vineri, 20 martie 2009

Din valea Prahovei...

Vă spuneam în articolul precedent că la 10:10 (+ ceva întârzieri) am părăsit capitala Ardealului cu destinaţia Buşteni, judeţul Prahova.
La scurt timp de la plecarea din Cluj Napoca peisajele au început să arate din nou ca-n martie şi mi se părea că mă îndrept din nou către o zonă unde vremea este "normală" (ce termen relativist am ales şi eu !).
La un moment dat chiar ieşea şi soarele şi vremea de afară mă făcea să zâmbesc chiar dacă am nimerit în compartiment cu două figurante de Bucureşti extrem de nemulţumite că aveau de mers 9 ore cu trenul până în Capitală.(păi măi tanti traversezi o ţară şi ai munţi în calea ta; cum ai vrea să meargă trenul?).
Viteza redusă a trenului îmi convenea de minune pentru că astfel puteam admira în voie locurile prin care treceam pentru prima dată în scurta mea viaţă.
Prima staţie: Câmpia Turzii; a doua staţie: Războieni... oraşele cu diferite rezonanţe în mintea mea se succedeau pe lângă mine iar vremea părea să se îmbunătăţească pe măsură ce kilometrii erau parcurşi de trenul accelerat.
Totul era bine şi frumos până când am ajuns în staţia CFR Aiud sau Nagyenyed... de ce Nagyenyed şi nu Aiud ?!
O să dezbat această problemă în cursul acestui an calendaristic însă nu mă pot abţine să nu mă întreb de ce Aiudul are trei denumiri ?!
Offf... greu tare.
A urmat apoi staţia CFR Teiuş. Vremea era în continuare însorită şi veselă.
N-am apucat să analizez în aglomerata-mi minte inscripţia din staţia Aiud căci s-a stârnit în vagonul în care eram şi eu un ditamai scandalul între Poliţia TF şi un cetăţean din judeţul Argeş care, vezi doamne, fuma în tren. Deşi şi poliţistul recunoştea că măsura de a interzice fumatul în tren este de mare porc (el fiind aşijderea fumător), tot a comis abuz asupra cetăţeanului insinuând că acesta a făcut scandal în tren şi că era băut.
Fapt: Eu nu i-am auzit glăsciorul până să nu-l preseze domnul poliţist deşi am stat numai pe culoar făcând poze.
Fapt2: Domnia sa mirosea a alcool dar nu era beat şi, în plus, nu scrie nicăieri că nu ai voie să mergi cu trenul aflându-te sub influenţa băuturilor alcoolice!
În sfârşit... o să vorbesc pe larg despre această situaţie la care am fost martor într-un articol viitor.
Încet încet, am ajuns la staţia CFR Mediaş. Vremea se întuneca dar nimic nu avea să prevestească ceea ce urma să fie.
Deja începeam să mă uit la ceas.
Inscripţia de la Aiud şi abuzul poliţiştilor de la TF mă făcea să nu mai trăiesc la aceeaşi intensitate această călătorie ci mai degrabă să-mi doresc să cobor cât mai repede ca să nu cumva să-mi crească pulsul peste limitele optime.
Mă apropiam din ce în ce mai mult de Sighişoara şi parcă îmi doream să fac o poză pe secundă.
De-a dreptul superb. O plăcere să mergi cu trenul pe-acolo.
Vremea devenea întunecată şi deja ninsoarea părea ceva de neevitat.
Deja când trenul a sosit în staţia CFR Sighişoara fulguiala se stârnise.
Plecasem din iarna clujeană şi aveam să ajung în iarna prahoveană.
Trenul începu să meargă din ce în ce mai încet.
Măcar am scăpat de bucureştence care s-au mutat în compartimentul alăturat care, în opnia lor, era mai bine încălzit.
Mai ascult un folk la căşti şi-mi mai spun o dată în cap: "Munţii noştri aur poartă,... noi cerşim din poartă-n poartă".
Zăpada se aşternea.
Îl sun pe unchiul meu de la Buşteni şi acesta-mi spune că la Buşteni e deja iarnă în toată regula.
Parcă nu prea-mi venea să-l cred...
Ajung în sfârşit la Braşov.
Mă gândeam aşadar că în scurt timp ajung la destinaţie.
O oră şi un sfert a făcut acceleratul de la Braşov la Buşteni.
Totuşi, nu-mi pare rău c-a mers aşa de încet căci am avut timp berechet să-mi calibrez aparatul de fotografiat pentru nişte poze inedite pentru mijlocul lunii martie.

Am ajuns aşadar, într-un final, în modesta gară Buşteni.
Pe lângă gară era un şantier în care se şi lucra. Brr.... pe frigul ăla să sapi fundaţie ?! Ioi!
Îmi revin repede după şoc, mă uit pe mersul trenurilor, constat că niciun tren nu duce în zona Moldovei şi apoi mă urc într-un taxi pe care-l ştiam că-i decent la preţuri (să te ferească toţi zeii să te urci într-un taxi dintr-un oraş mic şi să nu cunoşti... dacă ai bani... nu-i mai ai !).
După ce ajung în casa unchiului meu, îmi las geanta de 20kg şi ies din casă pentru a mai lua câteva cadre.
Pe măsură ce stăteam afară, vântul începu a bate din ce în ce mai tare şi devenea din ce în ce mai greu să stai afară.
Viscolul lua zăpada de pe jos şi o ridica în nişte forme ce plăceau ochiului meu ce nu văzu iarnă anul acesta.
Frigul se instaura peste staţiunea prahoveană şi de în ce mai puţini oameni aveau curajul să iasă din casă.
Din păcate, telecabina este defectă de o lună şi nu am putut ajunge la "Babele" pentru a vă împărtăşi imagini şi de acolo.
Vă invit să vedeţi cum arăta Buşteniul văzut de undeva de pe o poziţie superioară:

Aveam să aflu a doua zi de ce nu avea nimeni curaj să iasă afară. Nu avea cine să iasă decât câţiva localnici ce uitară probabil să-şi ia ţigări sau o pâine.
Seara am petrecut-o alături de unchiul meu pe care nu-l mai văzusem de aproape doi ani de zile.
Timpul a trecut pe lângă noi fără să ne dăm seama şi pe la ora 00:00 am adormit.
A doua zi, pe 19 martie, (ieri adică) după ce am servit cafeaua de dimineaţă, unchiul meu m-a luat la o scurtă plimbare prin staţiunile Azuga şi Predeal.
În acest sector, al turismului montan românesc, criza economică se vede cu ochiul liber. Ia uitaţi câteva poze:
Pârtiile din Azuga şi Predeal erau neprihănite.
Nici măcar un om nu coborâse cu schiurile, punga, sania sau orice altceva.
Hotelurile erau închise.
Ba chiar am văzut vreo trei hoteluri scoase la vânzare cu totul.
Practic nimic nu mai merge. Păi cum să meargă dacă un pachet "all inclusive" în Bulgaria este 80 de euro pentru trei zile, iar la noi e 200 de lei pe noapte o cameră la hotel ?!
De-a dreptul deprimant...
Totuşi, deşi unchiul meu este şi el afectat de această criză (el având un magazin în Buşteni), mă bucur pentru că, poate aşa, or să scadă preţurile până la un nivel decent şi o să ajungem şi noi românii să ne permitem să ne vizităm propria ţară; până atunci... le vedem pe-ale altora.
Până şi pe DN 1 era liber deci vă închipuiţi ce greu merge treaba pe-aici, nu ? Foame rău.
Niciun club nu era deschis şi astfel că mi-am petrecut seara urmărind meciul Aalborg-Manchester City. Din păcate s-a calificat City deşi Aalborg a revenit de la 0-2 la 2-2...
Pentru astăzi am programată o plimbare la Braşov cu unchiul meu.
În cursul acestei nopţi voi porni spre casă.
Vă salut cu respect şi revin cu poze din Braşov cât mai repede cu putinţă.

Un comentariu:

  1. Majoritatea ironizeaza si rade de aceasta criza.Mereu se fac glume pe tema asta : "Bai, tre' sa merg la un majorat;da' n-am bani.Criza!!!", "Vai, n-ai bani de-un pix, criza!" s.a.m.d.Insa, privita din punctul asta de vedere, parca nu mai este asa amuzant.Ba chiar ingrijorator.Ce trista pare partia!:(Si daca mai vajaia putin vantul si crapa gerul si era liniste, vai!ce imagine vizuala-auditiva-senzitiva terifianta!Insa, ai prins niste cadre absolut prodigioase!Pozele 1, 2, 11, 12, 13 in special!Frumos.

    RăspundețiȘtergere

Ai reflectat în plus la cele de mai sus? Spune-ne şi nouă!

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails