miercuri, 8 decembrie 2010

Incredibil! - 2 ani!

Bine v-am regăsit stimaţi cititori, în cel de-al 322-lea articol postat aici în cei fix doi ani de existenţă ai blogului de reflexie.
Cum necum, şontâc-şontâc, aproape "scremut" aş putea spune fără exagerare, blogul a ajuns la frumoasa aniversare de doi ani.
Vă spun sincer că nu mă aşteptam deloc ca blogul să ajungă până aici.
Pe undeva la vreo lună după articolul ce marca aniversarea a un an de existenţă, aveam chiar de gând să-l închid.
De ce nu l-am închis? Nu ştiu.
Totuşi, ce mă supără pe mine este că nu am timp suficient să scriu la fel de mult ca în primul an de activitate. Abia dacă reuşesc să scriu o dată la o săptămână ceea ce este destul de rău şi a avut repercursiuni destul de serioase asupra "audienţei" blogului. Totuşi, pe undeva e mai bine aşa. Astfel rămân doar cititorii devotaţi, frustraţii obsedaţi doar pe dat click pe "slab" excluzându-se singuri ajungând la capătul răbdării aşteptând un nou material pentru a-l categorisi ei direct "slab" după doar o derulare şi, cel mult, o citire pe diagonală a textului.
Am scris puţin, doar 84 de articole (inclusiv acesta), în comparaţie cu 238 în primul an.
Şi totuşi, aceste 84 de articole amărâte au strâns 107 reacţii "corect", 81 de reacţii "interesant" şi 72 de reacţii "slab", astfel că "la general", pe ansmblul celor doi ani, articolele de-aici au fost considerate ca fiind corecte de 639 de ori(1,98 reacţii "corect" per articol), de 374 de ori interesante(1,16 reacţii "interesant" / articol) şi de nu mai puţin de 404 ori, cititorii au considerat articolele de-aici ca fiind slabe (1,25 reacţii "slab" per articol). Articolul care a primit cele mai multe reacţii de orice fel de pe parcursul ultimului an este articolul legat de noua lege a educaţiei, O vomă totală.
Totuşi, faţă de primul an, numărul de vizitatori pe zi a crescut uşor la 28,97 (faţă de 28,78 cât era la un an), ceea ce e surprinzător pentru mine având în vedere că numărul articolelor a scăzut şi ştiut fiind faptul că în ziua postării unui articol numărul de vizitatori este net mai mare decât într-o zi în care nu s-a postat nimic.
Tot prin comparaţie cu cifrele din 8 decembrie 2009, a căzut dur în ZeList până pe poziţia 3296 în prezent, departe rău faţă de momentul similar de anul trecut când prezentul blog ocupa poziţia 1387. Totuşi, anul trecut prezentul blog era pe poziţia 1387 din 36171 de bloguri înscrise. Acum, se află pe poziţia 3296 din 59424, ceea ce face căderea chiar şi prin comparaţie să nu mai pară atât de dură ca la prima vedere.
Desigur, trebuie luat în calcul şi schimbarea algoritmului de calcul al coeficientului de blog, implementat de ZeList undeva anul acesta, algoritm care favorizează blogurile care constant fac noi schimburi de link-uri şi noi parteneriate. Or... eu nu mă ştiu un om care să umble cu milogeala după schimburi de link-uri. Cred că am făcut maxim două (de unul îmi aduc aminte sigur!) schimburi de link-uri la iniţiativa mea în cei doi ani de existenţă. Restul, au venit la iniţiativa celorlalţi.
Şi-apropo de milogeală. Zicea un blogger mai demult că pentru a câştiga câte ceva din "blogging" trebuie să te milogeşti teribil sau să te prostituezi şi să scrii "ce vrea piaţa" (adică modelling, tabloid, niţel fotbal şi altele). Fotbalul îmi place dar nu scriu despre asta pentru bani (cel puţin nu momentan dar m-ar încânta să lucrez într-o redacţie sportivă) iar cu celelalte două domenii exemplificate sunt total paralel (ca să nu spun că le detest din rărunchi). Şi totuşi, ie-te că fără să mă milogesc, fără să fac o campanie agresivă blogului şi fără să scriu "ce vrea piaţa" totuşi nu pot să mă declar nemulţumit. Ah... că nu am nicio şansă să pot trăi din blogging.... asta-i altă poveste. Dar eu nu mi-am făcut blog ca să mă umplu de bani sau să-mi iau i-phone. Nu. Scopul a fost, este şi rămâne cu totul şi cu totul altul.
Numărul de urmăritori ai blogului a crescut de la 59, câţi erau în 8 decembrie 2009, la 78 în prezent. Nu e mult, cu siguranţă. Dar, e cu siguranţă mult mai mult decât ce mă aşteptam la 8 decembrie 2008.
Pe sistemul "non c'e due senza tre"(nu doar doi fără al treilea), dacă nu l-am închis până acum, oricum ar fi, acest blog va exista cu siguranţă cel puţin până la 8 decembrie 2011.
Ce va fi, va fi. Până una alta, mulţumesc cititorilor constanţi, le mulţumesc şi celor care aruncă ocazional câte-un ochi pe-aici şi le mulţumesc chiar şi celor care accesează http://vilo13.blogspot.com/ doar pentru a clicăi masiv pe "slab", dar asta doar aşa, că suntem în luna ipocriziei, pardon, a cadourilor.

Până un a alta, vă salut cu respect.
Lucian Vâlsan

5 comentarii:

  1. Felicitari! M-as bucura daca nu ai inchide blogul. Cel putin pana la data precizata de tine. Mie personal peste 70% din articolele tale mi-au placut si am fost de acord cu ele in mare parte. Keep up the good work.
    Alex.

    RăspundețiȘtergere
  2. no ma LMA si la cat mai multe articole! :-)

    RăspundețiȘtergere
  3. La multi ani! Sper sa nu renunti vreodata . Am avea cu totii de pierdut.

    RăspundețiȘtergere

Ai reflectat în plus la cele de mai sus? Spune-ne şi nouă!

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails