marți, 12 octombrie 2010

Hai România?!

După cum am mai spus, sunt bolnav. Mama ei de faringită streptococică. Bag în mine antibiotice destinate celor ce cântăresc de la elefant în sus şi stau sub plapumă la +24 de grade celsius şi tremur. Sau mă rog... asta am făcut de sâmbătă până ieri. Astăzi chipurile mi-a fost mai bine.
Şi, dacă tot mi-a fost mai bine, m-am gândit să mă uit la tot meciul naţionalei României de la Paris (în transmisiune directă nu am văzut decât ultimele 30 de minute şi aia cu ochii înceţoşaţi) şi transmisiunea directă de la Botoşani, unde naţionala României U21 juca returul barajului de calificare la Euro 2011 cu selecţionata similară a Angliei.
Să le luăm pe rând:

Franţa - România 2-0 ('84 Remy, '90+1 Gourcuff)

Trecând peste ironia sorţii şi anume că marcatorii francezilor nu au alte goluri marcate la naţională, decât împotriva României, trebuie remarcat că golul de 1-0, marcat după o cursă foarte bună a francezului Remy finalizată cu gol în poarta uriaşului Costel Pantilimon, a apărut în urma unei pase la întâlnire. Nimic rău dacă Remy nu era cu 2 metri în spatele liniei româneşti de apărare. În manualele de începători într-ale fotbalului, asta se numeşte off-side şi se anulează întreaga faza dictându-se lovitură liberă indirectă în favoarea adversarului.
Ei... asta dacă eşti oricine sănătos la cap care joci fotbal. Dacă eşti naţionala Franţei, din rândul căreia se trage preşedintele UEFA şi unul dintre cei mai influenţi oameni din conducerea la nivel înalt a fotbalului din toate timpurile... ei... atunci poţi să şi dai goluri cu mâna (vezi returul barajului pentru Cupa Mondială din 2010, Franţa - Irlanda 1-1, gol marcat după o pasă cu mâna a lui Thiery Henry) sau goluri din off-side de 2 metri. E ok, că doar dom' preşedinte are el grijă.
De-aia-mi place de Kiros Vasaras, arbitrul grec care toacă mărunt toate echipele aparţinând ţărilor de origine ale arbitrilor ce au greşit împotriva naţionalei Greciei sau a unei echipe de club greceşti. Şi uite-aşa acum Grecia are parte de un arbitraj fantastic de bun şi nimeni nu mai are tupeu să arbitreze ostentativ în stilul de l-am văzut sâmbătă sau în stilul lui Borski, de la Steaua-Napoli.
Dar, trecând peste greşeala decisivă de arbitraj şi concentrându-ne efectiv asupra jocului, jocul a fost genial de prost. Slab, foarte slab.
De altfel, acele 30 de minute de le-am văzut eu şi-n transmisiune directă, se pare că au fost şi singurele momente în care s-a jucat şi fotbal căci în rest a fost un fel de na-ţi-o ţie, dă-mi-o mie.
Şi, mai tare m-a scos din sărite un fotbalist francez căruia când i s-a adus la cunoştinţă că s-a marcat dintr-un offside vizibil şi din OZN, a răspuns cu un tupeu şi cu o nonşalanţă incredibilă: "eh... nu ştiu. Nu am văzut. Şi, chiar dacă a fost aşa, oricum meritam să câştigăm". Hai să mori tu?!
Raportul ocaziilor CLARE de gol a fost 4-4, inclusiv golurile francezilor şi şutul în bară. Păi... 4 ocazii de poartă în faţa a 70000 de spectatori, pe teren propriu? Şi meritaţi oricum să câştigaţi chiar dacă v-a ajutat decisiv arbitrul? Eh... măi băieţi. Hai să nu ne tragem de şireturi.
Şi totuşi, pe de altă parte, nu pot să nu remarc faptul că România joacă mai bine fără Adrian Mutu. Şi nu glumesc!
Iar Florescu mi se pare un pariu bun. Răzvan Lucescu însă în continuare mi se pare un pariu greşit. Dar nu-i nimic: Las' că i-a mai dat federaţia un kil de bani şi i-a prelungit contractul. Poate-l motivează să nu mai fie penal.
Deşi... e ca maşina aia de transformat unt din rahat (dar nu turcesc). E în funcţie şi de ce-ai băgat.
În fine... pe de altă parte aflu că în acest an România va mai juca un meci, un meci amical împotriva Squadrei Aiurea.
Totuşi, detaliile sunt consemnate greşit în unele surse. Meciul se va juca la Klagenfurt, Austria - unde am mâncat noi bătaie 1-2 de la austrieci - şi deci pe teren neutru, nu în deplasare.
Ah... şi România are 10 înfruntări cu macaronarii, 6 victorii ale Squadrei Aiurea, două egaluri şi două victorii româneşti - cea din 1983 (gol Ladislau Boloni) şi cea din 1989, gol Ioan Ovidiu Sabău). Eh... las' că merge-aşa că doar cine e "jmecher" e acum jurnalist sportiv.

România U21 - Anglia U21 0-0

Să trecem la partida de astăzi, disputată pe stadionul din Botoşani, partidă începută la 14:26 (sunt moldovean şi n-am nimic cu moldovenii dar, serios, aia-i oră de început meciul? Ce-avea 14:30?).
În meciul tur, disputat sâmbătă la Norwich, britanicii s-au impus cu 2-1 (0-0) la pauză, golul egalării la 1 fiind marcat de jucătorul echipei din Gruia, Hora, englezii obţinând victoria pe final.
În retur România avea nevoie de un 1-0, un gol al calificării care n-a mai venit...
În 2009 nu m-am uitat dar în 2003, 2005 şi 2007 am urmărit campionatele europene de tineret atât U21 cât şi U19 şi de fiecare dată Anglia avea o echipă care chiar juca şi ceva fotbal. Corect... avea!
Nu am văzut meciul tur dar în acest meci Anglia nu a arătat nimic!
Raportul ocaziilor clare de gol a fost 8-3 pentru România, posesia a fost 57-43%, am fost peste ei la absolut toate capitolele şi totuşi nu i-am putut depăşi.
Putem chiar să invocăm lipsa de noroc care, naiba să-l ia, ţine mereu cu cei potenţi financiar.
Totuşi, de azi înainte, la nivel de echipă naţională, o să refuz să vorbesc sau să consider ca argument plauzibil când aud din partea altcuiva, considerente de tipul "spiritul englez", "englezii au inventat fotbalul", "englezii sunt duri", etc. etc.
Nu! Naţionala U21 care s-a prezentat astăzi la Botoşani a fost o naţională de fetiţe şi a semănat mai degrabă cu naţionala statului Burkina Faso care alergau după primul punct în deplasare după 5 ani de secetă.
Practic erau doar 4 englezi pe teren, restul de 7 nici măcar nu erau născuţi în Anglia ci prin Zair, Zimbabwe şi altele, ţări care, din câte ştiu eu, au şi ele echipă naţională... de ce nu joacă acolo? În regulă, să joace la echipe de club englezeşti că se câştigă bine, dar să joace la naţionala ţării lor! Ei nu azi.
Englezii au tras de timp încă din minutul 10 (când România deja ratase două ocazii mari de gol), portarului englez luându-i aproape de fiecare dată câte 30 de secunde să bată out-ul de 6 metri.
Şi, cel mai tare, mă calcă pe nervi tot românii care comentează acum în genul "dom'le că trebuia să le dăm noi şi bla.... bla... bla...". Când se trage de timp în favoarea noastră şi pierdem, condamnăm lipsa de fair-play şi "băgăm" vechea placă: "aşa suntem noi românii; anti-joc şi tot timpul să mai "furăm" un pic şi nu putem fi fair-play". Dar când adversarii trag de timp împotriva noastră, mai ales dacă adversarul e cu "nume" zicem "eh... sunt mici trucuri ale fotbalului".
De ce nu suntem în stare să comentăm cu subiect şi predicat hoţiile pe bune?!
Şi o altă întrebare, mai abstractă aşa: De ce mama naibii nu avem şi noi măcar o dată noroc în ultimul minut de joc?
De ce nu prelungeşte şi pentru noi arbitrul un meci până când marcăm noi?!
De ce la cea mai mică infracţiune jucătorii noştri sunt taxaţi ferm de arbitri în vreme ce adversarilor li se permite orice?!
Cel mai trist este că această generaţie de fotbalişti, în frunte cu Florin Gardoş (Steaua Bucureşti) şi mai ales Sabin Sburlea (Rapid Bucureşti), a ratat o imensă ocazie de a se afirma căci la un turneu final U21 vin O GRĂMADĂ de scouteri de la toate echipele şi şansa ca ei să se maturizeze la cluburi importante din Europa era foarte mare, ceea ce, desigur, ar fi fost un real câştig şi pentru naţionala mare, naţională care, după cum am scris şi mai sus, se află într-o profundă criză de identitate şi se impune un schimb de generaţii.

Dar... până la urmă, ăsta-i fotbalul şi trebuie judecat ca atare şi mers înainte. Din fericire în fotbal există aproape întotdeauna "sezonul următor" şi ai aproape mereu ocazia să înveţi din greşeli. Păcat... unii nu vor mai avea ocazia.

Vă salut cu respect,
Lucian Vâlsan

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ai reflectat în plus la cele de mai sus? Spune-ne şi nouă!

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails