Şi-apoi continuă, adresându-se utilizatorului care a postat comentariul "lipsit de pudoare":
Elena, nu este bine sa expui aceste subiecte in public. Gandeste-te ca sunt multi tineri luptati de ispite asa ca nu e bine sa intram prea mult in anumite detalii.
Ca raspuns, cerceteaza-ti bine constiinta si vezi daca te mustra in ceea ce ai facut. Daca nici asa nu vei fi lamurita mai bine vorbesti cu parintele duhovnic, dar si acolo cu grija de a nu da prea multe detalii pentru a nu ispiti.
Lecturând acestea, întreb şi eu creştinopaţii: Unde este acea libertate în gândire pe care vă lăudaţi voi c-o propovăduiţi?!
Îmi cer scuze că sar de la una la alta însă nu-mi iese din cap afirmaţia autoarei citate mai sus potrivit căreia femeilor nu le face plăcere să aibă relaţii sexuale.
Păi să vedem... dacă stai într-o relaţie "pe uscat" 2-3 ani (uneori 6-7!!!) iar apoi te căsătoreşti la... să zicem 25 de ani, evident că primele dăţi nu o să fie prea grozav pentru tine, himenul îngroşându-se destul de serios făcând actul sexual şi mai dureros. Şi-n plus, dacă şi partenerul tău e virgin sau slab experimentat, eşecul total la prima încercare este aproape garantat!
Şi, mai apoi, dacă tratezi actul sexual ca pe "o chestie pe care trebuie s-o faci ca să ai o relaţie", e şi firesc să nu-ţi dezvolţi sexualitatea... în principiu niciodată. Mai mult decât atât, dacă urmezi canoanele religioase şi după căsătorie (care impun 3467864783687 de restricţii privind viaţa sexuală într-un cuplu căsătorit) atunci în mod garantat nu vei avea niciodată în viaţa ta o viaţă sexuală satisfăcătoare! Dar nu pentru că nu eşti capabilă sau pentru că bărbatul tău e nu-ştiu-cum, ci pentru simplul fapt că pui problema greşit!!!
Iată o altă idioţenie:
Dumnezeu a lasat iubirea si dragostea dar a venit cineva si a pervertit acest scop cu placerea din actul sexual si i-a schimbat adevaratul scop . Sunt lucruri care ar trebui separate si intelese altfel daca scoti placerea dintr-un act sexual observa ce mai ramine. Placerea este voia firii. Cine iubeste o persoana insa poate sa o iubeasca si fara a avea relatii sexuale deci sa nu confundam iubirea cu sexul. Nevoia de a avea relatii sexuale trece cu timpul si omul isi da seama caci nu i se mai sta sa faca aceste lucruri dar iubirea adevarata fata de o persoana care o iubesti cu adevarat nu va pieri niciodata . Doamne ajute-ne sa intelegem si sa putem ajunge la aceasta desavirsire a iubi fara sa avem relatii sexuale.
Aloo? Se aude?! Aşa... ăăăh... de instincte primare n-a auzit nimeni în comunitatea taliban-fundamentalist-cretină?! Întreb şi eu aşa... ca să mă aflu-n treabă!
Actul sexual este însuşi desăvârşirea relaţiei de iubire, fiind practic, printre altele, un mod de a delimita clar relaţia de iubire de relaţia de prietenie, ataşament emoţional, etc. etc. Ca să nu mai vorbim că e o nevoie fizică (manifestată la oamenii sănătoşi la cap şi de ambele sexe!) dată de instinctul primar! Of, of,... e grele rău!
Oricum, pentru cine are tăria de a înghiţi cantitatea impresionantă de manipulare, extremism ortodox, semidocţie şi pe alocuri veritabilă prostie de-a dreptul, poate naviga cu încredere pe site-ul ortodoxiatinerilor.ro . Atenţie însă, că are şi unele disfuncţionalităţi. Încă o dată demonstrându-se că programatorii adevăraţi nu sunt religioşi în general sau, dacă sunt, nu sunt talibani-ortodocşi!

Trecem mai departe şi vorbim despre un alt site, peste care am mai dat o dată acum vreun an şi despre care am mai scris.
Ei bine, de această dată o să citez din "mărturiile" celor care s-au "vindecat de homosexualitate".
Să-l cităm pe Jerry (nu, nu şoarecele din desenul animat!):
M-am resemnat - nu eram doar confuz, chiar eram homosexual. Era foarte dureros, gândindu-mă că nu mă voi căsători şi avea copii niciodată.
Purtând acum eticheta de homosexual, am pornit în căutarea celuilalt răspuns, să aflu ce anume vrea Dumnezeu să fac în această situaţie. Am zis: "Doamne, dacă Tu spui că e în regulă să fiu homosexual, voi fi. Dacă nu, nu voi fi." Simplu. Alb sau negru.
Credinţa mea este catolică. Am mers la scoli catolice şi la un colegiu catolic. Părinţii mi-au dat o educaţie excelentă iar valorile creştine au făcut mereu parte din însăşi fiinţa mea. Trebuia să aflu dacă stilul de viaţă pe care urma să-l aleg era bun în ochii lui Dumnezeu.
Am stat de vorbă cu un prieten de-al meu care era homosexual. [...] Am început să mă întâlnesc cu bărbaţi. Am vizitat asociaţii ale homosexualilor şi am participat la activităţile lor, căutând totuşi răspunsul la problema mea cu Dumnezeu şi cu homosexualitatea. [...] Voiam să-mi răspund la orice întrebare din mintea mea, înainte de a mă implica sexual.
Am stat de vorbă cu homosexuali şi cu lesbiene: "Corpurile noastre, sincer, nu se potrivesc unul cu altul. Ce crezi?" N-au vrut să discute despre aşa ceva. "Ce spune Biblia? Ea vorbeşte despre un soţ şi o soţie, însă nicăieri despre un soţ şi un soţ." Nu voiau să vorbească despre asta. Nu înţelegeam acest standard moral dublu - castitatea şi monogamia erau bune pentru heterosexuali, iar promiscuitatea era bună pentru homosexuali. Asta am văzut în lumea homosexualilor: foarte multă promiscuitate. Vorbeau despre dragoste, monogamie şi loialitate, însă nu am văzut deloc aşa ceva.
Şi-acum, să cităm o altă mărturie, care aparţine lui Neal:
Ideea că homosexuali se vor sinucide dacă au de-a face cu vreuna dintre organizaţiile pentru terapia homosexualităţii îmi fusese băgată în cap de activiştii homosexuali şi ea este repetată de fiecare activist cu care încerci să discuţi despre posibilitatea schimbării. Activiştii ţi vor spune că este mult mai bine să te accepţi aşa cum eşti şi să fi tu însuţi decât să încerci să fi ceva ce nu eşti. [...]
În ciuda tuturor acestor mituri promovate de activiştii homosexuali, pot spune că toţi anii pe care i-am petrecut apelând la terapia pentru schimbare au dat roade. Mi-am vindecat o mulţime de răni. Mi-a luat mult timp şi a fost un proces, nu un eveniment. Aşa cum spunea şi fostul homosexual Sy Rogers, nu spui hocus-pocus şi dispare orice atracţie homosexuală din mintea ta. Însă acum nu mai tânjesc după un bărbat care să mă iubească. Sunt atras de femei.
Uneori sunt atras de bărbaţi, însă ştiu că a mă lăsa în voia acelor sentimente nu mă va face fericit. Mi-am predat viaţa lui Dumnezeu şi simt că El vă ajută şi mă îndrumă. Nu există piedici care să nu poată fi trecute. Cred că va mai trece ceva timp până când lumea în general va şti că îţi poţi schimba orientarea sexuală. Activiştii homosexuali vor spune că asta este imposibil şi vor răspândi o mulţime de minciuni în acest sens, în încercarea disperată de a-şi apăra identitatea pe care şi-au construit-o cu atâta luptă. Nu este uşor să-ţi schimbi identitatea şi să renunţi la concepţii greşite.
Bun, suficient prozelitism homofob creştin aici. Acum să comentăm.
Cum oare, această "procedură ştiinţifică şi medicală" funcţionează doar pe ăştia cu "ajutorul domnului"?! Adică eu nu pricep o treabă: Dacă homosexualitatea e o boală şi ei au găsit remediul medical pentru ea, de ce toate mărturiile postate pe site aduc în discuţie "ajutorul domnului", "biblia", "hristos", etc. etc.? Eu ca ateu, dacă mă îmbolnăvesc de... să zicem TBC şi mă duc şi mă tratez, stau în spital cât se cere şi toate cele necesare tratamentului, mă voi vindeca în mod cert. Indiferent de "ajutorul domnului"!
De ce nu funcţionează această "terapie" şi în cazul "bolii" homosexualităţii? Desigur, pentru că homosexualitatea nu este o boală şi pentru că aia nu e terapie ci îndoctrinare constantă şi îndemn la autotortură psihică şi inhibarea propriilor porniri hormonale. De-aia!

La final, o să amintesc despre Alan Turing, unul dintre părinţii informaticii moderne, unul dintre oamenii mulţumită cărora acum folosim calculatorul. Alan Turing a fost castrat chimic la vârsta de 39 de ani, în 1951 ca pedeapsă pentru relaţia sa cu alt bărbat. Alan Turing este unul din oamenii mulţumită căruia Aliaţii au câştigat cel de-al Doilea Război Mondial, reuşind să spargă codurile de transmisie germane denumite Enigma.
Alan Turing s-a sinucis în 1954, din cauza problemelor psihice auto-induse şi datorate în principal condamnării vehemente a homosexualităţii lui în ciuda realizărilor remarcabile pe termen scurt şi mediu pentru întreaga umanitate şi din cauza problemelor de ordin fiziologic aferente castrării chimice.
57 de ani mai târziu, guvernul britanic îşi cere scuze public pentru faptul că, indirect, l-au ucis!

Şi-acum, să curgă criticile.

Vă salut cu respect.