vineri, 16 ianuarie 2009

Eminescu - comemorare cu iz snobistic şi/sau fugitiv la Bârlad

În urmă cu trei zile, Casa de Cultură a Sindicatelor din Bârlad anunţa prin intermediul unui articol de pe blogul instituţiei că în sala de conferinţe a acesteia se va organiza manifestarea intitulată Eminescu - spirit etern cu ocazia împlinirii a 159 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu.
Nu am făcut poze şi nici nu am filmat dar mă bucur că nu am făcut-o căci per ansamblu manifestarea a ieşit mai rău decât orice aş fi putut eu să-mi imaginez. Vina desigur este purtată atât de către organizatori cât şi de participanţii la acest eveniment, fie ei lectori sau spectatori.
Evenimentul a fost deschis de directorul Casei de Cultură cu un discurs plin de expresii simandicoase şi folosind comparaţii pe care eu unul le-am considerat de prost gust. Exemplul cel mai elocvent a fost când dânsul a pomenit despre o personalitate care este din aceeaşi zonă cu Mihai Eminescu şi a spus despre acea personalitate ca fiind "venită pe axa Clapon - Eminescu", referindu-se la faptul că profesorul Clapon (Şcoala de Arte din Bârlad) este venit tot din zona nordică e României. Cred că nici domnul Clapon nu-şi doarea să fie inclus într-o astfel de comparaţie.
Deşi este bârlădean, domnul director a spus despre domnul Puflea că este profesor la Liceul nr. 1, or dacă îmi aduc eu bine aminte domnia sa predă la Liceul Teoretic "Mihai Eminescu" din Bârlad... iar Liceul nr.1 nici măcar nu ştiu unde este, dacă este :) .
Următoarea care a luat cuvântul a fost bibliotecara instituţiei, doamna Mariana Sava, al cărei discurs a avut un fir mult mai logic în ciuda perturbărilor groaznice cauzate de tonalităţile soneriilor de telefoane mobile ale diferitor personaje care probabil că au crezut c-au intrat în cârciumă şi nu într-o instituţie de cultură.
A luat mai apoi cuvântul domnul profesor Puflea, despre care auzisem în prealabil doar cuvinte frumoase, despre care pot spune că trăieşte stări orgasmice când vorbeşte despre Eminescu. Ba mai mult, domnia sa este chiar un ultras al lui Eminescu demonstrându-ne că poate recita dintr-o serie largă de opere ale acestuia şi numindu-l pe fostul Eminovici "sfântul poeziei române".
Domnia sa a avut un discurs fluent dar la un nivel mult peste cel pe care-l putea percepe majoritatea participanţilor care deja căscau sau se arătau plictisiţi, mai ales pentru că nu înţelegeau mare lucru. Vă daţi seama cum sună termeni de tipul "sinestezie", "eminescolog" sau comparaţii cu "Goethe" sau "Baudelaire" pentru nişte elevi de gimnaziu care-au studiat doar "Somnoroase păsărele" ?! De asemenea dânsul a făcut o comparaţie care mie mi-a plăcut între o oglindă ce poate reflecta greşit şi o minte îngustă ce poate interpreta greşit un suflet bun.
Pe de altă parte, domnul Puflea, s-a hazardat în a-i face inculţi pe toţi cei care-l contestă pe Eminescu şi de a acorda numeroase limbi în trei litere celor care-i elogiază opera.
A urmat apoi o poezie recitată de un component al grupului Ding Dong sub îndrumarea profesoare Anamaria Luchian, precum şi o melodie interpretată de acest grup. Poezia era despre toamnă. Părerea mea e că alegerea nu a fost una întocmai fericită.
După momentul artistic au urmat întrebările, stabilite unele dintre ele de dinainte, cu riscul de-a părea acţiune comunistă, regizată, dar chiar se temea lumea că nu are cine să ia cuvântul din public. Se pare că aveau dreptate. Cu întrebările scrise în faţă şi cu greu s-au opintit unul câte unul să adreseze întrebări.
L-am întrebat şi eu pe domnul Puflea de ce trebuiesc băliţi de salivă în trei litere cei ce aduc adulare lui Eminescu şi de ce trebuiesc făcuţi inculţi cei ce-l contestă, indiferent de motive. Domnia sa "a întors-o ca la Ploieşti" argumentând că s-a referit la "ziariştii de duzină" răsăriţi în epoca post-decembristă. Deşi nu sunt un mare fan Eminescu, restrângând afirmaţia domniei sale strict la perioada de după decembrie 1989, domnia sa are mare dreptate şi nu numai în privinţa criticii literare ci cam în orice domeniu a început să se întâmple asta... dar asta e o altă poveste.
Ceea ce mi s-a părut de mare porc în încercările domnului Puflea de a răspunde întrebărilor a fost faptul că s-a autosituat pe axa marilor eminescologi şi a citat în repetate rânduri din propriile-i "esee de critică literară" de parcă noi cu toţii trebuia să ştim ce "esee" publică dânsul prin "Baaadul literar" sau alte publicaţii de tipul acesta pe care nimeni nu se agită să le promoveze.
După ce "s-a terminat" cu întrebările a urmat un nou moment neartistic de această dată cu un cântec(tot despre Eminescu) interpretat extrem de fals şi zgârâietor la ureche de către acelaşi grup Ding Dong. După cântecelul cu originile în repretoriul vechiului Cenaclu Flacăra, a urmat o recitare a poeziei "La steaua" de Mihai Eminescu o recitare, din punctul meu de vedere, mai slabă decât a mea din 1998 când modul meu de a mă exprima lăsa profund de dorit. (Îmi doresc să cred că acum lasă mai puţin de dorit)
Nu numai că grupul falsa de cădea tencuiala de pe pereţi dar nici măcar nu cântau toţi. Doar 10 din cei aproximativ 25 (nu i-am numărat dar păreau de două ori mai mulţi cei care nu cântau) de membri mişcau din buze, restul, cei mai din spate îşi verificau SMS-urile sau căscau plictisiţi.
Ca să le mai crească moralul, profesoara Luchian, coordonatoarea grupului, a intrat între ei şi a cântat alături de ei (nu vezi aşa ceva în fiecare zi!). Desigur va apărea în hârtii semnul de bifat pentru activităţi extraşcolare şi probabil dânsa va primi bonificaţii la salariu pentru asta, în ciuda faptului că prestaţia grupului a fost per ansamblu penibilă, salvându-i puţin prestaţia de la ultima piesă. Copiii nu erau vinovaţi... profesoara era vinovată pentru că a ales mulţi ca să iasă la număr... să fie acolo. Ca la noi, la români.... mult şi prost. Cine le spală onoarea copiilor despre care toţi au gândit negativ, pentru că, doar dacă erai surd nu puteai să nu remarci falsările teribile? Probabil cei care au stat mai în ultimele rânduri nu au auzit căci au cântat şi variabil... alternând momentele în care nu auzeai silabele rostite cu momente în care ţipau toţi într-o falsare perpetuă.
Ultimul care a luat cuvântul a fost domnul Mălinescu, cel care a ţinut mai întâi de toate să ne spună că este secretar literar la Teatrul V.I.P. din Bârlad încă de la înfiinţarea acestuia din 1956.
Deci dacă domnia sa este de 53 de ani acolo... vă cam puteţi da seama de vârsta dânsului.
Probabil vârsta a fost factorul determinant pentru afirmaţiile sale dintre cele mai pestriţe ca de exemplu "Luceafărul cu cele 84 de strofe ale sale". Ce l-o fi făcut pe domnia sa să creadă că păsa cuiva din sală ce piese s-au pus în scenă la teatrul V.I.P. în anii '70 nu pot să-mi dau seama cum nu pot să-mi dau seama de ce ar fi trebuit să-mi pese mie de cât respect îi poartă domnia sa doctorului Teodorescu, un alt personaj cu aproape trei cifre la vârstă şi mai aproape de doi metri sub pământ decât doi metri în înaltul filosofiei sau artei.
Domnia sa, deşi era recomandat ca fiind poet, a făcut nenumărate greşeli gramaticale, ceea ce mă face să nu vreau să-i citesc poeziile sau să le audiez. Se vede c-a murit George Pruteanu.
Observându-se durerea profundă în trei litere ce dăinuia prin sală, domnul Mălinescu a fost "ajutat" să-şi încheie expunerea iar manifestarea a fost încheiată de acelaşi grup Ding Dong cu o piesă mult mai bine cântată şi mult mai închegată însă pe care din păcate au interpretat-o într-un soi de allegro-adaggio căci la un moment dat erau cu o măsură şi ceva înaintea negativului redat de pe CD. Probabil că se grăbeau şi ei să ajungă acasă.
Aşadar s-a încheiat o manifestare care început de nicăieri şi s-a terminat niciunde, în care nu s-a discutat foarte serios (e drept că în mare parte nici n-aveai cu cine) şi de pe urma căreia vor profita profesoraşii ce vor trece în proiect c-a fost sala plină sau că au făcut activităţi extraşcolare cu elevii lor. Eminescu? Las' că mai vedem în iunie când facem 120 de ani de la moartea sa.
Sunt deranjat de divinizarea lui Eminescu iar această manifestare nu a făcut decât să mai adauge nişte bale de ultras Eminescu pe poza sa şi grupurile de snobi să se mai vadă între ei.
Faptul că au sunat telefoane pe tot parcursul manifestării iar domnul director al Casei de Cultură a trebuit să o facă şi pe poliţistul pentru a linişti spiritele în sală mă face să cred că pe de altă parte, acest oraş nici nu mai merită mai mult în materie de activităţi culturale.
Alte oraşe mai mari ale ţării şi-ar dori ca la ei să se desfăşoare un aşa volum de activităţi culturale iar Bârladul, cu o tradiţie seculară în cultură îşi bate joc de puţinul pe care-l mai are.
Ajung la concluzia că ne merităm soarta.

7 comentarii:

  1. Am citit cu mare atentie ceea ce ai scris despre activitatea dedicata de Casa de Cultura lui Mihai Eminescu, sau mai corect spus, memoriei lui Eminescu. Sunt o persoana directa din cate ma cunosti, deci am sa fiu la fel si de aceasta data(sau cel putin asa cred eu.) Iti dau dreptate din multe puncte de vedere, dar trebuia sa si inregistrezi, ar fi fost chiar ideal in sustinerea opiniilor tale. Am sa abordez aleatoriu problemele pe care le-ai adus tu in discutie...
    Este foarte dificil de a fi pe placul tuturor, este foarte dificil in aceasta perioada de a aduna un numar de persoane (dificil si pentru ca provin din diferite medii)si a le capta si atenti. Unii vin cu ideea preconceputa ca orice se face intr-un loc de cultura trebuie sa fie ori de cacat, ori la un nivel elevat, atat de elevat incat sa nu se inteleaga mai nimic.Personal,eu sunt convinsa de inutilitatea unei astfel de activitati, pentru ca stiu ca unii elevi vin pentru ca le-a promis profu' sau profa de romana ca le pune un zece, unii profesori vin pt. ca da bine la dosarul pentru salarelul de merit...Mai cred ca incercarea de a aduce in memoria unora existenta unui Eminescu (luam ultimul exemplu)sau in a le spune altora ca a existat, etc. este un lucru bun, o incercare de educatie. De ce vezi tu ca este o treba cu iz comunist, nu inteleg...Poate nu reusesc, nu ca nu vreau sa inteleg. Nu putem lasa trecerea timpului sa-i duca pe inaintasii nostri in uitare.Si cred ceea ce spun. Asta nu inseamna ca nu-mi dau seama cat de ingrata este aceasta incercare cand totul este derozzoriu, cand tineri si mai putin tineri au ca tinta moda, sexul,drogul, discutiile seci si intr-o limba care, din ce in ce, pare a nu mai fi limba romana!
    Domnul director are o varsta care a prins momentul cand Liceul "Mihai Eminescu" era Liceul nr. 1...Chiar si eu care sunt cu multi ani in urma dumnealui (ca varsta) am invatat in perioada cand i se spunea Liceul 1 sau Complexul Scolar, iar Colegiului Codreanu Liceul nr. 2 "Gh. Rosca Codreanu". Nu e o greseala de neiertat..e o scapare, o obisnuinta!
    Domnul profesor Ioan Puflea este un profesor de Limba si literatura romana foarte bun. Am afirmat si-mi mentin opinia. Are voie sa-i placa in mod deosebit Eminescu (cel putin asa cred eu: fiecaruia ii place ceva mai mult decat altceva sau decat altora...)si daca vorbeste cu un anumit patos, n u inseamna ca ajunge la "stari orgasmice"!!!! Hai, sa fim seriosi! Aici esti rau! Ca a folosit un vocabular elevat pentru auditoriul salii mici a institutiei, de acord cu tine! Vina o purtam cu totii: organizatorii, ca trebuia sa ne asteptam ca in sala sa fie si elevi de gimnaziu, dar si invitatii, elevi de liceu cu profesorii din dotare, care au dat cu tifla si nu au venit...
    Uimirea mea, ca a fost uimire, s-a materializat in "performanta" Ding-Dong-ului!!! I-am ascultat si in alte ocazii, le-am ascultat CD-ul cu muzica de Craciun, etc., dar niciodata, repet, NICIODATA, nu au avut o prezenta nesatisfacatoare ca pe data de 15 ianuarie, anul de gratie 2009! O explicatie trebuie sa existe si ar putea fi data de d-ra profesor Anamaria Luchian (nu am gresit scrierea prenumelui...)
    Finalul, cu dl. Malinescu sunt TOTAL DE ACORD CU CEEA CE AI SCRIS TU.
    Acum, ca sa ai idee, iti spun cat se poate de franc: NU FACEM ACTIVITATI CA SA BIFAM NU STIU UNDE CA AM MAI FACUT CEVA!
    Casa de Cultura este totusi o institutie de cultura si incercam sa atragem (mai ales pe cei in formare) catre lectura, catre frumos (vezi expozitiile de pictura)
    Daca nu am face nici o activitate ( eu raman la scrisul in gramnatica traditionala, cea normala, sper sa nu intru in colimatorul tau sau al altora...asta aq propos de NICI O si nu NICIO, fara sens...), revin si spun, daca nu am face nici o activitate, ar aparea imediat opinii precum ca institutiile de cultura, in speta Casa de Cultura, nu fac nimic pentru educarea generatiei care vine din urma... Daca face cate ceva, suntem acuzati de comunism, de invechiti, de mai stiu eu cum. Spune-mi si mie cum e mai bine? Veniti voi, tinerii, cu idei pertinente, novatoare, bune de aplicat, si le preluam fara nici un gand ascuns, fara ironii...
    Sa conclucram! Ce parere ai?
    In rest, numai de bine!

    RăspundețiȘtergere
  2. Stimată doamnă profesoară,
    Vă mulţumesc în primul rând că aţi avut răbdarea de a-mi citi lunga recenzie cu privire la activitatea din 15 ianuarie.
    Acum, să încerc să răspund, pe rând, întrebărilor şi părerilor dumneavoastră:
    1. Mai întâi de toate, eu nu m-am referit la faptul că instituţia gazdă, în speţă Casa de Cultură a Sindicatelor, a făcut o activitate doar pentru a bifa nu ştiu unde ci exclusiv la profesorii ai căror elevi au fost prezenţi şi au de câştigat de pe urma acestei activităţi.
    2. Sunt de acord că "nicio" e de porc şi că "nici o" are mai mult sens însă dacă aşa se impune, aşa scriu. La Bacalaureat se va puncta aşa ceva şi deci... vreau nu vreau ... trebuie să mă conformez
    3. De acord că dacă nu ar face nicio activitate atunci instituţia ar fi acuzată că priveşte nepăsătoare curentul descendent ce-a cuprins generaţia ce vine din urmă însă probelema, din punctul meu de vedere, este legată de modul neadaptat la realităţile contemporane în care se desfăşoară aceste activităţi. De pildă la Negreşti s-a susţinut o manifestare similară dar cu implicarea mai multor elevi şi cu prezentări Power Point şi montaje video despre Eminescu... cu alte cuvinte... mult mai atractiv pentru publicul spectator.
    3. Legat de greşeala domnului director, sunt de acord că e o scăpare însă nu sunt de acord cu faptul că este o "obişnuinţă"; sunt ceva ani de când acest liceu nu mai poartă acest nume... aşa cum ne-am obişnuit să nu mai spunem "tovarăşul/tovarăşa", cred că putem să ne obişnuim să spunem liceelor pe numele lor actuale, mai ales că liceul purta numele poetului comemorat în acţiunea respectivă, fapt ce-l putea ajuta în discursul domniei sale.
    4. Eu nu am spus că domnul Puflea nu este un profesor foarte bun. Ba din contră, eu i-am lăudat prestaţia. Ceea ce pe mine m-a deranjat a fost patosul excesiv cu care a vorbea despre Eminescu, patos ce l-a condus la o greşeală de exprimare ce a condus la interpretări greşite (toţi cei care-l contestă pe Eminescu sunt nişte inculţi). Fiind atât de implicat în ceea ce relata, domnia sa nu a realizat întregul sens al frazei atunci când a rostit-o. Patosul dus la extrem nu este niciodată bun. E o greşeală ce se poate corecta. Încet încet eu unul am învăţat să-mi corectez astfel de ieşiri, tocmai pentru a evita comiterea unor astfel de greşeli.
    5. "Nu putem lăsa înaintaşii noştri să cadă în uitare" - de acord. Numai că atunci când vrem să-i readucem în prim-plan trebuie să o facem într-un mod chibzuit.

    Cu speranţa că am răspuns fără ironii şi fără gânduri ascunse, vă doresc numai bine.

    RăspundețiȘtergere
  3. Domnule Lucian Vâlsan (sau cum vă veţi fi numit, pentru că acest nume are în el, totuşi, ceva de anonimat), cu siguranţă că această manifestare culturală la care aţi participat şi pe care o evocaţi stă, fără doar şi poate, sub semnul amatorismului şi al imposturii, însă ceea ce ne-a atras, în mod deosebit, atenţia, lucru care, de altfel, vine să şi argumenteze afirmaţia noastră de mai înainte, este faptul că dumneavoastră spuneţi undeva, în aşa-zisul eseu, că acest Puflea "a citat în repetate rânduri din propriile-i esee", ca mai apoi să continuaţi, afirmând că "Domnia sa ( Puflea n.n.), deşi era recomandat ca fiind poet, a făcut nenumărate greşeli gramaticale, ceea ce mă face să nu vreau să-i citesc poeziile sau să le audiez. Se vede c-a murit George Pruteanu".
    Aveţi dreptate, se vede că a murit Pruteanu, deoarece pluralul substantivului "eseu" este "eseuri", nu "esee", aşa cum scrieţi dumneavoastră. Dar, chiar şi în lipsa Prutenului, mai aveţi totuşi o soluţie de-a vă corecta ortografia, prin aceea de a învăţa româneşte. Sau poate că vă conformaţi veşnicului tânăr şi pus în practică, cu exces de zel, slogan românesc "râde hârb de oală spartă"?!
    Cine suntem noi ca să dăm sfaturi? Dar dacă, totuşi, am încerca unul, acela ar suna aşa: lăsaţi literatura în seama literaţilor! -- sunt atâtea alte lucruri cu care v-ar sta mai bine; ba, mai mult de atât, v-ar şi solicita inteligenţa cu mult mai puţin... Luaţi-l şi pe Puflea şi pe cei pe care-i criticaţi, şi mai reflectaţi!
    Dar, până una-alta, hai s-auzim de bine!

    Ancelin Roseti

    RăspundețiȘtergere
  4. Stimate domn Ancelin Roseti,
    Mai întâi de toate vreau să ştiţi că numele meu chiar este Vâlsan Lucian şi îmi pare rău că l-aţi interpretat ca purtând o doză de anonimat.
    În al doilea rând doresc să-mi recunosc greşeala de a nu fi pus semnul de punctuaţie numit ghilimele atunci când am scris "esee" căci, da, aveţi dreptate, pluralul substantivului eseu nu este acela.
    Am spus că domnia sa a făcut nenumărate greşeli gramaticale şi spunând că "a citat din propriile-i esee" doream să ilustrez una dintre ele. Am să adaug semnul de punctuaţie lipsă pentru a nu mai stârni confuzii.
    Cât priveşte problematica punerii de întrebări retorice de tipul "Cine suntem noi să... ?" aici se poate vorbi la nesfârşit. Eu nu m-am erijat într-un "literat"; nu, nici într-un caz. M-am erijat doar într-un participant la o manifestare culturală şi pe care am comentat-o aşa cum am ştiut eu. Atât şi nimic mai mult.
    Sunt atâtea lucruri care mi-ar sta mai bine ? Vin şi eu cu o întrebare: Cine sunteţi dumneavoastră să-mi spuneţi mie ce mi-ar sta mai bine şi ce nu ?
    Ceea ce aţi citit dumneavoastră mai sus nu este un eseu ci un articol pe un blog personal. Nu sunt plătit de nimeni să scriu şi nici nu sunt supus niciunei politici editoriale.
    Vă mulţumesc pentru atenţionarea greşelii şi regret că nu aţi sesizat ceea ce eu am vrut să sugerez.
    Vă doresc mult succes în continuare.

    Lucian Vâlsan

    P.S. Nu toţi cititorii de pe acest blog ştiu să critice într-un mod civilizat şi de aceea am activat moderarea comentariilor. Vă spun asta deoarece dacă veţi mai dori să comentaţi pe viitor trebuie să ştiţi că este suficientă o singură trimitere a comentariului.

    RăspundețiȘtergere
  5. Salut!
    Imi cer scuze ca intervin atat de tarziu dar abia azi am citit articoul.
    Este posibil sa fi cantat fals copiii mei in 2009 si chiar sa nu fi cantat toti. Nu este obligatoriu la mine sa cante sau sa vina toti la corul DING Dong. Nu ma supar nici chiar cand afirmi ca au fost falsi copiii sau ca au recitat urat, neexpresiv, mai prost ca tine in .....1900 :P (partea asta cu recitatu' nu mi-a apartinut).
    Nu stau sa-mi caut scuze in fata ta ptr . ca nu pot avea parte doar de elogii sau de osanale ridicate. Ce pot insa sa-ti reprosez poate este asta:

    "Desigur va apărea în hârtii semnul de bifat pentru activităţi extraşcolare şi probabil dânsa va primi bonificaţii la salariu pentru asta, în ciuda faptului că prestaţia grupului a fost per ansamblu penibilă, salvându-i puţin prestaţia de la ultima piesă. Copiii nu erau vinovaţi... profesoara era vinovată pentru că a ales mulţi ca să iasă la număr... să fie acolo. Ca la noi, la români.... mult şi prost. Cine le spală onoarea copiilor despre care toţi au gândit negativ, pentru că, doar dacă erai surd nu puteai să nu remarci falsările teribile? Probabil cei care au stat mai în ultimele rânduri nu au auzit căci au cântat şi variabil... alternând momentele în care nu auzeai silabele rostite cu momente în care ţipau toţi într-o falsare perpetuă."


    Prietene, tot ce am facut si ce fac nu este pentru a ma "bifa" undeva, ca nu mor de dragul de a canta (chiar si fals) pe la casa de cultura (cu litere mici) si pentru a asculta alte penibilitati. Prefer sa stau in scoala si sa-mi fac orele. Prefer sa fiu acasa, sau pur si simplu sa imi umplu timpul cu orice altceva decat sa fiu chemata de pe o zi pe alta la tot soiu' de manifestari unde vin cei ca tine, si ca altii prezenti acolo si unde trebuie sa-mi etalez "cunostintele" in materie de Eminescu sau orice alt poet unor oameni carora putin le pasa.

    Te invit cu mare drag la scoala 11 sa vezi copiii si sa ma cunosti un pic mai bine iar apoi iti permit sa scrii (chiar si pe un blog personal necitit de prea multi :P)judecati la adresa mea si a copilasilor mei.
    Te pup si astept un semn,
    analuchian@yahoo.com

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. 1. A trebuit să-mi mai citesc o dată articolul - pentru că jur că nici nu mai țineam minte articolul ăsta, darămite să înțeleg la ce făcea comentariul tău referire.
      2. Vorbim de un eveniment întâmplat acum peste 4 ani. Între timp multe s-au schimbat - printre care am evadat din comuna Bârlad și lipsa generalizată de profesionalism de-acolo.
      3. „Prietene, tot ce am facut si ce fac nu este pentru a ma "bifa" undeva, ca nu mor de dragul de a canta (chiar si fals) pe la casa de cultura (cu litere mici) si pentru a asculta alte penibilitati. Prefer sa stau in scoala si sa-mi fac orele. Prefer sa fiu acasa, sau pur si simplu sa imi umplu timpul cu orice altceva decat sa fiu chemata de pe o zi pe alta la tot soiu' de manifestari unde vin cei ca tine, si ca altii prezenti acolo si unde trebuie sa-mi etalez "cunostintele" in materie de Eminescu sau orice alt poet unor oameni carora putin le pasa.” - Atunci pentru ce? Trebuie să fie o motivație pentru care să vrei să duci copiii într-un cadru plin în mare parte cu adulți și să-i pui să spargă geamuri prin cântat fals.
      4. „Te invit cu mare drag la scoala 11 sa vezi copiii si sa ma cunosti un pic mai bine” - Merci de invitație - dar prefer să-mi limitez prezența în Bârlad cât mai mult.
      5. „iar apoi iti permit sa scrii (chiar si pe un blog personal necitit de prea multi :P)judecati la adresa mea si a copilasilor mei.” - Nu zău?! În primul rând, nu trebuie să cer permisiunea nimănui să scriu aici. Așa că nu-mi pasă absolut deloc dacă-mi permiți tu să scriu sau nu. Atâta timp cât ieși în public, îți asumi și laudele și criticile. Cât despre câtă lume mă citește pe mine, cel mai simplu e să cauți „Ana Luchian” pe Google și constați că abia al 8-lea link este despre profilul tău pe iTeach - în timp ce o căutare pe Google după „Lucian Valsan”, primele 4 link-uri sunt despre subsemnatul și absolut primul este blogul ăsta. Așa că pot spune fără să greșesc că ceea ce fac eu este citit și cunoscut de mult mai mulți oameni decât clubul Ding Dong (care nici măcar nu apare la o căutare pe Google în primele două pagini).

      Așadar, înainte de a încerca să mă iei la mișto că „hi hi hi blog de nu-l citesc prea mulți hi hi” - caută întâi cum stau lucrurile.

      În plus, nu înțeleg de ce te ofensezi. Serios nu înțeleg! N-am afirmat nimic neconform cu realitatea. Prestația copiilor a fost jenantă. A mai confirmat-o cel puțin încă un cititor la vremea respectivă. Apoi, mi-am dat cu părerea folosind cuvântul „probabil” că prezența de-acolo te-ajuta pe tine în primul rând. Asta e impresia mea bazată în primul rând pe faptul că în toate cazurile de coordonatoare de coruri de tipul ăsta pe care le cunosc eu - așa stau lucrurile. Ah... nu stau așa lucrurile cu Ding-Dong? Ok, așa o fi! Dar asta nu înseamnă că trebuie să-ți cer permisiunea să scriu.

      „partea asta cu recitatu' nu mi-a apartinut” - Eu știu să-mi fac autocritica și sunt chiar mai dur cu mine decât cu alții. Și eu recunosc că prestația mea din urmă cu 15 ani și ceva a fost catastrofală - că de-aia o și țin minte. Faptul că în 2009 am avut ocazia să văd una și mai catastrofală mi s-a părut un fapt demn de menționat. Atât.

      Ștergere

Ai reflectat în plus la cele de mai sus? Spune-ne şi nouă!

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails