joi, 26 martie 2009

Ministerul Needucaţiei, anti-Cercetării şi al Inovării

Din câte ştiu eu, nu este un "păcat" la adresa corectitudinii politice să iau "în deşert" numele unei instituţii care, într-o societate normală, reprezintă stâlpul viitorului; mă refer aici în mod evident la Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării.
Trecând peste numele teribil de lung şi care a variat de fiecare dată când culoarea guvernului s-a schimbat (ba MEC, ba MECT, acum MECI... ).
Nu sună amuzant ? M.E.C.I. - acesta este acronimul pentru respectabila instituţie. Oribil. Ei bine această instituţie conduce, de fapt, un meci al nervilor între nesimţirea de care dă dovadă instituţia cu pricina şi nervii elevilor şi mai ales ai studenţilor.
Deşi eram la curent cu această ştire, abia astăzi a apărut şi o informaţie publică ce vizează faptul că statul a cam "uitat" să plătească bursele pe care s-a angajat să le plătească unora sau altora.
În colegiul naţional în care încă studiez există şi elevi români dar, politic vorbind, străini... sunt elevi veniţi din Republica Moldova pentru o viaţă mai bună şi un viitor mai bun, la studii în România.
Vă spun sincer că, în urmă cu ceva timp, aveau dreptate să vină... acum... îmi vine mie să mă mut în Republica Moldova... în fine; nu despre asta era vorba.
Copiii ăştia aşteaptă bursa pentru luna februarie.... pe care trebuiau să o primească la începutul lunii martie. Nu e minunat?
Carte cu burta goală nu prea merge. După ce că e vorba de o sumă extrem de mică, nici p-aia nu e-n stare statul s-o plătească.
Şi mai vine şi câte-o tovarăşă profesoară feministă până dincolo de Federaţia Rusă şi înapoi, până la ceruri şi dincolo de ele, până-n Anglia şi 'napoi... şi mai articulează şi câte-o "victorie" în cataloage pe motiv de necunoaştere a personajului Harry Poter!
Măi da' las-o-n mizda păsii... tare-aş vrea s-o văd pe tovarăşă trăind cu 80 de euro pe lună... şi ăia veniţi cu întârziere, s-o văd... îi mai arde de analiză literară sau de ascultat ghiorăituri de maţe ? Greu se mai fac oamenii oameni!
Ei bine dacă la nivel preuniversitar lucrurile nu sunt atât de evidente şi de apăsătoare, la nivel universitar problemele duduie; şi duduie rău.
Astăzi la antena 1, la ştirile de la ora 19:00, probabil singura emisiune în afară de transmisiile meciurilor de fotbal pe care o vizionez la acest post, s-a spus că 40 de studenţi eminenţi plecaţi să studieze prin U.E. cu burse de stat... ajung acum să cam ia U.E. dar înmulţit la stânga cu simbolul fizic pentru "masă" în sistem internaţional. Pe scurt: oamenii ăia mor de foame pe-acolo.
Statul nu le-a mai achitat bursele de 4 luni ! Da! Stimaţi cititori ăsta e ministerul de la care eu am pretenţii să consolideze şcolile din mediul rural, să mai cumpere nişte cărţi (nu manuale obosite făcute pe clientelism politic), să mai angajaeze şi profesori nu numai feminisite obosite pentru care Dunărea are 11075 de km pe teritoriul României sau pentru care e o ofensă să nu ştii cine e Harry Poter, chiar dacă eşti cu stomacul gol şi cu banii mai prost decât a stat ea vreodată în viaţă; da! Ei bine astea sunt cazuri de la nivelul de jos... dar nici pe ăia de mai de la vârf ca rezultate şcolare nu e-n stare Ministerul Needucaţiei să-i ajute.
Explicaţii oficiale ? De unde atâta ?! Încearcă ziarul Gândul o explicaţie ce pare plauzibilă.
Oricum, având în vedere că pe toate agenţiile de presă plouă cu ştiri de tipul ăsta şi nimeni de la minister n-a ieşit cu o fiţuică (comunicat de presă) prin care să zică ceva, orice, mai tăceţi în alup din gură, nu e adevărat... ceva, orice, cred că un sâmbure de adevăr trebuie să fie.
După ce că sistemul universitar e plin de nepoţi, veri, cumnaţi, fraţi, unchi, mătuşi, etc, etc, astăzi am aflat că este aproape deschisă calea către ceva similar şi pentru învăţământul preuniversitar. Doamne ocroteşte-i pe români !
Desigur, în acel articol scrie că totuşi rămâne "prin concurs".
Nu am eu aşa de mulţi ani dar, totuşi, aşa pueril cum mă cred unii, mi-aduc aminte de un moment umoristic al regretatului Toma Caragiu.
N-ai pe cineva? Hopa c-un concurs! Concursul se ţine joi şi postul e ocupat de marţi.
Vai că bine mai grăia.
Aşadar, studenţii noştri eminenţi se duc să cânte la ceatârnă (nu râde Lovin !) prin U.E., fraţii de peste Prut vin în România pentru a trăi mai prost decât în Republica Moldova care, teoretic vorbind, are economia mult sub a noastră, profesorii mai rar înţeleg asta şi vor mai degrabă să le fie mărite salariile tuturor, buluc, că doar vai ce se ostenesc ei venind la şcoală.
Ştiţi ce? Eu cred că e şi vina elevilor. De n-aş face de rahat (din ăla dulce) statul român ori de câte ori aş avea ocazia şi cât mai public cu putinţă de-aş fi în locul lor...
Şi uite că deocamdată nu sunt în locul lor şi tot mă simt indignat.
Când am fost la Cluj, la Facultatea de Litere, secţia limbă norvegiană, erau câteva oferte de burse de stat pentru studenţii de la această secţie. Vreţi să vă spun ceva amuzant ? Nu se înghesuia nimeni. De ce oare? M-am întrebat atunci. Încet, încet încep să înţeleg de ce.
Pe hârtie totul arată frumos dar... cum practica e cel mai mare duşman... ca o manea... doar forma, nu şi fondul.
Că tot am zis de Toma Caragiu, pentru cititorii mai tineri, vă invit să ascultaţi sceneta "Un alipinist convins" care este, în opnia mea, extrem de actuală în ciuda faptului că a fost înregistrată acum mai bine de 35 de ani şi era raportată la realităţile de atunci.

Un comentariu:

  1. esti cam negativist,dar imi place cum scrii...thumbs up for you

    RăspundețiȘtergere

Ai reflectat în plus la cele de mai sus? Spune-ne şi nouă!

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails