sâmbătă, 28 februarie 2009

Chiar şi pe timp de criză necazul şi fala îşi găsesc finanţări

Aşa cum v-am obişnuit, încep prin a mulţumi companiei Romtelecom pentru lipsa conexiunii la internet din data de 26 februarie anul curent şi totodată companiei E-on Moldova pentru lipsa alimentării cu energie electrică din data de 27 februarie anul curent.
Una caldă, una rece... ce să mai spui ?
Tot pe sistemul "una caldă, una rece" (chiar la propriu) voi trata şi articolul de astăzi. În decursul zilei de 26 februarie a trebuit să cutreier puţin frumoasa urbe bârlădeană şi, ca de obicei, nu m-am putut abţine să nu scot aparatul de fotografiat din buzunar pentru a imortaliza câteva cadre ce mie mi s-au părut "neobişnuite"(termenul e destul de relativist pentru că nu e definit clar ce înseamnă obişnuit; în fine).
Mai întâi de toate am trecut prin piaţa "1 Mai" din Bârlad (de fapt pe la intrarea în ea dinspre Strada Republicii) şi ia uitaţi ce-am văzut:



"Mărţăguşe peste mărţăguşe şi deasupra alte mărţăguşe" vorba unei distinse profesoare.
Preţurile la astfel de obiecte variau între 3 lei şi 40 de lei (!!).
Stau şi mă întreb cine ar da 40 de lei pentru aşa ceva? Probabil că sunt totuşi astfel de oameni căci altfel nu s-ar mai vinde, nu ?
Nu vreau să mă înţelegeţi greşit. Nu suport ideea de mărţişoare însă pe de altă parte tradiţia firelor alb-roşii împletite frumos şi purtate în piept este mult mai românească decât, să zicem, Velăntains Dei.
Totuşi, 40 de lei pentru un mărţişor, oricât ar fi el de înzorzonat şi de "frumi" (aşa cum am auzit două fătuci apreciind unul din articolele scoase la vânzare) este deja exagerat.
Dacă vrei să faci un cadou frumos cuiva eu cred că de 40 de lei îi poţi lua ceva mult mai util decât o bucată de plastic cu alt plastic în interior pe care-l va admira 5 minute după care va uita de el.
Simbolistica aceea cu "venirea primăverii" şi toate alea o cunoaşteţi fiecare, mai mult sau mai puţin, de aceea voi evita să o discut.
Una caldă, deci. Iată acum şi una rece:
După îndelungi plimbări prin frumoasa urbe bârlădeană am decis că ar fi o idee grozavă să mă duc totuşi acasă.
În drum spre casă... am văzut că trebuia să fiu foarte optimist ca să pot ajunge(imaginile sunt luate joi, 26 februarie):
Optimist nu?
Întreb şi eu în stânga şi-n dreapta ce se întâmplă. Mi se spune că acela este un cortegiu funerar şi că este al doilea deja din ziua în curs, acesta fiind al unui fost pompier, în vârstă de 86 de ani.
Fie-i ţărâna uşoară, dar chiar trebuia blocată circulaţia pe una din principalele artere ale oraşului şi care, printre altele, este drumul ce leagă Municipiul Bârlad de Municipiul Bacău ?
Pe o parte lucrau cei de la firmele de cablu, telefonie fixă şi E-on Moldova (Deci era plin de cabluri pe jos şi era riscant să mergi) iar pe cealaltă parte era ditamai cortegiul funerar care aproape bloca circulaţia atât pietonală cât şi rutieră din cauza înaintării sale cu o veritabilă viteză a melcului. Noroc că nu mă apăsa vreo nevoie fiziologică ce să mă facă să mă grăbesc spre casă căci probabil c-aş fi fost mult mai violent în acest caz.
Trec rapid pe lângă ei şi mă duc să iau şi un cadru din faţa cortegiului când... încep o grămadă de maşini să claxoneze şi-i mai aud şi pe preot şi pe dascăl discutând orice altceva decât despre cel pe care-l conduceau pe ultimul drum. Nu mă credeţi nu? Ia uitaţi:

Stau şi mă întreb de ce atâta carambol. Moartea este în general un eveniment trist. De ce să-l facem şi mai trist ? Nu înţeleg de ce trebuie ca o grămadă de maşini să claxoneze poluând fonic liniştitul cartier şi totodată circulaţia să fie blocată.
Astfel de acţiuni nu fac pe nimeni să spună "eh... fie-i ţărâna uşoară" ci mai degrabă să înjure din rărunchi din cauza faptului că nu se poate înţelege cu cel aflat la 2 metri de el sau nu poate ajunge acasă. În stânga imaginii vedeţi un om chinuindu-se să-şi facă loc prin mulţime pentru a ajunge şi el acasă.
Discuţia despre costurile impresionante ale unei înmormântări o amân pentru altădată dar nu pot să nu remarc faptul că pe timp de criză s-au putut găsi bani pentru o înmormântare fastuoasă.
Ca să vă faceţi o idee, cu banii cheltuiţi pentru o astfel de manifestare s-ar putea cumpăra manuale pentru 30 de elevi fără posibilităţi materiale, dornici să înveţe şi pentru care statul nu asigură manuale în clasele a XI-a şi a XII-a.
Am avut şi eu trei astfel de evenimente în familie în ultimii 7 ani şi de fiecare dată am evitat astfel de manifestări care să încurce circulaţia preferând să răsfrâng totul la mormântul decedatului.
Sunt curios dacă pentru astfel de blocaje îţi trebuie autorizaţie de la Primărie. Aveţi idee ? Eu nu ştiu dar mă voi interesa, aşa... din pură curiozitate.
Vă salut cu respect şi vă anunţ că, în curând, voi pleca pe plaiuri ardelene de unde vă voi împărtăşi o sumedenie de poze.


Un comentariu:

  1. O mica precizare legata de limbajul celor doua "fatuci" (vai ce cuvant discriminator!). Nu se spune "frumi", ci "frumy", dupa modelul spooky, creepy si alte englezisme la care incepem sa adaptam si cuvintele romanesti.

    Despre morti, numai de bine, insa odata intr'un oras mult mai mic decat Barlad am stat de doua ori la semafor si in final am uzat de experienta de condus in Capitala si am mers inainte de pe banda de virat la stanga, pentru ca restul benzilor erau blocate de coloana mortuara care traversase intersectia, care dupa ce trecuse cu nesimtire rutiera (erau si masini) pe rosu, oprise in mijlocul intersectiei pentru "formalitatile" care se fac din 50 in 50 metri sau de cate ori opreste popa sa mai cante ceva. Claxoanele erau si de la cei care ramasesera nevinovati sa priveasca acest "memento mori" made in Romania. Eu sper fiu incinerat inainte ca practica sa fie interzisa din motive de emisii de carbon.

    RăspundețiȘtergere

Ai reflectat în plus la cele de mai sus? Spune-ne şi nouă!

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails