luni, 16 martie 2009

Drum către Ardeal

Aşa cum v-am promis, stimaţi cititori, revin astăzi cu poze şi impresii din lunga călătorie ce mi-am plănuit-o prin frumoasa ţară, România.
În nopatea de vineri spre sâmbătă m-am îmbarcat în personalul Bârlad-Iaşi cu gândul ca la 6:26 să mă îmbarc trenul de cursă lungă Iaşi-Timişoara.
Drumul până la Iaşi, deşi lung de 3 ore, a trecut repede pentru că am cunoscut un fost elev al Colegiului "Codreanu" care-şi amintea de mine din vremurile când pentru mine orele de religie, desen şi educaţie fizică se traduceau simplu: informatică.
Din drumul de până la Iaşi vă pot spune doar că m-am speriat de faptul că după Vaslui se stârnise o ninsoare demnă de decembrie şi nici într-un caz de mijloc de martie.
Se vede şi-n poză dar vă spun că gradele cu minus se înmulţeau pe măsură ce mă apropiam de Iaşi şi totodată vântul bătea parcă mergeam în Siberia şi nu doar în minunatul nord al României.
În fine, cele 3 ore de "dat cu trenul" au trecut uşor iar trenul a fost ciudat de liber.
Ca să nu uit că încă sunt în Moldova, a trebuit să admir scrierile de pe pereţii compartimentului şi totodată să îndur fiecare "adiere" de vânt ce trecea prin geam mai ceva ca prin brânză.
Într-un final am ajuns la Iaşi unde nu ningea (încă) şi după numai 13 minute am urcat în trenul accelerat ce avea să mă ducă înspre prima destinaţie, municipiul Dej.
Prima oră de drum a trecut repede întrucât m-am luat în vorbă cu un domn ce mergea la... Arad (deci avea de mers cu trenul cu încă 6 ore mai mult decât mine).
În Suceava trenul a stat mai mult şi atunci m-am uitat pe geam: Ningea în stil de decembrie-ianuarie şi nu alta !
Nu se vede prea grozav în poză dar bătea un vânt teribil iar ninsoarea mă făcea să mă bucur că fermoarul de la geaca mai subţire s-a defectat când să ies pe uşă şi în consecinţă a trebuit să optez pentru geaca de miezul iernii.
Ei şi dacă la Suceava mi se părea mie că ninge, ia uitaţi cum era câteva staţii mai încolo:
Ce mai eram deja îngrozit şi în gândul meu stăteau numai întrebări de genul: "Văleu, unde mă duc?".
În ciuda acestei stări neobişnuite a vremii, peisajele pe care le-am putut admira din tren au fost extraordinare. Împărtăşesc şi cu dumneavoastră câteva:
Observaţi că pe undeva mai apare şi soarele.
După "Mestecăniş" vremea a început să semene din nou a primăvară şi soarele începu să-şi facă apariţia.
Am început să mă liniştesc şi să savurez acordurile piesei "Ţara de dincolo de vârfuri de brad".
Am făcut nenumărate poze cu aceste peisaje de iarnă. Extraordinar!
Uite astea-s frumuseţile româneşti nu construcţiile odioase gen nu ştiu ce Mall sau fabrica de telefoane Nokia de la Jucu.
În sfârşit,... să nu divagăm de la subiect.
Porţiunea în care peisajele de acest tip sunt alternate cu tunelele săpate direct în stâncă mi se par de-a dreptul fenomenale şi în opinia mea ar trebui admirate mai mult decât deja obositul Sfinx sau platforma "Babele", nu că n-ar fi şi alea frumoase dar parcă prea sunt uzitate.
După ce am intrat efectiv în regiunea numită generic "Ardeal" vremea "s-a schimbat" brusc şi perisajele s-au mutat calendaristic cu două-trei luni în faţă. Deja nu mai era iz de decembrie ci de martie :).
În depărtare se vedeau munţii cu zăpadă pe ei.
După 8 ore şi ceva rest plus 15 minute de întârziere, am ajuns în staţia CFR Dej Călători.
Pentru cine nu ştie, gara Dej Călători este undeva departe faţă de oraşul Dej. Cobor din tren şi văd autobuzul în staţie, traseul nr. 2.
Mă duc la magazinul de prin preajmă îmi iau repede bilet dar la o fracţiune de secundă ratez autobuzul. Eh, nu-i nimic vine altul! Zise cugetul meu obişnuit cu oraşele unde autobuzele locale chiar circulă.
Mă lămureşte scurt doamna de la chioşc că abia după vreo juma' de oră avea să vie altul. Terminat de oboseală dar parcă aşa ce-aş fi luat-o la pas... toţi cei 7 km câţi sunt de la gară şi până la reşedinţa unchiului meu.
Mi-aduc repede aminte că mă dor picioarele în draci şi că n-am dormit de "ţ" ore şi mă calmez.
Acele 30 de minute au fost groaznice căci nu aveai unde să te duci. Aş fi dat şi 10 lei pe-o cafea numai să am unde intra şi să mă uit la un televizor şi să stau jos... nu aveai unde. Terminat de plictiseală scot aparatul de fotografiat şi iau câteva cadre cu peisajul din faţa gării. Ia uitaţi cum arată în Dej imediat ce ai ieşit din gară:
Cum spuneam, gara e undeva în afara oraşului.
Undeva după dealul acela sălăşluieşte cartierul dejean "Dealu' florilor" singurul cartier de blocuri care de altfel este responsabil cu faptul că Dejul are calitatea de "Municipiu".
Deşi oraşul este net inferior la aproape orice capitol municipiului Bârlad, punctează fără probleme la capitolul oameni.
Astăzi dimineaţă la ora 8:00 când urma să vină trenul de Cluj ce-avea să care toţi navetiştii, era în gară o linişte teribilă. Se auzea zumzet de vorbe în stânga şi-n dreapta dar nu era lumea aşa de agitată pe cum vedem prin gările din estul şi mai ales din sudul României.
Pe-aici lumea e mai calmă şi mai puţin grăbită. Poate într-un fel e mai bine aşa.
Iată şi două poze din zona ultra-centrală a Dejului. Pe-aici pe undeva m-am întâlnit cu un văr şi după "una mică" de bun venit ne-am îndreptat către reşedinţa unchiului meu la care se ajunge cu un autobuz care circulă de 3-4 ori pe zi astfel că dacă l-ai ratat... ratat rămâne.
E groaznic. Deşi teoretic acele străzi aparţin de Dej, către ele există slabe şanse să ajungi dacă nu ai maşina ta sau răbdare de fier s-aştepţi autobuze.
Nici taximetriştii nu se prea înghesuie să te ducă iar care se încumetă îţi toarnă un "scor" de începi să-ţi spui că 7 km nu e aşa de mult. Înţelegeţi ce vreau să spun.
După un drum cu un autobuz fabricat în 1900 dimineaţa (dar care era totuşi curat şi avea scaunele întregi, nu ca prin Moldova unde toţi îşi încearcă briceagul pe ele) am ajuns la reşedinţa unchiului meu.
Vreau să spun că rudele astea ale mele de stau în Dej (mai precis la marginea Dejului) sunt cele mai fericite de pe Pământ. Sau aşa le consider eu. Sunt independente de sursa publică de apă potabilă, au parte mereu de aer curat şi nu sunt văzute de-o cameră video exact la ieşirea pe poartă.
Pe strada aceea sunt exact 7 case; neracordate la vreun serviciu public de alimentare cu apă. Au pus toţi mână de la mână şi au construit un bazin ce colectează apă din 6-7 izvoare mici şi, cu ajutorul căderii, alimentează pe toţi.
Nu tu clorinare, nu tu spargeri de conducte şi nu tu telefoane la Secretariatul General al Guvernului ca să-ţi "deie drumu' " la robinet. Ia uitaţi ce privelişte aveam când ieşeam din casă:
Vă spun sincer că parcă-mi venea să nu mai plec.
Pozele acestea sunt făcute ieri după amiază căci sâmbătă după amiază pe la ora 18:00 m-a ajuns un somn şi în consecinţă 16 ore am fost total indisponibil.
Şi semnalul la telefon era oscilant în acea zonă. De-a dreptul în afara sistemului rudele mele. Bravo lor.
Deisgur, au şi ei problemele lor şi eu-s un nimeni să le discut şi mai ales în această resursă publică dar, chiar şi-aşa, vă spun că-mi face mare plăcere să ies din "sistem" când mă duc la ei.
Astăzi dimineaţă la ora 7:00, toate cele trei telefoane au sunat. Trebuia să mă trezesc pentru a prinde ultimul autobuz de dimineaţă; asta dacă chiar vroiam ca astăzi s-ajung totuşi în Cluj.
Cât am luat micul dejun şi am dohănit un pagău numai ce s-a făcut de 8:13 şi am zis c-ar fi bine să ies în staţie dacă chiar vreau să merg la Cluj.
Autobuzul trebuia să vină cam pe la 8:15... a venit mult mai devreme şi norocul meu a fost că fusei iute de picior (da, ştiu, nu se potriveşte regionalismul) şi că şoferul m-a văzut.
N-a fost ca-n Moldova unde pleacă autobuzul de lângă tine că, vorba aia, "el are grafic dom'le". Nu. M-a aşteptat până m-am urcat cu tot cu "gentoiul meu imens" şi a pornit lin ca să am timp şi să compostez.
Am ajuns cu o oră înainte de-a pleca trenul şi am avut timp berechet să mai analizez puţin minunata zonă a gării din Dej.
Deşi spun mereu că ardelenii sunt mai dezvoltaţi şi că totul e "mai altfel" faţă de restul ţării, ei uite că se poate şi la ei ceea e în Moldova este fenomen generalizat.
Chestia asta din stânga scrisului e singurul lucru ce marchează faptul că aici e staţie de autobuz.
Tăblinţa are pe puţin 10 ani şi am remarcat-o într-unul din cele 30 de minute groaznice în care am aşteptat blestematul autobuz ce reprezenta traseul nr. 2.
În sfârşit la 9:29 cu trenul personal nr. 4103 din direcţia Bistriţa Nord cu destinaţia Cluj Napoca am părăsit gara Dej Călători îndreptându-mă spre capitala Ardealului, municipiul Cluj Napoca.
După o oră şi jumătate de "dat cu trenul" am reuşit să ajung la Cluj şi după încă 20 de minute de aşteptare m-am întâlnit cu o fostă elevă a Colegiului "Codreanu", actualmente studentă în Cluj Napoca.
Despre impresiile din municipiul Cluj Napoca voi scrie într-un articol viitor.
Acum voi menţiona doar că acest articol a fost scris folosind resursele organizaţiei municipale a unui partid politic şi că deja mi-au sărit în ochi câteva camere de luat vederea ce menţin Clujul în "limitele siguranţei".
Totuşi, faţă de alte oraşe, Clujul pare încă ferit de acest fenomen în ciuda faptului că este mai expus, geografic vorbind, directivelor Bruxelliene.
În plus, oamenii aici sunt mai toleranţi cu noul şi mai deschişi la minte (uneori chiar prea deschişi la minte, aş spune eu) şi deci n-ar ieşi aşa mare revoltă. Mă bucur totuşi că nu-s aşa de multe.
Vă salut cu respect şi sper ca în alte două-trei zile să scriu din nou despre locurile prin care am mai fost.

P.S. Vă pot spune sigur că imediat după examenul de Bacalaureat voi începe să studiez limba norvegiană la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj Napoca ;)

Un comentariu:

  1. Asteptam cu nerabdare urmatoarele articole referitoare la peripetiile tale.Foarte fericit ar trebui sa fii pentru ca ai prins "ninsoare adevarata" si bradutii aceia adorabili la locul lor,nu torturati cu zorzoane intr-o incapere eventual obscura, unde doar mirosul si ledurile colorate iti amintesc de plantuta asta minunata.Oricum, "adevarata calatorie presupune sa mergi.Odata ajuns, calatoria s-a incheiat.Astazi oamenii incep cu sfarsitul."Deci, bucura-te si de "municipiul" Dej;decat monotonia asta din barlad...:-<

    RăspundețiȘtergere

Ai reflectat în plus la cele de mai sus? Spune-ne şi nouă!

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails