joi, 12 februarie 2009

Cultura românească târâtă prin mocirlă

La 1 decembrie 2005, de ziua naţională a României, postul de televiziune Pro(st) TV împlinea 10 ani de existenţă. În acea zi, după amiaza, uimitorul post (r)românesc difuza Imnul Naţional al României interpretat într-o variantă de ciorbă, sau manea, cum vreţi să-i spuneţi.
Era parcă o lege, culmea şi fundamentală, care parcă se chema Constituţia României şi în care toţi cetăţenii români erau obligaţi să respecte simbolurile naţionale (imnul este un simbol naţional). Ei nu, CNA, în corectitudinea-i politică, nu a amendat postul Pro(st) TV şi nimeni nu a fost trimis în judecată pentru ponegrirea în mod josnic a Imnului de Stat. Sigur, o să-mi spuneţi că există şi variante rock, pop şi chiar "haus"... o fi... în opinia mea toate-s de mare porc.
Imnul naţional este scris de Andrei Mureşeanu iar muzica a fost compusă de Anton Pann. Aşa cum ei ni l-au lăsat, noi ar trebui să-l cântăm ! Cum ar suna Ja! Vi elsker dette landet în variantă black metal sau La Marseillaise în variantă rap ? Aiurea, nu ? Ei bine exact la fel e şi cu imnul nostru pus pe diferite genuri de muzică!
Sunt un iubitor al rock-ului dar nu mă simt reprezentat de varianta rock a imnului naţional şi sunt profund dezgustat de difuzarea pe un post cu acoperire naţională a unei versiuni manea a imnului.
Dar... asta a fost în trecut. Destul de mulţi au observat, nimic nu s-a făcut.... ca de-obicei. În virtutea multiculturalismului "ieuropean" ne refuzăm propria limbă deci ce să mai spunem de imnul naţional sau drapelul tricolor? (apropo, în sala de clasă în care eu învăţ încă nu este nici acum drapel tricolor dar, ce-i drept, este totuşi o stemă a României)
Ştiaţi că un român a compus, printre altele, imnul Albaniei ? Tema melodiei "Pe-al nostru steag e scris UNIRE" este folosită de Albanezi pentru imnul lor naţional.
Autorul? Ciprian Porumbescu.
Ciprian Porumbescu a compus în cei 29 de ani de viaţă numeroase piese ce-au rămas în repertoriul naţional până astăzi. Pe vremuri, la ora de muzică, eram puşi să cântăm melodii precum "Cântecul gintei latine", "Pe-al nostru steag" sau "Trei Culori" (fostul imn al Republicii Socialiste România).
Astăzi întreb colegii mai mici şi-mi spun că "profa vorbeşte la telefon toată ora" sau că "ne dictează profu/profa zece rânduri, ne pune să le tocim şi ne-asculta din ele şi luăm note mari". În catalog scrie "Educaţie muzicală" dar... la ce te poţi aştepta când în trecutul nu tocmai îndepărtat se întâmpla asta?:

70% !!! Odios !
Ei bine, întâmplându-se acestea, nu mai este o mirare nici pentru mine că o melodie ieftină, realizată cu extrem de multă uşurinţă poate avea un ditamai succes! Vă rog să ascultaţi asta:

"Tare melodya", nu ?
Dacă nu aţi avut răbdare să ascultaţi sau vă zgârâie pe urechi ritmul de moluscă al house-ului de-a dreptul neartistic practicat de "marele" Lassaria despre care nici Google-ul nu ştie mare lucru, vă spun eu că aceasta este o "adaptare" a Baladei pentru vioară şi orchestră a marelui compozitor Ciprian Porumbescu.
Majoritatea au salutat "furăciunea" spunând chiar că este o idee bună pentru că-l aduce în prim plan pe Porumbescu şi, măcar aşa, mai află lumea de existenţa acestuia. Cred că Porumbescu se răsuceşte în mormânt când aude cu ce mocirlă este asociată capodopera sa !
Compozitorul care a încântat românimea întreagă la vremea sa ajunge să fie târât printr-o mocirlă de neînchipuit şi pus într-o piesă "minimală" (după cum unii ascultători ai genului o numesc).
Este chiar diabolic cum acest Emil Lassaria a ieşit totalmente din anonimat stricând o melodie extraordinară a unui compozitor extraordinar.
Stau şi mă întreb, oare chiar nu se mai poate compune nimic în prezent? Chiar s-a terminat muzica pe la mijlocul anilor '90 ? Aproape orice piesă apărută după anul 2000 în frumoasa noastră ţară are corespondente în muzica românească din anii trecuţi sau în repertoriul internaţional. Aruncaţi numai o privire aici şi o să rămâneţi surprinşi câte dintre "hiturile" (oare de ce nu li se mai spune şlagăre ?) ultimilor ani sunt de fapt nişte copii ieftine !
Dar una e să copii şi alta e să strici ! În opinia mea această "melodie" a lui Emil Lassaria este o jignire la adresa culturii româneşti. Dacă s-ar fi întâmplat aşa ceva în Rusia cu o lucrare a lui Пётр Ильи́ч Чайко́вский(Piotr Ilici Ceaicovski), Ministerul Culturii şi Cultelor probabil că s-ar fi sesizat şi ceva, orice s-ar fi întâmplat. Ei nu domnule, la noi nu.
La noi nu ai voie să compui o melodie prin care să vorbeşti comparativ despre vremurile actuale şi vremuri trecute din România căci eşti catalogat ca narcisist, rasist, homofob, xenofob şi alte etichete "ieuropene" de sorgintă neo-socialistă; dar, pe de altă parte, ai voie oricând să târâi prin mocirlă un nume important din istoria muzicii.
Nu spun că adaptarea la ritmuri moderne a muzicii unor mari compozitori nu este de bun augur, dar una e adaptarea şi alta e stricarea. Există un nenea, jumătate ucrainian şi jumătate evreu dar născut în Ungaria (doamne ce combinaţie!) pe care-l cheama Edvin Marton.
Ei bine acest Edvin Marton s-a apucat să studieze vioara pe la 5 ani şi în prezent are vreo câteva albume scoase. Albumele conţin şi piese proprii dar şi adaptări la ritmurile moderne ale unor piese clasice celebre. Cum spuneam, una e adaptarea şi alta e stricarea. Vă invit să ascultaţi, stimaţi cititori, o adaptare după celebra Carmina Burana interpretată pe viu la Bucureşti în aprilie anul trecut:

V-a plăcut ? Haideţi să mai încercăm una. O adaptare după Sinfonia a cincea de Beethoven:

Aşadar concluziile le trageţi şi dumneavoastră după cum consideraţi. Eu zic doar că Lassaria mai are de existat şi de studiat până când să fie în stare să facă o adaptare după o melodie a unui compozitor celebru, indiferent care-ar fi acela.
Mesajul meu pentru Emil Lassaria ? RUŞINE SĂ VĂ FIE !
Mesajul meu pentru Ministerul Culturii şi Cultelor, CNA, ... bla bla bla adică Statul Român ?
Am să-l spun altădată când voi putea să formulez academic. Deocamdată conţine prea multe locuţiuni prepoziţionale de origine germanică şi intru în vizorul CNA dacă le spun public !
Vă salut cu respect şi aştept opiniile dumneavoastră!

Un comentariu:

  1. La ce te poţi aştepta din partea unui p(r)ost de televiziune precum PROsTeVe? Postul ăsta m-a dezgustat de când a apărut prin atitudinea lui faţă de valorile naţionale şi promovarea mizeriei multikulturaliste de doi bani.
    Din păcate, au avut dreptate. A apărut "generatia pro", care scrie î-mi, sa-u şi ve-ţi şi ascultă manele.
    În Spania, DJ Syto, ăla care avea ceva cu românii, a realizat o varianta techno a imnului spaniol şi nu sună rău, dar mă îndoiesc că versiunea lui va fi vreodată intonată pe post de imn. M-aş putea aştepta şi la Burzum să realizeze ceva asemănător cu imnul ţării sale şi să sune bine. PROsTeVe merge prea departe, însă nu e singur. Toate tembeliziunile aduc maneloizi şi difuzează filme cu minoritari, telenovele de Ferentexas sau cântece "patriotice" în care moare duşmanii când trece mandea cu bemveul peste ei.
    N'ar fi exclus ca peste 10 ani Lassaria Malaria să fie mai cunoscut decât Ciprian Porumbescu, iar până atunci răsare şi Generaţia Pro-II multilateral subdezvoltată, manelistă şi mahalagistă.
    Hârtia suportă multe, ecranul suportă şi mai multe. Cel mai mult suportă însă poporul care ar putea economisi ceva curent şi hârtie închizănd tembelizorul şi necumpărând hârtie igienică marca Rînjier sau Arde-vărul, iar în schimb să citească o carte sau să înveţe o limbă străină ca să poată asculta ştirile de la posturi serioase, nu de la propaganda neostalinistă a prosteveurilor, antenelor, kanalelor, iRealităţilor, zero-teveurilor sau altor guri de canal TV.

    RăspundețiȘtergere

Ai reflectat în plus la cele de mai sus? Spune-ne şi nouă!

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails