luni, 21 martie 2011

Pimen - Înalt Preacolaboraţionistul Securităţii

Zainea Vasile (numele din buletin). Pimen, arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților (numele de monah). Sidorovici, Petru (nume de turnător la Securitate). Patru identități, un singur dosar. De colaborator al SIE. Statut consfințit inclusiv de Curtea de Apel București, care a respins miercuri contestația arhiepiscopului Sucevei și Rădăuților împotriva deciziei CNSAS de colaborare cu Securitatea.

“Sidorovici” la județ, “Petru” la export

Cu numele conspirativ de “Sidorovici”, Pimen a furnizat informații Inspectoratul Județean de Securitate Suceava, dar fără a fi înregistrat în evidențele acestei unități, în perioada 1975-1977. După iunie 1977, Pimen a fost înregistrat ca informator intern de către DIE (Direcția de Informații Externe), “în scopul pregătirii lui cu sarcini în exterior”, cu numele conspirativ “Petru”. Dar la dosar există inclusiv note informative semnate și cu numele de monah, Pimen.
Despre o familie în vizită la Putna: “Iubește țara, dar nu iubește Conducerea Țării”
Pimen a semnat peste 50 de note informative, despre care ofițerii Securității apreciau că au valoare informativă bună. Notele vizau în special zona bisericească, de la măicuțe pînă la arhiepiscopi, dar și oameni care veneau în vizită la mănăstiri. În ianurie 1979, “Petru” semna, spre exemplu, o notă cu privire la o familie ce vizita mănăstirea Putna: “Iubește țara, dar nu iubește Conducerea Țării; de aceea, cu ea am discutat numai ce îi place, fapt pentru care i-am rămas prieten și mă felicitează de Crăciun și Paști și-i răspund la felicitări. Ultima ei adresă:17 Rue Dumeril 75013 Paris.” De asemenea, sub numele de Sidorovici, semnala despre un popă care dorea să plece în SUA: “un alt motiv pentru care acesta ar vrea să plece este dorința de a-și procura o serie de bunuri materiale, printre care și un autoturism”. O altă victimă, de acestă dată a lui “Petru”, a fost un arhimandrit, despre care scria în sepembrie 1977: “nu am avut discuții (…), am evitat aceasta pentru că am văzut că orice discuție era o ponegrire a Țării și o combatere din partea mea pentru el însemna o activitate propagandistică (…). Mi-a repetat în dese rînduri că el a fost propus să meargă la Paris și apoi în America, ca episcop, dar Patriarhul Justinian i-a stat mereu împotrivă. El a terminat cu Țara pentru totdeauna, nici nu vrea să mai audă de Țară.”
Pimen a operat în SUA, Germania și Israel, însă din notele și documentele Securității rezultă că acesta a avut și vizite scurte și prin Austria, Franța sau Belgia, fie cu ocazia unor conferințe, fie la mănăstiri.

În Koln, biserică frecventată de “elemente dușmănoase țării noastre”

Pe 25 octombrie 1976, Pimen pleacă în “Kogălniceanu” (denumire conspirativă pentru Germania), cu o bursă oferită de Institutul Goethe. Fusese recomandat de organele de Securitate ale Inspectoratul Județean Suceava, cu care colaborase, furnizînd “note utile, în baza cărora s-a constat că dispune de calități și posibilități inventive (informative – n.r.)”. Aici, și-a perfecționat “limba kogălniceană” (germană – n.r.) . De asemenea, “Petru” a primit pregătire informativă, conform unei note a ofițerului care s-a ocupat de instruirea lui: “Menționez că Petru a fost receptiv la toate indicațiile și a solicitat explicații suplimentare . El a mulțumit pentru grija pe care i-o purtăm”. Una din sarcinile pe care le avea în RFG era mențină relații bune cu profesorul Paul Miron, asupra căruia să “exercite influență pentru a-l determina să continue și să dezvolte acțiunile de popularizare a Republicii Socialiste România, prin intermediul societății ”. Tot ofițerul notează: “lui Petru i s-a recomandat să studieze posibilitatea înființării unei noi parohii ortodoxe române în una din localitățile cu concentrări de enoriași originari din țara noastră”.
În Koln, a informat ambasada RSR că biserica din localitate este deservită de un preot împotriva regimului și este frecventată de “elemente dușmănoase țării noastre”. Tot din Koln apucă să semneze o notă în ceea ce-l privește pe Paul Miron, prin care insinueză că acesta ar avea legături și cu organele de stat din RFG și că le-ar furniza informații.

Secu: “Relatările sale din proprie inițiativă dovedesc că este sincer față de noi”

Pe 30 iunie 1977, la întoarcerea lui Pimen din RFG, lt. col. Blănaru semna un referat prin care îl propunea pe “Petru” ca informator intern: “Petru este foarte bine pregătit profesional și cultural , cu sentimente patriotice profunde (…). În perioada cît a funcționat la Putna a fost folosit de organele de securitate pentru culegerea de informații despre unii străini care vizitau mănăstirea sau care erau cazați acolo. După stabilirea la Suceava a fost atras treptat la colaborare, fără însă a fi înregistrat ca sursă. A furnizat informații utile muncii noastre și s-a angajat să ne sprijine în mod secret.” Fidelitatea față de sistem apare și în fișa personală a lui Pimen, de la Serviciul de Informații Interne, în 18 octombrie 1976: “s-a dovedit sincer și util intereselor muncii informative”. O altă notă a unui ofițer adaugă: “relatările sale din proprie inițiativă dovedesc că este sincer față de noi”.

300 $ pentru turnătorul “Petru” în “Galaxia”

Pe 9 iulie 1977, lt. col. Blănaru întocmea un raport despre informatorul “Petru” : “se află în pregătire pentru a fi scos definitiv cu sarcini în (denumire conspirativa SUA – n.r.), unde în perspectivă să ocupe postul de episcop al Arhiepiscopiei Ortodoxe Misionare Române”. Astfel, Pimen a plecat în SUA în cadrul unei delegații BOR în cadrul acțiunii în “Riposta 77” (este vorba de un plan de măsuri de combatere a mișcării lui Paul Goma). “Cu această ocazie, s-a stabilit ca lui Petru să i se traseze ca principală sarcină să-și prelugească vizita pentru a crea toate condițiile de a fi chemat oficial în serviciul Arhiepiscopiei Misionare Române din (…). Pe perioada vizitei va fi instruit și cu sarcini contrainformative. Întrucît va trebui să stea o periodă de circa 2 luni în și nu dispune de posibilități materiale, propunem să i se acorde suma de 300 $ în scopul rezolvării sarcinii încredințate”.

În “Galaxia”, “Petru” avea sarcini de influență și contrainformative

Din referatul cu propuneri de instruire cu sarcini a informatorului “Petru” , întocmit în decembrie 1977, aflăm că “ a acționat conform informațiilor primite, reușind să influențeze conducerea Arhiepiscopiei de a-l solicita oficial să lucreze în , unde urmează să plece în curînd. La întoarcere, Petru a furnizat informații importante despre situația Arhiepiscopiei misionare, și unii inventatori (informatori – n.r.) ai organelor noastre care lucrează în cadrul acesteia, informații care s-au verificat și pe alte linii (….); preconizăm ca el să lucreze o perioadă de timp la centru eparhial din , după care să fie ales episcop în locul actualului episcop Victorin Ursache, care este în varstă înintată (…); avînd în vedere acestă perspectivă , va fi instruit în principal cu sarcini de influență”. Conform listei cu sarcini a securității, în primul rînd trebuia să se facă cunoscut în zonă, să consolize arhiepiscopia ortodoxă misionară, să-l influențeze pe arhiepiscopul Victorin Ursache să solicite Patriarhiei trimiterea unor noi preoți din țară. Mai avea sarcina de a izola anumite fețe bisericești și de a-i determina “să renunțe poziția ostilă față de țară și BOR”. Alte directive mai erau: “să inițieze și să sprijine acțiuni de contracarare a propagandei ostile țării noastre dusă de organizații și elemente iredentiste”; “să obțină date de verificare despre unii inventatori ai organelor noastre și elemente aflate în preocupare. De asemenea, va fi instruit din punct de vedere contrainformativ, pentru a cunoaște cum să se comporte în relațiile cu emigranții români”.

“Petru”: “În influențarea arhiepiscopului poate fi folosit nepotul acestuia, care are unele obligații sufletești față de subsemnatul”

Notele informative date de Petru surprind și maniera în care acesta încerca să intre pe sub pielea arhiepiscopului Ursache Victorin în vizita din SUA. Pentru că îl ajutase pe nepotul arhiepiscopului să ajungă în SUA, punînd o vorbă bună pe lîngă mitropolitul Moldovei, “Petru” scria Securității: “în influențarea arhiepiscopului poate fi folosit nepotul acestuia, care are unele obligații sufletești față de subsemnatul, acordîndu-mi deplină încredere, lucru rezultat și din aceea că la plecare mi-a lăsat spre păstrare lucruri și CEC-ul său în sumă ce cca. 15.000 lei”.
Printr-o altă notă, “Petru” îl aranjează în mod direct și pe arhiepiscop: “sărăcia lucie a arhiepiscopiei se datorește faptului că Arhiepiscopul nu poate să se încadreze în ritmul și specificul vieții americane, nu folosește posibilitățile specifice Americii de dobîndire a celor necesare: primirea de donații în bani sau obiecte… folosirea bingo-ului, joc de noroc autorizat de stat și pus sub controlul bisericii ca o autoritate morală, donații de pămînturi sau case”.
Alt turnător: “La s-a remarcat dorința de a fi cît mai util”
În martie 1978, “Petru” pleacă în Telega/Teiuș (denumiri conspirative ale Israelului), trimis fiind să preia conducerea Biserica Ortodoxă Române din Sodoma.
Din ordinul de misiune, datat 27 ianurie 1978, reiese că Petru este trimis în Israel avînd ca sarcini: “obținerea unor invenții (informații – n.r.) utile statului nostru referitoare la: modul în care organele de stat, unele cercuri și organizații extremiste sau reprezentanți ai altor state intenționează să acționeze împotriva statului nostru”; “pînă la data de 30.06.1978 , să facă propuneri de luare în pregătire organizată a 2-3 elemente și să trimită fișele personale cu datele de indentificare ale acestora”; “după prezentarea la post, va trebui să-și creeze un cerc larg de relații în rîndul personalităților politice autohtone, ale reprezentanților cultelor și pe măsura posibilităților, în cercurile diplomatice”.
Despre cum se descurca Pimen în Israel, aflăm dintr-o scrisoare operativă semnată tot de un colaborator, pe 31.08.1978: “La s-a remarcat dorința de a fi cît mai util, preocuparea de a realiza cît mai bine sarcinile trasate”.
Din păcate, cariera de turnător cu sutană este întreruptă de o serie de probleme la coloana vertebrală. Probleme medicale, nu de altă natură. Astfel, bolnav fiind, Pimen este nevoit pe 31 octombrie 1978 să se întoarcă în țară. Moment în care organele de Securitate îl trec pe linie moartă.

Autor: Roxana Jipa
Sursa: Revista Kamikaze

Întrebarea mea: De ce Corporaţia Ortodoxă Română invocă în mod constant "ororile comunismului" ca să explice "durerea provocată de ateism" când vedem, printre altele, că BOR a avut un statut privilegiat chiar şi în vremea partidului aşa-zis ateu?!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ai reflectat în plus la cele de mai sus? Spune-ne şi nouă!

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails