi ne-am amuzat copios pe piese de tipul "Trilogia c*****lui", "Ce mult te-am iubit Paraschivo", "Vine valu' îmi ia calu'", "Mama lor" sau "Zavalaidânga".
În jur de ora 10:00 am tăiat tortul care era cam prea dulce apoi am continuat să ascultăm piese de tipul celor enunţate mai sus.
După ora 12:00 am revenit la depănatul de amintiri şi la comparaţiile între cum a ieşit petrecerea noastră şi cea de la BT-NN, de la notar şi cea a celui pe care l-am întâlnit pe stradă.
Nu am să comentez concluziile la care am ajuns acolo şi nici nu am să le fac cunoscute. Am să spun doar că nu contează cum te văd ceilalţi ci e important ca tu să te simţi bine. Cam egocentrist dar asta este realitatea contemporană.
În jur de ora 14:00 am început să discutăm filosofii, pregătindu-ne psihic pentru noul an în care tocmai am intrat. O oră mai târziu avea să plece şi Chetroi, nedorind să fie răpus de tot de licoarea lui Bachus şi de licoarea de la Est de Prut, vodka.
Promiţându-le alor mei că până se întunecă ajung acasă, am plecat pe la ora 17:00, ajutat de Florin să târâi tigaia până la taxi şi pe la 17:25 eram acasă bând o cafea.
Ce-a rămas după această petrecere ad-hoc ? A rămas o petrecere care deşi nu a avut nimic special faţă de un full-night obişnuit a avut totuşi un caracter mai degrabă de Clopot al lui Gauss decât sinusoidal. Fără evenimente extreme şi fără mediocritate ieftină. Ultimul revelion alături de prieteni bârlădeni a fost unul reuşit una peste alta şi, aşa cum îmi place mie să zic: Se putea şi mai rău.
A urmat un moment de igienă sumară şi un maraton de somn de 24 de ore în care mi-am încărcat bateriile pentru noul an, an care în prima sa jumătate cel puţin, se anunţă greu. Vom trece peste toate şi la urma urmei viaţa merge înainte, cu bune şi cu mai puţin bune.
La final de articol vă doresc şi vouă un an 2009 plin de împliniri iar ţărişoarei acestea, România îi doresc să se deştepte şi să creadă mai mult în forţele proprii.

4 comentarii:

  1. Mă bucur că te-ai distrat de revelion! Buuună petrecere... păcat că nu poţi să îmi trimiţi şi mie nişte vodka... [nu sunt mare beutoare de spirtoase, dar pentru orice există un început, nu?];))
    Oh, and... A Happy New Year!

    RăspundețiȘtergere
  2. Bravo, Bravo!Si pe mine nu m-ai anuntat, bravo.
    Nu-i nimic, bun ca te-i "dixtrat".Apropos, Silviu..."la telefon"

    RăspundețiȘtergere
  3. Păi măi eu te-am sunat dar am dat în cutia poştală a ta. Ce să-ţi fac?...

    RăspundețiȘtergere
  4. Tot ce-i bun vine deodata.
    respecte,
    toujours le pere en question.

    RăspundețiȘtergere

Ai reflectat în plus la cele de mai sus? Spune-ne şi nouă!

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails