sâmbătă, 3 ianuarie 2009

Stargate Atlantis la final

Tocmai ce-am terminat de vizionat ultimele două episoade din Sezonul al cincilea al serialului Stargate Atlantis.
Deşi teoretic ultimul episod apare abia pe 9 ianuarie iar penultimul trebuia să fi apărut astă-noapte, deja torenţii erau plini de cele două episoade încă din ultima zi a anului 2008.
Pentru cei care nu sunt întocmai fani înrăiţi ai poveştii Stargate menţionez că versiunea Stargate Atlantis a început undeva pe la jumătatea sezonului 9 al mult mai cunoscutului serial Stargate SG-1 (difuzat la noi pe Antena 1 şi HBO la începutul anilor 2000) şi are în prim plan o cu totul altă echipă de eroi şi o acţiune nouă, cu duşmani noi într-o altă galaxie decât Calea Lactee dar totuşi interconectată ca poveste cu SGC (StarGate Command).
Bun, suficient cu teoria.
Episodul 19 debutează cum nu se poate mai bizar şi avem ocazia să-l vedem pe John Sheppard într-o ipostază mai puţin obişnuită pentru genul serialului, acea de detectiv scârbit şi căruia îi place să rezolve crime. El, în calitate de detectiv, este la conducerea anchetei asupra unui caz de crime în serie cu victime ce, pentru noi cunoscătorii, sunt persoane căzute victime hrănirii Wraith. Tot în această situaţie total confuză apare şi Jenniffer Keller care nu mai este doctor în Atlantis ci medic legist în cadrul poliţiei.
Ancheta lui Sheppard pare să deranjeze "mai sus" (oare de ce nu ne miră?) şi apar imediat nişte tipi sobri la costum printre care îl recunoaştem pe domnul Woolsey care aici nu este de la IOA sau şef al expediţiei Atlantidiene ci agent FBI. La scurt timp apare şi Rodney McKay însă el.... eh.. tot McKay :)
Mai apoi ne este prezentat cum wraith-ul ajuns încă misterios pe Pământ reuşeşte să se amestece printre oameni umblând deghizat în... ghiciţi ce ? În metalist ! :)) şi câştigând bani folosindu-şi abilităţile psihice şi trăgându-i pe pix pe mafioţi la cărţi.
Colonelul (sau detectivul) Sheppard reuşeşte să-i ţină piept şi duce partida de cărţi înspre "prelungiri" după care îl aleargă pe wraith până când acesta îşi arată faţa inumană (se aruncă de la etajul 5-6 şi scapă întreg).
Aici intervine Meredith Rodney McKay care îi explică lui Sheppard întreaga situaţie şi în sfârşit suntem şi noi lămuriţi că ne uităm de fapt la o întâmplare dintr-o realitate alternativă cauzată de o ruptură spaţio-temporală în care Sheppard renunţase la armată după un incident dintr-o luptă în Antarctica.
În fine, o dată lămuriţi şi scoşi din ceaţă Wraith-ul este distrus cu ajutorul a două avioane militare (cred că F16 erau dar nu bag mâna în foc) dar nu înainte ca acesta să poată transmite un mesaj codat prin subspaţiu conţinând coordonatele Terrei (pe care Wraith le căutau încă de la începutul serialului) dar totodată, din cauza acumulării mari de energie, creând o altă ruptură spaţiu-timp.
Final de episod.
Părea că e un episod interesant dar totuşi parcă băgat "ca să fie" ca multe alte episoade din acest sezon, fapt ce-i făcuseră de mult pe fani să prevadă că acesta este ultimul sezon din Atlantis.
Dau play la episodul 20, care începe în realitatea noastră, ca să zic aşa, cu o deja cunoscută "unscheduled off-world activation". La capătul celălalt Todd, wraith-ul cu care componenţii expediţiei Atlantis mai colaboraseră, deşi şontâc-şontâc, şi în trecut.
Todd îi explică lui Sheppard (de data asta colonel şi nu detectiv texan) cât şi lui Woolsey că iar a comis-o şi iar a fost trădat de ai lui. În fine... pe scurt subalternii săi reuşiseră se adapteze o navă stup organică la un ZPM (Zero-Point Module) reuşind să-i accelereze creşterea urmând ca în ceva timp această navă stup să devină impenetrabilă şi de neoprit.
Sărind puţin peste detalii, se duc eroii noştri să ia un prim contact cu nava descrisă de Todd care se dovedeşte a fi foarte reală şi chiar mai puternică decât descrisă de acesta. Fiind super avansată şi bine calibrată (îi vedea pe Sheppard şi compania chiar dacă erau invizibili) reuşeşte să prindă mesajul venit prin ruptura spaţiu-timp creată în episodul precedent şi imediat fuge în hiperspaţiu cu destinaţia Pământ.
Se prind şi oamenii repede şi totuşi, deşi doreau să se reorganizeze află că nava Odyssey este undeva nu se ştie unde, Daedalus necesita reparaţii capitale după primul contact iar o a treia navă, Szun Tzu, care apropo eu nu-mi amintesc să fi fost menţionată până acum, contactează Atlantis anunţând că şi ei au luat-o pe coajă de la nava stup.
John decide să colaboreze din nou cu Todd, aflat undeva prizonier pe oraş, şi îi cere acestuia locaţia a două ZPM-uri, locaţie pe care Todd o oferă după o negociere scurtă. Todd a fost din nou corect şi cu aceste două Zelenka şi cu McKay reuşesc să ridice oraşul de pe apă, aşa cum făceau Anticii în urmă cu 10000 de ani. Cum Sheppard între timp este trimis pe Pământ pentru a folosi scaunul din Antartcica, următorul în gena antică era dr. Carson. Oraşul a fost pilotat până la final de dr. Carson însă e o problemă: parcă dr. Carson era o clonă a lui Michael, sau cel puţin aşa spuneau episoadele de-a lungul acestui ultim sezon, cum naiba de încă mai era al doilea în puritatea genei după John Sheppard ?! Mă rog... trecem peste greşeala sau inexactitatea de regie.
Între timp ajunge locotenent colonenl John Sheppard pe Pământ, în incinta SGC şi se întâlneşte cu probabil unul dintre cele mai vechi personaje din acest serial... practic de 12 ani jucând în această poveste (o fi puţin pentru telenovele dar pentru SF e un record), Samantha Carter interpretată de Amanda Tapping.
Nava stup ajunge mai repede decât oraşul Atlantis pe Terra şi distruge conform informaţiilor prmite din realitatea alternativă Zona 51, unde credeau ei că a fost mutat scaunul cu drone. Şi se pare că ei credeau bine căci în Stargate totalitarismul american e inexistent şi au făcut asta doar pentru că prezenţa scaunului în Antarctica încălca principiul de neproliferare a armelor pe continentul îngheţat. Daaaa... siiiiigur ! În fine...
După distrugerea Zonei 51 şi implicit a scaunului cu drone John Sheppard decide să se sacrifice urcând cu un F302 cărând o bombă nucleară tocmai în inima navei. Între timp Atlantis se defectează la jumătatea drumului şi vor să formeze pe Pământ.... dar.... procedura standard Wraith spune că trebuie blocată poarta.... deci... se forma în interiorul navei. Urcă aşadar pe navă Ronon, Teyla, Mckay şi încă vreo câţiva iar pe de altă parte Zelenka se foloseşte de o teorie mai veche a lui McKay şi construieşte un dispozitiv ce cară Atlantisul juma' de drum în câteva secunde. Mai spunem că dacă n-ar fi mers oraşul s-ar fi vaporizat cu tot cu jumătate de sistem solar ?... ei... ce să-i faci... film S.F. totuşi.
Între timp Sheppard este oprit din misiunea sinucigaşă iar Ronon moare şi este readus la viaţă de un wraith (!!!), ucis apoi la scurt timp după asta. Mamă ce sincronizare.
Carson se descurcă de minune la cârma oraşului Atlantis şi pilotează bine oraşul. Deşi evident ud în zona dorso-ventrală ( :) ) trage puternic în navă care până la urmă este vaporizată iar Atlantisul, aflat în prăbuşire, supravieţuieşte reintrării în atmosferă cu ultimele resurse ale scutului.
Nu suntem lâmuriţi cum rămâne cu Todd, mai ales că acesta şi-a ţinut din nou partea de învoială, iar serialul se încheie cu toate personajele importante ale serialului stând la balconul oraşului plutitor/zburător Atlantis şi admirând podul Golden Gate. Mai spunem că oraşul era cu camuflarea activată şi zona în carantina Marinei... ce mai contează 4 milioane de oameni supuşi unui stres teribil... doar eroii şi-au făcut treaba.
Se încheie aşadar 5 ani de poveste Stargate Atlantis fără să ni se spună prea multe, uşor evaziv şi net inferior "serialului-tată" Stargate SG-1.
Ah... mai aflăm în treacăt în acest episod că gen. Hammond a murit de atac de cord.
Eu personal voi aştepta filmele artistice de două ore scoase o dată la doi ani ce vor continua povestea Stargate SG-1 mult mai aproape de realitatea tehnologică decât Atlantis care se bazează totuşi pe nişte resurse circumstanţiale şi greu inteligibile pentru toată lumea.
Sunt conştient că acest articol nu e în tonul celorlalte ale mele însă urmăresc Stargate încă din 1999 de la prima sa difuzare pe Antena 1 (la ora 00:00 în fiecare marţi... eh.. ce vremuri) şi simţeam nevoia să dedic un post acum la finalul celor două seriale.
Pe unele bloguri şi site-uri mai scrie că e vorba în curând de geva numit Stargate Universe care să n-aibă legătură (prea mare) cu precedentele două dar cu acelaşi scenarist. Sper doar ca acesta să fie mai inspirat de această dată şi să se apropie din nou de realitate aşa cum a făcut-o cu Stargate SG-1.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ai reflectat în plus la cele de mai sus? Spune-ne şi nouă!

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails