miercuri, 1 decembrie 2010

A 92-a aniversare - gâfâind

După cum bine ştiţi (sau ar fi foarte bine să ştiţi), astăzi este ziua naţională a României, zi care marchează 92 de ani de când s-a înfăptuit marea unire, eveniment petrecut la 1 decembrie 1918, la Alba Iulia, eveniment în urma căruia toate teritoriile româneşti au format un tot unitar, atunci când s-a format aşa-numita vremii "România dodoloaţă".
O să încerc să m-abţin de la aprecieri categorice (vă daţi seama că nici eu nu sunt nici măcar vag convins că voi reuşi) având în vedere că vorbim, totuşi, de unul din simbolurile naţionale (alături de limba română, stema, drapelul sau imnul) protejate de Constituţie. Cât o mai fi şi asta.
Din nefericire nici anul acesta nu am putut ajunge la Alba Iulia pentru că Societatea Naţională a Căilor Ferate Române (SNCFR) nu a binevoit să pună un tren din Cluj Napoca, altul decât cel care pleca la 4:32 din gara Cluj Napoca. La ora aia nici nu circulă nimic din partea RATUC or... 2,3 RON / km la taxi... să dea guvernul Boc.
Aşa că, fiind imposibil atât din cauza constrângerilor financiare cât şi din cauza orarului groaznic, am zis totuşi că sunt în Cluj, oraş important pe harta României în general şi, prin urmare, oricum aş putea să marchez într-un fel momentul şi aici.
Aşa că, în ciuda vremii urâte, am decis să-mi iau prietena de braţ şi "să mergem la defilare".
De ce-am pus ghilimelele? Pentru că numai defilare n-a fost aia din Piaţa "Avram Iancu".
Depuneri de coroane din plastic vai morţii lor şi de către iluştri necunoscuţi şi defilări ale câtorva poliţişti şi jandarmi şi ale unor persoane de sex masculin îmbărcate în verde (căci orice numai militari nu erau ăia!). Plus, bonus, la un difuzor anemic (mai anemic chiar şi decât cel din gară) se auzea vocea unei femei care semăna leit cu vocea robotului care anunţă trenul în gară (o fi fost chiar doamna care a înregistrat şi acele mesaje?) şi care spunea: "Se depune o coroană de flori din parte X", unde X a fost pe rând Parlamentul României, PSD, UDMR, Prefectura Cluj, Direcţia Judeţeană de Informaţii Cluj şi... or mai fi fost şi alţii dar eu pe ăştia i-am auzit pronunţaţi în clar.
Şi... după îndelungi aşteptări a venit şi mult aşteptata defilare care a ţinut exact 3 minute. De altfel, toată manifestarea din Piaţa "Avram Iancu" a ţinut 45 de minute iar în vreo 10 minute chiar a fost total întreruptă circulaţia.
Acum... trecând peste locul prost ales (intersecţia autobuzului 29, cu troleele 4 şi 31), nu pot să nu mă întreb de ce atâta deranj? Nu mai bine nu făceau nimic? Era mult mai bine, serios.
Toată lumea s-a aruncat să-i critice atât pe ăia de la Garda Secuiască (mişcare care sărbătoreşte tot pe 1 decembrie înfiinţarea cu scopul păstrării tradiţiilor maghiare în interiorul României Mari) cât şi pe ăia de la Noua Dreaptă anul trecut când aceste mişcări au organizat manifestări de amploare pe Bulevardul Eroilor şi Piaţa Matei Corvin (Mattias Korvin Köztér - pentru minorităţi). Aah... că s-au mai bătut între ei şi că au ieşit şi scântei, asta-i viaţa. Dar măcar au făcut ceva mai de amploare şi mai în ton cu evenimentul care este totuşi mai semnificativ decât o defilare de 3 minute, o slujbă ortodoxă exclusivistă şi o lansare de carte pe care-o s-o cumpere maxim 100 de oameni. Asta faci la zilele oraşului, nu de ziua naţională!
Eu sincer preferam să văd din nou atât Noua Dreaptă cât şi Garda Secuiască defilând pe străzile Clujului pentru că măcar ei ar fi făcut-o cu mândrie şi cu mult chef în comparaţie cu cei care-au făcut-o sub ochii mei în Piaţa "Avram Iancu".
După ce că vremea a fost aşa cum a fost (asta nefiind în mod clar vina autorităţilor), locul a fost groaznic ales. Piaţa Unirii, Bulevardul Eroilor sau Piaţa Matei Corvin erau, după părerea mea de neclujean getbeget locuri mult mai potrivite atât pentru că ar fi perturbat într-o măsură mult mai mică traficul cât şi pentru că oricum manifestarea a fost de o extrem de mică amploare.
Personal, aducerea lui Smiley să cânte "moca" în piaţa "Lucian Blaga" nu mi se pare o investiţie bună. De ce nu Ovidiu Lipan Ţăndărică? Sau orice alt titan al muzicii româneşti autentice, nu de pe Marte?
De ce am pus "gâfâind" în titlu? Pentru că defilarea mândră a semănat mai mult cu o "gâfâială" presărată şi cu un sictir ce transmitea "off... hai să mai facem o tură să se termine o dată şi-asta".
Gâfâim parcă din ce în ce mai tare când vine vorba de ziua naţională. Dacă e să mă uit pe ansamblul ultimilor 10 ani, de la an la an a fost mai superficială şi mai în sictir organizate evenimentele, doar la Bucureşti păstrându-se o urmă de decenţă şi nu pentru că la Bucureşti ar fi lumea mai responsabilă ci pentru că acolo te mai vede şi altcineva şi să "dai bine în poză".
În ritmul ăsta de organizare în sictir (că eu n-o cred p'aia cu criza invocată de Primăria Cluj. Ia bani de la catedrala mastodont din Mănăştur şi fă ziua naţională ca lumea! Români suntem cu toţii, ortodocşi doar 40-45 % în Cluj!) eu nu cred că ziua naţională va prinde a 100-a aniversare.
Şi mai e un motiv pentru care mă îndoiesc de asta şi anume că apar din ce în ce mai multe voci care vorbesc de mutarea zilei naţionale prin mai-iunie ca să fie mai frumos afară. Pe de o parte, nu e rea ideea dar, la cum îi ştim noi pe români, ce vă face să credeţi că nu i-aţi vedea pe mulţi la un grătar cu mici şi bere sub un drapel la colţul blocului? Aşa... las' să rămână ziua naţională iarna căci astfel de ponegriri măcar rămân în spatele uşilor închise în apartamente şi nu trebuie să le văd şi eu.
Ziua naţională a României nu mai înseamnă nimic astăzi şi e păcat. Deseori mi-am exprimat dezacordul faţă de naţiunea americană şi faptul că nu-i înghit deloc. Ei bine, au şi ei două chestii faine: Sistemul judiciar (net superior tuturor din Europa) şi patriotismul.
Păi bă nene, în SUA, când e 4 iulie, nimeni nu respiră fără să cânte imnul naţional, să-şi arboreze un drapel în faţa casei şi să nu se felicite şi îmbrăţişeze între ei. Şi, mai mult, fac asta cu mândrie, chiar dacă mulţi cetăţeni americani nu sunt născuţi pe teritoriul acestei ţări şi întreaga lor ţară are maxim 450 de ani de istorie!
Ce să mai spunem de norvegieni care şi-au dobândit o limbă scrisă mai târziu decât momentul Unirea lui Cuza dar nu cu mult înainte de unirea de la Alba Iulia?
Sau, poftim, Ungaria care, este o ţară mai săracă decât România (e drept, totuşi cu autostrăzi şi drumuri adevărate!) şi care are două sărbători dedicate (15 martie - ziua maghiarilor de pretutindeni şi 20 august - ziua naţională a Ungariei) totuşi îşi organizează cu mult mai mult fast aceste sărbători.
De ce am dat aceste exemple? Şi, mai ales, de ce sunt nemulţumit de lipsa fastului? Pentru că dincolo de diferenţele religioase, de sărăcia cruntă care ne apasă pe din ce în ce mai mulţi, de guvernul incompetento-inexistent care ne decimează sau de diferendele cu vecinul de la scara alăturată privind restanţele la întreţinere, noi cu toţii suntem români. Iar ziua naţională ar trebui să ne unească. Fie şi doar formal şi pentru câteva ore.
Ce? Credeţi că americanii în timp ce se îmbrăţişează şi se felicită între ei uniţi de 4 iulie nu gândesc ceva de genul: "ei las' că vezi tu vecine. ai noroc că azi e 4 iulie da' mâine vezi tu topor în cap pentru banii ăia de-ai uitat să mi-i dai!". Sau ce? Credeţi că pe 15 martie maghiarii de pretutindeni nu gândesc şi de naşpa la adresa României, Serbiei, Croaţiei, Ucrainei sau alte ţări pe care se află maghiari din fostul imperiu? Ei aş! Normal că fac asta. Dar atunci, de ziua naţională, toate astea iau o pauză!
E culmea că ziua naţională e într-o zi care marchează unirea şi exact asta nu mai face: Nu ne mai uneşte!
Prin urmare, pe lângă clasicul "La mulţi ani tuturor românilor", urarea mea de 1 Decembrie este "Să fiţi uniţi cu toţii, măcar azi!".

Vă salut cu respect,
Lucian Vâlsan.

Un comentariu:

  1. asa sa fie... sa fim uniti ... macar azi... azi fiind azi, nu 1 decembrie ... ci AZI! ;-)

    RăspundețiȘtergere

Ai reflectat în plus la cele de mai sus? Spune-ne şi nouă!

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails