duminică, 17 mai 2009

Suntem o ţară de graşi !

Sau cel puţin aşa spun autorităţile trâmbiţătoare ale corectitudinii politice din România.
25 la suta dintre romani sufera de obezitate iar 50 la suta au probleme cu greutatea si cu toate acestea cei mai multi nu constientizeaza cat de grava este situatia, doar 1% prezentandu-se la medic. Citesc eu pe ziare.com.
Si mai grav este faptul ca statisticile arata ca in prezent 70% dintre copiii romani sunt obezi iar aceasta tendinta este in crestere.
O explicatie ar fi faptul ca multi dintre copii consuma la scoala tot felul de mancaruri nesanatoase, motiv pentru care parlamentarii romani au adoptat in 2008 o lege referitoare la alimentatia sanatoasa in unitatile de invatamant preuniversitar.
De asemenea, Ministerul Sanatatii a stabilit o lista cu produsele care pot fi vandute copiilor in unitatile de invatamant. Se mai arată în sursa citată.
Băi mie nu prea-mi vine să cred asta. De ce ? De unde ştiu eu că nu-i adevărat ?
Nu pot să spun cu mâna pe inimă că procentul este eronat însă, problemele cu greutatea nu sunt ca virusul HIV. Le cam observi în comunitate şi cam pe oriunde te duci !
Eu cred că această "statistică" va fi completată pe la anul de o altă "statistică" în care se va arăta că rata obezităţii a crescut şi astfel va da mână liberă dictaturii europene să intervină şi mai mult în vieţile oamenilor interzicând din ce în ce mai multe chestii, în acest caz alimente.
M-am mai referit în trcut pe acest blog la societatea descrisă în filmul "Demolatorul" cu Silvester Stallone. În acea societate toate alimentele pe bază de conservanţi, grăsimi, e-uri, f-uri, x-uri şi ce mai vreţi dumneavoastră erau interzise, contactele sexuale în stilul clasic erau interzise, cafeaua era interzisă, înjuratul era interzis... etc. etc. practic totul era interzis cu excepţia celor permise de către domnul Cocteau care era privit de către cei cu creierul plat din societate ca fiind salvatorul tuturor.
Societatea respectivă se presupunea că există cam peste 30 de ani din momentul scrierii acestui articol. Societatea era plină de camere de luat vederea, numai mâncarea "corectă" era servită la orice restaurant, banii nu mai existau ci doar "credite", totul fiind electronic (şi evident, mult mai uşor de controlat), toată lumea mergea calmă şi apatică, nu mai exista artă,... practic totul era calm, monoton şi atent monitorizat şi controlat.
Seamănă cu modelul către care ne îndreptăm, nu ? Iar am divagat,... la naiba ! (pentru asta aş fi fost amendat în societatea descrisă mai sus !)
Revenind la obezitate, eu cred "dracu' nu-i chiar aşa de negru". Să încerc să povestesc şi de ce:
Într-o ţară în care se munceşte destul de mult "cu cârca" nu prea ai cum să ai oameni graşi. Într-o ţară în care nivelul stress-ului este destul de ridicat, de asemenea nu prea ai cum să ai oameni graşi. Da, poţi (şi sunt destui) să ai oameni cu o stare de sănătate îndoielnică, dar nici într-un caz oameni graşi !
Ceea ce îi îngraşă pe oameni(aici mă refer la americani, că doar de la ei a venit acest "trend") sunt mâncărurile de tip "fast-food" sau aşa-numitele "junk-food". Ei bine, în Statele Unite acest model de mâncare este foarte ieftin, drept pentru care şi-l poate permite oricine.
În Statele Unite eşti un mare "şef" dacă îţi permiţi să-ţi cumperi un kilogram de roşii, două de cartofi (ambele naturale, crescute pe bune, ca la noi!) şi o sticlă de ulei(şi ăla ca la noi, făcut încă pe bune!), să pleci cu plasa acasă şi să-ţi faci o porţie zdravănă de cartofi prăjiţi şi să-i savurezi cu o salată de roşii.
În 2006 am stat de vorbă cu o doamnă, pe numele său Lidia Răscol, care a emigrat din România în Statele Unite în anii '70 şi a revenit în ţară la finele lui 2005 şi de atunci să se tot "plimbe" pe acest drum. Domnia sa îmi spunea că există două tipuri de cartofi: cartofi "simpli" care costă cam 80 de cenţi kilogramul şi cartofi "naturali" care costă cam 5 dolari (!). Acei cartofi de 5 dolari sunt ca la noi, în vreme ce cartofii de 80 de cenţi sunt crescuţi artificial, forţat şi cu un "ajutor" nepreţuit al chimicalelor.
Ei bine, exact ca la cartofi, aceeaşi chestie se aplică şi cărnurilor, pâinii, etc. etc. Din acestea ieftine se face mâncarea de tip "fast-food" care este tot ieftină.
La noi, pe de altă parte, mâncarea de tip fast-food este mai scumpă decât mâncarea "pe bune", ceea ce face ca succesul acestor produse să fie, totuşi, scăzut în frumoasa noastră ţară.
Din păcate, în scurt timp, s-ar putea totuşi ca acest lucru să se cam schimbe.
În cadrul familiilor tinere (născuţi în intervalul 1978-1988) este din ce în ce mai puţin populară activitatea numită generic "a face piaţa". Nu ştiu să vă spun exact de ce căci a trecut ceva vreme de când am citit acel studiu. Totuşi, eu cred că unul din principalele motive este lenea urmată îndeaproape de lipsa de timp.
Nu ai timp sau ţi-e lene ? Există deja semipreparate pe sau mâncăruri deja preparate la supermarket la care, în cel mai rău caz, munceşti ca să le bagi în cuptorul cu microunde (unde le mai iradiezi puţin, ca să fie suficient de nesănătoase, dar calde). Şi gata. S-a rezolvat cu "masa".
Aşa azi, aşa mâine şi încep problemele.
Totul trebuie însă privit la nivel local (şi nu la nivel european, mondial, regional, etc.). De pildă în unele zone din Ardeal este specific să se mănânce mult.
Unchiul meu locuieşte în Municipiul Dej (judeţul Cluj) încă din 1980 şi tot timpul a mâncat gras şi mult, mai ales de când s-a mutat acolo. Şi tot slab este el. De ce? Din două motive: unu: pentru că metabolismul său este de aşa natură şi doi: pentru că gospodăria sa are o suprafaţă mare şi munceşte fizic foarte mult şi mai şi merge pe jos (sau pe bicicletă) foarte mult ceea ce compensează.
Cum să-i spui lui să mănânce mai puţin, fără e-uri, să renunţe la grăsimi, etc. etc. ? Păi vrei să moară ?
Într-o ţară în care cam 72% din populaţie duce grija zilei de mâine, nu poţi să ai atât de mulţi obezi.
Obezitatea apare, ce-i drept, şi pe fondul unor probleme de sănătate dar, nu cred că numărul acestor persoane este atât de mare în România.
Să fim serioşi, obezitatea apare pe fond de mâncat fără măsură până dai afară pe gură. Se întâmplă frecvent la fiecare Paşti şi Crăciun. Am mai zis de asta, nu revin.
În concluzie, consider că, asemenea sondajelor de opinie care dau aşa-zisele intenţii de vot ale românilor, şi această statistică este una făcută pentru a înşuruba în mentalitatea generală faptul că o serie de alimente considerate "nesănătoase" trebuie interzise.
Mai bine i-ar învăţa pe cei care fac excese despre riscurile la care se expun şi s-ar cultiva respectul faţă de propriul corp şi astfel nu ar mai fi probleme, indiferent de ceea ce se vinde. Uite în Japonia nu sunt interzise e-urile, x-urile, pi-urile, etc. etc. şi tot nu au probleme cu obezitatea. De ce ? Pentru că japonezii ştiu să se respecte pe sine, noi... nu prea.
Mai bine s-ar investi în educaţie ! Da' nu-i mai simplu să mărim liniile de creditare ? Educaţia duce la abolirea controlului populaţiei. Creditarea duce la creştere!

3 comentarii:

  1. fara titlu...
    M-am saturat sa tot vad la reactii cate un 1 care zice ca e slab articolul...Ma gandesc ca acest tanar care isi spune o parere asupra unor situatii care, teoretic, ne-ar interesa pe toti, nu e nici marele jurnalist X, nici Y, ci doar un tip cu opinii personale, pe care si le face cunoscute pe blogul personal. De ce e slab articolul, nene Contra? Chiar ca nu inteleg...
    Nu pot fi acuzata de partinire, caci, daca a fost cazul, am comentat negativ articolele tanarului Vâlsan, dar una e sa ai o opinie diferita si alta e sa cauti nod in papura oricui si la orice...Nene Contra, chiar nu ai gasit nimic bun in articolul Vâlsanului de-i zici ca-i slab? Ia fa un efort de lectura si poate iese ceva bun...
    În rest, numai de bine

    RăspundețiȘtergere
  2. Presupun ca peste cativa ani vom ajunge si noi ca americanii. Deja avem tendinte sa consumam alimente semi preparate , o groaza de fast food si mai ales pizza la domiciliu. Si pana la urma toti ar spune..." de ce sa nu? decat sa stau cu orele sa gatesc..mai bine in 5 minute termin tot". Asa ca nu mi-ar fi prea mare mirarea daca o sa ajungem o generatie de grasi.

    RăspundețiȘtergere
  3. Sunt fericit că nu am în Reșița Mcdonalds,kfc și alte rețele de ”umflare instantanee”.
    Poate că și eu aș fi tentat,periodic,să mănânc de acolo,dar,cum nu este,nu sunt tentat.
    Rar mai bag o shaorma când chiar n-am ce mânca și sunt mort de foame.
    Considerând că pizza nu intră în categoria junk food(deși unii susțin că da,eu spun că NU!)pot spune că sunt împotriva fast-foodului.
    Mai grav este că nu mai face lumea mișcare....
    acolo trebuie lucrat la creier.

    RăspundețiȘtergere

Ai reflectat în plus la cele de mai sus? Spune-ne şi nouă!

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails