marți, 24 februarie 2009

Concertul Trooper, noaptea şi drumul înapoi

Mulţumită celor de la E-ON Moldova am cam rămas în urmă cu postările. Vai şi am atât de multe să vă spun. Dar, să le luăm metodic.
Promiteam că vă povestesc despre cum a fost vineri seara la concertul susţinut de formaţia Trooper în Club S din Galaţi.
Deja cu drumul v-aţi lămurit.
Am ajuns în Galaţi la ora 20:50 iar pe la ora 21:00 eram la uşa clubului cu pricina. Pe lângă faptul că nu ţi se dădea niciun fel de bilet la intrare după ce achitai cei 10 lei (practic, trebuie să mă credeţi pe cuvânt c-am plătit biletul) a trebuit să-i şi răspund unui paznic cu greutate (literalmente !) şi căruia i se părea bizar ca la un concert "de descreieraţi dinăştia" aşa cum el se exprima să se prezinte şi o persoană reprezentând un ONG şi cărând materiale promoţionale (despre asta în detaliu în alte articole, altădată).
Odată intrat şi văd deja vreo doi "netunşi" (o să vă spun îndată de ce-i numesc aşa) cum erau scoşi, cam violent ce-i drept, afară din club. M-am întrebat "oare de ce ?". Aveam să aflu curând.
Mai fac câţiva paşi înspre zona de unde se auzea muzica şi primesc şi o veste bună: contra a 1 leu exista cineva care avea grijă de geaca ta... astfel că puteai să te mişti în voie prin club (asta n-am văzut în multe locuri prin ţară, mai ales la concerte de rock/metal).
Îmi iau bileţelul cu numărul raftului unde va sălăşlui geaca mea şi mă îndrept către scenă (?).
Intru şi tocmai se scanda numele trupei gălăţene Vepres. Aşadar, mulţumită Societăţii Naţionale a Căilor Ferate din România şi a angajaţilor ei alarmant de incompetenţi ratasem deja prima trupă (X-Plod). Lulu, un bârlădean student în oraşul de pe Dunăre îmi spune că de fapt am ratat două trupe căci a mai cântat înainte de X-Plod şi o trupă de fete.
Aşadar, nu ştiu cum au evoluat aceste trupe şi, din păcate, nu-mi pot da suplimentar cu părerea despre trupa X-Plod. Eh, nu-i nimic. Altădată.
Vă spuneam eu că pe enciclopedia de trupe de metal, Vepres este trecută ca având ca temă pentru versuri societatea coruptă şi manipularea maselor de către religie. Tot eu spuneam că sună interesant. Ei bine, m-am înşelat! Da' m-am înşelat rău de tot !
În primul rând genul lor de muzică este un fel de death metal dar, probabil cel mai prost death metal pe care l-am văzut eu vreodată interpretat live (şi nu sunt chiar puţine trupele de death la ale căror concerte am asistat).
În al doilea rând, versurile lor... nu prea erau versuri. Nu ştiu cum să vă explic.
Am să explic printr-un exemplu: Ce legătură poate avea cu temele ilustrate mai sus o piesă care se numeşte "Cur şi ţâţe" ? Da! Ştiu! Sună oribil şi chiar oripilant! Dar cu asta au venit Vepres pe scenă în calitate de trupă care să "încălzească" atmosfera pentru Trooper. Dezgustător.
Mă rog, acum fiecare crede ce vrea... pentru publicul gălăţean (jumate din cei prezenţi sigur erau la primul sau al doilea concert de acest gen la care participau) a prins.
Luminile ce băteau din toate direcţiile în clubul cu pricina făceau dificilă vederea şi aproape imposibilă fotografierea. Totuşi, pentru că acele lumini băteau absolut aleator au ieşit nişte efecte pe poze pe care dacă m-aş chinui să le fac eu mi-ar lua mult mai mult timp.
Deci cam ăia de acolo sunt Vepres.
Nu se vede grozav dar... aşa ca să vă faceţi o idee.
Enervant era modul în care era aşezat clubul.
Nu ştiu cum să vă spun dar practic nu erau foarte multe unghiuri din care puteai vedea clar trupa cântând. Scena era aşijderea joasă, aidoma celei din vechiul club Sunday's din Iaşi dar altfel clubul în sine ... ce mai atâta vorbărie.... nu vedeai dom'le nimic!
În fine după o aşteptare asiduă au părăsit scena cei de la Vepres. O parte din cei prezenţi au ieşit fiind daţi afară de celălalt paznic. Ah, era să uit.
Tipii ăştia, aşa-zişii rockeri din Galaţi, făceau un fel de pseudo-busculadă (pogo, moshpit, în fine... tot aia) pe aproape orice iar paznicii nu înţelegeau nicio iotă din acest "fenomen" şi dădeau afară pe capete pe motiv de "sămânţă de scandal". Acum, hai, că pe Vepres mai înţelegeam dar mi-au spus unii că s-a făcut asta şi la X-Plod (!!!) şi, mai apoi, aveam să văd cu ochii mei pogo pe Trooper (!!). Cineva îmi spunea "am văzut pogo şi pe My Dying Bride deci nu mă miră".
Stau şi mă întreb. Cum dracu să nu creadă ăia că rockerii sunt nişte descreieraţi dacă pe o piesă ce aduce mai degrabă a anii '80 tu te îmbulzeşti ca bezmeticul de parcă ţi-ar cânta Six Feet Under ? Ce-or să povestească paznicii ăia doi acasă ? Pe viitor ăia vor evita să mai audă de rockeri. S-a stricat o imagine ? S-a stricat.
În fine. După ieşirea celor de la Vepres au intrat şi băieţii de la Trooper. Cum au pus ei mâna pe instrumente parcă deodată se auzi şi muzică în club. Totul era închegat, corect, nimic nu zgârâia la ureche, nimic nu deranja... ce mai ... mirific în comparaţie cu orice fusese auzit în prealabil.
Ia să încercăm câteva poze:

Aşadar, nu ştiu cât de bine se observă dar s-a practicat "pogo" din greu pe muzica formaţiei Trooper. Nu credeam aşa ceva ca fiind posibil. Dar, având în vedere că în urmă cu doar câteva ore văzusem un pompier încercând să spargă un geam securizat cu pietre... ce mai conta un pogo pe-o trupă de heavy ?
Ce am apreciat foarte mult la concertul susţinut de Trooper a fost faptul că au cântat două piese în cinstea lui Cristache Minculescu, solistul trupei Iris, ce trece actualmente printr-un moment greu al vieţii.
Cover-ul impecabil după piesa AC-DC - Hard As a Rock m-a uns la suflet şi din acel moment pot spune că am intrat în atmosferă şi m-am simţit bine.
Trooper a cântat cam 100 de minute şi din care eu am trăit aşa cum se cuvine un astfel de concert cam 40 de minute. O fi meritat 7 ore de nervi pe drum pentru 40 de minute frumoase ? Eu unul zic că da.
Deşi nu se vedea prea bine, pozele au ieşit aşa cum au ieşit iar drumul a fost o adevărată aventură, totuşi manifestaţia a fost salvată de prestaţia impecabilă a formaţiei Trooper.
După ce cei de la Trooper au părăsit scena practic ni s-a indus nouă, participanţilor rămaşi, să plecăm acasă. S-a pus muzică încet de parcă era Vangelis deşi era o piesă de la AC-DC şi barmanii începuseră să adune de prin club.
Am mai sălăşluit prin club pentru a-mi saluta prietenii şi pentru a-mi recupera geaca după care, alături de Lulu, ne-am îndreptat către căminele studenţeşti, într-unul din ele urmând ca şi eu să prind nişte somn.
Eram frânt de oboseală şi abia aşteptam să dorm având în vedere câţi nervi îmi făcusem pe drum.
Dar, odată ajunşi într-unul din căminele studenţeşti parcă, "brusc instantaneu şi deodată", îţi piere tot cheful de somn.
Am cunoscut o sumedenie de oameni noi, unii dintre ei mai inteligenţi, alţii mai puţin inteligenţi dar parcă toţi aveau buna dispoziţie în sânge.

Târziu în noapte, spre ora 3:00 am decis c-ar fi mai bine să verific de aproape o pernă căci la ora 7:30 avea să plece un tren din gara Galaţi pe care scria Galaţi-Bârlad.
Nu a fost un somn chiar profund dar faţă de ce-mi propusesem iniţial, era oricum cea mai bună soluţie ce se putea ivi. Notă: Foarte cald în căminele studenţeşti din Galaţi, chiar prea cald uneori !
Cei în a căror cameră am prins şi eu cam două ore şi jumătate de somn nu s-au putut trezi la 6:30 (Claudia, să ştii că fac eforturi să nu pun poza de la 7 dimineaţa!) dar eu m-am ridicat din pat şi m-am îndreptat spre gara Galaţi.
În drum spre gară am trecut pe lângă sediul Poliţiei Rutiere, sediu ce se află într-o clădire istorică. Se vede că încă nu se luminase complet afară.
Iată aşadar cum arată pancarda de la intrarea în curtea sediului minunatei instituţii aparţinând M.A.I. (S-a mai schimbat de două ori denumirea ministerului la care este afiliată instituţia de când e pusă pancarda aia, o fi scump să pună alta şi-n recesiune...).
Impresionat fiind de faptul că arta modernă este apreciată şi de Poliţia Rutieră în Municipiul Galaţi, mi-am continuat drumul către gară şi la 7:15 deja îmi achiziţionasem şi bilet.
Spre deosebire de Bârlad, la Galaţi cafeaua ce costă 1 leu e mare, te trezeşte şi dacă specifici că vrei fără zahăr păi fără zahăr o primeşti nu cu o tonă minus un gram de zahăr ca pe la noi.
Mi s-a părut extrem de interesant acest cadru între trenuri.
Trenul din dreapta avea să mă ducă acasă, de această dată cu traseu integral şi în 4 ore şi un minut.
Controlorul din tren era un tip proaspăt revenit din concediu şi deci nu cunoştea incidentul din urmă cu mai puţin de 24 de ore.
Pe domnia sa l-am întrebat despre cum ar fi trebuit să se poarte angajaţii CFR în situaţia respectivă şi domnia sa mi-a spus procedurile pe care eu le-am citat în articolul anterior.
Tot domnia sa mi-a spus că dacă a ajuns la presă există chiar riscul unor sancţiuni cu concedierea pentru cei implicaţi. Ah ce gura aurită de-ar avea !
Am făcut o grămadă de poze pe drumul de întoarcere. E incredibil câte poţi vedea într-un drum cu acest tren. De-a lungul timpului o să mă folosesc de poze de la acest drum.
Deocamdată,... s-auzim de bine.

Post Scriptum: Ziarul Obiectiv de Vaslui, citându-mi o fotografie, a publicat ieri un articol despre incidentul de vineri după-amiaza.

Post Post Scriptum: Mulţumesc E-ON Moldova pentru că şi astăzi am fost binecuvântat cu nu mai puţin de 8 ore de lipsă a alimentării cu energie electrică. Până şi Ceauşescu oprea curentul parcă mai puţin... oricum.... vă mulţumesc pentru grija ce-o purtaţi pentru alimentele şi aparatele electrocasnice ale cetăţenilor.

Un comentariu:

  1. i-am prins eu pe pustii de la X-plod. uite si un video mic cu ei : http://www.youtube.com/watch?v=AuCItFl8Jkc
    dar a dat TV Express o emisiune de o ora cu ei, cu Idol (trupa de fete), Vepres si cu Trooper.

    RăspundețiȘtergere

Ai reflectat în plus la cele de mai sus? Spune-ne şi nouă!

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails