duminică, 25 ianuarie 2009

Limba română şi tinerii în 2009(dicţionar român-român)

Rămas cu mintea la procesul de deznaţionalizare pomenit în articolul anterior şi exasperat de eforturile pe care trebuie să le depun pentru a înţelege ceea ce doresc tinerii să spună în comentariile lor postate pe diferite forumuri, am decis să vorbesc puţin şi despre modul cum limba română este schimonosită astăzi de către tineri.
Unul dintre cititorii acestui blog îmi spunea că publicase în toamnă un articol cu privire la deja presanta romgleză şi că a primit critici dure cu privire la tematica abordată şi că trebuie să fim liniştiţi căci lucrurile se vor aşeza în timp la locul lor.
Ei bine, se pare că lucrurile refuză să se aşeze la locul lor şi, ceea ce este şi mai rău, problema este foarte rar dezbătută şi limitată doar la "subiect de amuzament" de către cei care nu sunt de acord cu această limbă hibrid, denumită de mulţi romgleză.
Nu am să mă erijez în conferenţiar universitar şi nici într-un analist de înaltă clasă. Nu am să bat monedă pe faptul că ar trebui să spunem "maus" şi să-l articulăm "mausul"; eu mă mulţumesc cu xenismul mouse şi articularea sa mouse-ul (pentru a marca xenismul). Trebuie apreciat faptul că, de pildă francezii, spun le souris (şoarecele), însă deocamdată mie unul mi se pare prea mult având în vedere că în prezent tinerii au o problemă cu exprimarea fundamentală în limba maternă (mai e ea oare maternă?).
Nu odată am fost privit rău pentru faptul că am întrerupt zgomotos un coleg/prieten când acesta spunea "nota care am luat-o" spunându-i "nota pe care ai luat-o!". Dar şi acestea sunt, până la un punct, corectabile.
În limba română vorbită de cei cu care intru în contact îşi fac loc tot felul de expresii asupra cărora trebuie să reflectezi profund. Uneori îţi stă mintea-n loc atunci când le-auzi.
Nu odată mi-a fost dat s-aud pe cineva mirat exclamând "O.M.G. !" (pronunţat Omâgî). Se pare că aceasta este o prescurtare de la expresia englezească (americană) Oh my God ! V-aţi fi prins? Eu unul a trebuit să întreb căci am crezut că n-aud bine. Trecând peste faptul că ar fi putut folosi "Dumnezeule!","Vai de mine!", sau una dintre exprimările de tipul ăsta, eu mă întreb de ce n-o fi folosit măcar din prima expresia în limba engleză dacă tot vroia să arate că este "ieuropean" şi poliglot ?
O altă expresie frecvent întâlnită la tineri este exclamaţia "Abis!", folosită, din câte-am înţeles, ca exclamaţie în locul "Hai măi că nu se poate aşa ceva!" sau "I-auzi, ce chestie!".
Să nu uităm de deja generalizatul "Lol", folosit iniţial doar în programele de comunicare instantanee prin scris(chat-uri) ca prescurtare pentru "Laughing Out Loud" (râzând cu gura până la urechi). Iniţial mi-am pus întrebarea de ce oare nu sunt folosite expresii ca "Ce amuzant!", "Hahaha i-auzi la el" dar am văzut că unii folosesc această expresii şi când sunt serioşi. Sensul acestui pseudo-cuvânt este unul câte se poate de complex şi, de multe ori, pentru mine cel puţin, este de neînţeles.
Recent am auzit o altă expresie din această complexă limbă ce pare să pună stăpânire peste bătrâna limbă română. Este vorba de exclamaţia "Sel!". Vreo două săptămâni m-am chinuit să aflu ce vor să spună distinşii tineri elevi cu acest cuvânt. Încă nu m-am elucidat complet. Conform unui site SEL=( s. v. )puhoi, şuvoi, torent. Dar parcă totuşi nu cred că se referă la şanţul în care au dormit seara precedentă, vorba unuia dintre cei pe care i-am întrebat despre sensul elitistei expresii. Am mai primit răspunsuri cum că ar însemna acelaşi lucru cu "lol" (deci dintr-o enigmă mai mare am trecut într-una mai mică). Alţii mi-au spus că ar însemna acelaşi lucru cu "Abis". Cu certitudine mărturisesc că nu ştiu ce vrea să exprime această expresie.
Toate cele "analizate" mai sus sunt cuvinte şi nu expresii, dar eu le-am numit aşa pentru că, după cum am arătat, ţin locul unor expresii. De ce se folosesc ele în locul clasicelor expresii româneşti ? O explicaţie dată chiar de cei care le folosesc ar fi că le vine mai uşor sau că sunt mai scurte (deci din lene).
Am ajuns să ducem o existenţă contracronomeru şi ne este lene să mai şi vorbim corect! Dacă tinerilor cu vârste cuprinse între 16 şi 24 de ani le este lene să vorbească integral în limba română, cine sunt eu să le cer să ştie ce se sărbătoreşte pe 24 ianuarie, pe 1 decembrie sau să mă arăt revoltat de lipsa de reacţie a celor tineri (şi cândva plini de viaţă) de faptul că deznaţionalizarea se acutizează ?
Dacă la nivel de limbă română vorbită lucrurile mai stau cum mai stau, la nivel de limbă română scrisă situaţia este una gravă şi, în unele cazuri, catastrofală.
Dezvoltarea serviciului de comunicare instantă oferit de compania Yahoo, dar şi precedentele reţele de Internet Relay Chat(mIRC) au făcut ca tinerii să poarte din ce în ce mai multe discuţii folosind Internetul. Nu am să insist asupra consecinţelor acestui tip de comunicări asupra psihicului uman, există excepţii dar utilitatea este una evidentă.
Totuşi, consecinţele acestui tip de comunicare asupra limbii materne sunt dintre cele mai groaznice. Aceste consecinţe se resimt peste tot, nu numai la noi. Mi se plângea mai demult un coleg că a intrat pe un canal dedicat francezilor (pe IRC) cu scopul de a comunica în franceză pentru a nu-şi pierde antrenamentul exprimării în această limbă. Surpriză! Deşi era un bun vorbitor al limbii lui Napoleon, limba vorbită pe respectivul canal era doar tangenţial asemănătoare cu franceza. Parcă-l aud şi-acum pe colegul meu spunându-mi erau 3 cuvinte în franceză, 6 în rusă şi încă 3-4 litere separate de câte-un spaţiu fiecare. Asta reprezenta o ditamai fraza. N-am înţeles nimic de-acolo şi-am ieşit repede.
Cam acelaşi lucru se întâmplă şi la noi. La început le mai înţelegeam aceste prescurtări însă încetul cu încetul am început să nu mai pricep aproape nimic din ele. Şi sunt totuşi un utilizator înrăit al Internetului, dar totuşi ca sursă corectă şi obiectivă de informaţie.
Dacă în ceea ce priveşte expresiile bizare din limba română vorbită îmi este mai greu să aduc exemple, fiind necesară o înregistrare audio, despre cea scrisă îmi vine mai uşor. Haideţi să luăm câteva exemple.
"frumos profil..treci si pe la mn cu un comm...dak ai timp.normal;)" - acesta este un comentariu lăsat pe o pagină găzduită de hi5 ("haifaiv") al unui utilizator al acestui site. Ceea ce vrea utilizatorul să transmită este, dacă am înţeles eu corect este "Frumos profil ai. treci şi pe la mine cu un comentariu... da ai timp, normal." şi apoi îi face cu ochiul. Am îngroşat ceea ce lipseşte din fraza comentariului iniţial. Mergând pe această linie, a faptului că multora le este lene, nu cerem ca toată lumea să-şi activeze diacrticele şi să scrie 100% corect în limba română. Poate unii dintre ei nici nu scriu de acasă. Astfel de situaţii, eu unul, le înţeleg. Ceea ce nu înţeleg sunt schimonosrile de tipul "mn", "comm" sau "dak".
Haideţi să mai încercăm un exemplu. Pe 30 iulie 2008, o adolescentă de 17 ani îşi publica emanaţiile într-un jurnal şi scria cam aşa:
Viata unui adolescent de 17 ani ar fi trebuit sa fie placuta si plina de distractie....dar nu si pt mn ma gandesc uneori oare dc sa sufar atat si pt ce?....de ce nu pot sa fiu si eu k altele sa ma indragosteasc si in cateva zile sa imi treak si apoi s-o iau de la kpat dar nu.....pfffffff ce greu e sa iubesti p cineva si a cel cineva sa te iubesk dar sa va desparta distanta si parintii....dar q toate astea am hotarat k lupt pt ceea ce iubesc si ador si sa nu ma dau batuta si sa arat tuturor k ceea ce zicem e adevarat....ne iubim si vom lupta pt noi!!!.....in ultimele zile simt k o iau razna si k nu reusesc sa ma trezesc dintr-un cosmar kre ma chinuie prea mult...pana sa te intalnesc simteam k nimeni nu da 2 bani p mn si singurul lucrul p care il vroiam era sa ma iubeask cineva si sa simt k tine la mn si k ii pasa de mn,aqm te-am intalnit p tn si totul a inceput sa prinda culoare,sa simt si eu ce inseamna iubirea si dragstea cuiva,de aceea risc totul pt tn si sincer nu ma intereseaza ce o sa fie atata timp kt o sa fiu q tn......:X Dumneavoastră aţi înţeles ceva? Dacă da, vă felicit. Eu unul am avut nevoie de dicţionar.
Litera "k", din câte am învăţat eu pe la limba română, nu apare de atât de multe ori în limbă. Acest text se pare totuşi că e scris în limba română. Din considerentele amintite mai sus, trec peste lipsa diacriticelor dar nu o să pricep niciodată de ce se foloseşte "kre" în loc de "care". Kre înseamnă "Atenţie!" într-un vechi dialect egiptean dar cui pasă?
Dacă peste abrevierea "pt" în loc de "pentru" trec mai uşor, nu la fel de uşor trec peste "k" în loc de "ca" sau "că", folosirea "kt" în loc de "cât", "q tn" în loc de "cu tine", "treak" în loc de "treacă", "kpat" în loc de "capăt" sau "dc" în loc de "de ce".
Este groaznic. Nu înţeleg de ce ne mai mirăm când vedem perle la bacalaureat de tipul "Baltagu este un roman poliţai" când pe Internet întâlnim fraze de tipul "t besk"(te iubesc).
Dacă aveţi impresia că se poate totuşi scrie un dicţionar pe tema aceasta, vă înşelaţi. Iată un alt exemplu: Un anume Mihai ne scrie pe un site de declaraţii de dragoste următoarea "frază": Cand sunt k tine viata nu are valoare pentru k totul mi se pare la infinit. Observaţi aici că litera "k" este folosită cu un triplu înţeles: "că", "cu" şi "ca".
Îţi stă mintea-n loc nu alta. Şi din păcate exemplele pot continua la nesfârşit.
Iată acum şi ceea ce mi se pare mie a fi exemplul suprem. Unde poate duce excesul de prescurtări stupide şi refuzul de a vorbi limba română. Administratorul unui forum de discuţii despre desene animate japoneze (vă daţi seama ce preocupare!) răspunde la subiectul-întrebare "Credeti k exista Kaleido stage?" în felul următor:
nuj c s zik, nu cerd k exista un cirk numit kaleido stage identik q ce e in anime da cred k in "spatele scenei" e aceiashi atmosfera sau un pik mai diferita k cea din anime....cred k cel kre a regizat k s spun aja animeul a icnerkt s n dezvaluie j parte mai dramatik a scenei j kt d greu e d fapt s fi un adevarat star ... Chiar că se simte nevoia unei traduceri.
Trecând peste "cerd" în locul lui "cred" (tot în virtutea vitezei de tastare) observăm un număr impresionant de cuvinte din două-trei litere şi totuşi un amplu mesaj. Cu timpul am învăţat (fără să vreau neapărat) acest model de limbaj. Iată o traducere aproximativă:
"Nu ştiu ce să zic, nu cred că există un circ numit Kaleido Stage identic cu ce e în Anime dar cred că în "spatele scenei" e aceeaşi atmosferă sau un pic mai diferită ca cea din Anime. Cred că cel care a regizat Anime-ul, ca să spun aşa, a încercat să ne dezvăluie şi partea mai dramatică a scenei şi cât de greu e de fapt să fii un adevărat star..." Parcă mai sună în limba română nu ?
Este incredibil ce se întâmplă.
Căutând să exemplific şi din Bârlad în acest sens, al limbii române schimonosite în exprimarea scrisă, am găsit următoarea poză expediată de Bozo, un ziarist local. Iată poza:
În opnia mea niciun comentariu nu mai este de făcut. Comentariile scrise pe site-ul unde această poză a fost publicată iniţial au fost dintre cele mai diverse, unii dintre utilizatori, din păcate, neobservând greşelile impardonabile din scriere, fiind interesaţi mai mult faptul că cineva a scris pe un gard sau dacă va fi iertat de "Andu" sau nu(ce fac telenovelele din oameni!). Un comentariu mi-a atras totuşi atenţia: cel mai groaznic mi se pare ca eu la batranete voi fi condus de-alde astia care-au scris pe gard. Câtă dreptate are. Pentru această poză eu unul nu pot decât să reacţionez cu dictonul latin Nomina stultorum semper parietibus haerent.
Acestea fiind spuse, doresc să trag un semnal de alarmă cu privire la schimonosirea drastică a limbii române. Cineva îmi spunea recent: Eşti deranjat? Stai să vezi când vom începe să vorbim cu toţii engleza!
Eu încă mai sper că nu se va ajunge acolo însă exemplele din ce în ce mai multe din juru-mi par să mă facă să nu mai fiu aşa sigur. Dar să mai sperăm totuşi.
Era o vorbă care spunea că Să nu-ţi pierzi speranţa orice-ar fi să fie; după o-ntristare ... nu vine nimic!
Închei acest articol cu două filmuleţe ce servesc drept exemplu în ceea ce priveşte limba română incorect vorbită.





15 comentarii:

  1. "e multe rebuturi domnle" :))

    RăspundețiȘtergere
  2. Moto:
    „Urmaşilor mei Văcăreşti!
    Las vouă moştenire:
    Creşterea limbei româneşti
    Ş-a patriei cinstire.”


    Ceea ce trebuie spus din capul locului, repetat ori de câte ori se iveşte prilejul, este faptul că suntem un popor de origine latină, iar limba noastră s-a format odată cu poporul, pe teritoriul Daciei de la nordul Dunării, de o parte şi de alta a curburii carpatice, fiind o limbă mai păstrătoare a elementului latin decât celelalte limbi neolatine, exceptând italiana, cu care se aseamănă foarte mult.
    Înainte de a avea o literatură scrisă, poporul român a avut o literatură nescrisă, orală, tot atât de puternică precum monumentele de piatră sau pergament. Această literatură orală a fost creată cu ajutorul limbii române care, pe parcursul timpului, a evoluat, păstrându-şi nealterat fondul său latin, influenţele ulterioare venind pe o bază puternică, statornică, nesupusă influenţelor exterioare atât de profund, încât să schimbe fondul principal de cuvinte sau structura sa gramaticală.
    Temporar, românii s-au lăsat influenţaţi de limba celor cu care veneau în contact, unele cuvinte din vocabularul acestora rămânând şi în vocabularul românesc, sub ceea ce s-a numit influenţa limbii franceze, slave, germane, etc. Acest fenomen al împrumuturilor este un fenomen normal, care se întâmplă în toate limbile, neexistând nicăieri o limbă pură.
    Putem urmări evoluţia limbii române dacă studiem cărţi de istorie a limbii, dacă studiem opera unor scriitori precum Eminescu, sau a unor critici şi îndrumători în folosirea corectă a limbii române. Trecându-se de perioada în care se putea spune „Scrieţi, băieţi, scrieţi oricum, numa' scrieţi”, limba română cultivată devine din ce în ce mai bogată, mai stabilă, mai frumoasă: „Mult e dulce şi frumoasă limba ce-o vorbim”.
    Academia Română, profesorii universitari, oamenii de cultură, profesorii din şcoli urmăreau exprimarea corectă, îngrijită, acest lucru făcându-l nu numai oamenii de litere, ci şi omul simplu, vorbitor de limbă română, dornic să se exprime cât mai frumos, mai pe înţelesul celor din jur.
    Iată că după 1990, după ce s-a spus aproape în continuu că 50 de ani am fost vorbitorii unei „limbi de lemn”, ne trezim astăzi că limba română suferă unele influenţe, de cele mai multe ori nefaste, influenţe care tind să scape de sub controlul celor avizaţi. Fără să vreau, mă gândesc că această poluare din domeniul lingvistic poate fi la fel de puternică precum cea a mediul înconjurător.
    Dacă ar fi să analizez obiectiv starea de fapte din limbă, ar trebui să spun că trecem printr-o perioadă în care foarte puţini vorbitori de limbă română mai ţin la asimilarea unui vocabular elevat, la reguli de folosire a cuvintelor şi la locul acestora într-o frază, etc., iar cei care sunt observatori din exterior ai acestui fenomen, cei care încă mai vorbesc o limbă curată, cu un vocabular bine îngrijit, nu pot face mare lucru. Ei se lovesc de un fel de zid de nepăsare din partea celorlalţi, ba, uneori sunt priviţi ca nişte ciudaţi (a se vedea cazul profesorului George Pruteanu!)
    De-o viaţă, profesorul Ion Coja se ocupă de tainele limbii româneşti, dorinţa sa acerbă fiind aceea de a vedea o limbă vorbită şi scrisă corect. Eruditul lingvist crede că orice vorbitor stăpâneşte incomplet limba cu care vieţuieşte, numeroşi fiind vorbitorii limbii române care în viaţa lor nu au folosit, de pildă, viitorul al doilea sau formele prezumtivului construit cu ajutorul gerunziului:
    - Voi fi fost acolo atunci, dar nu te-am văzut.
    - Voi fi fiind marcat de evenimente, daca reacţionez în acest mod.
    Limba, ca averea cea mai de preţ a unui popor, nu-i o ideea nouă. Ion Coja face propuneri pentru Îndreptarul ortografic, ortoepic şi de punctuaţie, face exerciţii de lingvistică, atrage atenţia asupra sensului corect al unor cuvinte, care sunt folosite haotic: lucrativ, mai superior, ţigan sau rrom, avansaţi înainte, datorită sau din cauza, morminte sau mormânturi, vopsitul ouălelor sau vopsitul ouălor, „românii e deştepţi”, mişto, gagică, nasol, etc.
    Câţi dintre noi folosim doar cuvintele al căror sens îl cunoaştem? Câţi dintre noi nu folosim anumite cuvinte doar pentru că le foloseşte toată lumea şi aşa ni se pare nouă că sunt corecte, sau de dragul că „sună bine” sau „dau bine” şi suntem „în trend”?!
    Există anumite reguli de comportament lingvistic, printre care şi aceea de a folosi doar cuvintele al căror înţeles şi a căror pronunţie corectă îţi sunt bine cunoscute. Fiecare limbă are zeci de mii de cuvinte. NIMENI nu le foloseşte şi nu le cunoaşte pe toate, chiar dacă eşti lingvist, cercetător, profesor, etc. De aceea este bine şi indicat să cerem lămuriri asupra felului corect în care trebuie înţeles sau folosit un cuvânt pe care îl auzim de la alţii. „Când nu eşti sigur cel mai cuminte este să eviţi să foloseşti un cuvânt pe care nu-l stăpâneşti”, spune tot profesorul Coja, cel ce pledează pentru ecologism lingvistic. Poluarea limbajului este la fel de rea ca poluarea mediului, căci este la fel de periculoasă pentru sănătatea şi perpetuarea unei naţiuni.
    În această perioadă se vorbeşte ironic despre „romgleză”, fiind un fel de „struţo-cămila” limbii române în tranziţia de la ea însăşi spre ea însăşi. Adică trecem acum printr-un stadiu intermediar dintre două momente evolutive ale limbii române. Fenomenul nu este nou (să ne amintim de perioada „bonjour-iştilor), dar poate deveni îngrijorător. Deocamdată, optimişti să fim, să îl privim ca pe un fenomen puţin derizoriu, dacă e să-l comparăm cu agresiunea mai mult sau mai puţin programată la care a fost supusă, de la formarea ei încoace, „limba vechilor Cazanii”. La noi, această agresiune s-a manifestat încă de pe vremea fanarioţilor, când toate instituţiile, cu limbajul aferent, aveau denumiri greceşti. Cu excepţia pătrunderii unor cuvinte noi şi a unor flexionare ale verbelor (zaharisit, caterisit, hirotonisit, afurisit, chivernisit), nimic nu s-a întâmplat în identitatea limbii române la bazele ei latine.
    A urmat „importul” masiv de limbă franceză, limba română devenind mai flexibilă, mai nuanţată, primind, paradoxal, un plus de identitate. În Transilvania, autorităţile austro-ungare au încercat deznaţionalizarea populaţiei româneşti, prin „exmatricularea” limbii române din şcoli şi prin maghiarizarea numelor. Nu s-a reuşit decât să-i înveţe ungureşte pe români, ceea ce a fost un câştig.
    În prezent spuneam că suntem în perioada „romglezei”, altfel spus, limba engleză intrând rapid în vocabularul românesc devine agresorul, iar limba română, victima. Conjunctura istorică a făcut ca azi să dea tonul în comunicarea verbală limba engleză, propagată în lume prin filiera americană, iar principalul purtător al acestei „expansiuni” este limbajul IT. „Romgleza” e un produs semidoct al celor care nu cunosc suficient nici limba română şi nici limba engleză, sau cred că sunt „intelectuali” folosind în exces cuvintele nou intrate în limbă.
    Aici nu este vorba nici despre argou, nici despre jargon sau limbaj familiar. Este vorba de un limbaj tehnic, expresiv, inventiv, liber şi în măsura în care cuvinte şi expresii argotice din toate categoriile pătrund în limbajul familiar şi de aici în limba comună, uzura lor este compensată prin apariţia unor forme noi.
    Nu se poate să nu ne întrebăm ce se întâmplă, din cauza cui se degradează cuvântul românesc, de unde vine poluarea vorbirii cu expresii şi cuvinte străine spiritului limbii române. Neatragerea atenţiei la timp în şcoală sau în familie asupra folosirii unei expresii incorecte, acceptarea ca amuzante a unor cuvinte, în timp pot lăsa urme greu de depărtat în fondul principal lexical.
    Dacă Ministerul Educaţiei şi Cercetării scoate din programa de bacalaureat studiul clasicilor, dacă în şcoli limba română nu se studiază decât până la nivelul ultimei clase de gimnaziu, dacă televiziunea este un nesecat izvor de greşeli gramaticale, indiferent dacă urmărim VIP-urile, prezentatorii emisiunilor sau pe invitaţii acestora din orice categorie, dacă Universităţile scot pe bandă rulantă profesori de limbă română care, odată ajunşi la catedră, nu ştiu ei înşişi să folosească vocabularul limbii române în modul cel mai corect, dacă presa scrisă este reprezentată de foarte multe ori de „jurnalişti” care de-abia au terminat cursurile liceale şi nu au o pregătire adecvată şi nici cunoştinţele necesare din domeniul lingvistic, etc. atunci să nu ne mai întrebăm cât de gravă este această poluare lingvistică.
    În cele ce urmează voi exemplifica ideile expuse mai sus, permiţându-mi să prezint citate din diferite medii.
    Spuneam că jurnaliştii sunt un permanent izvor de gafe lingvistice. Spre exemplu, un jurnalist preciza cu ocazia decesului lui George Pruteanu:
    1. „Doctorii au făcut toate posibilităţile…”.
    Corect ar fi fost: „Doctorii au făcut tot posibilul, (adică tot ceea ce au putut ca să-l salveze). Ei nu puteau face toată posibilitatea, posibilitatea este un mijloc de realizare a ceva, o modalitate şi expresia uzuală este: ”în limita posibilităţilor”.
    2. Cu ocazia summit-ului NATO, se afirma la un post de televiziune:
    „Angela Merkel şi Sarkozy sunt nevoiţi să stea la aceeaşi masă deşi nu au aceleaşi păreri comune”. Părerile comune pe care le au două sau mai multe persoane sunt aceleaşi păreri, deci vorbitorul trebuia să opteze pentru una din variante.
    Dorinţa de a face, cu orice preţ, cuvinte sau forme noi de la unele deja existente, aparţine în primul rând noii generaţii, care se vrea mai altfel decât vechea generaţie, se vrea mai inventivă şi vrea să se facă simţită în toate domeniile, ceea ce nu-i reuşeşte întotdeauna. Spre exemplu:
    3. Sexapiloasă, de la sex-appeal din engleză care înseamnă farmec, păstrează grafia din limba engleză, este un adjectiv inventat şi lăsând deoparte scrierea cuvântului, dă naştere la confuzii deoarece pilos (care aparţine părului) îi imprimă un alt sens care nici pe departe nu corespunde intenţiei autoarei.
    4. Folosirea cuvântului gadgetărie de la gadget este tot atât de nereuşită, iar pe deasupra sună şi foarte urât. Nici abuzul unor cuvinte din limbi străine, atunci când avem echivalentul în limba română, cum este cazul cuvântului plot – intrigă, icon –imagine, idol, etc., provenite din limba engleză, nu este indicat a fi folosite şi numai un snobism exacerbat îi poate îndemna pe tineri, sau pe cei mai puţin tineri, să facă acest lucru. Este regretabil că, atât timp cât limba maternă posedă echivalentul cuvintelor respective, nu sunt folosite. Prin nefolosire, un organ se atrofiază, tot aşa şi în limbă, dacă lexicul nu mai este folosit, într-o bună zi va ieşi din uz.
    5. Şi pentru că spuneam că mass-media poartă o parte din vina folosirii unor cuvinte „poluante”, alături de alţi factori, vă dau 2 exemple de la postul Realitatea:
    - Într-o emisiunea deosebit de interesantă despre poeţii Şt. O. Iosif şi Dimitrie Anghel din data de 18 ianuarie a.c. se afirma la un moment dat despre muza şi iubita celor doi, Natalia Negru, că „a fost snobată de toată societatea…”. Este o invenţie hazardată şi neavenită, arătând, o dată în plus, lipsa stăpânirii unui lexic corect, altfel s-ar fi ştiut că snob, snoabă este o persoană care admiră şi imită fără discernământ tot ce este la modă, or în cazul muzei celor doi, ea a fost denigrată, îndepărtată, dispreţuită şi expulzată din lumea bună, dar nu… snobată!
    - Iar pe data de 15 ianuarie, (2008) pe acelaşi post, se vorbea despre ziare de compromatare, probabil fiind vorba despre ziare care compromit pe cineva, ziare de scandal, cuvântul neexistând în limba română.
    Fiecare cuvânt are sensul sau sensurile sale, care nu pot fi neglijate. Chiar dacă ni se pare că am creat un cuvânt nou după toate regulile gramaticale, el poate da loc la confuzii, aşa că trebuie foarte multă atenţie când ţinem neapărat să creăm cuvinte sau să introducem unele din alte limbi.
    Ar fi necesar o igienizare a graiului nostru românesc de marea de cuvinte străine, mai exact englezeşti, care ne-au „inundat” vocabularul, după cum igienizare ne-ar trebui şi pentru cuvintele prost folosite, pentru cele vulgare cu care ne este lovit zilnic auzul. Ce facem însă când populaţia care nu este licenţiată în proporţie de 100% vrea să înţeleagă ce se vorbeşte la televizor sau se scrie în presă? Ce e un blog, blogger, dar un brand de ţară? De ce rating şi nu audienţă? De ce am demarat o activitate şi nu am început o activitate? De ce flyere electorale şi nu fluturaşi?
    Timpul le rezolvă pe toate, dar pentru asta ne trebuie şi răbdare, iar noi suntem agresaţi din ce în ce mai mult cu snobisme, cu neştiinţe, etc. Trăim într-o perioadă în care suntem copleşiţi de invenţii tehnice, al căror nume nu-şi are echivalentul în limba română, în acest caz, cuvintele străine care le denumesc capătă valoare internaţională şi îşi au o explicaţie, unele nu ar putea fi înlocuite decât cu lungi perifraze, dar de aici până la avalanşa actuală… Această atitudine poate fi explicată şi printr-o insuficientă educaţie a celor ce folosesc cuvinte de genul celor mai sus arătate, uneori pentru a face impresie sau pentru a-şi ascunde ignoranţa.
    Dar ce ne facem cu aceşti factori poluanţi ai lingvisticii atâta timp cât nu sunt luate măsuri radicale de „deratizarea” lor, altfel spus, atâta timp cât Academia Română reacţionează prea puţin, cât lingvişti importanţi ai ţării continuă doar „duelul” opiniilor lor teoretice, fără a se implica şi a lua atitudine contra folosirii abuzive a englezismelor sau a cuvintelor greşit folosite, cât Ministerul Educaţiei şi Cercetării scoate din programa şcolară multe ore de limbă română, aceasta studiindu-se doar până în clasa a VIII-a?
    Limba, fiind în neîncetată evoluţie, probabil că va accepta doar cuvintele care se pliază pe fondul nostru românesc şi va face o triere naturală a lor, aşa cum s-a întâmplat întotdeauna. Dar aici adaug opinia strict personală că atâta timp cât se citeşte din ce în ce mai puţin, ştiut fiind faptul că prin lectură se îmbogăţeşte vocabularul, va fi foarte greu să se contrabalanseze ignoranţa, snobismul, lipsa educaţiei. Căci ce altceva este dacă nu ignoranţă folosirea unei exprimări, precum:
    - „Au făcut doisprezece popasuri…”. Numeralul doisprezece se acordă cu substantivul - un popas, două popasuri - deci pluralul corect este douăsprezece popasuri;
    - „Ca şi profesor, a făcut tot ce a ştiut”; este aici una din erorile cel mai des întâlnite în ultimul timp, eroare făcută din ignoranţă, iar uneori din dorinţa unei hipercorectitudini. Corect este ca profesor, căci nu e vorba de o cacofonie şi nici de o enumerare unde substantivul ar trebui articulat: „Ca şi profesorul Ionescu, ca şi profesorul Georgescu, toţi am mers la simpozion…”
    - „Fiecare negustor şi-a adus contribuţia…”, corect fiind formularea „a contribuit „ căci contribuţie înseamnă a aduce ceva cuiva, undeva;
    - „Pentru a vedea nivelul de acceptanţă al populaţiei”. Această formă nu există, poate nivel de acceptare, de acceptabilitate.
    - „Nu se vor mai depăşi 10-12 grade…”, forma corectă ar fi fost nu vor mai fi depăşite…;
    - „Tânărul Alexandru Tomescu este meritoriu”, spunea un domn deputat la un post de televiziune despre prestaţia de la Ateneu a tânărului violonist care tocmai primise vioara Stradivarius. Adjectivul meritoriu (pentru acţiuni sau realizări ale oamenilor) care este vrednic de apreciere, care are merite, bun, valoros, reuşit. Cum tânărul este un om, nu poate fi meritoriu, ci prestaţia sa a fost meritorie, nu el ca persoană.
    - „Marea majoritate a celor care vin…”, o expresie des folosită în ultimul timp, cauzată tot de o necunoaştere a sensului exact al cuvântului. Majoritate înseamnă cea mai mare parte dintr-un întreg, deja cuvântul înglobează în sine ideea, corect este „Majoritatea celor care vin…” ;
    - „Eram precisă…”, după cum sună o reclamă de la televizor. Corect ar fi fost „eram sigură”;
    Pentru a arăta cât de poluată devine limba română, am mai ales o serie de cuvinte rare, ciudate sau chiar inexistente, folosite totuşi la rubrica de comentarii din publicaţia „Timpul liber” asupra noilor producţii cinematografice de către două autoare, amatoare de cuvinte bombastice, colorate, forţate, inexistente în vocabular, căutând să dea textului un caracter vioi, antrenant. Din păcate nu reuşesc decât s-o facă în detrimentul calităţii, corectitudinii şi eleganţei limbajului:
    - film oscarizat, adică nominalizat la multe premii Oscar;
    - actriţă boccie;
    - aneantizare ( a unui personaj de către celălalt);
    - pontos (despre un personaj);
    - magnitudinea unor momente din film;
    - lemuri, adică strigoi;
    - plot (adică intrigă, subiect);
    - sedată (apariţia unui actor);
    - noctambulă (poezia imaginii din film);
    - un rol rufos, auto-torturat;
    - edulcorată (o parte din epocă);
    - icon (despre un actor);
    - fâsâitor de senzual;
    - jigodie abisală;
    - tradiţie distopică, etc.
    Este o îndatorire elementară a oricărui ziarist de a folosi cuvinte decente, cu sens bine definit, existente în dicţionarele curente limbii române, căci cei tineri, încă neformaţi, pot prelua cu uşurinţă limbajul, stilul şi vocabularul din presa pe care o citeşte.
    Ne dăm seama din ce în ce mai mult că poluarea poate fi în varii domenii şi nu numai cea cunoscută de toţi, poluarea mediului. Poate s-a făcut mai mult, sau s-a vorbit mai mult despre această ecologizare, au apărut cărţi în domeniu, a fost înfiinţată Poliţia pentru apărarea mediului. Dar ce Poliţie pentru apărarea lexicului român ar trebui înfiinţată pentru ca limba să reflecte într-adevăr poporul, spiritul său, frumuseţea şi melodicitatea cuvântului românesc?
    Gândindu-ne că limba română nu trăieşte într-un mediu virtual sau aseptic şi că nu e nici corect să calificăm apriori drept toxină sau factor poluant ceea ce este străin unei limbi şi exercită, într-un fel sau altul, presiuni asupra ei, poate e bine să reluăm problema poluării lingvistice şi s-o facem sub rezerva că vitalitatea unei limbi se testează prin puterea ei de asimilare a elementelor străine şi prin deschiderea pe care o are spre aceasta. Limba română este un exemplu redutabil de vitalitate fiind, poate componenta cea mai de seamă a identităţii noastre ca naţiune. Şi asta nu ţine nici de nivelul intelectual, nici de cei şapte ani de acasă, nici de conştiinţa naţională. E un fenomen uimitor, dar spontan şi natural ca respiraţia.
    prof. Mariana Sava
    (ZIP, octombrie, 2008, Bucuresti)

    RăspundețiȘtergere
  3. E foarte interesant ceea ce gandesti si scrii...Valabile opinii pentru mai multe domenii abordate de tine. Ma bucur pentru interesul ce-l arati acestor lucruri "minore" din punctul de vedere al multor persoane.
    Continua sa gandesti liber si sa fii astfel tu insuti!

    RăspundețiȘtergere
  4. "Iniţial mi-am pus întrebarea de ce oare nu sunt folosite expresii ca Ce amuzant! " dar dupa aia ai inceput sa o folosesti si tu ca pe multe alte expresii folosite de tineri, in niciun caz de tine. Nu. Tu niciodata nu le-ai folosit (de mai multe ori in aceeasi fraza, poate).

    RăspundețiȘtergere
  5. "Cu o vârstă în gândire aproape dublă faţă de vârsta din buletin şi cu un IQ peste medie" o sa mori de tanar! Cand o sa ai copii o sa gandesti ca o persoana la varsta de peste 50. O sa ii pui pe plozi sa scrie cu diactritice?

    NASOL!

    RăspundețiȘtergere
  6. Bine spus.OMG=Oh my GOGU

    RăspundețiȘtergere
  7. @Mircea Ulinic: Ai văzut tu pe undeva scris in articol că afirm eu că nu le-am folosit niciodată sau ceva de-acest tip ?
    @ackim: Îţi mulţumesc că-ţi faci griji pentru mine dar nu văd în ce mod te-ar afecta asta pe tine.

    RăspundețiȘtergere
  8. Ce-i drept, in mod explicit n-ai zis nicaieri ca nu ai folosit expresii de tipul acesta. Dar modul in care mesajul este transmis, da nota asta, mai ales faptul ca pari foarte pornit impotriva celor care uzeaza sintagme & abrevieri de acest gen.

    RăspundețiȘtergere
  9. Pentru ackim: După clasa a VI-a, când deja vor fi studiat gramatica limbii române, cât de cât măcar, cred că da. Mulţumit acum ?

    RăspundețiȘtergere
  10. Eartama dak comentariu meu contine cuvinte nepotrivite shi gresheli gramatikle.
    Of, ce greu e sa scriu cuvinte asa de lungi :(
    Eduktia din RO a ajuns de kkt, mi-e mila de bietii copi (copii) k la scoala nota care o ia e mik asha k plm nuj ce sa fac dak sa-mi dau copii (copiii) la shcoala "s-au" sa plec in vest sa fac jmekerii intelectuale cu krduri ca sa-i tin la shcoala privata cu "circuit Ânchis".
    Dak ai timp treci shi pe la mn shi da-mi like pe facebou si pe Hai-cu-Cinci. Nu-i asa k e "frumy" internetul shi "creepy" viitorul natiunii?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Jesus fucking Christ! Cât te-ai chinuit să scrii atât de îngrozitor. Și când mă gândesc că modul cum ai încercat tu să imiți este unul pașnic - din moment ce am înțeles ce-ai scris.
      Există situații în care pur și simplu nu înțeleg absolut deloc! Ș-abia aia-i ”creepy”.

      Ștergere

Ai reflectat în plus la cele de mai sus? Spune-ne şi nouă!

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails