miercuri, 3 noiembrie 2010

Educaţia la tembelizor

Bine v-am regăsit în noiembrie.
Mai întâi de toate "La mulţi ani!". Nu e treaba nimănui cui şi de ce dar simţeam eu nevoia s-o spun.
Mai apoi, e bine de ştiut că Guvernul va sări peste procedura totalitară ce-o plănuia pentru că CCR (deşi este o instituţie politică sub control PD-L) a declarat neconstituţională ideea guvernului Boc şi, prin urmare, odioasa lege a învăţământului recent comentată de mine, va fi adoptată în procedură democratică şi de bun simţ. (Dacă au elevii şi puţin noroc, poate o parte dintre articolele cu iz totalitar vor fi aşijderea eliminate - eh... de unde-atâta noroc?)
Tot bine de ştiut este că fostul tovarăş preşedinte, prim secretar de Partid şi comandat suprem al forţelor armate, Nicolae Ceauşescu, precum şi Ţaţa Leana (distinsa soţie a tovarăşului) sunt pe bune îngropaţi acolo unde scrie că sunt îngropaţi.
De ce-am zis astea când titlul e despre altceva? Păi... de unde credeţi c-am aflat astea? De la tembelizor că doar nu din altă parte. Da' ce-mi veni mie cu Ceauşescu? Păi... la scurt timp după uciderea mişelească precedată de un proces stalinist, se scanda: "Aţi prostit poporul, cu televizorul".
Din păcate pentru noi toţi (şi din fericire pentru câţiva), acea scandare este greşit pusă la perfectul compus; nu, ea trebuie pusă la indicativ prezent: PROSTIŢI poporul cu televizorul!
Programul meu încărcat şi multele griji mă încurcă astfel că sunt deseori în criză de inspiraţie aşa că m-am gândit să împrumut subiectul pe care-l are de dezbătut prietena mea într-o competiţie de profil. Întrebarea ce se pune în respectiva competiţie este dacă statul ar trebui să oblige într-un fel televiziunile private să-şi introducă în grilă emisiuni cu caracter educativ.
Nu stau acum să explic întreg mecanismul şi că televiziunile private există ca să facă bani, nu ca să facă lecţii de viaţă şi, în plus, ele difuzează ce cere audienţa ca s-o poată stimula şi să facă şi mai mulţi bani. E foarte simplu.
Totuşi, chiar şi-n ciuda ahtierii lor după bani, televiziunile private fac emisiuni educative.
Că din punctul meu de vedere, cea mai mare parte dintre ele eşuează lamentabil, e altă poveste. Cu totul şi cu totul altă poveste.
De pildă emisiunea educativă pe care o agreez în prezent este "România, te iubesc!", o emisiune în spatele căreia se află o muncă jurnalistică titanică şi, ca om care a făcut niţică presă la viaţa lui, chiar nu pot să nu apreciez. Ca să nu mai vorbim de rezultatele remarcabile obţinute.
Totuşi, emisiunea mai sus amintită este difuzată duminica, la o oră de minimă audienţă în cadrul ştirilor. E bine că-i duminica, dar ora e pusă prost. Nu stau să elaborez teorii conspiraţioniste doar că e de înţeles ora aleasă întrucât emisiunea aia nu-i pentru toată lumea.
Să prezinţi pe bune şi cu cifre starea ţării noastre scoţând în evidenţă că-i mai rău decât acum 30 de ani, nu e pe placul tuturor. Şi-n plus, câtor oameni chiar le mai pasă de ce se-ntâmplă în ţărişoară? Serios acum... prea puţini mai sunt cei care se interesează. Gândirea prin stomac e unicul model pentru mulţi. Unii poate nici nu sunt de condamnat pentru asta.
Dar nu despre asta îmi propusesem să vorbesc ci despre emisiunile regizate de tip "reality show" care au în vedere minori cu vârste cuprinse între 12 şi 18 ani şi care nu sunt la fel ca turma.
Exemple aici: Fata lui tata (Kanal D), Copii contra părinţi (Naţional TV), Schimb de mame(Prima TV) şi Comanda la mine (World's strictest parents), de la Antena 1.
Din primele două am urmărit câte două ediţii la vremea lor iar din cea din urmă am urmărit o singură emisiune, cea de acum câteva zile şi pe care aş vrea s-o comentez pe fond de mesaj transmis în următoarele rânduri.
În ediţia supusă analizei, un Emonel de 16 ani din Hunedoara şi o Emonică de 14 ani (habar n-am de unde) au fost căraţi în Craiova într-o familie de ciudaţi din extrema cealaltă.
Emisiunea a avut 6 personaje: Cei doi emonei, cei doi părinţi noi şi ciudaţi plus cele două fiice ale acestora.
Strict din punct de vedere personal, nu mi-a plăcut niciunul din cele 6 personaje şi personal i-aş fi băgat pe fiecare-n parte într-un centru de reeducare.
Că şi din punctul meu de vedere piercing-urile reprezintă echivalentul uman al belciugelor şi un semn al plăcerii automutilării sau că şi eu la 16 ani fumam fără să mă toace la cap părinţii pe tema asta (cu diferenţa că eu şi produceam, nu eram doar etern consumator) reprezintă câte un argument în favoarea fiecărei dintre părţi.
Totuşi, nu asta vreau să comentez (detalii din emisiune) întrucât sunt convins că cea mai mare parte a celor care citesc acest articol nu au văzut emisiunea cu pricina şi nu-i pot condamna pentru asta având în vedere că şi eu dacă aş fi avut orice altceva mai bun de făcut sau de văzut, aş fi făcut-o fără ezitare.
Problema e de fond: Şi televiziunile private se implică în educaţie prin emisiuni cu caracter educativ dar în ceea ce priveşte cele legate de educaţia pentru tineret, o fac, în opinia mea, într-un mod fundamental greşit!
În primul rând, educaţia nu se face prin intimidare emoţională. (Una din fiice avea un handicap la un picior)
În al doilea rând, educaţia nu se face prin "nu e bine pentru c-aşa spun eu".
Şi, în al treilea rând, educaţie nu se face dărâmându-i personalitatea individuală a minorului şi forţând înlocuirea acesteia cu dogma de partid şi de stat. Au mai încercat şi alţii şi s-a lăsat cu sânge!
Emisiunea cu pricina a fost regizată, ăsta e un fapt. Dar, pe de altă parte, sunt ferm convins că o parte dintre cei care au urmărit-o, nu ştiau asta. De asemenea, o parte dintre cei care nu ştiau asta şi au urmărit emisiunea, erau părinţi. Aşadar, ce mă face pe mine să cred că nu cumva măcar UN minor va avea de suferit grav în ceea ce priveşte psihicul său de pe urma unei emisiuni difuzate tenedenţios dar şi din cauza faptului că părintele său este uşor (mai mult) limitat intelectual şi nu face diferenţa între regie şi realitate şi înţelege ad-literam sintagma "reality show"?
Scena potrivit căreia Emonel nu este primit în şcoală pentru că e pletos mi-a lăsat un profund gust amar, pe lângă gustul amar al evidentei greşeli de regie: Emonel avea 16 ani iar ea 14 şi era clasa a 8-a? Cum naiba au nimerit în ACEIAŞI clasă?! Eh... să trecem peste.
Am fost elev câţiva ani într-o unitate net superioară ca prestigiu unei şcoli de cartier din Craiova şi totuşi nu s-a pus niciodată problema în acest fel. Cum oare?
E adevărat că în trecut am relatat şi eu despre un caz de tot rahatul din Sibiu şi că mai există astfel de cazuri izolate, cel mai recent fiind unul în Bucureşti, chiar anul acesta.
Şi totuşi, aceste cazuri sunt izolate şi trebuiesc tratate cu maximum de duritate din partea părinţilor acestor elevi persecutaţi pe motive stupide şi nefondate de către profesorii care se cred vreo 4 divinităţi întruchipate şi care au senzaţia că ei au întotdeauna dreptate. Şi totuşi... cum naiba exact într-o astfel de şcoală au nimerit ăia?
Şi dacă se trezeşte vreun părinte redus mintal să-i spună progeniturii sale: "Bă, ia tunde-te că am văzut eu la televizor că e neregulamentar. Nu ţi-or fi spus nimic acum dar nu vreau să mă trezesc chemat la şcoală (a se citi întrerupt din a bea banii tăi de alocaţie)"? Trage cineva la răspundere televiziunea pentru promovare şi diseminare de informaţie falsă? Nu, evident că nu!
Scenele destul de bine realizate cu noii părinţi repezindu-se efectiv asupra minorului pe sistemul "tu-l ţii şi eu-l tund" reprezintă o imensă traumă, din punctul meu de vedere. De ce? Păi tot în aceiaşi emisiune era spus că ambii copii proveneau din familii dezorganizate şi cu certuri frecvente în familie. Prin urmare, oricum nu erau prea stabili din punct de vedere psihic.
De asemenea, modelul "bun" de educaţie prezentat de părinţii craioveni reprezintă, din punctul meu de vedere, una din formele foarte grave de spălare a creierului. Ce să-ţi spun, fetele lor erau "bine" pentru că ştiau ce-i aia o metaforă şi nu aveau un accent oltenesc prea pronunţat dar, pe de altă parte, nu prea erau în stare efectiv de nimic. Nu că emoneii ar fi fost în stare de ceva sau mai puţin superficiali. Nu, departe de mine gândul ăsta. Doar că în realitate, între fetele lui "bine educate" şi emoneii răzvrătiţi nu era NICIO diferenţă de fond! Era doar diferenţă de formă. Alea arătau "bine" (a se înţelege mediocru) iar ăştia arătau "urât" în opinia închişilor la mine prezentate în emisiune ca nişte emisari ai bunei educaţii.
Partea bună e că nu au inclus în emisiune şedinţe de rugăciuni ortodoxe sau porcării inutile de genul ăsta c-abia atunci aş fi înjurat crunt.
Şi totuşi, ceea ce m-a revoltat cel mai mult şi m-a făcut să abordez pe larg subiectul de faţă a fost momentul în care în timpul certei dintre Emonel şi tatăl nou, acesta din urmă coboară brusc tonul şi începe să-i vorbească pe un ton povăţuitor tânărului explicându-i el cum "e bine" să faci în viaţă. Şi-i spunea cam aşa (citat aproximativ): "Nu e bine să arăţi cum arăţi tu. Trebuie să arăţi ca toată lumea. Să arăţi ca un băiat normal. Nu trebuie să ieşi tu în evidenţă cu nimic. E cel mai bine aşa". POFTIM?!?!
Asta-i lecţie de viaţă? Dacă nu zici nimic, nimeni nu-ţi zice nimic. Fii mediocru! Cam aşa-mi sună mie!
Bomboana de pe colivă am "gustat-o" spre finalul emisiunii când am aflat că Emonica avea o ditamai colecţia de diplome şi cupe câştigate pe la diferite concursuri de literatură şi chiar la un concurs de matematică iar suferinţa ei extremă era că părinţii ei nu apreciau deloc asta.
Între noi fie vorba, acele diplome o să-i folosească mai puţin spre deloc în viaţă dar, în acest moment, la această vârstă, ea le era net superioară din punct de vedere intelectual cât şi din punct de vedere al rezultatelor de orice fel fiicelor cretine care-i dădeau ei la începutul emisiunii lecţii de limba română şi care o jigneau în mod josnic pentru accentul uşor rural al Emonicii. Măi să fiu al dracu'.
Şi, colac peste pupăză, cea cu gura cea mai mare era cea cu handicapul la picior care pe la mijlocul emisiunii căuta compasiune de la cei doi emonei. Măi să fie! Halal lecţie de viaţă!
Întâi scuipi şi apoi lingi!
Ce să zic, bună lecţia de viaţă.
De ce sunt atât de revoltat pe o emisiune regizată şi în urma căreia participanţii au primit nişte bani?
Sunt revoltat pentru că sigur există nişte "unii" care "o iau de bună" iar un astfel de model implementat în viaţa unui adolescent mă înspăimântă.
Să fim bineînţeleşi: Consider că părinţii naturali ai celor doi poartă o mare parte din vină şi, de asemenea, consider că fiecare cum îşi aşterne aşa doarme. Dar, pe de altă parte, sunt profund revoltat şi dezamăgit în acelaşi timp de modelul de educaţie propus prin călcarea în picioare a individualităţii şi prin inducerea spiritului de turmă.
E suficient ca 4-5 părinţi să "ia de bun" mesajul cretinoid transmis şi deja este, din punctul meu de vedere, o imensă problemă.
Într-o Românie în care totul a luat-o razna, de la situaţia economică până la fundamentul de respect din relaţiile interumane, mesajele şi măsurile de tip radical prind foarte repede. Asta ştim. S-a întâmplat şi-n trecut, se va întâmpla şi de-acum înainte.
Într-o Românie în care mentalităţi de tipul "tineretul din ziua de azi a luat-o razna" , "unde se pomenea înainte "aşa ceva" ?!" sau "e normal şi logic să fii heterosexual, abstinent până la căsătorie, nefumător, creştin şi să-ţi respecţi părinţii până la adânci bătrâneţi chiar dacă aceştia îţi dau în cap - cei care nu sunt aşa sunt nişte oameni cu deviaţii grave de comportament, nişte tâmpiţi care duc ţara de râpă" sunt la ordinea zilei; într-o Românie în care a lua atitudine este considerată o "nesimţire"; într-o Românie în care drepturile şi libertăţile cetăţeneşti NU SUNT DELOC respectate; într-o Românie în care Biblia şi pupatul de cadavre este mult mai important decât orice şi într-o Românie în care prostia este ridicată la rang de virtute iar inteligenţa terfelită prin desert turcesc, astfel de mesaje profund dăunătoare pentru viitorul individului prind foarte uşor!
Aporpo de abstinenţa până la căsătorie. Am citit pe site-ul unde activez sub numele de "kongeriket" un comentariu ce mai avea puţin şi îmi crea senzaţii de vomă. Ia uitaţi aici: Cei care duc o viaţă desfrînată, contribuie în primul rînd să dăuneze conştiinţei altor personae, dar si lor insusi. Cel imoral răpeşte altor persoane ocazia de a intra curaţi într–o căsnicie. Poate că aduce dispreţ, ruşine, necaz rudelor celeilalte persoane, precum şi asupra rudelor sale. De asemenea poate să pericliteze sănătatea celuilalt în ceea ce priveşte spiritul, firea şi corpul său. Întreaga cretinătate o puteţi citi aici în răspunsul unuia dintre cei mai retardaţi utilizatori, "Afrodita" (scris de-amboulea cu majuscule intercalate). Între noi fie vorba, dacă vreţi să vă minunaţi de prostie în stare pură, mai citiţi aici şi orice răspuns al utilizatorului andre999. Succes!
Cu alte comentarii, o să mai revin.
Până atunci, rămân întrebările: Este oare "educaţia" oferită de tembelizor, indiferent de raţiunile pentru care este oferită, una justă?
Contribuie oare acest model de educaţie la uniformizarea noastră a tuturor şi la distrugerea individului?
Şi, întrebare ce le sintetizează pe primele două: Este prostit poporul cu tembelizorul?

Cu deosebit respect,
Lucian Vâlsan.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ai reflectat în plus la cele de mai sus? Spune-ne şi nouă!

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails