miercuri, 9 decembrie 2009

Zoaiele erau rahat

Monitorul de Vaslui nu este un ziar citit nici măcar în zona unde apare dar, am găsit acolo un editorial care mi-a plăcut şi, prin urmare, vi-l fac cunoscut şi dumneavoastră:


Ceva rãu s-a întâmplat cu România bunului simt. Aflat pe buzele a cel putin doi candidati la functia de presedinte al statului, sloganul s-a alterat extrem de repede. România bunului simt a redevenit România nesimtirilor si – spunea, culmea ipocriziei, tot un om politic, nu cum mult timp în urmã – a zoaielor (concrete) de pe un (ipotetic) geam. Respectivul, Traian Bãsescu, dacã nu mã însel, a confundat materiile. Nu zoaie avem, ci rahat. Mult rahat. Iatã, pe scurt, de ce spun asta.

*

Aliantele care, înainte de ziua turului doi, pãreau bãtute în cuie, astãzi, sunt tot mai fragile. PSD-ul tipã cã a fost furat. PD-L-ul zice, normal, invers. PNL-ul nu mai stie ce spune, pentru cã, parcã prea repede, s-a împãrtit în douã tabere cu opinii si vederi radical opuse. Unii, cu Tãriceanu în frunte, vor la guvernare, altii, fãrã o voce clarã în fatã, vor si nu vor în opozitie. Conditia, imposibil de garantat în România zoaielor (vezi mai sus care e, de fapt, termenul corect), este un premier liberal. Greu de crezut cã vom vedea asta. Antonescule, unde ti-e România bunului simt? De fapt, unde esti tu, domnule Antonescu? Îti stãtea atât de bine pe scenã si îti stã atât de rãu încuiat în birouri, “negociind” (ce aiurea!) cu propriii colegi viitorul unui partid cu un trecut atât de mare si un prezent atât de mic… UDMR-ul ar vrea si el la guvernare. Nici o surprizã: UDMR-ul a vrut mereu. A primit mai mereu, asa cã, din punctul meu de vedere, o primã parte a formulei viitoarei guvernãri este acoperitã. PRM-ul strigã, si el, fraudã. Nu conteazã. Asta se întâmplã, astãzi. Unde e România bunului simt? A existat vreodatã?

*

În lumea “oamenilor mari”, România, fie ea si a bunului simt (dovadã cã politica are un simt al umorului cel putin bizar), nu are nici o legãturã cu politica. Dusmanii de ieri sunt negociatorii de azi si, foarte probabil, partenerii de mâine. Perioada de coabitare si-o aleg singuri, în functie de necesitãti. Poporul se uitã la televizor si nu mai întelege cine cu cine e, pentru cã toti discutã cu toti, în acelasi timp. Confuzie mare, monser!

*

Criza, parcã despre asta se discuta în ultimele zile, nu?, a trecut în plan secund. Ca sã rezolvãm criza, ne trebuie premier. Ca sã avem premier, ne trebuie un presedinte. Ca sã avem presedinte, ne trebuie alegeri validate. Mai stati putin, onorabililor. Dar, pentru cã veni vorba de premieri, Klaus s-a retras, discret, la Sibiu, de parcã nici n-a fost (si realitatea este cã nici n-a fost), Negoitã a fost scos de la naftalinã, nimeni nu stie pentru cât timp, Tãriceanu începe sã-si aminteascã ce vremuri frumoase erau alea în care îsi lua, zilnic, câte-un sut în curul lui de premier etc…. Bãsescu nu zice nimic, Boc nu a zis niciodatã nimic, România este o tarã neguvernatã. Rahat. Pe geamul lui Bãsescu, evident. Felicitãri, domnule actual si posibil viitor presedinte. Ati avut dreptate. Asa cum iarna nu-i ca vara, nici zoaiele nu-s ca rahatul. Zoaiele se spalã. Rahatul, nu.

*

Ai nostri, la Vaslui, încep sã îsi aducã aminte vremurile de odinioarã. Urât mirositor trebuie sã fie rahatul de pe geamul acela dacã senatorul Cristian David va ajunge iarãsi partener de guvernare cu deputatul Dan Marian. În timp ce pedelistul pare cã vrea sã forteze mici concursuri de frumusete (si de dimensiuni – vezi articolul din stânga), Dumitru Buzatu vrea ce, la Vaslui, i se cuvine de drept. Sase vasluieni din zece au votat cu Geoanã. Este jumãtatea lui de adevãr. De partea cealaltã, Dan Marian, scãpat de stres si de confuziile privitoare la orientarea ideologicã si doctrinarã (da, asa este, e bine sã fii la putere), se laudã, si el, cã patru vasluieni din zece au votat cu Bãsescu. Ce rahat, ambii au dreptate.

*

Pe epiderma rosie a judetului au apãrut câtiva puchitei portocalii. Sã fie o intoxicatie de moment sau simptome ale unei boli de duratã? Dacã mã uit înspre PSD, as zice cã e o iritatie trecãtoare. Dacã bag capul pe usa PD-L-ului, aflu cã s-ar putea sã dureze cinci ani. Încã cinci ani cu rahat pe geam. Eu n-am votat pentru asta, dar se pare cã nu am stiut un lucru elementar: doar presedintii se schimbã, rahatul rãmâne.


Romeo Creţu.

3 comentarii:

  1. stii are vama o piesa.. "hai sa emigram" sau ceva de genu asta...
    cam asta e ce mai putem face... eu nu sunt sigur ca pot sa mai stau 5 ani in comuna asta numita Romania cu o asemenea conducere...

    RăspundețiȘtergere
  2. super esenta articolului. cam asta ne asteapta: ani de rahat

    RăspundețiȘtergere
  3. In rahat traim de mult,doar ca ne adancim!

    RăspundețiȘtergere

Ai reflectat în plus la cele de mai sus? Spune-ne şi nouă!

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails