miercuri, 23 septembrie 2009

Violenţa elevilor împotriva profesorilor

Da, ştiu, este un subiect discutat şi răs-discutat dar, ce să facem, e criză (inclusiv de subiecte, că alea politice mă calcă pe nervi) şi mergem la SH după subiecte.
Din păcate, decalajul dintre mediul urban şi mediul rural în România (în ceea ce priveşte învăţământul) este uriaş, drept pentru care, spre deosebire de Ministerul Anti-Educaţiei, Necercetării şi Dezinformării condus de Ecaterina Andronescu, voi trata subiectul diferenţiat, în funcţie de condiţiile de educaţie.
Dar, înainte de asta, am să povestesc puţin despre un aspect pe care nu-l prea ia nimeni în considerare: Motivul.
Când se comite o crimă, există un segment al anchetei care se ocupă de ceea ce poliţiştii adevăraţi numesc "mobilul crimei", adică motivul pentru care respectiva fărădelege a fost comisă.
Când retardaţii de la buCUReşti spun "violenţa elevilor" se referă şi la violenţa verbală dar şi la simple ameninţări cu pumnul, adică şi la cazurile în care profu' scapă chiar ieftin.
Din acest punct de vedere, se poate spune aproape fără greşeală că şi eu am fost un elev violent. Nu foarte violent, dar îndeajuns de violent. Norocul meu, sau poate nici n-a fost noroc, era că aveam şi posibilitatea de a-mi argumenta acţiunile şi niciodată nu agresam verbal un profesor fără un motiv bine întemeiat.
Au fost citite şi răs-citite articolele mele despre doamna Silvestru, tânăra profesoară de geografie care are la fel de multă treabă cu acest obiect cam cum am eu cu chimia organică pe care deseori o numesc "apicultură" pentru similitudinea nucleilor benzenici cu fagurii.
Eu nu consider că sunt imoral, nesimţit, porc sau prost crescut ci eventual foarte puţin răutăcios când spun despre doamna cu pricina că este incompetentă, aeriană, total neatentă şi plătită degeaba din bani publici.
"A greşi e omeneşte. A persevera în greşeală e curată prostie" zicea domnul Caragiale. Ei bine, mai greşeşte omul şi confundă Serbia cu Yugoslavia dar chiar şi la Baziaş România intră în ţară şi etajele de vegetaţie "creşte cu atitudinea" ?! Ca să nu mai zicem, trăi-i-ar familia ei, de frumoasa exprimare "Munţii Scandinavică".
Sunt eu violent când îi spun că are clasele primare incomplete?! Bine, sunt rău.
Sunt eu rău şi violent pentru că vreau să fumez pe banii mei şi pe sănătatea mea şi, drept pentru care, contest autoritatea oricui de-a-şi băga nasul în timpul meu liber?!
Sunt eu rău şi violent când întreb o profesoară dacă nu cumva i s-a făcut de pâine cu vin la ochi după ce ea îşi permite să mi se adreseze cu fraze de tipul: "Tu, dacă eşti păgân, să fii fericit dacă prinzi media 5 la mine". Hai să mori tu?!
Eu dacă-i spun că-i proastă cre(ş)tină sunt pus la zid că fac discriminare religioasă dar ea nu face, nu? Păi ea e tovarăşa profesoară, ce PeLicanul Mariei, nu?!
Eu sunt rău şi elev problemă că răspund la o frază de tipul: "Eu obişnuiesc să pun şi 3 la religie dacă nu ştii rugăciunea X" cu o frază de tipul: "Ai cuvântul meu că te crucific sub stema României dacă-mi faci mie asta!". Sunt rău, nu?!
Pe nimeni nu interesează motivul pentru care elevul este violent în exprimare ci doar faptul că "şi-a permis" să fie violent. Păi stai puţin măi tată că ai oameni în clasă, nu saci de cartofi.
Adică profesorul îşi poate permite să comită discriminări pe sistemul "fără număr" şi când în sfârşit îl troznesc aşa cum i se cuvine, devin "elev-problemă".
Şi sistemul de învăţământ, cu profesorii lui incompetenţi cu tot, se aşteaptă să fie respectat?!Hai marş că îmi vine să vărs!
Bun, să purcedem.

Mediul urban
În mediul urban violenţa în şcoli nu se manifestă la nivel de caft tovărăşesc decât foarte rar. E adevărat, există un caz, chiar în Bârlad, când un profesor s-a trezit atacat cu pietre în propria casă sau cazuri de profesori a căror maşini au pornit abia după reparaţii capitale.
Dar, cazuri în care cineva să-l calce în picioare pe prof, nu prea.
Cât priveşte, însă, ameninţările sau limbajul violent, sunt cu duiumul.
Eu am fost rău de mic. Un caz de injurii la adresa cadrului didactic pe care-l ştiu mă are pe mine în centrul atenţiei în 1999 când învăţătorul Obreja Ioan îi înjura pe toţi colegii mei pe motiv că nu pot urca doar cu mâinile pe scările alea din sala de sport (da, ştiu, le zice spaliere).
Când m-a înjurat şi pe mine, adăugând şi o apreciere discriminatorie vis-a-vis de lungimea podoabei mele capilare şi a greutăţii mele, m-am întors către el şi am tunat vreme de 5 minute aducând un uriaş raport negativ asupra sa în ochii celui care-i evalua ora. De ce? Cum de ce?! Adică el, marele cadru didactic a lu' peşte prăjit are voie să mă înjure,... eu ce cusur am ?!
Nu zice nimeni că luarea în derâdere a profesorului când acesta te îndeamnă să îţi închizi telefonul este un lucru bun, dar, ceea ce vreau eu să scot în evidenţă este că unele forme de violenţă sunt foarte bine fundamentate şi nu apar din cauză că elevul este needucat, că părinţii sunt alcoolici sau mai ştiu eu ce alte fantasmagorii invocate de profesori mai mult sau mai puţin competenţi în meseria lor.
În opinia multor profesori din mediul urban ei, cadrele didactice, sunt un fel de dumnezei iar proştii, drăcărimea, adică elevii, trebuie să-i urmeze orbeşte, necondiţionat fără ca aceştia din urmă să încerce măcar să treacă prin filtrul propriei raţiuni considerentele profesorului.
Există, cel puţin în Bârlad, destui profesori care sunt net inferiori din punct de vedere al cunoştinţelor elevilor săi. De pildă, în clasa a XI-a, am avut parte pentru trei săptămâni de o profesoară de limba engleză care cred că şi la Spiru Haret dacă avea dată licenţa ştia mai multă engleză.
Mă credeţi că timp de două săptămâni nu a scos un cuvânt (nu mai zic o frază) de la sine putere în limba engleză? Şi-atunci, cum să nu devin eu violent în limbaj şi s-o-ntreb dacă nu cumva e femeie de serviciu proaspăt promovată din lipsă de personal? (şi asta în engleză)
Şi ce credeţi? Se uită la mine şi apoi continuă să citească un text în engleză (cu grave greşeli de pronunţie!!!) şi se "aprinde" abia când repet fraza în limba română!
Şi, colac peste pupăză, mai greşeşte şi cuvinte pe tablă pe care oricum le copia dintr-o agendă (cel mai probabil scrisă de profesoara titulară)! Şi atunci, tot eu sunt violent când îi spun "you should have known by now" (ar fi trebuit să ştii până acum), nu?
Desigur, există şi cazuri în care elevii devin violenţi absolut gratuit, fără ca profesorul să aibă vreo vină reală, însă, ceea ce vroiam eu să scot în evidenţă este că aceste cazuri nu sunt analizate particular ci "la grămadă".
Desigur, violenţi vor deveni şi mai rău elevii când vor începe să conţientizeze "utilitatea" camerelor de "luat vederea" din şcoli sau faptul că ajung toţi nişte trepanaţi roboţei purtând aceiaşi uniformă obosită şi trecând calm prin faţa orwellizatorului. E suficient unul să se prindă că dup-aia să vedeţi violenţă în şcoli !

Mediul rural
Ei... aici problemele sunt ceva mai mari.
În judeţul Vaslui, din câte informaţii am eu (nu spun că aş fi cel mai informat dintre toţi însă am habar mai mult decât doamna ministru care ne vorbeşte dintr-un birou frumos de undeva din cel mai infect oraş din România), cele mai multe incidente soldate cu violenţă sunt acelea în care prietenul/concubinul/bărbatul (în fine, aţi prins ideea) vreunei fete (eventual gravide) din şcoală vine să se răzbune pe profesorul care a îndrăznit să o întrebe de sănătate.
Totuşi, în judeţul Vaslui au fost cazuri de elevi care în legitimă apărare, în mediul rural, au snopit în bătaie câte-un directoraş în legitimă apărare sau ca reacţie la unele vorbe care chiar lezează demnitatea elevului.
Nu e din mediul rural dar se potriveşte: În februarie anul curent, la Mediaş, un elev a snopit în bătaie un directoraş de faţă cu diriginta lui şi cu tatăl său. Incidentul a avut loc în cabinetul directorului.
Ce s-a întâmplat? L-a dat pe elev afară (l-a exmatriculat) şi l-a cercetat poliţia care, se pare, că nu i-a prea făcut nimic. Ce-a păţit directorul? Nimic.
Şi totuşi, comentariile spun cam aşa: utilizatorul "mini_me" zice ţipând următoarele: S–A INTERESAT CINEVA DE ACEST PROFESOR?! IA VEDETI LA CATE LA TIPE SE DA, CE URAT VORBESTE LA ORE SI CE COMPORTAMENT ARE.... NU VA SUPARATI, DAR "ELEVUL" E SINGURUL CARE A AVUT CURAJ SA–I INCHIDA GURA, CA DE STIAM MULTI SAREAM LA EL... DACA "ELEVUL" NU A MAI SUPORTAT, AIA INSEAMNA CA RESTUL SUPORTAM IN CONTINUARE??? Eeeh?
Or fi mă elevii cretini, nu zic nu, că e plină ţara de cretini. Dar, o întrebare îmi permit şi eu să pun: Băi, toţi sunt cretini ?!
Era o vorbă mai pe vremuri care, din păcate, se aplică şi în prezent: În şcoală există două reguli: 1. Profesorul are întotdeauna dreptate şi 2. Dacă profesorul nu are dreptate se aplică regula nr.1
Din păcate, deşi mulţi cretini mănâncă borş cu zarzăre gratuit, legile sunt făcute de-aşa natură încât elevului să i se dea în gură!
Abia dacă eşti mai "cu tupeu" îţi poţi găsi parţial dreptatea dacă mergi tare în ei cu presă, forţezi mâna ISJ-ului şi ameninţi cu CEDO coroborat cu scandal la MECI şi Antena3 pe cap! Şi, abia atunci, ai câteva şanse să ţi se facă măcar parţial dreptate ţie ca elev.
Nu admit să fiu contrazis la frazele de mai sus! Le-am simţit pe pielea mea şi cunosc legile şi regulamentele de funcţionare din învăţământul preuniversitar mai bine decât mulţi directori de şcoli !
În mediul rural, însă, există mult mai multe violenţe gratuite din partea elevilor, din păcate. De regulă, cei care "dau tonul" sunt cei care sunt "mai umblaţi pe la oraş". Deşi din multe puncte de vedere aceşti "umblaţi" nu merită nici apă, paie şi bătaie, după ce au văzut cum se comportă profesorii în mediul urban, încearcă (lăudabilă încercare) prin forţă (dar proastă modalitate) să impună acelaşi lucru şi în comuna lor.

Aşadar, pe scurt, ceea ce vreau eu să zic în acest articol este că ar cam trebui renunţat la prejudecăţi de tipul "profesorii sunt infailibili".
Nu e de mirare că m-am împăcat cu foarte puţini profesori. E simplu: Profesor = om cu o inteligenţă superioară ţie. Când această definiţie nu mai stă în picioare, eu personal iau foc şi devin foarte violent în limbaj. De ce? Pentru că ştiu că în faţa mea stă, într-o mică măsură, ŞI datorită mie pentru că, deşi nu e "la modă" acest lucru, eu am mai şi muncit pe bune la viaţa mea scurtă şi am plătit niscaiva taxe. Drept pentru care, am aşa o presimţire că nu prea vreau ca incompetenţi să fie plătiţi din banii munciţi de mine.
Dacă s-ar mătura toate lichelele din şcolile româneşti eu zic că ar fi bani suficienţi pentru salarii, ba chiar pentru o uşoară creştere (dar nu de 50%!).
Puteţi să-mi spuneţi că sunt fascist însă eu nu consider că un homosexual cu apucături de pedofil sau un semi-analfabet care are emoţii când trebuie să-şi scrie numele au ce căuta ca profesori (fie ei şi de sport) în România. Aceşti doi oameni există şi sunt profesori şi la ora actuală!
Or fi şi tinerii mai demenţi "ca altădată" dar de partea cealaltă, ASTA-I ŞCOALA ROMÂNEASCĂ !

5 comentarii:

  1. Majoritatea profesorilor sunt slab pregatiţi şi nici măcar nu-şi cunsc materia şi cea mai gravă parte e că cei mai mulţi dintre ei au vechime în învăţământ şi au gradul I.

    RăspundețiȘtergere
  2. Stiu...cunosc cazuri de profesoare/profesori care citesc cuvantul din limba engleza "careful","cerful"...sau care spun ca e "a" mai mare ca "b",ca asa e el...sau care ne spun despre o anumita rafinarie ca este cea mai mare din tara,cand ea este inchisa de multi ani...
    Mi s-a intamplat si mie sa am singura medie de 9 in 5-8 la o materie numita "educatie tehnologica",pentru ca dna profesoara se suparase pe mine pentru ca nu am fost la olimpiada...dupa a descoperit ca a gresit,cand a vazut ca obosita dupa toate olimpiadele la care am fost+examenele pe care le-am avut de sustinut,am cedat si am lesinat la scoala...insa era prea tarziu sa-si indrepte greseala...
    Profesorii sunt rautaciosi,vazand cum sunt tratati de cei de sus...si totul se rasfrange asupra elevilor...viitorul Romaniei...

    RăspundețiȘtergere
  3. ...fii linistit: vin din urma profesorasii facuti "la norma", care, unii dintre ei, nici macar romaneste nu stiu sa vorbeasca asa cum ar trebui...Atunci ai sa vezi performanta!!!!

    RăspundețiȘtergere
  4. Clar scoala romaneasca se duce de rapa. Povestea cu reforma este un fel de n-ar mai fi. Astazi la toate ministerele se face o reforma a buzunarelor. Vezi Ridzi si Udrea. Peste tot lumea este pusa pe jaf si scoala nu face exceptie. Te doare capul cand auzi ca la colegiul Cosbuc directoarea pune in scena piesa Monoloagele vaginului, dar in acelsai timp fraudeaza achizitiile scolii.
    Profesorii buni parasesc sistemul in schimbul slugilor slab pregatite dar care stiu sa pupe in fund.

    RăspundețiȘtergere
  5. Da, camarade! E musai ca in tara asta sa se invete contestarea autoritatii, desigur, in urma unei analize efectuate cu creierul din dotare. Eu am fost educat ca profesorul are mereu dreptate si nu trebuie contrazis, de aceea singurele metode de fronda la care apelam erau fie miserupismul, fie chiulul.
    Ceea ce e amuzant ca si la varsta asta mi s-a intamplat sa fiu tratat ca un pusti de clasa a 7-a de catre un profesor de-o varsta cu Matusalem, desi am cam trecut de varsta pubertatii. M-o fi aratand fata ca fiind mai tanar, dar buletinul, diplomele si rezultatele scolastice arata altceva... dar cu cine sa vorbesti?

    RăspundețiȘtergere

Ai reflectat în plus la cele de mai sus? Spune-ne şi nouă!

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails