sâmbătă, 18 aprilie 2009

Şi-a fost şi concertul...

Bună dimineaţa stimaţi cititori.
Vă spuneam eu într-un articol anterior că pe 17 aprilie va avea loc o manifestare cu caracter underground în incinta clubului Dublin din Municipiul Bârlad.
Ulterior am editat acel articol cât şi anunţul cu roşu din dreapta scrisului care-a stat în toată perioada de dinaintea concertului cu data de 16 aprilie întrucât nişte neînţelegeri au dus la decalarea cu o zi a datei de desfăşurare a evenimentului.
Chiar şi-aşa, dorinţa de-a face ceva şi în acest sens în acest oraş unde "a cânta chiar este un jaf" aşa cum spunea cineva bine într-o melodie, a fost mai mare şi totuşi evenimentul a avut loc în ciuda multor neajunsuri din jurul lui.
În ciuda preţului destul de accesibil nu s-a ajuns la cifra de 200 de plătitori, numărul acestora rămânând undeva puţin peste 150. Organizatorii spuneau totuşi că e bine. Eu zic că se putea mult mai bine.
Evenimentul a debutat cu trupa de rap Exoteric, mai apoi şi-au făcut apariţia şi cei de la DLT pentru ca spre finalul primei părţi să apară şi micile surprize cum ar fi momentul în care cei de la Exoteric cântau versuri în stil rap iar toba era făcută pe viu de către Alex de la Krepuskul şi nu de către un bit al unui DJ aşa cum se obişnuieşte. A fost o lecţie de deschidere la minte în opinia mea. Sunt curios câţi au perceput-o.
În timpul manifestării am avut serioase probleme cu aparatul foto şi chiar eram speriat că s-ar putea să nu pot să vă aduc imagini de la eveniment. Totuşi, norocul a fost de partea mea şi am putut lua câteva cadre (e drept, mai puţine decât mi-am dorit).

Băiatul de la începutul filmuleţului nu este din trupa Exoteric, ci este un bârlădean de-al nostru, prezenţa lui pe scenă făcând parte din surprizele evenimentului, surpriză care-a prins la publicul venit în mod special pentru această parte.
Îmi pare nespus de rău că nu am putut filma reprezentaţia celor de la DLT dar am văzut oameni pe care-i cunosc care filmau şi îi rog pe această cale să urce filmuleţele undeva să vi le pot arăta şi dumneavoastră.
Nu mă simt în măsură să vorbesc despre calitatea acestei prime părţi, nefiind un fan întocmai înfocat al genului, dar, vă pot spune că am avut ocazia să văd un DJ şi nu un tip cu CD player şi, totodată, am avut ocazia să aud nişte versuri rostite de nişte tineri entuziaşti cu un mesaj ce m-a uns la inimă. Nu vă pot reproduce versurile atât din cauza faptului că nu le-am reţinut literalmente dar şi pentru că au un conţinut ce-ar putea deranja anumiţi cititori.
Oricum, deşi nu sunt fan, dacă nu mi-a plăcut la nebunie, măcar nu m-a deranjat şi am încercat să pricep câte ceva. Poate nu-i destul dar, prin jurul meu auzeam numai fraza "dacă nu erau ăia cu hip-hop-ul, era mai bine".
Mi se pare totuşi un pic cam radical să spui asta având în vedere că versurile lor erau foarte aproape de gândirea generală a tuturor celor prezenţi. În sfârşit,... gusturile nu se discută.
După acest moment a intrat în scenă Sever Bogdan, omul formaţie.
Din păcate pentru Bogdan, el a nimerit în postura de artist-tampon între partea de hip-hop şi partea de metal.
Nu pot să nu remarc o dată-n plus calităţile instrumentale ale lui Bogdan dar şi să critic limitele pe care le are vocea sa. Eu zic că dacă el ar face doar instrumentaţia şi vocea ar face-o altcineva, muzica lui ar primi reacţii mai bune.
Sever Bogdan şi-a început concertul cu piesa "Căutătorii de adevăr" probabil cea mai ascultată şi totodată cea mai iubită piesă a sa, chiar şi printre contestatarii săi. De aceea, am ales să filmez exact interpretarea acesteia.

În timpul recitalului lui Bogdan luminile în club au devenit din ce în ce mai obscure făcând aproape imposibilă filmarea cu aparate mici, neprofesionale, însă, chiar şi-aşa, vă puteţi face o idee.
Piesa în spaniolă cântată de Bogdan a stârnit cel mai mare val de dezaprobare din partea publicului care-a şi reacţionat cu o replică de genul: "no tengo telenovelas, traducion por favor" (probabil dorind să spună: "Noi nu ne uităm la telenovele. Tradu te rugăm").
În timpul şi după această melodie în limba spaniolă publicul care era atent la scenă s-a diminuat dramatic, destul de mulţi întrebând mai mult sau mai puţin ostentativ "da' mai intră Krepuskul o dată sau ce...?".
Totuşi, Bogdan a fost aplaudat minute-n şir publicul insistând chiar ca acesta să cânte şi piesa dedicată fotbalului intitulată "Sport, mişcare".
Nu am filmat această piesă pentru că eram ocupat să mă rog de aparatul meu să pornească.
Eu personal consider melodia cu pricina o piesă foarte bună din punct de vedere instrumental (ca mai toate piesele sale, de altfel) dar, totodată, cea mai slabă din punct de vedere al versurilor.
După o oră de recital, Sever Bogdan a părăsit scena în aplauzele celor care-au ales, totuşi, să-i asculte melodiile şi a fost urmat de formaţia clujeană Krepuskul.
Clujenii au început "în forţă" concertul cu piesa "Dead Inside" care-a răsunat de "să cadă tencuiala de pe pereţi, nu alta" încingându-i chiar şi pe cei mai "supăraţi" dintre participanţii la eveniment.
Eu mi-am continuat testul de nervi cu aparatul meu de fotografiat care părea decis să mă lase la greu şi într-un final am trecut testul.
Totuşi, nu a ieşit întocmai un filmuleţ cum mi-aş fi dorit eu dar, chiar şi-aşa, am prins integral piesa "Imprisonned paradise".
Am vrut să prind şi nişte reacţii din public dar erau atât de multe voci iar lumina atât de potrivnică unei filmări de calitate încât n-a ieşit exact ce mi-am dorit. Melodia cu pricina începe pe la timpul 1:20. Aşadar, Krepuskul - Imprisonned paradise:

După această melodie a urmat un cover după piesa Iris - Somn bizar, melodie ce a stârnit admiraţia şi a celor mai în vârstă, mai puţin obişnuiţi cu metalul actual şi mai ataşaţi de rock-ul care în prezent este numit "old school".
În timpul acestei piese am cunoscut un domn care se numeşte tot Iulian Lucian şi care abia a revenit în România după 16 ani de pribegie (vreo 6 în Irlanda şi vreo 10 în Regatul Unit al Marii Britanii).
Domnia sa, (sau el, căci a insistat să nu folosesc pronume de politeţe) bine trecut de 35 de ani, aprecia prestaţia clujenilor şi se bucura că în Bârlad este posibil şi aşa ceva.
Am vorbit cu el vrute şi nevrute despre orice. Mi-a spus foarte multe lucruri despre britanici (el fiind arhitect de meserie) şi la un moment dat chiar mi-a povestit cu lux de amănunt cum a ajuns să fie unul dintre cei mai bine plătiţi arhitecţi din Irlanda.
Cel mai mult am apreciat la el că deşi a fost plecat atât de mult din ţară, vorbea o limbă română perfectă aşa cum rareori se întâmplă cu conaţionalii noştri care scapă în lumea occidentală şi corectă politic.
Revenind la concert, trupa Krepuskul a fost chemată la bis, apoi au cântat o piesă pentru basistul formaţiei Ashaena, omul care s-a ocupat cel mai mult de bunul mers al acestui eveniment, pentru ca mai apoi să cedeze locul bârlădenilor de la Ashaena.
De la formaţia bârlădeană am ales să filmez piesa "Ce va să vină" întrucât este piesa care-mi place mie cel mai mult de pe albumul lor "Cei născuţi din Pământ" album care se pare că va ieşi cât de curând pe piaţă, băieţii reuşind să semneze cu o casă de producţie din Statele Unite.

Apreciez gestul lui Vlad Berghiu care-a vrut să mă ajute cu toţi cei 203 centimetri ai săi ca să am o imagine cât mai bună însă luminile potrivnice au făcut totuşi ca filmarea să nu exceleze în calitate.
Cosmin Duduc s-a plâns de calitatea melodiei dând vina pe sonorizare şi pe problemele pe care le are cu gâtul, fapt ce a dus la o voce a sa de-o calitate sub aşteptările sale.
Eu sunt de părere că n-a fost chiar atât de rău însă artistul ştie cel mai bine ce simte acolo pe scenă.
În timpul melodiei "Blajinii" am revenit la masa arhitectului pentru a-i cere părerea. Domnia sa s-a arătat entuziasmat de băieţii de la Ashaena spunând că sună atât de închegat. vede că au repetiţii multe în spate. Iniţial am crezută că fac playback căci sună prea bine! Bateristul este extraordinar. Şi cel de la Krepuskul este bun însă acesta se integrează perfect în sunetul general al formaţiei şi îl consider mai bun pentru asta.
După asta am încercat să-i explic despre genuri şi despre faptul că trupa clujeană abordează altceva la care domnia sa mi-a răspuns tăios, în cel mai pur stil englezesc: muzica este o artă ca orice altă artă. Arta trebuie simţită. Mă uit la un tablou şi-l simt, îl înţeleg. Dacă vii lângă mine şi-mi spui ce-ar trebui să văd, n-ai făcut nimic. Nu pot să nu fiu de acord cu el.
Cel mai mult i-au plăcut piesele Ţărână şî sânje şi Tapae 87, cea din urmă urmând să fie inclusă pe un album viitor.
Eu, pe de altă parte, care-am avut onoarea de-ai vedea în concert de mult mai multe ori decât foarte mulţi dintre cei prezenţi, am fost mai atent la piesele noi pe care le-au cântat şi am rămas c-o impresie foarte bună despre piesa Crăpăt di cer.
Băieţii au părăsit scena însă au fost ceruţi la bis. La revenirea pe scenă Ashaena a interpretat deja cunoscutul cover după melodia Treceţi batalioane române carpaţii. Pentru mine are o rezonanţă specială această melodie astfel încât mă înţelegeţi de ce am preferat să ascult melodia de lângă scenă şi nu am filmat.
Spre surprinderea mea, totuşi, reacţia publicului a fost mult mai slabă decât la alte recitaluri susţinute de bârlădeni prin alte oraşe ale ţării. Mi s-a părut trist acest aspect.
Ultima piesă a fost un "bis" al piesei Tapae 87, piesă pe care Vlad Vuiet(vocalul formaţiei) a insistat să mi-o dedice mie (asta după ce în timpul concertului a mai dedicat o piesă tatălui său) deşi nu am înţeles de ce.
Ulterior, la petrecerea de după, m-a întrebat dacă m-am supărat. Nu m-am supărat, doar n-am înţeles de ce.
În sfârşit, e mai puţin important, mai ales că multe lucruri mi-s neînţeles în ceea ce-l priveşte pe Vlad. Totuşi, remarc prestaţia sa foarte bună din timpul concertului cu excepţia primei melodii când problemele cu microfonul şi-au spus cuvântul şi au făcut ca vocea acestuia să sune cu întreruperi (măcar aşa s-a văzut o dată-n plus că nu se face playback în metal).
Au fost destui care n-au rezistat până la final însă cei puţini care-au rămas au aplaudat frenetic prestaţia formaţiei bârlădene.
Având în vedere că au fost destui din alte oraşe care-au venit special pentru acest eveniment, eu unul, îl consider un eveniment reuşit.
Şi mai puţini au rezistat pentru "petrecerea de după" care urma să aibă loc la BT-NN, petrecere care-a fost până la urmă doar o scurtă întâlnire pentru impresii şi reculegere după agitaţia de la concert.
Moş Străchia, bateristul formaţiei Ashaena şi Vlad Vuiet s-au arătat ceva mai dispuşi la vorbă, în vreme ce Tudor Năpasta, Cosmin şi Vlăduţ, chitaristul trupei, erau extenuaţi.
Până spre ora 4:30 am rămas doar trei oameni: Eu, Pletosu' Mic şi Răzvan Ţeposu.
Dorind să petrecem totuşi o noapte întreagă "în deplasare" am mers către gară, singurul loc unde mai puteai găsi ceva deschis la acel ceas târziu de noapte.
În gară, la unul din chioşcuri, spre amuzamentul nostru, am văzut agăţat afişul din stânga scrisului.
Trecând peste metoda profund suburbană (scris cu marker-ul pe un fund de cutie de carton) de a promova produsele din chioşc, observăm că există produsul "Cartele Vodafon" dar şi produsul "Pachet Vodafon".
Am mai hoinărit puţin pe străzile liniştite ale oraşului, după care ne-am îndreptat către casele noastre dorind să ajungem înainte ca soarele să-şi facă apariţia pe cer.
Erau 0 grade celsius şi, deşi eram îmbrăcat pentru temperaturi ceva mai mari, nu simţeam frigul.
Pentru mine a fost o noapte totuşi reuşită în care-am putut să mă simt bine deşi în Bârlad, în gneral, oportunităţile sunt reduse în acest sens.
Nu ştiu cât de mare va fi ecoul acestei manifestări însă eu preconizez că unul destul de scăzut întrucât deschiderea la minte între tineretul bârlădean este în continuare la mare căutare.
Vă salut cu respect stimaţi cititori şi aştept opiniile dumneavoastră.

4 comentarii:

  1. Paste fericit, Lucian! Fie ca lumina Invierii sa ne aduca intelegere, speranta si liniste in suflete si in jurul nostru!

    RăspundețiȘtergere
  2. Mie mi-a placut surprinzator de mult prestatia lui Server Bogdan si cea a trupei Ashaena, insa deoarece nu-mi place metal-ul(sau ce canta ei), nu am putut sa nu ma simt putin deranjata de ceea ce eu numesc "zbieraturi".Nu vreau sa jignesc pe nimeni, e doar ceea ce simt eu.Nu pot sa inteleg asta.O prietena spunea ca rock-ul fara "zbieraturi" nu exista, sau asa ceva.Eh...fiecare cu parerile sale.Vocea Crugului insa, mi s-a parut foarte tare!Avea asa, un efect calmant...si pentru o expansiva de talia mea, asta e ceva!In ceea ce priveste Exoteric nu ma pronunt, iar breakdance-ul celor de la DLT a fost ok, unele miscari fiind foarte greu de realizat, insa deoarece am vazut(nu live, desigur) breakdance la un nivel foarte inalt, nu m-a marcat.Am apreciat insa gradul de dificultate al unor miscari.

    RăspundețiȘtergere
  3. "În ciuda preţului destul de accesibil nu s-a ajuns la cifra de 200 de plătitori, numărul acestora rămânând undeva puţin peste 150. Organizatorii spuneau totuşi că e bine. Eu zic că se putea mult mai bine." N-ai fost nici pe departe 150 de platitori; organizatorii au zis ca e bine in comparatie cu evenimentu trecut din Dublin, cand au fost sub 50 de platitori si tinand cont ca suntem in Barlad; Daca tu crezi ca se poate MULT mai bine, organizeaza tu in concert de orice gen.

    RăspundețiȘtergere
  4. Am spus că se putea "mult mai bine" nu cu referire la modul de organizare căci mai mult de-atât pentru orăşelul ăsta oricum nu se putea şi sunt foarte conştient de asta.
    Am spus că se putea "mult mai bine" dacă-şi mişcau şi "câte unii" dosul la concert. Cunosc cel puţin 30 de persoane cărora le-ar fi plăcut manifestarea dar care n-au venit din motive puerile de tipul "vine nuş ce rudă acasă", "am laptele pe foc", "mi-e somn", etc. etc.
    Îmi pare rău c-am fost înţeles greşit :(

    RăspundețiȘtergere

Ai reflectat în plus la cele de mai sus? Spune-ne şi nouă!

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails