miercuri, 17 noiembrie 2010

Educaţie şi superficialitate

Bine v-am regăsit şi scuzaţi-mi îndelungata absenţă cauzată pe de o parte de dorinţa ca articolul comemorativ la adresa lui Adrian Păunescu să stea cât mai mult primul, dar şi de faptul că am avut nişte zile realmente pline.
Printre altele, momentan încă mă aflu în Bârlad (venit de circa o săptămână), oraş pe care-l voi părăsi în cursul nopţii ce stă să vină.
Ar fi trebuit să plec ieri dar, mânat de faptul că în cursul acestei dimineţi mai am câteva probleme de rezolvat, am decis să particip şi eu la o oră (mă rog... două ore de fapt dar o oră după modelul univsersitar) de dirigenţie ţinută la o clasă de a VIII-a din cadrul Şcolii Generale Nr. 1 din Bârlad, recent orwellizată.
Aşadar ieri, de la ora 15:00, am fost în prezent alături de alţi trei oameni de la Asociaţia "New Chance".
Iniţial nu-mi prea doream să merg întrucât tema dorită era educaţia sexuală or de tema asta sunt sătul. Dar, citind întrebările adresate în scris de elevi înainte de acest moment am "mirosit" cu totul şi cu totul alte probleme decât cele privind educaţia sexuală şi astfel m-am gândit că s-ar putea să fie mai deschişi să stea la poveşti cu mine, care am avut vârsta lor în urmă cu 6-7 ani, decât cu nişte oameni care au avut vârsta lor acum mai bine de 30 de ani şi care fie compară cu gândirea pe care o aveau ei atunci fie, mai rău, nici nu-şi mai amintesc precis cum gândeau atunci.
Şi am "mirosit" bine şi m-am gândit bine, se pare.
Contrar planului iniţial, eu am beneficiat de întreaga oră a doua(care într-un final s-a dovedit insuficientă) şi, ajutat şi de noroc, am reuşit să sparg bariera pregătirilor.
Prima oră la care a asistat (degeaba) şi psihologul prestigioasei şcoli a fost destul de anostă întrucât elevii se pregătiseră sau, mai bine spus, fuseseră pregătiţi. N-am păţit niciodată să merg la o acţiune în şcoală şi să văd elevii punând întrebări de pe fiţuică, ridicându-se în picioare şi rămânând aşa până la finalul răspunsului. Ca să nu mai vorbim că elevii au cheltuit mulţi bani pe nu-ştiu-ce prăjiturele şi pe buchete de flori. Am suspinat când am văzut ce s-a înţeles prin ceea ce doream noi de fapt să facem.
Că adolescenţii sunt în general superficiali şi foarte superficiali, nu este un secret şi nu este ceva ieşit din comun ei aflându-se la vârsta la care se cunosc pe ei înşişi formându-şi totodată personalitatea şi definitivându-şi principii pe care cu greu şi le vor mai schimba pe viitor.
Dar, superficialitatea de care au dat dovadă şi de care am văzut că dau dovadă profesorii m-a lăsat mască.
Ce-am zis eu de naşpa de profesorii de la "Codreanu"? Vaaaai, păi ăia-s zei pe Pământ în comparaţie cu ce-am văzut ieri la Şcoala nr. 1.
Cu tot respectul pentru profesorul diriginte organizator, este şi vina acestuia pentru asta. Cât despre procesul verbal final al acţiunii, eu refuz să cred că în secolul XXI mai poate exista o asemenea exprimare tipică unui secretar de UTC(Uniunea Tineretului Comunist) sau tipică, cel mult, unui profesor de religie.
Păi eu mi-am criticat dirigintele din clasele V-VIII pentru că era habotnic creştin. Dar, cu toate acestea, orele de educaţie sexuală, educaţie pentru sănătate şi educaţie socială nu au lipsit din tematica orelor de dirigenţie şi, chiar dacă tentaţia era mare, au fost ţinute sub aspect laic şi ţinute pe bune, nu doar pe hârtie.
Păi îmi venea să arunc pe geam vreo doi profesori când elevii mi-au recunoscut că psihologul a dat "o dată sau de două ori" pe la ora de dirigenţie dar în ora dânsului s-a jucat "spânzurătoarea" şi "scara mâţii", nici într-un caz nu a fost vorba de vreun act educaţional de vreun fel.
Şi astfel de oameni se plâng că le-au fost tăiaţi 25% din salariu? Eu le-aş tăia 99% şi 1% rămas li l-aş impozita! Şi-apoi se plâng unii sau alţii că "nesimţiţii" jignesc instituţiile statului şi nu le respectă? Păi de ce-aş respecta instituţii care plătesc din banii mei oameni ca să stea degeaba?
Iniţiativă să picteze o ditamai icoana(ortodoxă, desigur) de 2 metri înălţime şi un metru lăţime pe un perete interior al şcolii şi să expună cel puţin 50 de icoane fix de la intrare s-a putut avea. Dar o iniţiativă pentru a îmbunătăţi actul educaţional, cam pe când?
Se mai plângeau cadre didactice că elevii sunt turbulenţi la oră, că sunt obraznici, că nu sunt receptivi, că sunt nu-ştiu-cum... mă nene da' eu cum m-am putut înţelege cu ei fără să am bâtă, catalog, sau orice altceva? Şi eu n-am niciun fel de calificare de profesor sau orator ci doar câteva experienţe similare şi cam atât.
Scriptic vorbind eu sunt inferior unui profesor şi totuşi eu m-am putut face ascultat, mulţi profesori nu se pot face ascultaţi?
Cum oare mie nu mi-a ajuns o oră ca să acopăr măcar jumătate din cât ar fi trebuit şi profesorii nu pot umple o oră? (şi aici mă refer în special la diriginte, profesorul de biologie şi la profesorul de cultură/educaţie civică - materii de care se leagă direct carenţele pe care le au elevii)
De ce până şi cei mai tăcuţi dintre cei mai tăcuţi au putut pune întrebări?
Răspunsul e simplu: Până acum tematicile au fost tratate superficial şi asta în cazul fericit în care chiar au fost tratate.
Că pentru situaţia asta există un cumul de vinovaţi, între care şi părinţii, este o realitate.
Mai bine de jumătate din elevii din clasă au spus că au acasă părinţi autoritari şi cu care le-ar fi imposibil să discute atât de liber cum au putut-o face ieri.
Pe părinţi e mai greu să-i educăm, asta-i clar. Dar dacă părinţii nu pot, profesorii sunt superficiali, psihologul şcolii este inexistent şi situaţia materială nu-i permite unui elev să meargă la un psiholog cu cabinet privat... atunci unde credeţi că se va duce? La anturaj, desigur!
Şi-apoi avem tupeul de a ne mira de ce se întâmplă lucruri ce nu se întâmplau în urmă cu 5-6-7-10-20 de ani. Păi uite de-aia!
Actul educaţional a ajuns o bătaie de joc. Dar bătaia de joc nu a venit de jos în sus neapărat.
Înclin mai degrabă să cred că tot de sus în jos a venit iar adolescenţii pe care mulţi îi critică sunt victime ale acestei superficialităţi crase ce domină învăţământul actual.
Dacă n-ar fi plătit atât de prost m-ar tenta măcar un an-doi să predau ştiinţe sociale într-o şcoală dar numai gândul că un superficial precum psihologul şcolii ia aceiaşi leafă ca mine (sau mai mare că e titular pe post) mi-ar aduce multe frustrări aşa că mai bine nu mă leg la cap dacă nu mă doare.
Trebuie făcută reformă salarială în învăţământ ca să nu mai plece profesorii valoroşi şi să vină toţi neaveniţii? Trebuie, fără de tăgadă doar că scăderile şi majorările de salarii nu ar trebui făcute de-a valma sau în funcţie de categorii de profesori (de real, de uman, titulari, suplinitori, etc. etc.) ci în funcţie de rezultatele avute la clasă.
Să mai menţionez că unii dintre elevi nu stăpâneau deloc limba română şi nu puteau formula o întrebare deşi erau români născuţi şi crecuţi în Bârlad? Păi ce pretenţii să mai am în judeţele Covasna şI Harghita?
Că există unii elevi care se autoeducă, bravo lor, înseamnă că ceva le-a stârnit interesul pentru educaţie şi suplinesc acasă ce nu primesc la şcoală. Dar cu ăia de n-au posibilităţi? Ce facem cu ei căci parcă până în clasa a X-a învăţământul era obligatoriu şi gratuit?!
Am mers la această acţiune mânat şi de faptul că am primit nişte critici potrivit cărora nu aş fi eu bine ancorat în realitate şi că de fapt lucrurile nu stau chiar aşa. Ieri am avut confirmarea că stau EXACT aşa şi chiar mai rău decât precedntul meu contact cu învăţământul preliceal.
Soluţii sunt, atât de motivare a profesorilor cât şi a elevilor. Trebuie doar să vrem să le vedem şi, mai ales, să vrem să le aplicăm.
Dar ar cam fi cazul să vrem cât mai curând căci nu de alta dar dacă nu ne grăbim, aceşti copii cu educaţie incompletă şi incosistentă vor ajunge (într-o formă sau alta) să conducă ţara.
Or... eu sincer n-aş vrea să fiu aici când se întâmplă asta cât oi fi eu de patriot.

Vă salut cu respect,
Lucian Vâlsan.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ai reflectat în plus la cele de mai sus? Spune-ne şi nouă!

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails