joi, 22 ianuarie 2009

BT-NN - trecut, prezent şi viitor (partea a III-a)

Rămăsesem în articolul precedent la data de 4 august 2007 când în cadrul BT-NN s-a desfăşurat manifestarea Staniol Project şi de la care am arătat câteva poze şi două filmuleţe.
Toamna anului 2007 a marcat dura tranziţie dintre vechea generaţie şi cea nouă. Era clar că indiferent de părerile unor sau altora, comunitatea se reforma. Către ce? La acea vreme nu se ştia.
Până în luna lui noiembrie rockotecile fie au ieşit foarte rău, fie nu s-au mai făcut din lipsă de interes.
Noua generaţie avea muzica pe tavă. Este generaţia care nu a prins momentele când ascultai o piesă black metal pe casetă la un casetofon mono pe care ţi-l cumpărase mama după ce strânsese bani o vreme pentru scopul ăsta.
Rockotecile, atunci când se mai făceau în acea perioadă, erau de fapt seri cu muzică pentru că interesul pentru muzica pusă era scăzut. Totodată, o dată cu trecerea timpului, de la o săptămână la alta mai apărea câte cineva care "vroia şi el o melodie". Din punctul meu de vedere problema nu era aceasta ci faptul că o vroia în acea secundă când deja rula o piesă în boxe şi era pe la jumătate.
Rockoteca părea să se ducă de râpă şi să revină la stadiul la care era în urmă cu doi ani: deloc. Când se punea problema de a nu se mai organiza deloc, nimănui nu convenea, dar când îi întrebai de ce nu participă la evenimente spuneau că organizarea e de căcat.(este citat!)
Pe la sfârşitul lunii octombrie, cei rămaşi din vechea generaţie, au început din nou să-şi pună problema organizării de rockoteci, fiind vădit deranjaţi de aspectul apatic pe care-l luaseră rockotecile, transformate, după cum spuneam, în seri cu muzică mai degrabă.
Vlad Vuiet (vocal Ashaena) ilustra cel mai bine într-un post de-al său pe Forumul Rockerilor Bârlădeni situaţia de la acea vreme. Să cităm: Ideea de rockoteca e buna,pacat ca nu sunt oameni care sa mai guste astfel de evenimente apocaliptice la noi.Chiar daca vine lumea la rockoteca toti stau langa buda si asculta muzica la telefon sau ies in strada si fac (emo) street fight.De fiecare data cand a fost rockoteca m-am simtit fain,mai putin intr-o seara care era preaaa lenta pentru gustu meu.
Nu conteaza cine face rockoteca,chiar daca e popular sau antipatic,lumea trebuie sa se bucure de-o seara metal/rock in propriul oras,chiar daca locatia e cum e si poate sunetul nu e tocmai cel mai bun,dar chiar nu s-o saturat lumea de stat sambata seara in fata monitorului si sa se uite la comedii de pe odc?Si sa faci rost de 5 lei toata saptamana sa ai de 2 beri si 3 tigari nu mi se pare ceva extraordinar stiind ca iti versi toti nervii adunati in 6 zile pe un headbang de sanatate.
Nu zicea deloc rău, numai că trebuiau convinşi şi cei veniţi din urmă de acest lucru. Puteţi urmări întreg firul discuţiei ce-a avut loc la vremea respectivă, aici.
La 5 ianuarie, ParaDex a anunţat că pe 10 va fi rockotecă şi a început să plouă cu preferinţe pe forum. S-a ţinut cont de toate preferinţele postate acolo şi atunci s-a organizat prima rockotecă cu playlist-ul cunoscut de dinainte şi ales exclusiv de cei ce urmau să participe la eveniment.
Trebuie menţionat că rockoteci cu monitorul stins şi cu muzica ce curgea în mod cursiv, fără a fi întreruptă în mijlocu-i de nu ştiu ce preferinţă spontană a unuia sau altuia, s-au mai făcut şi unele dintre ele chiar au fost de succes. Problema acelor rockoteci era că nimeni nu ştia la ce să se aştepte pe post de următoarea melodie şi astfel că te putea prinde piesa preferată vorbind la telefon, la toaletă (budă) sau ca tu să fi plecat deja crezând că o piesă pe placu-ţi nu va fi. Chiar şi-aşa, acele rockoteci erau considerate cele mai reuşite dat fiind faptul că erau continue de la început şi până dincolo de miezul nopţii, fără întreruperi inutile în mijlocul melodiei.
Revenind la rockoteca din 10 noiembrie, vă prezint şi câteva poze de la acel eveniment:
Din păcate s-au mai pierdut din pozele în care erau ilustrate majoritatea personagiilor prezente la eveniment însă, dacă este să ne luăm după reacţiile de pe forum, cred că aceasta era prima rockotecă de succes la care participaseră deopotrivă membri ai vechii generaţii cât şi membri ai nou-venitei generaţii.

Ceea ce era cu adevărat îmbucurător era faptul că, dacă ne chinuiam puţin, ne puteam adapta la noul val şi astfel să readucem rockoteca la un standard măcar apropiat cu cel din urmă cu un an.
Ei bine, o minune ţine cam trei zile, în cazul nostru, cam trei rockoteci.
După acest eveniment întâmpinat cu o multitudine de reacţii pozitive, a urmat un eveniment ce a rămas deocamdată singular. O rockotecă cu specific românesc de 1 Decembrie, ziua naţională a României.
Deşi iniţial a fost privită cu mult scepticism, în special din cauza faptului că o bună parte din componenţii "noului val" nu concepeau să existe muzică bună dincolo de trupele "faine" de "afară". Puţini dintre cei noi auziseră de Bucium, Focul Viu, Celelalte Cuvinte, Bucovina, Altar, Implant pentru refuz, Trooper, Taine, God, Crize, Dies Irae, Argus Megere sau Ura de După Uşă, trupe ale căror melodii au fost prezente în cele aproximativ 160 de melodii ce-au rulat în acea seară.
Vă mărturisesc că am fost foarte surprins, e drept, plăcut surprins, când am văzut că încetul cu încetul, deşi nu cunoşteau toţi toate piesele, lumea s-a încins în atmosferă şi până la urmă a fost un eveniment reuşit. Ideea de a include în playlist-ul rockotecii, în deschidere, câteva piese de tipul "Aşa-i românul", "Doamne ocroteşte-i pe români"(Veta Biriş), "Treceţi batalioane române Carpaţii" sau alte piese de tipul acesta cu menirea de a stârni o urmă de apreciere pentru ţară, a fost una "trecută cu vederea". Mai pe româneşte, multora nu le-a convenit dar având în vedere că în rest totul a ieşit bine, au evitat să se "plângă" tratând muzica de început la o ţigară, în afara barului.
Pentru mine, a fost clar începând cu acel moment că acea criză de identitate naţională despre care citisem cu câteva luni înainte, era un fapt real şi cât se poate de grav şi bine "intrat în pâine".
Faptul că au existat chiar întrebări ironice de tipul "da' fac şi românii metale?Uau! Nu ştiam." mă fac să cred că mai degrabă niciunuia nu-i pasă pentru că nu toate trupele a căror muzică ne-a delectat pe 1 Decembrie erau atât de necunoscute (Celelalte Cuvinte de exemplu are o vârstă mai mare ca a mea).
Noua generaţie venea cu mult chef de distracţie dar şi cu foarte multe carenţe în ceea ce priveşte cultura lor muzicală. De aceste carenţe au avut grijă doar unii dintre ei, majoritatea preferând să plutească în derivă undeva între muzică şi non-muzică.
Până la finalul lui 2007, BT-NN a mai găzduit încă două astfel de manifestări despre care însă nu îmi amintesc nimic deosebit şi totodată nu găsesc nici vreo poză de atunci.
Ceea ce este important, este că la 30 decembrie 2007, lucrările de demolare a sobei şi de construire a noului separeu, care serveşte astăzi drept separeu pentru fumători, au fost considerate "aproape gata" şi respectivul separeu dat în folosinţă. Pentru cei ataşaţi sentimental de BT-NN, am să vă arăt niscaiva imagini din prima seară în care separeul a deservit conform menirii sale.
Pozele nu ilustrează întocmai bine, pentru că la vremea când au fost făcute, nu se gândea nimeni la faptul că vor servi ca imagini de arhivă, faptul că pereţii erau neterminaţi şi că lemnul acela de pe perete era neşlefuit.
Separeul a fost iniţial construit din dorinţa de extindere a barului pentru că la rockoteci se călca lumea în picioare (sau cel puţin în trecut se întâmplase asta).
Normele "ieuropene" şi schimbul de generaţii au făcut ca în separeu să se înghesuie fumătorii (majoritari în comunitate) şi restul barului să fie predominant gol.
Cel din stânga (în imaginea din dreapta scrisului) avea să fie în anul 2008 personajul - resursă în ceea ce priveşte rockotecile.
Indiferent câte divergenţe aş fi avut eu cu el, nu pot să nu spun că în 2008, profitând de scăderea interesului vechii gărzi de a organiza rockoteci, personajul din fotografia de mai sus, GZ numit de prieteni şi apropiaţi, a organizat rockoteci, dar şi pseudo-rockoteci cum nimeni n-o mai făcură înaintea-i.
Nu ştiu câţi dintre dumneavoastră, stimaţi cititori metalişti bârlădeni şi nu numai, conştientizaţi că acest om şi-a cărat "tigaia" din cartierul rău-famat de unde locuieşte şi până la BT-NN de cel puţin 50 de ori pe parcursul anului 2008.
Un efort considerabil pe care nu ştiu câţi dintre noi ar fi dispus să-l facă. Totuşi, chiar şi-aşa, eu prefer sistemul puţin, rar şi bun decât sistemul mult, des şi (foarte) prost.
Gusturile sale destul de limitate, mai ales la începuturi, lipsa de interes pentru rockoteci care revenea în prim plan în prima jumătate a anului 2008, dar şi senzaţia de superioritate căpătată datorită unui ego necontrolat, au făcut ca rockotecile lui GZ să fie pe sistemul "una caldă, patru reci".
Nu era rău, dar parcă prea mă săturasem să aud aceleaşi 15 piese zi de zi. Într-o perioadă în 2008 se făcea rockotecă atât vinerea seara cât şi sâmbăta şi duminica, fapt ce o făcea să ajungă ceva banal, exact caracteristică pe care în mod normal o rockotecă nu o are.
După cum spuneam, că anul 2008 a fost dominat de prezenţa acestui personaj, primul eveniment din noul an a fost ziua onomastică a lui GZ, 7 ianuarie.
Din pozele vechi îmi venea uşor să selectez câteva pentru a le posta aici însă dintre acestea mai noi îmi vine foarte greu, dar... hai totuşi să fac o încercare:








Desigur, a venit destulă lume, s-a cântat la chitară electrică şi s-a ascultat multă muzică veche.
Conflictul dintre generaţii a fost vizibil mai ales că au fost prezente şi persoane mai în vârstă decât mine, unele chiar mai apropiate de vârstă de părinţii mei. Vă daţi seama cam cât de bine se puteau simţi acei oameni când din mijlocul unei piese din anii '70 se sărea direct într-o piesă produsă 35 de ani mai târziu ? Desigur, motive existau.
Noi suntem o naţie a scuzelor. Încă nu s-a inventat o naţie care să fie în stare să formuleze oricând scuze pentru orice. Ba "se apăsa din greşeală", ba "sărea singur", ba "făcea figuri mouse-ul"... explicaţii existau şi încă multe, toate destul de plauzibile până la un punct.
Eu personal m-am simţit bine pe 7 ianuarie 2008 şi, credeam eu, am păşit cu dreptul în 2008 în ceea ce priveşte BT-NN.
La 20 ianuarie 2008, a avut din nou loc o reuniune a "reformatei" comunităţi a rockerilor bârlădeni. Vă mărturisesc că atunci l-am îmbrăţişat pe Paul de mama focului, căci nu de alta dar atunci când am intrat eu, el era singura persoană pe care o cunoşteam prezentă în bar.
Pentru a ilustra cât de mult se schimbaseră oamenii într-o perioadă de timp atât de scurtă... iată aşadar încă vreo câteva poze:
Unii dintre cei din aceste poze nu au mai revenit până în prezent, alţii au mai trecut ocazional, iar unii au devenit clienţi fideli începând cu această manifestare.
Îmi amintesc faptul că pe la 2:30 dimineaţa am zburat într-un suflet pentru a mai lua ţigări şi s-a mai stat mult după ce am revenit.
Cred că aceasta a fost ultima oară când o simplă rockotecă a ţinut lumea acolo atât de multă vreme.
Mai târziu aveam să realizez că 1 Decembrie 2007 fusese într-adevăr ultimul moment reuşit.
Totuşi, chiar şi în acest stil şovăielnic, anul 2008 avea să fie un an plin de evenimente, mai ales în a doua jumătate a acestuia însă mereu marcat de micile conflicte dintre generaţii şi totodată presărat cu veşnica problemă a duratei reduse a manifestărilor, ceea ce numesc eu împărţirea pijamalelor.
Cu mai multe comentarii despre seria Malaventum şi As I Slither vă aştept în partea a IV-a, parte pe care sper s-o scriu până în 15 februarie.
Aştept opiniile dumneavoastră şi să ne-auzim cu bine şi la următorul articol.



9 comentarii:

  1. ohooo acu am devenit subiect de discutii pe blog? mhmmmm

    RăspundețiȘtergere
  2. mi se pare corect tot ceea ce ai zis . totusi nu`mi aduc aminte sa fi fost printre primii care au intrat si au servit o bere or smth in noul separeu ;)) spor cu urmatoarele parti :D \m/

    RăspundețiȘtergere
  3. Sa te apuci sa scrii o carte despre asta! Meriti o cIapa!

    RăspundețiȘtergere
  4. Nu e o carte. Şi-n plus, după cum spuneam, nu eşti obligat să citeşti.

    RăspundețiȘtergere
  5. Ha ha, ma bucur sa vad ca cineva a apreciat ceea ce am incercat eu sa fac :)). Se pare ca nu a iesit foarte bine dar na, eram mic :D. Gz here, salutrai Luci si multa sanatate !!!

    RăspundețiȘtergere
  6. placut doar ca multi au uitat de vremurile bune;ma bucur ca mai are cine sa ne aduca aminte ,vechea gasca a plecat in lume si stiti prea bine la cine ma refer ,sunt prea putin cei ramasi in barlad

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Și o bună parte dintre cei aflați încă în Bârlad vor pleca de îndată ce vor fi terminat liceul.
      Mai trist e că nu vine chiar nimeni din urmă.

      Ștergere

Ai reflectat în plus la cele de mai sus? Spune-ne şi nouă!

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails