miercuri, 23 februarie 2011

Despre etichetări

Ateu, creştin, musulman, homofob, homofil, tolerant, xenofob(atisemit, şovin), rasist, comunist, nazist, sexist(misandră, misogin), ... şi câte şi mai câte. Ce sunt acestea? Sunt etichete.
Etichete pe care fie ni le punem singuri, fie ni le pun alţii. Chiar dacă unele dintre ele (cum ar fi ateu, creştin, musulman, etc.) ar trebui să ni le asumăm şi nu să ne fie atribuite.
Etichetele definesc atitudinea oamenilor în ceea ce priveşte un alt grup de oameni (de cele mai multe ori, există şi excepţii - de exemplu rocker, manelist, cocalar, biker, emo; etichete care definesc atitudinea faţă de un curent).
Aceste etichete, de cele mai multe ori nu sunt neapărat mutual exclusive. Ba încă de multe ori se includ reciproc.
Poţi fi rasist şi comunist simultan. Poţi fi chiar şi nazist şi comunist simultan (extremele se mai şi atrag). Poţi fi ateu şi homofob simultan. Poţi fi creştin şi antisemit simultan (am văzut exemple) la fel cum poţi fi şi musulman tolerant (mai rar, dar există!).
Nu prea poţi fi ateu şi musulman simultan dar şi-aici am dubii (cel puţin din perspectivă musulman-radicală, cred că se poate - din perspectivă raţională, nu). Însă poţi fi creştin homofob misogin rasist şovin şi cocalar.
Unde vreau să ajung cu toate acestea? La una din problemele destul de grave cu care noi cu toţii, oamenii de pe planeta Pământ, ne confruntăm de secole bune (mai ales de la apariţia religiilor Cărţii - creştinism, iudaism şi mahomedanism) - intoleranţa şi habotnicia.
Pentru că ar ieşi un articol de lungimea unei cărţi dacă le-am lua pe fiecare în parte, o să ne rezumăm la a vorbi astăzi doar despre xenofobie şi rasism.

Xenofobia este ura faţă de străini (în special) şi faţă de tot ceea ce este străin (în general). Din păcate, xenofobia în prezent este asociată în mentalul colectiv cu naţionalismul. Desigur, asocierea este cel puţin forţată şi cam falsă de felul ei. A-ţi promova propria cultură, a-ţi studia propria cultură şi a-ţi respecta şi apăra valorile naţionale nu este un act de xenofobie.
Un act de xenofobie este, însă, ceea ce fac ungurii şi românii deopotrivă în unele din judeţele ţării. Cine-a început? Cine-a fost primul? Ce şi cum? Deja astea sunt întrebări la care s-ar putea să nu (mai) fim în stare să răspundem complet şi corect.
Pe de altă parte să faci declaraţii acide la adresa unui simbol naţional este un act de xenofobie. La fel şi când ataci la întâmplare pe cineva pe stradă pe criteriu de naţionalitate este un act de xenofobie.
Şi-acum comentarii: În declaraţia lui Laszlo Tokes se-ncalcă un porcoi de convenţii scrise plus bunul simţ de-a respecta ţara în care îţi ai domiciliul. În a doua situaţie, se cheamă atitudine de cioban cu creierul plat. Totuşi, în ambele situaţii se poate indica un numitor cumun, altul decât veşnicele şicane (care, până la un punct, sunt şi fireşti) dintre români şi unguri: Politica (prea) permisivă.
Pe de o parte, Laszlo Tokes are susţinere puternică (politic vorbind) de la Budapesta iar acolo românii sunt mai greu lăsaţi să sărbătorească 1 decembrie, astfel că şi-a "permis" asta. În România, unele organizaţii extremiste maghiare au îmbrăcat uniforme naziste şi au purtat banderole negre defilând prin Cluj. Când o organizaţie românească a făcut acelaşi lucru, cu caracter de contra-manifestaţie, Poliţia a amendat organizaţia românească, lăsând neatinsă manifestarea maghiară, aceea fiind un "drept al minorităţilor". Că organizaţia românească s-a răzbunat în mod clar pe cine nu trebuia, e evident.
Ce-nseamnă toate acestea? Că politicile extremiste, duc la extremism!
Politicile din Ungaria, care nu (prea) permit românilor să-şi serbeze ziua naţională, azmut furie printre aceştia. Politicile din România, care permit maghiarilor să facă absolut orice (inclusiv fapte ilegale şi/sau neconstituţionale - vezi inscripţiile exclusiv în maghiară de pe instituţiile de stat româneşti!) de dragul drepturilor minorităţilor, azmut de asemenea furie printre românii care se simt (mai mult sau mai puţin pe drept) discriminaţi!
Este oarecum firesc să promovăm înţelegerea şi pacea (care, între noi fie vorba, în viaţa de zi cu zi funcţionează chiar foarte bine aici în Cluj) dar promovând-o cu forţa prin măsuri extremist-permisive, nu creem decât mai multă animozitate. Exact la fel ca şi cu măsurile extremist-restrictive.
Faptul că în Cluj xenofobia este la un nivel scăzut este evident. Foarte-foarte rar există conflicte bazate exclusiv pe diferenţele inter-etnice. Dar, din păcate, nu e peste tot ca-n Cluj.
Un alt catalizator al xenofobiei este tendinţa de generalizare (chiar şi atunci când ştim că generalizarea este o greşeală logică - tot tindem să generalizăm). Suntem destul de mulţi în România (incluzându-mă şi pe mine) care am avut parte de incidente profund nefericite (şi chiar enervante pe alocuri) cu cetăţeni români de etnie maghiară din Sfântu Gheorghe, Miercurea Ciuc, Târgu-Mureş sau Băile Tuşnad. Ca să nu mai vorbim la sate unde posibilitatea ca un astfel de incident să apară este chiar mai ridicată.
Un român care adoptă o poziţie indiferentă faţă de minoritatea maghiară, s-ar putea ca după unul sau două incidente de-acest tip, să fie tentat să adopte o poziţie xenofobă. La fel cum un maghiar s-ar putea să adopte o poziţie xenofobă dacă vine în contact cu un român ce are la activ un incident de tipul celui descris mai sus.
În cazul multor oameni de rând din Cluj, conflictul maghiaro-român se manifestă mai mult prin bancuri. De altfel, cele mai bune bancuri cu unguri le-am auzit chiar de la unguri.
Şi totuşi, în ciuda faptului că am avut colegi de cămin maghiari care s-au dovedit oameni de nădejde, uneori manifest reticenţă (mai mult psihică decât verbală) atunci când cunosc prima dată un maghiar. De ce? Din cauza unor dezbateri aprinse pe care le-am purtat în trecut cu fundamentalişti maghiari (optimişti din ăia că Trianon-ul e o minciună şi alte dintr-alea) sau din cauza unor incidente neplăcute trăite în Municipiul Sfântu-Gheorghe (am povestit unor apropiaţi un incident cu un film de aparat - din motive personale n-o să-l detaliez aici pe blog).
Dar, eu îmi frânez aceste atitudini şi, mai ales dacă descopăr că în faţa mea stă un om de ispravă, renunţ complet la aceste atitudini. De ce? Pentru că maghiarul din faţa mea n-are nicio vină că Laszlo Tokes e tripat, pentru că maghiarul din faţa mea n-are nicio vină că o frustrată din Sfântu-Gheorghe nu ştie româneşte decât atunci când o trimiţi la origini (brusc amintindu-şi chiar că ştie să vorbească precum bucureştenii!) sau că unii maghiari îşi fac mai mult griji pentru ceva ce s-a întâmplat când nici părinţii săi nu erau născuţi şi care nu mai poate fi schimbat.
De altfel, am cunoscut studenţi maghiari din Miercurea Ciuc sau Satu-Mare care acum trag puternic să înveţe limba română, conştienţi fiind că şansele lor pe piaţa muncii sunt cam zero fără cunoaşterea limbii oficiale a statului în care-ţi ai domiciliul. "Am făcut 12 clase în maghiară, acum la facultate cursurile sunt în maghiară... dar după aia? Eu nu trebuie să şi muncesc? Cine mă angajează pe mine dacă nu stăpânesc limba română? Atâta caz au făcut UDMR-iştii cu limba maghiară şi statul român le-a tot dat ce-au cerut, de acum noi avem de suferit pentru că n-am luat aproape deloc contact cu limba română şi ne trezim acum că nu ne angajează nimeni!" - Student din Cluj.
Practic, dinspre generaţia tânără de maghiari extremismul scade vertiginos pentru că şi maghiarii şi românii trăiesc sub acelaşi rahat de guvernare iar problemele financiare nu prea ţin cont de etnie!
Un echilibru perfect în atitudine, e destul de greu spre imposibil de atins însă, atâta vreme cât ambele tabere se încăpăţânează să nege realitatea (faptul că toţi suntem oameni, toţi plătim taxe la statul român şi avem fix aceleaşi probleme - iar politicienii trăiesc în România lor, de mult desprinsă de România reală) şi să se considere superiori (să-nveţe copiii români maghiară!) într-un fel sau altul (ungurii să zică mersi că-i lăsăm să stea aici!), lucrurile nu vor progresa în nicio direcţie. Va fi doar mai mult extremism şi mai multă xenofobie.
Ce am spus mai sus despre maghiari şi unguri, se poate extinde la orice conflict interetnic (conflictul dintre români şi ruşi în Republica Moldova, dintre arabi şi olandezi în Olanda, dintre arabi şi danezi în Danemarca, dintre basci şi spanioli în Spania, etc.). În toate conflictele interetnice, ambele tabere trebuie să facă ceva concesii, în anumite limite, şi să accepte realitatea - aceea că toţi sunt cetăţeni ai respectivei ţări şi nu sunt cu nimic mai presus sau mai prejos pentru că fac parte dintr-o etnie minoritară!
Despre rasism, pot spune că mă situez aproape ca toţi românii ca poziţie: Nu sunt rasist dar am ceva probleme cu ţiganii. Nu înseamnă că detest întreaga etnie doar că, am reticienţe (mult mai mari decât în cazul maghiarilor) atunci când cunosc unul.
În general, este destul de aberant să crezi că eşti superior cuiva doar pentru că tu eşti alb şi el e negru, că tu eşti galben şi el e alb, că tu eşti negru şi el e galben şi toate combinaţiile de acest gen. De fapt, toate porcăriile astea cu "White and proud 14", "Black pride" şi altele, sunt de porc. De ce? Pentru că pleacă de la premiza că oamenii sunt ierarhizaţi în societate şi în general în funcţie de rasă. Ceea ce este, în mare parte, fundamental stupid.
Oamenii sunt diferiţi, asta e clar. Dar se diferenţiază prin pasiuni, atitudini, nivel de inteligenţă, forţă financiară (din ce în ce mai des), ş.a.m.d.
Faptul că la capitolul forţă financiară găsim mai mulţi reprezentanţi ai unei rase anume într-un anumit strat social al societăţii capitaliste, nu înseamnă că respectiva rasă, este în general, mai potentă/mai puţin potentă intelectual, mai importantă/mai puţin importantă în societate, etc. etc. Putem concluziona că acei indivizi sunt mai potenţi/mai puţin potenţi intelectual (cel mult) dar nu putem generaliza. De fapt, putem generaliza dar, făcând asta, comitem o greşeală logică.
Şi-acum să revin la problema mea cu ţiganii.
Trebuie să recunosc că nu am foarte mulţi cunoscuţi ţigani. Însă cei pe care-i am şi cu care discut relativ des, sunt oameni care, pentru început, îşi spun "ţigani" şi nu hidoşenia aia contorsionată "rromi".
Asupra mea s-au comis de-a lungul vieţii 6 (sau 7) tentative de tâlhărie. De două ori am scăpat pentru că era un poliţist prin preajmă şi de 4 (sau 5) ori am scăpat apărându-mă (şi în sinea mea sperând să nu-l lovesc prea tare ştiind că legea condamnă tot - inclusiv legitima apărare).
Din cele 6 tentative, 5 au fost comise de ţigani. Coincidenţă? Poate.
Totuşi, numărul deţinuţilor din închisorile româneşti este serios îngroşat de ţigani. E adevărat, cu crimele şi cu fraudele masive, românii sunt baza în penitenciarele româneşti, dar asta nu-i face pe ţigani mai puţin periculoşi - nici pe departe.
Şi ţiganii recunosc faptul că etnia lor are de suferit rău de tot din cauza faptului că un procent mărişor din etnia lor este în rândul infractorilor.
Există şi ţigani de care nu-ţi dai seama că sunt ţigani. Practic, dacă cunosc un om îmbrăcat decent, curat, cu mustaţă şi cam închis la ten, nu-mi trece prin minte că-i ţigan şi n-am niciun fel de reticenţă în a sta de vorbă cu el.
Dar, dacă cunosc un individ care cam e certat cu apa şi săpunul, cam îmi inspiră instinct de a mă ţine de buzunare şi e şi cam agramat în exprimare, apoi poa' să fie ţigan, poa' să nu fie, că tot am reticenţe în a continua conversaţia cu el. De ce spun asta? Pentru că reticenţele mele faţă de ţigani nu sunt întocmai din cauza etniei ci din cauza acestui gen de comportament tendenţios infracţional promovat în mare parte de ţigani (spun în mare parte pentru că există şi români la fel de "breji" ca şi unii ţigani).
Un alt motiv pentru care am eu animozităţile mele pentru ţigani este acela că au mai multe facilităţi decât mine, ca etnic român, facilităţile lor fiind plătite tot din banii noştri ai românilor (tot respectul pentru ţiganii care muncesc legal - atâţia câţi sunt, că nu-s prea mulţi!).
De pildă, dacă te declari ţigan/rrom, poţi aplica pentru un loc bugetat pereptuu la facultate. Nu contează că ai media 5.00, sau că rămâi repetent. La taxă nu ai cum să pici!
Păi... se compară cu noi restul care trebuie să învăţăm pe rupte şi uneori nici atunci nu prindem locuri bugetate că se trezeşte statul auster să mai taie din locuri?!
Problema inadaptabilităţii ţiganilor e de o factură mai largă pentru că ei sunt aproape genetic programaţi să fie nomazi. Or, trecerea de la un stil de viaţă nomad la un stil de viaţă sedentar este, pentru ei, neprofitabil dar şi greu aplicabil. Durează un timp (destul de îndelungat) pentru a face asta!
Pe de altă parte, ca şi minoritatea maghiară, şi minoritatea ţigănească are aceleaşi probleme: Politicieni şi apărători de-ai lor corupţi.
Dar, poate cea mai mare parte din animozitatea mea este determinată de faptul că deseori se fac asocieri eronate. Mulţi cetăţeni români de etnie ţigănească se declară rromi atunci când comit infracţiuni prin alte ţări. Acest lucru, conduce la confuzii şi, cum oamenii sunt în general superficiali, nu stă nimeni să judece în profunzime. Acest aspect ne costă pe noi toţi, românii, maghiarii şi ţiganii cinstiţi deopotrivă. De ce? Pentru că deseori vedem străini veniţi la noi şi miraţi: "Aaah... dar eu credeam că colcăie de rromi gata-gata să te jefuiască oriunde şi oricum!".
Eu înţeleg pe de o parte că ţiganii (în special cei cinstiţi) se simt cam singuri pentru că cei care ar trebui să le apere şi să le promoveze drepturile se dovedesc a fi corupţi şi, pe de altă parte, colegii de etnie le strică şi bruma de imagine pozitivă pe care o au.
Pe de altă parte, susţinerea aproape forţată şi obligatorie a etniei ţigăneşti, o consider o exagerare de porc.
În unele locuri s-a ajuns chiar la pedepsirea celor care privesc în direcţia ţiganilor.
Într-o temă mai largă, tensiunile inter-rasiale sunt născute în principiu din cauza unei greşeli comise în trecut de către una dintre etnii. Şi totuşi, spre deosebire de SUA, de exemplu, care a menţinut robia negrilor până în anii '60, România chiar este şi a fost foarte precoce şi tolerantă, eliberând ţiganii de sub robie în 1856, chiar înainte de a se elibera pe sine de sub robie (războiul de independenţă având loc în 1877-1878, după înlăturarea robirii ţiganilor).

Poziţia mea faţă de discriminare este una simplă: Discriminarea de toate formele este de porc! Atât discriminarea negativă cât şi cea pozitivă (cea practicată acum!).
De ce spun asta? Pentru că, discriminând pozitiv o etnie, de facto, discriminezi negativ o altă etnie. Or... cum discriminarea pozitivă este doctrină "ieuropeană", practic, putem spune fără rezerve, că discriminarea negativă a majorităţii este politică de partid şi de stat.
"Minorităţile au drepturi, majoritatea nu!/E secolul restricţiilor, indiferent ce crezi tu" (Paraziţii - Concentraţi în metropole).
Strict din punctul meu de vedere, poziţia mea atât faţă de xenofobie cât şi faţă de rasism în general este că ambele sunt de porc şi cam niciodată justificabile. În ceea ce mă priveşte, caut să evit etichetarea în necunoştinţă de cauză(şi recunosc că uneori nu-mi iese) şi caut să judec omul în funcţie de ceea ce scoate pe gură, nu în funcţie de ce orientare sexuală are, ce religie are, ce culoare a pielii are, ce limbă maternă are, de ce sex este sau ce orientare politică are; aspecte care, deşi poate unele cazuri se pot dovedi relevante, în principiu nu sunt definitorii pentru dezirabilitatea sau indezirabilitatea unui individ.

Practic, şi în cazul acestor prejudecăţi formate (ţiganii sunt potenţiali infractori, ungurii sunt potenţiali secesionişti/şovini, homosexualii sunt potenţiali pedofili, etc. etc.) trebuie să ne folosim ceea ce nu prea "e la modă" în România: Gândirea critică şi raţiunea!
Nu mă va opri din a aprecia un om de valoare faptul că este creştin, ţigan, homsoexual, ungur, femeie, biker, sau mai-ştiu-eu-ce. Pe de altă parte, nu mă voi abţine să nu specific atunci când critic un om indezirabil să specific că acesta este musulman, gay, biker, femeie, ungur, negru, alb, galben, pedofil, evreu, etc. etc. etc.

Vă salut cu respect, indiferent de "-ism"-ele sau "-fil"-ele în care vă încadraţi :).

4 comentarii:

  1. Am predat literatura romana la clasa de maghiara la liceu. Ei nu vorbeau romana, eu nu intelegeam boaba de maghiara ...dar trebuiau sa faca critica literara la eminescu si Caragiale.

    Conversatiile noastre erau cam asa : Cum se zice , cum se zice ... apa trece, macaroane ,stop ! ? Si toti incercam sa ne dam seama ce voia sa spuna elevul : "strecuratoare " ! O clasa colabora si se sfatuia cum sa-mi traduca ceea ce unul din colegi voia sa ma intrebe... Si apoi chinul era reluat, ca sa inteleaga ce le spuneam eu ...

    RăspundețiȘtergere
  2. ”Problema inadaptabilităţii ţiganilor e de o factură mai largă pentru că ei sunt aproape genetic programaţi să fie nomazi.”

    Aproape genetic. Wtf? Ăsta e un mit cu nomadismul genetic. De altfel, marea majoritatea a țiganilor sunt sedentari. Oricum, discuția legată de cauza inadaptabilității romilor e lungă și complexă.

    ”Şi totuşi, spre deosebire de SUA, de exemplu, care a menţinut robia negrilor până în anii '60”

    Fals. Sclavia (adică robia) a fost abolită în 1865. În anii '60 a fost abolită segregarea, adică discriminarea instituționalizată, prin care negri erau oficial cetățeni de rangul 2.

    RăspundețiȘtergere
  3. Bezbojnicul: Din punctul meu de vedere, considerarea unor anumiţi cetăţeni ca fiind "de rang 2" pe criteriu de rasă, mi se pare tot o formă de robie. De aceea m-am exprimat astfel.
    Cât despre exprimarea privind statutul de nomazi al ţiganilor, am spus APROAPE genetic.
    E aceiaşi treabă cu "rolul" femeii, rol care s-a încetăţenit încă din neolitic şi de aceea este aproape "genetic", cu toate că în realitate el (mai) poate fi schimbat.
    Ei bine şi în cazul ţiganilor nomazi e aceeaşi treabă: Zeci de generaţii au fost nomazi, e greu să se înlăture acest instinct în DOAR două generaţii. Şi-n plus, chiar dacă acum o mare parte dintre ei au devenit sedentari, instinctul de a comite nelegiuiri (a produce bani prin orice metode mai puţin munca cinstită) este datorat tot faptului că vânzarea de materiale nu (mai) este productivă.
    Una e să vinzi var, găleţi, ligheane, unelte din sat în sat şi să revii în respectivul sat doar peste o vreme când uneltele ce le-ai vândut s-au uzat... şi alta e să stai mereu în acelaşi sat/oraş. Şansele să vinzi la fel de prolific sunt (mult) mai mici.
    Numai bine.

    RăspundețiȘtergere

Ai reflectat în plus la cele de mai sus? Spune-ne şi nouă!

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails