marți, 11 ianuarie 2011

Dreptate, justiţie, răzbunare şi rahat - Partea I

... sau... "şi statul" căci sunt sinonime din ce în ce mai des.
În ultima vreme (adică în ultima jumătate de an) am studiat, pentru propria mea cultură, noile legi apărute pe la noi prin ţărişoară plus noul cod penal care, deşi publicat în Monitorul Oficial în 2009, a intrat în vigoare acum mai puţin de două săptămâni, la 1 ianuarie 2011.
La noi durează o eternitate să scrii o lege, o eternitate să se publice, o eternitate să-i apară metodologie de aplicare şi o eternitate să intre în vigoare. Desigur, se întâmplă asta doar când e vorba de legi care avantajează sau sunt utile în vreun fel cetăţeanului de rând. Când vine vorba de legi înrobitoare (precum legea privind creşterea taxei pe valoarea adăugată cu 5%), brusc procedura de urgenţă şi procedura în general funcţionează.
În fine, în paralel cu acest studiu lent al meu, în ultima vreme am vizionat şi vreo câteva filme despre infractori de orice fel şi despre sistemul penal care, în ciuda unor diferenţe de procedură, este cam acelaşi prin toată lumea civilizată. Când spun lumea civilizată exclud din start ţări ca Uganda care au prevăzută în Codul Penal pedeapsa capitală prin spănzurare pentru homosexualitate sau Afghanistan care de asemenea aplică pedeapsa capitală prin lapidare pentru femeile care practică vreun sport.
Iniţial doream să mai amân pentru altădată acest articol dar două cazuri de-a dreptul înfiorătoare chiar şi pentru mine (ştiut fiind faptul că sunt greu impresionabil la suferinţa oamenilor!) de oameni care au suferit groaznic pe nedrept spre bucuria femeilor şi a statului cu braţul său numit cretinoid "justiţie" care s-a premiat singur pentru reuşita prinderii "răufăcătorului".
Când am decis să scriu aceste rânduri şi am decis asupra titlului, m-am gândit să iau termenii separat dar mai apoi mi-am dat seama că s-ar întrepătrunde foarte mult cele ce doresc să le spun în dreptul fiecărui termen iar textul ar fi alambicat şi greu inteligibil.
Şi-aşa scriu lung... măcar să n-o fac prost!
Aşadar, am decis să le iau pe infracţiuni (evident, o să tratez doar infracţiunile foarte grave sau pentru care sunt prevăzute pedepse prea mari sau prea mici) iar acolo o să tratez şi termenii din titlu. (Pff... iar a ieşit introducerea cât Rusia!)
Aşadar, "să-i dăm drumul" cum spunea un domn care făcea emisiuni exact despre ceea ce urmează să vorbim.

1. Violul, agresiunea sexuală, pedofilia, incestul şi altele din această categorie

Ei bine, imensa majoritate a acestor cazuri au ca principal suspect (sau vinovat) un bărbat şi ca victimă o femeie.
Practic, n-ai nicio şansă pentru că nu te va crede nimeni, dacă te duci ca bărbat să te plângi că ai fost violat de o femeie. Pur şi simplu sistemul şi conceptul în sine este de-aşa natură făcut încât să acorde mult peste limita bunului simţ drepturi femeilor şi privaţiuni bărbaţilor. Da! Sistemul în aceste cazuri este misandru în profunzime!
Pedofilia mă dezgustă în totalitate dar acuzaţiile de celelalte infracţiuni sunt tentat din start să le privesc în favoarea bărbatului din simplul motiv că femeile pot spune oricând că au fost violate şi orice partidă de sex mai dur întreprinsă iniţial cu consimţământ poate fi văzută ca un viol la un eventual examen medical astfel că riscul de a face sex cu o femeie nu este numai acela de a lua boli venerice sau de a te trezi peste 9 luni că trebuie să plăteşti pensie alimentară, ci că te-ai putea trezi în pârnaie din cauza unui diferend de opinie apărut ulterior actului sexual asupra termenului de "consimţământ".
Femeile şi-aşa au mult prea multe drepturi, mult mai multe decât bărbaţii dar cu toate astea tot se plâng că-s discriminate. Nu le condamn că se plâng. E în codul lor genetic să se plângă. Dar condamn societatea în ansamblu că alege să le asculte în loc să ţină cont de ceea ce numim egalitate şi/sau.... aţi ghichit! Justiţie!
Am început cu acest gen de infracţiuni şi am scris atât de mult pentru că de acest gen de infracţiune se leagă cazul unui om din Florida, SUA care a făcut 35 de ani de pârnaie pentru un viol pe care nu l-a comis! (Sursa)
Ce să-ţi spun, i-a dat statul aproape 2 milioane de dolari. Mă piş pe ei două milioane de dolari, să fac pârnaie de la 19 ani până la 54 de ani din cauza unei proaste căreia i s-a părut că m-a văzut pe mine peste ea şi în vaginul ei?!
Pentru că, dacă nu s-au făcut teste ADN, e clar că omul a fost condamnat pe baza unor dovezi circumstanţiale (a avut ghinionul să fie în aceiaşi clădire sau prin preajmă) plus mărturia victimei.
Statul, prin faptul că s-a câcat nişte bani în contul omului, crede că a făcut dreptate în cazul său.
E interesant cum Charles Manson, de exemplu este considerat criminal şi a fost condamnat şi închis pentru că le-a spus unora să omoare oameni. Iar ăia chiar au omorât. Iar ăia au primit pedepse mai uşoare comiţând crimă cu sânge rece iar el... pentru că a vorbit, face pârnaie pe viaţă.
Ei bine... dar... victima (nici nu vă închipuiţi cât mă abţin să nu spun cuvinte injurioase la adresa victimei) de ce nu face pârnaie pentru mărturie mincinoasă şi pentru distrugerea vieţii unui om?
E interesant cum mărturiile victimelor bătăilor crunte, de exemplu, sunt demontate foarte uşor şi categorisite ca "neconcludente" dar mărturiile victimelor violurilor sunt luate de "bune" prin definiţie şi trimişi la pârnaie oameni nevinovaţi!
I s-o fi făcut dreptate din punct de vedere legal (justice has been served) dar oare i s-a făcut dreptate în mod real?!
Victima, care n-a fost în stare să-şi asume faptul că nu-şi aminteşte în mod concret şi a gândit doar cu ovarele-i rănite când prin cuvântul ei a aruncat un om în 35 de ani de chin nu va păţi nimic. Doar e femeie şi victimă, ce pelicanul mariei, nu?
Ei bine, dreptate în mod real s-ar face dacă victima ar sta şi ea 35 de ani să fie violată în cur cu toate obiectele posibile (exact aşa sunt trataţi violatorii şi mai ales pedofilii în toate închisorile) în virtutea egalităţii între femei şi bărbaţi.
Aşadar, în acest caz nu s-a făcut şi nu se va face dreptate (sunt convins că victima nu va fi cercetată penal pentru mărturie mincinoasă cu circumstanţe agravante - dă-o-n pizda mă-sii în 35 de ani ieşi şi din mama stării de şoc şi-ţi aminteşti clar!), s-a făcut o palidă dreptate juridică (despăgubirea aia modică) iar de răzbunare puţin probabil să fie vorba.
Cât despre rahat, cât curpinde! Cât rahat a înghiţit omul ăsta (atât la propriu cât şi la figurat) nu doresc nici celor mai aprigi duşmani. Ei poate-ar fi vreo câţiva dar măcar ăia şi-ar merita-o.
Nu ştiu ce-aş face eu dar nu cred nici pe departe c-aş fi în stare să iert o persoană din cauza căreia am pierdut 35 de ani din viaţă. Mai ales dacă aş avea atâţia bani de la stat şi deci resurse suficiente pentru o treabă "bine făcută".

2. Crima şi crima cu circumstanţe agravante

Crima deşi e tot crimă, are un miliard de aspecte. De pildă unele tipuri de crimă se numesc execuţii ale unei sentinţe judecătoreşti (pedeapsa capitală). E tot crimă, ba încă crimă cu premeditare (pusă la cale dinainte) dar pentru că o comite rahatul general, pardon, statul, nu "se pune".
Mai există crima din culpă. Merg cu maşina şi-mi sare cineva în faţă şi nu-l mai pot evita şi-l calc şi dă ortu' popii. E tot crimă, chiar dacă n-am vrut.
Sau, lucrez la maternitate, merg să mă piş, ia foc maternitatea şi mor o parte din bebeluşii de-acolo. Eu n-am vrut să le dau foc dar pentru că au luat foc în timp ce eu mă pişam, sunt vinovat. Ba încă eşti considerat pericol public şi până se scarpină justiţia în cur, faci pârnaie pân' la loc comanda. Prezumţia de nevinovăţie? Huh? Ce-i aia?! Hai să fim serioşi, aia e doar o labă tristă în pantaloni existentă doar pe hârtie. În realitate aşa ceva nu există.
Îmi amintesc când am chemat poliţia o dată pentru un jaf cu circumstanţe agravante... mai avea puţin tovarăşu' miliţian şi mă ancheta pe mine de parcă nu mulţumită mie ştiau de la bun început de infracţiune căci având în vedere poziţionarea locului de desfăşurare, ar fi aflat la paştele cailor când chiar nu ar mai fi fost nimic de făcut.
Dar să revenim la crimă şi să discutăm de două crime de la noi, una similară ca desfăşurare juridică cu cea prezentată mai sus şi una în care s-a făcut dreptate.
În 1992 un gorjean pe numele său Marcel Ţundrea intra în pârnaie cu o sentinţă definitivă şi irevocabilă ce-l condamna la 25 de ani de detenţie pentru viol, pedofilie şi omor deosebit de grav comis asupra unei fetiţe de 13 ani dintr-o comună. Condamnarea s-a făcut pe baza unor dovezi circumstanţiale, ba încă într-un mod abuziv, Marcel Ţundrea demonstrând în instanţă că la data comiterii infracţiunilor el se afla în Târgu-Jiu şi nici într-un caz în comuna cu pricina.
În 2004 el cere teste ADN, test care l-a exonerat de acuzaţia de viol şi a şi fost pus în libertate imediat. Au mai trecut însă alţi doi ani şi abia în 2006 s-a pronunţat decizia definitivă şi irevocabilă de dezvinovăţire de acuzaţia de viol.
În 2007 Marcel Ţundrea moare din cauza unor probleme grave de sănătate pe care le-a căpătat în timpul detenţiei. Să fii violat în cur şi interogat prin extracţii dentare şi pulane în coaste timp de 12 ani, e suficient să doboare orice om! El era condamnat pentru batjocorire şi ucidere a unui copil. Chestia asta este pedepsită crunt în orice închisoare din lume! Citiţi aici povestea unui pedofil din Vaslui, dacă nu mă credeţi. Din păcate Obiectiv de Vaslui şi-a resetat arhiva căci în articolul original erau descrise cu lux de amănunt violurile la care era (şi probabil încă este) supus.
Revenind la Ţundrea, acesta a fost achitat abia în 2009 (deci post-mortem) de toate acuzaţiile ce i-au fost aduse şi pentru care a făcut 12 ani de mititica deşi îşi demonstrase nevinovăţia chiar şi fără probe ADN. Citiţi mai multe aici, aici şi aici.
Desigur, procurorul care a greşit în mod flagrant nu va fi anchetat pentru omor din culpă, chiar dacă asta este de fapt. El nu a vrut să-l omoare pe Ţundrea. Dar, băgându-l la pârnaie degeaba, exact asta a făcut! Şi... ce face statul cu justiţia sa?
Îl scoate la pensie pe tovarăşu' procuror care primeşte în prezent exact 7000 de RON pensie, chiar dacă a omorât un om şi a lăsat în libertate un criminal care ar putea fi un criminal în serie având în vedere că după arestarea lui Ţundrea, în aceiaşi comună au mai apărut şi alte crime cu acelaşi mod de operare.
Interesant e că aceste crime s-au oprit brusc după arestarea unui anume Marcel Avram (coincidenţă de nume) care, ulterior, cu testul ADN a fost identificat ca autorul acestor atrocităţi. Da... dar e o problemă: Au trecut mai bine de 15 ani şi fapta s-a prescris. În alte ţări pentru omor din culpă eşti judecat chiar şi după 44 de ani, la noi, pentru crime în serie, dacă stai liniştit 15 ani, te-ai "scos".
Acesta este un caz în care nu s-a obţinut nici răzbunare, nu s-a făcut dreptate în mod legal decât când era mult prea târziu ca cel nedreptăţit să se mai bucure şi nici dreptate în alt fel nu s-a făcut pentru că autorul este în libertate şi va fi şi în continuare deşi este cunoscut, ca să nu mai vorbim că responsabilul moral pentru moartea lui Ţundrea este plătit din banii noştri, ai tuturor, cu o pensie de 70 de milioane pe lună. Bun aşa frate! Tot înainte!

Am lăsat un rând pentru că nu am terminat de spus despre crimă, dar aş vrea acum să mă orientez spre alt caz şi implicit alt gen de crimă - crima din răzbunare sau crima întru adevărata justiţie.
Florin Runceanu a fost acuzat, condamnat şi încarcerat vreme de 10 ani pentru lovituri cauzatoare de moare, lovituri în urma cărora în 1999 tatăl lui Florin Runceanu şi-a găsit obştescul sfârşit.
La câteva luni de la eliberare acesta a fost găsit executat în mijlocul drumului, aproape de casa sa. Citiţi mai multe despre acest caz pe argesmedia.ro.
Pentru că şi-a ucis tatăl şi-i teroriza pe toţi din comună merita să moară? Nu ştiu. Unii spun că da. E clar că cineva din comună i-a făcut felul având în vedere proximitatea faţă de casa sa unde a fost găsit cadavrul. Putea să-l omoare şi cineva din... să zicem Cluj, dar dacă ar fi venit cineva cu accent ardelenesc prin comună să întrebe unde locuieşte Florin Runceanu, s-ar fi aflat până acum. Nu de alta dar la ţară toată lumea ştie pe toată lumea.
Şi... cum toată lumea îl ura pe domnul Runceanu, cineva i-a făcut felul şi, evident, nimeni din sat nu ştie nimic, n-a văzut nimic, n-a fost în Texas.
A fost o crimă din răzbunare? Cu siguranţă! S-a făcut dreptate altfel decât legal? În opinia celor din comună cel puţin, DA! S-a făcut sau se va face dreptate din punct de vedere legal/juridic? Evident, NU!
Avem rahat? Nu prea căci nici statul nu pare interesat să descopere criminalul, căci acel articol de pe argesmedia e ultima notare publică despre acest caz ceea ce înseamnă că s-a pus deja etichetă cu "autor necunoscut" şi toţi au mers acasă zâmbăreţi.
Poate-i mai bine că s-a dus dracu' ancheta. Nu pentru că sunt de acord cu crimele de tip "vigilante" ci pentru că, cine ştie, poate iar făcea cineva pârnaie degeaba căci rahatul, pardon din nou, statul, are experienţă în a condamna pe nedrept în cazul crimelor comise în mediul rural.
Şi dacă tot suntem la crime din răzbunare, ar merita aruncată o vorbă despre faptul că există şi oameni cu o astfel de crimă la activ care se află la mititica. De exemplu Dorel Tinca, un om cu 4 clase care mai are de ispăşit 9 ani dintr-o sentinţă de 16 ani de detenţie pentru că l-a ucis pe omul care-l bătea constant dacă nu-l cinstea cu alcool.
Pe bătăuş nu l-au cercetat pentru lovire şi vătămare corporală tovarăşii miliţieni pentru că, cel mai probabil, la rândul lor şi aceştia îi ştiau de frică. Dar când Dorel (un nume predestinat parcă) a luat atitudine, brusc legea s-a trezit din morţi.

Dintr-ale justiţiei cretinoide (nu oarbe ci chioare şi stupide d'a binelea!) zicem şi de un caz mai proaspăt, de anul ăsta, când un avocat din Galaţi a cărui vinovăţie a fost dovedită fără de tăgadă, a fost eliberat.
Ce-i aia mă? Tulburări de comportament de tip antisocial? "Băejnebun"? Dacă e aşa bolnăvior săracu' îl pui în mizda păsii la Socola nu-i dai drumul cu 3 crime la activ!
Şi ştiţi care-i partea interesantă? Că au trecut 20 de ani de la comiterea crimelor. Încă 2 şi se fac 22 cât e termenul special de prescriere a faptelor! Presupunând că termenul de prescripţie curge conform vechiului Cod Penal căci conform noului Cod Penal, termenul de prescripţie este de 15 ani (deci... deja e prea târziu!) iar noţiunea de termen special a dispărut, apărând însă noţiuni precum "limită specială" sau "maxim special", noţiuni care permit prelungirea întru înăsprire a pedepselor sau a măsurilor coercitive.

Practic, contează foarte-foarte mult cine eşti şi cine era cel pe care l-ai omorât. Dacă eşti Dorel cu 4 clase şi l-ai omorât pe Gigel care cere bere de pomană ca să nu te caftească, faci pârnaie. Dacă eşti un nene erou naţional într-o ţară, scapi basma curată indiferent pe cine ai omorât.
De asemenea, dacă eşti fiu de senator şi vrei să omori pe un neica nimeni, în principiu nu păţeşti nimic. Dacă eşti neica nimeni şi omori pe cineva cunoscut, important sau îndrăgit de mulţi, faci pârnaie dar poţi să ai bulan cum a avut ucigaşul Mihaelei Runceanu care mai întâi a fost graţiat de Iliescu iar acum să ajungă vedetă TV. Mai multe despre caz, aici.
Şi dacă vi se pare că exemplul cu fiul lui Plăcintă este neconcludent (fiind vorba de tentativă de omor şi nu de crimă în sine), atunci serviţi exemplul lui Shoby de la formaţia Codu' Penal care a omorât din culpă o femeie gravidă în 6 luni. Shoby va fi cercetat în stare de libertate. Până când? Pân' la sfântu-aşteaptă, desigur!
În viziunea mea, toate omorurile, indiferent de justificarea lor, sunt crime. Cu toate acestea, analizând faptele, constat cu tristeţe (sau nu?) că dacă eşti cine trebuie şi nu omori pe cine nu trebuie, în principiu există foarte-foarte multe modalităţi de a nu păţi nimic chiar dacă iei viaţa unui om.

Aş fi vrut să mai scriu şi despre alte infracţiuni dar deja articolul este foarte lung astfel că am să amân discuţiile despre furt, fraudă, hacking şi alte infracţiuni prevăzute de Codul Penal, infracţiuni pentru care unii nevinovaţi plătesc şi alţii nu!

Până una alta, vă salut cu respect,
Lucian Vâlsan.

2 comentarii:

  1. Urmaresc blogul tau de ceva timp. Totodata, e primul comentariu pe care il las (foloseam feature-ul de "reactii" care, constat cu regret, nu mai apare ca utilizabil). Felicitari pentru articolele documentate, detaliate si parerile pertinente exprimate. In mod special, felicitari pentru articolul de fata si partile ulterioare.

    RăspundețiȘtergere
  2. Mulţumesc pentru aprecieri Struţ.
    Cât despre reacţii... nu ştiu ce să zic. Mai mulţi mi-au spus că funcţionează când îşi aduc aminte. Acum, la ora 20:25, când verific eu, ele funcţionează.
    Numai bine.

    RăspundețiȘtergere

Ai reflectat în plus la cele de mai sus? Spune-ne şi nouă!

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails