joi, 23 septembrie 2010

Hai să ne facem că facem

"Timpul trece, leafa merge, noi muncim cu drag şi spor, pentru partid şi popor" - Suna o zicală din vremea lui Mult Prea Devreme şi Prea Puţin Împuşcatul.
De ce "Prea Puţin"? Păi pe el l-au împuşcat pentru o situaţie a ţării mult mai puţin gravă decât cea în care ne aflăm în prezent.
Astăzi voi încerca să mai povestesc puţin despre instituţia care mi-e mie cea mai "dragă", Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului (MECTS), care a ajuns la a 10-a denumire din ultimii 10 ani.
Numele se mai schimbă dar nărvaul ba.
Spuneam eu mai demult că pe vremea tovarăşului erai respectat pentru că eşti elev, şoim al patriei, student sau ce titulaturi mai erau. Acum?! Acum însuşi ministerul nu e-n stare măcar să-i onoreze pe cei ce-aduc glorie pe plan educaţional ţărişoarei ăsteia.
Vlad Mărgărint, un om care a absolvit anul acesta cursurile singurului Colegiu Naţional din judeţul Vaslui, un om pe care-l respect în tăcere (întrucât nu avem prea multe subiecte de discutat) a adus pentru a "multa" oară consecutiv glorie ţării noastre ocupând cu echipa locul II în lume la Olimpiada Internaţională de Astrofizică de la Peking (Beijing) şi locul III în lume la nivel individual.
Mulţumită în principal lui, România ocupă prima poziţie la nivel european la această disciplină.
Şi totuşi, ministerul lu' peşte prăjit a avut grijă să-i facă viaţa amară.
Faptul că din partea ministerului nu s-au făcut aceste demersuri astfel încât elevii să nu fie stresați până în ultima clipă, a lăsat un gust amar în sufletul acestora. Este groaznic să fii în pielea unui olimpic care s-a simțit tratat ca un nimic. Dacă acești elevi, cei mai buni, sunt tratați așa, atunci cum se comportă față de alții? Nu este pentru prima dată când olimpicii României sunt afectați de neefectuarea la timp a demersurilor pentru primirea invitației oficiale din partea organizatorilor și asigurarea din timp a condițiilor de participare. Este de neacceptat ca o instituție ca MECTS să nu respecte calendarul impus de organizatorii etapei internaționale. A declarat profesorul său îndrumător pentru Obiectiv de Vaslui.
Şi încă ce delicat aţi fost domnule Adam. Tot respectul. Eu să fi fost în acea postură în mod cert declaraţia mea fie nu ar fi fost publicată în presă, fie ar fi avut nevoie de o comisie de cenzură.
Cum e posibil să tratezi în aşa fel, ca să nu spun "hal", cel mai bun elev pe care-l are Europa la această disciplină?!
Olimpiada de Astrofizică, etapa internaţională, nu este un concurs anonim de esee făcut de 3 ţări cu elevi dispuşi să scrie sute de pagini de osanale frumoase pentru UE. NU! Astrofizica e o ştiinţă exact, o ştiinţă care necesită mult mai mult decât scrijelirea unui eseu penibil despre holocaust sau despre cât de minunată este Uniunea Europeană!
Tatăl meu a avut în clasă un coleg genial la chimie care a ajuns fără niciun stress la faza internaţională unde a ocupat cea mai înaltă poziţie 3 ani la rând! Este inutil să vă spun cât de mult l-a respectat statul comunist şi că practic tot ce a dorit i s-a împlinit fără să se clipească şi profesorii erau cei care-l salutau primii, din respect că liceul lor era cunoscut în întreaga lume.
Îmi amintesc că atunci când eram eu în clasa a XI-a, conducerea singurului Colegiu Naţional din judeţ a alocat "un kil" de bani pentru deplasările a două fătuci la olimpiada naţională de Geografie, unde nu numai că au ocupat ultima poziţie, dar nici n-au ajuns la toate probele.
Da,... dar ele erau la filologie, locul unde toţi elevii sunt literalmente pupaţi în dos pentru orice, chiar dacă performanţele lor reale sau nivelul lor intelectual este de cele mai multe ori cel puţin îndoielnic.
Dar nu-i nimic,... vin vremuri mai bune şi comunitatea locală se va "implica" în şcoală.
Se va implica oare la fel de mult cum s-a implicat în scandalul uniformelor de la Colegiul Naţional "Gheorghe Roşca Codreanu"? Deja nu mai ţine minte nimeni, nu-i aşa?!
Chiar de-aici, de la distanţa Clujului şi tot mai îmi zboară uneori gândul la urbea natală şi la mediul educaţional de-acolo, mediu care produce, iată, valori şi totuşi valorile sunt tratate cu scuipaţi.
Bravo învăţământului românesc! Felicitări, aţi reuşit să aduceţi disperarea chiar şi în rândul elevilor.
"Hai să ne facem că educăm elevii." - Ăsta e motto-ul.
Se plâng profesorii că n-au salarii dar de ce profesorul Adam, profesorul îndrumător al lui Vlad, profesor după a cărui mână a răsărit o reală valoare, are acelaşi salariu cu profesorii de matematică şi fizică a liceului din judeţul Giurgiu unde TOŢI elevii absolvenţi au picat bacalaureatul?! De ce?!
Cam pe când salarii în funcţie de performanţe şi pe la noi?!
Unora dintre profesori eu le-aş da doar 25% din leafă, iar altora le-aş creşte-o cu 125%.
Sindicatele lu' peşte prăjit care acum se bat cu jandarmii dau vina pe părinţi şi pe televiziuni. Măi cum oare e numai vina altora iar a voastră nu?!

Vă salut cu respect,
Lucian Vâlsan.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ai reflectat în plus la cele de mai sus? Spune-ne şi nouă!

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails