marți, 13 aprilie 2010

În mijlocul nicăierului (I)

Am revenit cu forţe proaspete în Cluj Napoca după o vacanţă petrecută aproape în totalitate în "mijlocul nicăierului", în oraşul Buhuşi, judeţul Bacău.
Descrierea de pe Wikipedia este una frumoasă faţă de cum este în realitate minusculul orăşel băcăuan, apropiat mai degrabă de o comună decât un oraş.
Dar, în drumul spre "mijlocul nicăierului" a trebuit să cobor din trenul accelerat din direcţia Timişoara Nord cu destinaţia Iaşi în minunata gară Paşcani pentru a mă îmbarca în trenul personal Paşcani-Bacău.
Am avut de aşteptat circa 45 de minute în gara oraşului cu perdele. Aşa că, am început să-mi arunc ochii pe toţi pereţii citind toate anunţurile de pe pereţi.
Aşa am aflat că în data de 5 aprilie 2010, trenul personal 5502 este anulat pe distanţa "Suceava Nord - Suceava Nord".
Fascinant tren personal. Oare începe spre vest, spre est, spre nord sau spre sud cu turul Pământului spre a reveni la Suceava Nord?
Sau face doar turul gării?
În fine, după ceva vreme de aşteptat, a sosit şi "expresul" Paşcani-Bacău în care m-am îmbarcat fiind deja destul de obosit dar şi amuzat la ideea existenţei unui tren "Suceava Nord-Suceava Nord".
Ajuns la Bacău, am onoarea să observ contrastul la el acasă. Pe o parte gara arată ca în 1830, iar pe cealaltă parte ca în 2010.
În stânga scrisului se află partea nerenovată cred că din anii '80.
Nicio trecere la nivel pentru accesul călătorilor.
La Bacău se trece prin gard la gară căci prin altă parte nu prea ai pe unde.
E păcat la cât e de mare oraşul să aibă o gară atât de groaznică.
Măcar e relativ curat, aspect pe care-l apreciez în comparaţie, să spunem, cu Suceava care este foarte murdar dar care are o gară superbă.
Totuşi, partea dinspre oraş a gării arată ultra-modern ceea ce mă face să mă gândesc că Dumitru Sechelariu (pe care orice băcăuan cu creier ar trebui să-l regrete) a început renovarea gării dar nu a mai terminat-o pentru că a fost detronat de oamenii "democratici" şi "anti-comunişti". Ca la noi!
De la gara din Bacău şi până la autogara de unde pornesc maxi-taxi-urile către Buhuşi sunt cam 2 kilometri de mers pe jos sau 1,5 pe scurtătură.
Cert este că obosiţi, cu bagaje în spate şi cu un sac de lene atârnat de noi, am făcut cam 25 de minute până acolo şi, bonus, am avut ocazia să şi văd câte ceva de prin municipiul Bacău despre care prietena mea spune că "e mare, e drăguţ, dar nu prea ai ce face în el".
Cu cea de-a treia parte nu pot nici să fiu de acord nici să nu căci nu am stat niciodată mai mult de câteva ore în Bacău ca să-mi pot da cu părerea.
De mare ştiam că e mare. Cât de drăguţ, depinde de locurile prin care treci şi de ce înţelegi prin "drăguţ". Oricum, fiecare cu ale lui şi-n plus, fiecare oraş îşi are plusurile şi minusurile.
Cârcotaş din fire, nu mă pot abţine să nu vă arăt curtea Cercului Militar Bacău (Casa Armatei) şi stâlpul parţial rupt ce tronează în faţa ei.
Pe clădire scrie "Armata României - Forţă, Profesionalism, Respect".
Acum, întrebarea mea: Respect pentru cine?
Măcar respect pentru sine şi tot ar fi o treabă. Armata parcă însemna disciplină. Păi, ce fel de disciplină e asta dacă pe gardul instituţiei stau măzgălituri cu grafitti intitulate pompos "taguri" sau "artă urbană modernă"?
Cât despre forţă, nu mă îndoiesc de ea căci să duci un stâlp în starea aia, sigur îţi trebuie forţă.
Ca şi în alte oraşe (cum ar fi de exemplu Brăila), şi în Bacău există o catedrală imensă (ortodoxă, cum altfel?) care este "în construcţii" de vreo 15 ani, începută în febra postdecembristă pe sistemul "hai să facem multe biserici că nenorocitul ăla de Ceauşescu nu ne-a lăsat până acum" şi continuată apoi în ritm de melc după ce a început lumea să-şi cam dea seama că totuşi nu e nevoie de aşa de multe biserici.
În fine, cam asta e "bisericuţa" ce se înalţă cam fix în miezul din dodoaşca Bacăului.
Adevăru-i că-i mare cu draci.
Totuşi, spre deosebire de Brăila (dacă tot am început cu comparaţia) aici se pare că e necesară căci în micuţa biserică ce ţine locul catedralei până la finalizarea lucrărilor (ceva-mi spune totuşi că va mai "ţine locul" multă vreme) se adună mereu multă lume şi, fapt nou şi pe care-l apreciază chiar şi ateul din mine, este deschisă non-stop.
Oraşul în general este foarte aglomerat căci sunt multe oraşe mici şi sărace gen Buhuşi sau Moineşti a căror locuitori sunt nevoiţi des să vină la Bacău chiar şi pentru cele mai elementare nevoi, cum ar fi să-şi cumpere un bilet de tren (despre asta pe larg în partea a II-a).
Şi totuşi, în mijlocul aglomeraţiei, se află un parc foarte simpatic din punctul meu de vedere şi care pe mine m-a atras prin prezenţa salciilor pletoase.
Pentru cine nu ştie, copilăria până la 7 ani mi-am petrecut-o la Brăila iar plimbările pe bulevardele pline pe-atunci de sălcii pletoase erau dese şi am amintiri plăcute de atunci, mai ales că era Lungu primar(fie-i ţărâna uşoară!) şi oraşul era foarte curat comparativ cu prezentul.
Revenind la Bacău, am fost amuzat de reclama uriaşă (cât 5 etaje) atârnată pe un hotel, o reclamă de care am mai făcut băşcălie pe acest blog.

Îmi şi închipui nepoţica pozată undeva foarte aproape de catedrală, parc şi hotelul pe care este afişată reclama la tratament pentru hemoroizi şi fisuri anale întrebându-şi bunicul despre aceste afecţiuni.
Cum să scrii cât cinci etaje o reclamă la "hemoroizi" şi "fisuri anale"? Eeh, e la Bacău; merge!
Revenind la sentimente mai bune, apreciez statuia lui Ştefan cel Mare tot din zona centrală, monument care, zic eu, ar trebui să fie nelipsit din oraşele moldave căci, la urma urmei, omul ăsta a fost cel care a ţinut Moldova în picioare nu mai puţin de 47 de ani.
La Vaslui este pentru că acolo a fost importanta bătălie de la Podul Înalt; la Bârlad este Alexandru Ioan Cuza căci acolo s-a născut, la Bacău am arătat, la Iaşi este dar la Botoşani? Din ce-mi amintesc nu este. Nici la Suceava.
Şi, aşa cum veţi vedea în partea a doua (sau a treia?) nici la Piatra Neamţ.
Apreciez oraşele care-şi respectă trecutul atât local cât şi al regiunii.
Odată ajuns în autogara cu pricina m-am îmbarcat în microbuzul "expres" Bacău-Buhuşi şi am pornit către mijlocul nicăieriului, minunatul oraş Buhuşi care are "Blocul" cu 7 etaje, "Sensul" giratoriu şi o primărie pe care pur şi simplu nu am putut-o vedea căci era mult prea ascunsă între nişte copaci.
În Buhuşi unde poliţia iese la plimbare când e frumos afară şi se face nevăzută la primul fir de ploaie sau dâră de frig.
Poveşti detaliate despre fascinantul mijloc de nicăieri în articolul viitor.

P.S. Azi e marţi 13! Atenţie să nu vă pape Bau-Bau!

4 comentarii:

  1. Inainte sa afirmi ceva, imtereseaza-te. La Piatra-Neamt este prezenta statuia lui Stefan cel Mare! mai multa atentie pe viitor!

    RăspundețiȘtergere
  2. Si daca e sa fiu rea, pun pariu ca habar nu ai la ce data a fost batalia de la Vaslui pe care ai amintit-o in postarea ta!

    RăspundețiȘtergere
  3. Şi dacă e să fiu rău, pun pariu că nici nu ştii bine cum te cheamă cu buletinul în mână de nici numele n-ai fost în stare să ţi-l scrii.

    RăspundețiȘtergere
  4. Luci nu fi rau. A zis si fata, na, nu stie ca tu esti pasionat de istorie. Nu stiam ca ti-au placut plimbarile de pe bulevard, la Braila.
    O remarca am:
    Drumul spre NICAIERI duce spre CENTRU. si Mijlocul NICARIERIULUI e TOT. Caci ceea este sus este si jos si ceea ce nu este sus nu este nici jos.( citat din memorie a unui citat din "Tabla de Smarald" - Hermes Trismegistos).
    Cu drag...Z.

    RăspundețiȘtergere

Ai reflectat în plus la cele de mai sus? Spune-ne şi nouă!

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails