sâmbătă, 15 ianuarie 2011

Dreptate, justiţie, răzbunare şi rahat - Partea a II-a

Bine v-am regăsit stimaţi cititori pentru a continua în această minunată zi de sâmbătă (adică, na, sper că-i minunată căci e vineri noaptea când scriu eu iar articolul va apărea sâmbătă dimineaţă) analiza pe care am propus-o zilele trecute asupra a ceea ce numim noi justiţie şi sistem judiciar, raportul acesteia în ceea ce priveşte dreptatea, pe unde stă răzbunarea între acestea două şi care-i desertul turcesc în toate astea.
Dacă acum 4 zile am vorbit despre infracţiunile de agresiune sexuală şi despre omucidere, astăzi voi lua la bani mărunţi alte infracţiuni prevăzute de codul penal, infracţiuni în baza cărora numărul de oameni nevinovaţi trimişi la pârnaie sau care plătesc amenzi este exponenţial mai mare (pentru că sunt mai relative, mai greu de dovedit sau, mai rău, mai greu de respins ca acuzaţii).
Aşadar, să-i dăm drumul.

3. Furtul, furtul calificat, tâlhăria

Se mai poate vorbi, printre altele, şi de furt de identitate dar pe aceea o încadrez în altă parte pentru că e o infracţiune mult mai complexă şi, zic eu, de cu totul şi cu totul altă natură atât prin mod de operare cât şi prin motiv şi oportunităţile oferite.
Nu o să vorbim despre furturi cu adevărat mari, complexe prin natura lor şi chiar lăudabile până la un anumit punct. Aşa ceva are loc rar în România iar când are loc, brusc dispar probele, apar erori judiciare, etc. (vezi cazul Vântu sau Ioana Maria Vlas).
Vorbim despre România, ţară care este lider european în materie de scumpiri în Europa pe ultimul cincinal (o, vai! am zis cincinal? ei las' că-i vorba de Sovietul European deci merge), este, aşa cum e şi firesc, o ţară predispusă la o creştere vertiginoasă a ratei infracţionalităţii în ceea ce priveşte furturile de bunuri materiale şi de bani (deci nu neapărat şi de identitate, care e o noţiune abstractă mai mult).
În ultimul cincinal, utilităţile energetice s-au scumpit cu peste 50% iar asta o spune Institutul de Statistică (Institut care deseori a măsluit cifre ca să pară sărcia mai puţin cruntă). Bă nene... 50%?
Până şi-n blocul în care stau eu există două apartamente în proces de scoatere la licitaţie pentru neplata utilităţilor. E adevărat că pe de altă parte se şi exagerează pentru că datoria unora abia atinge 1000 de lei iar a celuilalt e puţin peste 4000 de lei or... nu poţi vinde două apartamente în valoare totală de cam 170 de mii de lei pentru recuperarea a mai puţin de 1500 de euro cât reprezintă datoriile cumulate de cele două locuinţe.
Ce vreau să spun cu asta? Vreau să spun că prin înrobirea populaţiei cu aceste creşteri uriaşe de preţuri (în raport cu salariile care au cam stagnat sau chiar scăzut), tentaţia de a trişa nu mai este o tentaţie sau o pornire de a încălca legea ci devine instinct de supravieţuire. La naiba, chiar nu poţi trăi fără apă curentă şi curent electric pentru că astfel sigur îţi pierzi şi mizerul loc de muncă pe care-l ai pentru că puţi la serviciu şi pentru că nu ţi-ai făcut documentaţia la timp (pentru că n-ai avut cu ce alimenta calculatorul).
Ca să nu mai vorbim că dacă ai gazul tăiat sau ai ghinionul să locuieşti într-un bloc unde RADET ţi-a tăiat agentul termic pentru că pe vecinul de la 5 l-a durut în pix de factura de la întreţinere, trebuie să te şi încălzeşti. Suntem în partea mai răcoroasă a anului.
Ce faci? Bagi în priză tot de dă căldură. Dar, cu cât dă căldură mai mare, cu atât e factura la curent mai mare.
Astfel că în România sunt foarte-foarte mulţi oameni care fură curent. E o realitate şi, e firesc să fie aşa, mai ales în zonele unde distribuitor este E-ON. Prin comparaţie, curentul în Bârlad (furnizor E-ON) este cu 35% mai scump decât în Cluj, unde stau eu (furnizor Electrica).
Iată în 2009 s-a furat energie electrică în 3 zone ale ţării cât pentru un oraş cu jumătate de milion de locuitori. Şi Brăilenii au avut în trecut probleme cu asta (sunt convins că au şi acum dar nu mai apare în ziar).
Tot din seria furt de curent (la propriu şi nu la figurat) vin şi nişte aberaţii. Aberaţiile vin de la nemţi, unde un român care lucra de 19 ani în IT în Germania a fost concediat pentru furt de curent (consum de curent pe banii firmei) pentru că şi-a încărcat telefonul! 2 ani a ars-o prin tribunale ca să demonstreze că 1,8 cenţi reprezintă zero barat şi că, la o adică, avea nevoie de telefonul încărcat ŞI în interesul firmei. Poate nici ca la noi, unde vine miliţia să te dojenească, pe sistemul "vai, dar nu-i frumos" când te toarnă la furat fier vechi sau cale ferată (uneori chiar direct din magistrală!) dar nici ca la nemţi bă nene. În fine, ei cu ei, noi cu noi.
Tot din categoria furt de utilităţi dar cu celebrităţi ne aducem aminte că însuşi manelarul Nicolae Guţă este încă cercetat penal pentru furt calificat pentru că fura apă direct din conductă, ocolind apometrul.
Acum, în cazul lui Nicolae Guţă, a zecea parte din banii care rulează la vedere într-un videoclip penal cu telefonul, i-ar ajunge să plătească apa pe un an întreg, astfel că nu se pune problema de sărăcie, cum e în cazul amărâţilor amintiţi mai sus. Şi, cu toate acestea, e foarte puţin spre deloc probabil că manelistul va face pârnaie sau că oricare dintre ţiganii (eu n-o să le spun rromi nici ars cu ceară!) din palatele racordate ilegal la energie electrică vor păţi ceva, vreodată în viaţa asta din partea justiţiei sau că vor răspunde în vreun fel pentru furt. Nu e cazul.
Sincer nu-i înţeleg. E mai scump să mituieşti un procuror şi măcar un poliţist decât să plăteşti factura.
Unii oameni au în instinct furtul şi, după părerea mea, aceia ar trebui pedepsiţi.
În tot ce-am spus până acum, dreptate se face din părţi spre deloc, justiţia nu face nimic, răzbunare nu obţine nimeni iar rahatul, pardon, statul, nu se implică câtuşi de puţin deşi ar putea-o face căci sunt bani buni pierduţi în chestia asta.

Trecând peste furtul de apă şi curent, mergem la furturi ceva mai complicate dar, de asemenea cu valoare scăzută dar pentru care se face pârnaie la greu, în comparaţie cu cei care au la activ furturi adevărate de bani mulţi, care nu păţesc nimic.
Nu de mult am amintit de cazul unui nene care a făcut mai bine de 600 de km, de la Bistriţa la Galaţi ca să fure din cutia milei dintr-o biserică, fabuloasa sumă de 33 de lei. Nenea se află acum în arest preventiv (adică la beciul Miliţiei, ca să pricepem cu toţii) şi riscă 7 ani de mititica - aşa cum risca şi Guţă de altfel, cu diferenţa că bistriţeanul chiar îi va şi face.
Ei bine, alţi români, ajunşi în Finlanda (nu Danemarca, cum scrie sursa citată) s-au prins că icoanele fac mai mulţi bani aşa că au dat şi ei o mică spargere. Cam la fel au făcut şi nişte hunedoreni.
Aceştia, fără doar şi poate, se fac vinovaţi de furt şi nu contest pedepsirea lor ca atare. Ce contest eu însă, este faptul că aceştia vor fi pedepsiţi, cel mai probabil corect şi în litera şi spiritul legii, în vreme ce, Guţă, de exemplu, va scăpa cu infracţiune încadrată juridic identic, cu nimica toată sau chiar cu zero pete pe cazier.
Mai mult decât atât, biserica, partea păgubită în acest caz, nu este cercetată în niciun fel asupra provenienţei bunurilor. Dacă aveţi impresia că biserica are ce are doar din donaţii şi moşteniri, înseamnă că trăim în secole diferite.

Un alt fel de furt este acela numit cămătărie. Te duci la cămătari, împrumuţi o mie de euro, să spunem, cu dobândă de 80%, scadentă peste o lună. Peste o lună, nu ai toţi 1800 de euro ci doar 1500. Îi dai pe ăia şi mai rămâi dator cu 300 de euro, cu dobândă 90%, scadentă peste o altă lună.
Îţi este rău sau nu poţi ajunge şi ajungi o zi mai târziu cu toţi cei 570 de euro datoraţi. Cămătarul ţi-i ia dar spune că ai întârziat o zi şi mai ai de dat încă 10% din suma iniţial împrumutată. Îi dai şi pe ăia şi, dacă ai noroc, te lasă în pace. Aşadar, 1000 de euro împrumutaţi, 1500+570+180 = 2250 de euro rambursaţi. Dobândă efectivă? 225%.
În cazul împrumuturilor mai mari, poţi ajunge să pierzi şi casa din cauza cămătarilor.
Ei bine, există şi formă legală pentru asta. Se numesc BĂNCI COMERCIALE.
E interesant că banca vinde casele oamenilor falimentaţi tot de ei iar asta nu se numeşte furt calificat ci strategie de redresare economică.
Aşa cum am văzut şi în primele două infracţiuni, şi furtul (mai ales, ca şi crima) sunt infracţiuni pe care inclusiv statul însuşi le comite, fie prin braţul justiţie, fie prin braţul Fiscului (mai ales în cazul furturilor) dar pentru că statul deţine nişte borâte de hârtii, asta face infracţiunea să fie "ok", "legală", etc. etc.
Când statul nu plăteşte integral salariile şi nu respectă drepturile angajaţilor, se cheamă "măsură de austeritate". Când o firmă privată face asta, se cheamă evaziune fiscală, muncă la negru sau alte denumiri pentru fix acelaşi lucru pe care-l face şi statul.
E interesant cum societatea acordă dreptul statului (şi, în caz particular, la noi în România şi bisericii - dezvoltăm pe larg şi asta) de a comite toate infracţiunile, atât penale (mai puţin crima - la noi, căci de când cu Nea' Nicu...) cât şi civile deşi teoretic vorbind cu toţii suntem egali în faţa legii.
Şi legea are reprezentanţi, care ei înşişi ca reprezentanţi au ajuns acolo prin furt.
Am scris atât de mult şi-am dat atâtea exemple despre furt din simplul motiv că legea este aplicată disproporţionat la noi în ţărişoară, sau aplicată în mod aberant şi abuziv în alte ţări (vezi Germania).
Problema e că la noi în România furtul este sport naţional. Practic, toată lumea fură. Am zis eu mai sus de ţiganii cu palate sau de ţigani în general. Poate că ei fură mai mult, mai des şi mai brutal (uneori) căci condamnările pentru tâlhărie sunt dese în rândul ţiganilor. Şi totuşi, şi etnicii români fură. Şi, ca şi ţiganii, unii din nevoie (n-am ce mânca, n-am cu ce plăti, nu-mi ajung banii, etc.) alţii din sport (cleptomanii) iar alţii de voie (vreau şi eu vila mea, jacuzzi-ul meu, vacanţe în Maldive, etc.).
Furt este şi când îi smulgi cuiva geanta din mână şi când călătoreşti cu tramvaiul fără bilet. În Municipiul Brăila, vă spun că ai mult mai multe şanse să nu păţeşti nimic (nici fizic nici legal) dacă smulgi cuiva geanta din mână, decât dacă te urci fără bilet/abonament în tramvai. Am văzut-o de nenumărate ori cum oameni în toată firea erau trataţi ca ultimii jegoşi de colţu' străzii de către firma privată angajată de SC Braicar SA şi de către tantele controloare cu o meliţă de neoprit pentru simplul fapt că n-aveau bilet, sau aveau bilet compostat greşit, abonamentul expirat cu o zi, etc. etc. Problema e că am văzut şi mulţi oameni trataţi astfel fără să aibă vreo vină, singura lor vină fiind că n-au compostat biletul în primele 10 secunde de la urcarea în tramvai ci în următaorele 15, fiind mai lenţi. Ultimul episod de genul acesta l-am văzut pe viu în 2008, la ultima mea vizită pe-acolo dar prieteni din Brăila îmi spun că nu s-a schimbat mare lucru.
Despre furt aş putea scrie până în 2012 şi tot n-aş termina din simplul fapt că furtul e o problemă mult prea mare şi mult prea complexă pentru a fi rezolvată în România în timpul vieţii mele sau a nepoatei mele (care, fiind cu vreo 18 ani mai tânără şi femeie, prin definiţie va trăi mai mult decât mine).

4. Frauda, furtul de identitate, frauda electronică

Sau "tragerea pe pix", "hackereala" şi "prostirea boborului".
Aţi văzut filmul "Reţeaua"? E făcut prin anii '94-'95 (sau ceva de genul, corectaţi-mă vă rog dacă greşesc) şi în care este exploatată pe larg drama unei doamne a cărei identitate a fost schimbată în totalitate în toate computerele (peste tot, practic) cu identitatea unei criminale în serie.
Despre furtul de identitate nu se poate vorbi la modul complex, aşa cum e acolo pentru că la noi, din fericire, societatea încă nu este controlată de computere (este pe drumul cel... bun?! dar n-a ajuns încă acolo). Totuşi, pe de altă parte, poţi facă aşa cum scrie în acest articol.
Eu de pildă în buletin am părul de 10-12 cm şi în toate direcţiile şi o meclă de tocilar. Nu semăn nici pe departe, acum, la 7 ani de la acel moment, cu poza din buletin.
Prin urmare, pot alege atât un pletos cât şi un nepletos să-i dau datele când mă opreşte Miliţia. Nu merge să fii tu pletos şi să dai datele unuia cu buletinul eliberat în 2010 şi în poză să fie ras în cap.
Dar dacă datele unuia cu buletinul eliberat în 2007, pot să spun orice. M-am tuns, mi-a crescut de-atunci, m-am vopsit... ORICE!
Dacă nu e vorba de ceva foarte grav, nici nu mă cară pân' la secţie astfel că verifică doar prin radio, iar datele sunt reale doar că... nu-s ale mele!
E bună metoda mai ales când te trezeşti cu băieţii cu chipiu ca să-ţi dea amendă pentru că bei bere în spatele unui bloc în miezul verii. În viziunea lor, e imposibil de crezut că te câcai pe tine de cald la +38 de grade, cât se înregistraeză noaptea într-un bloc cu cărămizile încinse şi pur şi simplu ai vrut să ieşi afară şi să bei o bere rece.
Totuşi, acesta este un gen de furt care rareori are repercursiuni grave asupra păgubitului. Dacă iau amendă în Timişoara pe numele unuia cu domiciliul în Constanţa, s-ar putea până se coordonează Miliţia şi ANAF-urile(adică administraţiile fiscale, despre anafuri, curând) locale, să transfere amenda pe impozit, s-ar putea sigur să se prescrie!
Despre frauda electronică şi trasul pe pix a proştilor ce şi-o cer să fie prostiţi, vorbim acum.
Cazul celor din Alexandria nu este unicat, înregistrându-se cazuri similare în Craiova sau Însurăţei (jud. Brăila).
Dacă citiţi cu atenţie sursa citată, observaţi că mai degrabă păgubitul pare vinovat.
E simplu: Cât de cretin poţi să fii să crezi că-ţi poţi cumpăra o maşină de pe net? Mai ales fără s-o vezi! Cât de cretin poţi să fii în general să dai bani pe un produs pe care nu l-ai testat?!
La naiba, vorbim aici de maşini, nu de ursuleţi gumaţi giganţi, astfel că o poză nu e suficientă.
În viziunea mea, aceşti fraudatori au exploatat ceea ce merită exploatat în mod constant: prostia umană.
Ce e interesant de observat însă, e faptul că acest gen de faptă este considerată fraudă şi se pedepseşte cu pârnaia. Ar fi ok dacă şi activităţile Bisericii Ortodoxe Române ar fi considerate de asemenea fraudă.
Când vorbesc despre BOR, constant mi se aruncă în faţă argumentul care sună aproape mereu la fel: "ce treabă ai tu pe ce aleg oamenii să dea banii? există libertatea fiecăruia de a-şi cheltui banii pe ce doreşte." la care se adaugă garanţii privind cum am să ard eu în iad, cum o să-mi ia dumnezeu scara de sub craci şi altele de genul.
Eu în princpiu sunt de acord cu acest argument. Da, într-adevăr, fiecare îşi cheltuie banii cum vrea. Dar, între hacker-ii teleormăneni şi BOR nu există diferenţe majore. Ambele oferă produse ireale sau aşa numiţii "cai verzi pe pereţi". Teleormănenii oferă o maşină la un preţ inuman de sub preţul pieţei (şi deci inexistentă în realitate) iar BOR oferă mântuire şi iertarea păcatelor, produse de asemenea inexistente în realitate.
Desigur, în afară de prostit poporul cu televizorul, BOR mai face bani şi din vânzări de lumânări şi prescuri. Hai să vă povestesc o fază reală.
Acum vreo 2 ani am avut organizată o manifestare comemorativă în memoria a doi foşti membri ai Asociaţiei "New Chance" care au decedat. Pentru manifestare aveam nevoie de cel puţin două lumânări.
Cu o zi înainte de manifestare, am cumpărat de la "chioşcul din colţ" o pungă cu 100 de lumânări care a costat exact 1,5 RON (am şi bon să dovedesc chestia asta).
Însă, când m-am deplasat la locul faptei, am uitat punga acasă şi m-am trezit acolo fără obiectul muncii. Cum clădirea în care s-a organizat are lipită de ea o biserică ortodoxă, m-am dus acolo să cumpăr alte lumânări. Când ajung acolo (trecând peste privirile şui primite în lanţ de la tot băbăretul şi moşnegăretul prezent acolo), ce să vezi? 50 de bani BUCATA! Ca să nu mai vorbim că iniţial baba care vindea m-a servit cu 3 lumânări tăiate (probabil stinse şi revândute) iar după ce i-am explicat pe unde o să i le îndes dacă-şi bate joc de mine, ce credeţi? A scos punga şi mi-a dat 3 "noi". Punga? Era exact aceiaşi marcă de care cumpărasem eu cu o zi înainte. Desigur, 50 de bani bucata. Aşadar, am dat pe 3 lumânări comercializate într-un sediu BOR, cât am dat pe 100 într-un chioşc laic.
Şi, e interesant că deşi baba de la "departamentul de afaceri externe şi vânzări al BOR" se făcea vinovată de nesimţire cruntă (culmea, chiar în casa domnului unde cică creştinii sunt cu bun simţ), tot eu eram vinovat c-am îndărznit să "fac figuri".
Deşi BOR se face în mod flagrant şi la tot pasul vinovată de fraudă, prostit poporul cu televizorul şi jaf la drumul mare, rahatul general, pardon, statul, nu numai că nu face nimic, dar mai şi finanţează de au ajuns să apară o biserică nouă la două zile. S-au înmulţit şi diversificat păcatele iar numărul păcătoşilor a crescut în progresie geometrică, astfel că avem nevoie de mai multe biserici.
Ştiaţi că până în 2004, banii care plecau din bugetul statului spre biserici oscilau între 25 şi 32 de milioane de dolari? E mult? E mult, spun eu. Dar, dacă aducem în discuţie că în 2008, de pildă, statul a alocat bisericilor nu mai puţin de 121 de milioane de dolari, iar în 2010, în plină criză şi austeritate, suma a crescut la 126 de milioane de dolari, deja ce se întâmpla în 2004 pare rai pufos.
De ce 10 oameni care plimbă nişte bani fără să dea impozit la stat sunt consideraţi evazionişti sau, mai rău, grupare de crimă organizată iar tandemul Statul Român - S.C. BOR S.A. - PD-L, nu?
Măcar interlopii nu mişcă banii noştri ai tuturor ci a ai drogaţilor sau ai dependenţilor de sex (asta neînsemnând că traficul de droguri sau proxenetismul sunt singurele activităţi de crimă organizată - mai sunt şi altele). Ăia nu mişcă banii noştri ai tuturor şi, oricum, mişcă mult mai puţini bani într-un deceniu decât mişcă biserica într-un an!
Îmi pare rău că nu eram major ca să intentez proces de hărţuire în cazul unor "colectori de debite" ai SC BOR SA care, în 2005 "anno dominae" când eram singur în apartamentul bunică-mii din Brăila au venit să ceară "cotizaţia anuală pentru biserică".
Le-am spus că nu le dau nimic şi i-am poftit să plece. Le-am închis uşa în nas şi gata. Am zis eu. Nu.... dânşii au continuat să sune şi să bată în uşă. Am deschis din nou iar dânşii au început să-mi explice cât de important pentru toată lumea e ca eu să plătesc 30 de lei (care acum 5 ani valorau mult mai mult) ajungând chiar să mă ameninţe voalat că s-ar putea ca biserica să "nu se implice" în cazul decesului cuiva din familie dacă nu sunt "cu cotizaţia la zi". POFTIM?!?!
Nesimţirea BOR este fără limite de lege. Noi cu toţii suntem egali în faţa legii, mai puţin membrii PD-L, angajaţii statului, profesorii abuzivi şi feţele bisericeşti.
Apropo de membrii PD-L, fără vreo legătură prea mare cu frauda, ştiaţi că în Câmpia Turzii se află în Consiliul Local un nenea care a luat de mai multe ori la rând 2 la matematică la Bacalaureat şi la 32 de ani încă nu a luat acest examen? Asta apropo de egalitate în faţa legii cu excepţie pdliştii.
Eu ştiu că dacă îţi dai cu părerea pe un subiect pe care nu eşti calificat (or... datul cu părerea despre învăţământ a unui domn care la 32 de ani încă n-a luat bac-ul, face parte din asta) şi ajungi într-o putere de decizie şi o dai cu bâta în baltă, eşti tras la răspundere. Se pare că în cazul dânsului nu se aplică.
Insist foarte mult pe BOR şi Stat pentru că sunt singurii care reuşesc să se sustragă justiţiei în mod perpetuu, ceilalţi, mai devreme sau mai târziu, tot o păţesc iar, dintre opozanţi, poate Dan Voiculescu ce-a mai scăpat (deşi-l înjură constant şeful statului).
Ca şi în cazul furtului, şi frauda are motivele sale. E firesc să încerci să fraudezi statul, nu numai pentru că avem furtul în sânge dar şi pentru că este realist imposibil să câştigi bani, să faci profit şi să te dezvolţi în totalitate legal în ţara asta. Pur şi simplu birurile sunt prea mari. Deh... bisericile sunt scumpe.
De asemenea, fraudă se consideră în prezent şi prostituţia (motiv pentru care prostituatele au un ceaslov imens de amenzi fiecare în parte - pe care bineînţeles că le plătesc fix din părţi) dar şi vânzarea de marihuana. Desigur, ca şi incestul consensual (abolit abia de la 1 ianuarie 2011), ilegalitatea acestora sunt doar resturi legislative din vremuri de mult apuse în lumea civilizată, vremuri care vor apune şi la noi, cât de curând pentru că, oricât ai fi tu de stat cu ouăle mari, nu te poţi pişa contra vântului la nesfârşit.
Paranteză cu privire la incest: Există însă locuri în lumea civilizată unde incestul se pedepseşte cu pârnaia, chiar dacă n-ai ştiut că-i sor'ta decât după ce deja te îndrăgostiseşi. Şi la noi a existat un caz similar dar nu s-a ajuns până la condamnare. De fapt, până la abolirea incestului în România, în 1 ianuarie 2011, niciun major nu a fost condamnat pentru o relaţie incestuoasă consensuală cu o altă persoană majoră. Dar, despre resturi cretinoide de legislaţie, o să dedic un capitol.
Tot fraudă se numeşte şi lăbăreala asta tristă cu "încălzirea globală" în baza căreia se comit o grămadă de abuzuri asupra cetăţenilor. Nu are sens să insist foarte mult asupra motivelor pentru care "încălzirea globală" este o fraudă. E din ce în ce mai evident chiar şi pentru cei neavizaţi şi nedocumentaţi în niciun fel asupra domeniului.
Pământul e aici de 4 miliarde de ani (da domnilor de la BOR, nu de 6000 de ani, nici într-un caz) iar oamenii de vreo 150 de mii de ani şi n-a avut nicio problemă. De fiecare dată s-a autoreglat. Şi o va mai face şi de-acum şi sincer mă îndoiesc teribil că oamenii reprezintă un pericol pentru planetă. Oamenii reprezintă un pericol pentru ei înşişi, asta DA! Dar pentru planetă în sine, nu cred.
De fapt, toată societatea postbelică a fost, este şi se prevede a fi o imensă fraudă. De data asta, o fraudă care transcede în mod clar orice fel de cod penal, civil sau cutumă (lege nescrisă) de care am auzit sau s-a scris vreodată.
Frauda este, dacă vreţi, un fel de hoţie mai organizată şi cu efecte adânci asupra unei mari mase de populaţie (asta presupunând că statul reprezintă poporul - ceea ce la noi este fundamental fals).
Ce mi se pare amuzant este faptul că fraudatori mai mari îşi fac griji pentru noi. Comisia Europeană îşi face griji pentru frauda din România. De ce vă faceţi griji domnule BAROSso? Căci ca un baros aţi strivit toate naţiunile? Vă e frică să nu v-o luăm înainte şi să vă fraudăm noi pe dumneavoastră sau organismul antidemocratic şi totalitar pe care-l conduceţi?
În toate cele scrise aici, e clar că justiţie nu se face decât foarte rar şi în cazuri mici ca relevanţă în ecuaţia uriaşă a fraudei. Despre dreptate? Nici nu poate fi vorba!
Despre răzbunare? Hmm... în cazul ăsta ar trebui să se râzbune păgubiţii dar noi, păgubiţii, suntem prea mici ca să avem această forţă. Şi-n plus, ca să ai forţa să te răzbuni nu-ţi trebuie doar putere şi "cojones" ci şi energie or, un popor nemâncat, nu e-n stare să mişte un pai (pentru că-i prea greu) dară-mi-te să se răzbune organizat pentru o fraudă.
Ca să nu mai vorbim că noi avem fraude care ne plac. 50,(ceva) % dintre români au votat cu actualul preşedinte şi partidul său. Susţinându-l, îi susţii şi frauda. 80% dintre români se declară creştini ortodocşi. Susţinând BOR, îi susţii şi fraudele despre care am vorbit mai sus.
Deci... despre ce vorbim aici?

Cum te protejezi? Informându-te şi autoeducându-te! Dacă nu, există mereu băieţi deştepţi.

Mă opresc aici şi vă salut cu respect.
Lucian Vâlsan.

P.S.: Va urma.

5 comentarii:

  1. http://my-metaphor.blogspot.com/?expref=next-blog
    lol

    RăspundețiȘtergere
  2. chiar este adevarat ca un roman a fost concediat ca si a incarcat telefonul?

    RăspundețiȘtergere
  3. vizitati http://afilierionline.ablog.ro/

    RăspundețiȘtergere
  4. Da, nike. Este cât se poate de adevărat.
    Până la urmă a câştigat în instanţă şi a fost reangajat.
    Dar... cât a durat procesul (fond, apel şi recurs) a stat "pe bară".
    Salut.

    RăspundețiȘtergere
  5. Trebuie sa luptam pentru Romania noastra si nu mai acceptam romania lor!

    RăspundețiȘtergere

Ai reflectat în plus la cele de mai sus? Spune-ne şi nouă!

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails