duminică, 22 mai 2011

Doi atei lideri la Closer2Oxford

E timpul sa afirmăm că predarea religiei in şcoli pune in pericol laicitatea statului român?
Aceasta a fost întrebarea supusă dezbaterii de către echipa Closer2Oxford. Closer2oxford este un proiect al Asociaţiei Române De Oratorie şi Retorică(ARDOR), un nume pe care-l veţi tot citi pe acest blog în acest an. În cadrul programului Closer2Oxford au loc dezbateri în mediul online după modelul dezbaterilor competiţionale parlamentare. Practic două echipe de câte doi oameni, una afirmatoare şi una negatoare, dezbat asupra unei moţiuni propuse după reguli bine stabilite.
Andrei Chiper din Iaşi (cel pe care l-aţi putut vedea şi în reportajul "Averea Bisericii" realizat de TVR) şi subsemnatul am constituit echipa afirmatoare într-unul din cele 25 de meciuri în care au fost implicate 50 de echipe(100 de oameni).
Clasamentul final plasează echipa formată din Andrei Chiper-Leferman şi Lucian Vâlsan pe primul loc al acestei competiţii la nivel naţional cu un total de 53 de puncte. Înscrierea iniţială fiind făcută de mine s-a considerat meci al regionalei Cluj Napoca însă prin această victorie echipa Andrei si Lucian 5a8, cum a fost referită în concurs, a încheiat pe prima poziţie atât în cadrul regionalei Iaşi cât şi în cadrul regionalei Cluj Napoca.
Meciul a avut loc în perioada 8-14 mai şi s-a desfăşurat în felul următor: S-a postat discursul afirmator 1(Andrei Chiper), două zile mai târziu discursul negator 1 (Georgiana Constantin) şi apoi la fel şi cu discursurile afirmator 2 şi negator 2.
Vă invit în continuare să urmăriţi desfăşurarea meciului:

Meci: 'Andrei si Lucian 5a8' (afirmatori) vs 'Loredana & Georgiana' (negatori)

A1 (Andrei Chiper-Leferman)

Laicitatea, de jure sau de facto, este un principiu de bază al democrațiilor occidentale, care prevede separarea statului de biserică, astfel încât spațiul public să fie neutru pentru toți cetățenii, indiferent de confesiune. Această abordare servește și la stăvilirea conflictelor de natură religioasă, reîncadrând religia din sfera publică în sfera privată. Un stat de drept trebuie să reprezinte pe toți cetățenii săi, respectând diversitatea de credințe.

În primul rând clarificăm faptul că predarea unor noțiuni despre religii într-o manieră obiectivă, comparativă, analitică și echidistantă nu poate fi decât benefică pentru cultura generală a unui individ. Însă, când aceasta se face cu scopul de a promova viziunea unui singur cult asupra unor tinere minți, lucrurile stau cu totul altfel : În România religia se predă în școlile publice, pe parcursul a 12 ani (începând din clasa I) într-o manieră confesională, din bani publici, luând o formă care corespunde cu îndoctrinarea (impunerea unei credințe asupra unui individ, blocând accesul la puncte de vedere). Acest fapt lasă deseori loc unor abuzuri, producând marginalizarea de către profesor sau colectiv a elevilor de altă religie ori atei.

În al doilea rând, intruziunea Bisericii în politica învățământului este evidentă : La propunerea deputaților de a oferi elevilor alternative la ora de religie, precum istoria religiilor sau a artelor, Patriarhul Daniel a intervenit în Camera Deputaților, iar în urma sesizărilor sale respectivele amendamente au fost abandonate. [1]

În documente oficiale ale statului apar termeni ca ”Biserica noastră”; Programa orelor de Religie - cultul ortodox - pentru clasele I-IV (Anexa la Ordinul ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului cu nr.5229/01.09.2008)[2] prevede explicit :

Noua formă a curriculum-ului de Religie-cultul ortodox pentru clasele I-IV vine în întâmpinarea […] idealurilor Bisericii noastre (s.n.) în ceea ce priveşte educaţia [...] tinerilor în spiritul credinţei ortodoxe. […] Influenţele educative de la disciplina religie completează misiunea Bisericii […]

Manuale de religie precum cel al editurii Sf. Mina Iași amenință copiii neascultători cu pedepse divine în timp ce alte practici religioase sunt calificate drept ”prozelitiste” și ”demonice” [3]

Media a pus recent în lumină un incident de la o școală din Pașcani, unde un elev catolic în clasa a VIII-a a fost acuzat de profesorul de religie ortodox că ”este posedat de diavol”. [4]

În al treilea rând, Ministerul Educației nu oferă un mecanism bine definit de înscriere voluntară la orele de religie, fapt care vine în contradicție cu Legea privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului (272/2004) [5], Legea Cultelor (489/2006) [6] și chiar cu Constituției României, care prevede următoarele în Art. 29 (1): ”Libertatea gândirii și a opiniilor, precum și libertatea credințelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credință religioasă, contrare convingerilor sale.”

Înregistrarea neclară favorizează biserica majoritară, iar renunțarea la ora de religie este dificilă, întâmpinând multe obstacole administrative, ea constând în depunerea unei cereri de către părinți (elevilor care au împlinit 16 ani fiindu-le interzis dreptul la opțiune conform noii Legi a Educației) la secretariatul școlii. Astfel elevul și părinții sunt obligați de a-și cere un drept fundamental care în mod contrar ar fi ignorat de către statul român.

În al patrulea rând, predarea religiei într-o manieră confesională ridică și problema notării elevului. Aceasta nu se poate realiza pe criterii de credință, subiective, ci pe baza unor lecții învățate. Materia ”Religie” oferă un corpus de cunoștințe confesional, elevilor fiindu-le servite dogme în loc de cele mai bune informații și raționamente menite să le dezvolte gândirea. De multe ori notarea este făcută pe baza prezenței la ore, servind doar la atragerea elevilor interesați de a-și mări facil media generală. În plus, analiza planurilor de lecții relevă opinii părtinitoare la adresa altor religii.

Într-un stat laic religia ține exclusiv de mediul privat. Părinții care vor să își crească copiii într-o anumită religie o pot face în cadrul familiei, a bisericii proprii sau înscriindu-i la școli private.

Atât timp cât religia este predată într-o manieră confesională în școlile publice, pe banii contribuabilului, nici nu se poate pune problema laicității statului.

Drept concluzie, predarea respectivei materii în școli în regim de îndoctrinare este un abuz atât la adresa laicității statului cât și asupra viitoarelor generații.

***

Surse citate :

[1]http://www.basilica.ro/ro/stiri/bpreafericitul_parinte_patriarh_daniel_a_adresat_o_scrisoare_doamnei_iroberta_alma_anastase_presedintele_camerei_deputatilori_in_legatura_cu_proiectul_legii_educatiei_nationaleb.html

[2]http://www.patriarhia.ro/_layouts/images/File/documente%20educational%202009/Programa%20I-IV%20aprobata%20prin%20Om%205229_01.09.2008.pdf

[3]http://www.hotnews.ro/stiri-esential-2494574-invata-copiii-din-manualele-religie-pedeapsa-divina-calca-masina.htm

[4]http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/profesor-de-religie-sanctionat-dupa-ce-a-catalogat-un-elev-ca-fiind-posedat-de-diavol-218465.html

[5] http://www.dreptonline.ro/legislatie/legea_protectiei_copilului.php

[6] http://www.crestinism-ortodox.ro/TEXTE/LegeaCultelor-Nr489-2006.pdf


N1 (GEORGIANA CONSTANTIN)

In primul rand apreciem interesul manifestat de echipa adversa pentru gasirea unor argument plauzibile precum acela ca un stat de drept trebuie sa reprezinte pe toti cetatenii sai, respectand diversitatea de credinte. Consideram insa ca aceasta prima idee, in baza careia este formulata intreaga sustinere a reprezentantului echipei afirmatoare, nu sprijina argumentele subsecvente. A statua ca predarea religiei in scoli constrange liberatea individului de a-si alege propria credinta este ca si cum am am spune ca odata ce afla despre un anumit cult, individului i se interzice sa aleaga altul.Prezentarea unui cult nu obliga pe nimeni sa-l adopte. (Mentionam in acelasi timp ca religia nu se preda in toate clasele de liceu asa cum sustine afirmatorul 1.)

In continuare, A1 vorbeste despre faptul ca aceste practici lasa loc unor abuzuri. Prin definitia sa cuvantul abuz face referire la orice incalca ordinea stabilita, ordine ce se incadreaza in anumite standarde morale. Se arata astfel ca scopul in sine al materiei nu este unul abuziv. Insa ca orice norma morala este supusa abuzului .

In al doilea rand, argumentul conform caruia ‘intruziunea Bisericii in politica invatamantului este evidenta’ contravine principiului vointei majoritatii care guverneaza democratia moderna, acelasi principiu pe baza caruia cetatenii isi exercita dreptul la vot. Intr-o societate cu o pondere de 80% a religiei ortodoxe, este evident si necesar ca aceasta majoritate sa-si spuna cuvantul in diferite probleme de stat. De ce am incalca acest principiu tocmai atunci cand vine vorba despre cresterea spirituala a viitoarelor generatii? De ce nu interzicem si societatii civile sa se manifeste atunci?

In ceea ce priveste expresia ‘Biserica noastra’ tin sa reamintesc urmatoarele:

1. Afirmatorul 1 se refera aici la documente oficiale ce privesc Biserica Ortodoxa Romana (Programa orelor de religie-cultul ortodox-clasele I-IV) iar in asemenea situatii este normal ca institutia Bisericii sa foloseasca un limbaj specific.

2. Simbolul democratiei moderne, Statele Unite ale Americii, in Declaratia de Independenta, contine expresii precum:’ Legile naturii si ale Dumnezeului naturii/ ‘oamenii (...) inzestrati de Creator cu anumite drepturi (...), iar faimoasa bancnota de un dolar are inscris pe ea : Credem in Dumnezeu. Aceste expresii ar putea fii interpretate ca o insulta la adresa persoanelor ce nu impart aceeasi credinta...dar in acest caz nimeni nu le contesta pentru ca acest lucru ar insemna discriminarea majoritatii.(impotriva careia SUA se lupta de ceva vreme ).

Trecand la pedeapsa divina prevazuta in manualele scolare, ele nu fac decat sa apere norma morala a credintei.Iar in acestea se vorbeste despre vrajitorie si spiritism ca avand legatura cu ‘lucrarea demonilor’ iar nu despre alte religii ca fiind demonice. Magia si spiritismul nu sunt culte religioase ci practici ezoterice ce invoca de cele mai multe ori o puterea divina dintr-o religie.(ca practicile oculte ale satanistilor). Recomandam o atentie sporita asupra termenilor folositi si nuantelor interpretative din dogma crestina.

In ceea ce priveste incidentul de la scoala din Pascani, acesta este un exemplu clar de generalizare pripita. Un caz singular in care este implicat un dascal cu exces de zel nu poate constitui norma ci, in cel mai fericit caz, exceptia care confirma regula.

Apoi mecanismul de renuntare la orele de religie despre care se statuteaza ca este unul ce intampina multe obstacole este de fapt foarte simplu. Elevul participa la orele de religie doar daca doreste.

In ultimul rand, ideea ca ‘notarea elevului ar trebui sa se faca pe criterii de credinta, subiective’ inseamna tocmai discriminare. Notarea este prin excelenta obiectiva si bazata pe cele predate in clasa iar nu pe convingeri personale. Si notarea pe baza prezentei se aplica multor materii, ea nefiind caracteristica orelor de religie.

Afirmatia finala conform careia parintii ar trebui sa-si educe copiii in spiritul credintei doar in cadrul familiei iar nu in institutiile de stat este una nedemocratica. Punem oare semnul egal intre interzicerea fumatului, a consumului de alcool in public si educarea copiilor in spiritul moralei crestin ortodoxe?

Din punctul de nostru de vedere, predarea religiei in scoli nu are de ce sa puna in pericol laicitatea statului, deoarece ea nu reprezinta altceva decat expresia vointei majoritatii la nivel institutional, iar nu o violare a dreptului minoritatii de a alege o convingere proprie. Sa nu facem greseala ca de frica repetarii unui trecut al opresiunii minoritalilor sa construim un viitor al terorizarii majoritatii.


A2 (Lucian Vâlsan)

În primul rând, nu s-a spus că a prezenta unui copil un cult înseamnă oprirea accesului la altul. Însă, a prezenta pe banii contribuabililor un cult înseamnă influenţarea alegerii copilului. Predarea religiei confesional-dogmatic contrazice Legea 1/2011: În unitatile, în institutiile de invatamant[...] sunt interzise activitatile care incalca normele de moralitate si [...]care pot pune in pericol sanatatea si integritatea fizica sau psihica a copiilor si a tinerilor, respectiv a personalului didactic[...], precum [...]şi prozelitismul religios.[1], ceea ce predarea religiei este acum.

În al doilea rând, Legea 1/2011 stipulează clar că Planurile-cadru ale invatamantului primar, gimnazial, liceal si profesional includ religia ca disciplina scolara, parte a trunchiului comun.. Astfel, demonstrăm că religia se predă în tot învăţământul preuniversitar.

În al treilea rând, N1 face apel la majoritate pentru legitimarea unui abuz. Dacă o majoritate dintr-un grup consideră ceva, nu înseamnă că are dreptate. Până recent majoritatea considera femeile cetăţeni secundari iar acum mulţi saudiţi cred că femeile nu trebuie să şofeze. Democraţia nu înseamnă despotismul majorităţii.

De asemenea, A1 a dat citatul în care apare „biserica noastră” dintr-un Ordin al Ministrului, document oficial al Statului laic, nu intern al bisericii. Aşadar, „normalitatea” indicată de N1 nu se justifică, documentele Statului trebuind să se supună Constituţiei şi legilor. Legea 489/2006 spune: În România nu există religie de stat; statul este neutru faţă de orice credinţă religioasă sau ideologie atee; - sintagma „biserica noastră” încalcă această neutralitate[2].

În al patrulea rând, intruziunea bisericii majoritare este evidentă. Nu doar că Patriarhul a mers în Parlament şi a obţinut CE să se predea, dar Biserica poate decide CINE predă. Legea 489/2006 spune: Personalul didactic care predă religia în şcolile de stat se numeşte cu acordul cultului pe care îl reprezintă[...]. În cazul în care un cadru didactic săvîrşeşte abateri grave de la doctrina sau morala cultului cultul îi poate retrage acordul de a preda religie, fapt ce duce la desfacerea contractului individual de muncă– Aceste prevederi legislative, adoptate la presiunile BOR în pofida criticilor unor ONG-uri, fac ca legea cultelor şi organizaţiile de cult să fie superioare legii statutului personalului didactic şi Codului Muncii, în contradicţia odinii juridice a actelor normative şi instituţiilor.

În al cincilea rând, declaraţia de independenţă din 1776 a SUA a fost scrisă când intruziunea bisericii şi statele teocratice reprezentau normalitatea. Constituţia Statelor Unite însă, nu stipulează vreo susţinere a statului pentru vreun cult situat pe teritoriul său sau menţiune a divinităţii. Singura menţiune despre religie este în Primul Amendament: Congresul nu va da nicio lege care să stabilească o religie de stat sau care să interzică desfăşurarea unui cult religios[...].[3]

De asemenea, afirmaţia că nimeni nu contestă inscripţia „in God we trust” este un ipse dixit, aceasta fiind contestată în instanţă. Motto-ul nu a fost adoptat de fondatorii SUA ci mult mai târziu, pe fondul Războiului Rece pentru propagandă.[4]

Negatorul 1 se contrazice dând exemplul SUA şi în acelaşi timp justificând denigrările din manualele de religie ca adresate unor manifestări care nu reprezintă culte religioase, SUA recunoscând Biserica lui Satan[5]. Or, singura diferenţă dintre un cult recunoscut şi unul nerecunoscut este financiară, cultele recunoscute având facilităţi fiscale. Dacă 100 de oameni sunt wiccani, nerecunoscuţi de stat neavând numărul minim de adepţi, nu înseamnă că în manualele de religie pot fi denigraţi.

Libertatea unuia se încheie unde începe libertatea altuia şi nu unde doreşte majoritatea.

În ultimul rând, situaţia din Paşcani nu este singulară, în România înregistrându-se numeroase incidente la orele de religie. De la predarea geocentrismului ca fapt ştiinţific[6], la difuzare de filme pornografice şi jignirea elevilor[7] până la discriminarea necreştinilor prin neîncheierea situaţiei în dauna celor care nu au venit deloc dar au avut media 10.[8] A1 n-a generalizat, ci a exemplificat pentru a ilustra abuzul permis de reglementarea curentă.

Statul, neavând religie statală, nu trebuie nici să favorizeze şi nici să interzică religia ci să manifeste o atitudine neutră, aşa cum state seculare consolidate precum Franţa sau Norvegia o fac de mult.

In România sunt 18300 de biserici şi 4700 de scoli generale[9]. Aşadar, nu considerăm că ar fi terorizată majoritatea ortodoxă dacă în puţinele şcoli de stat laice nu s-ar mai preda religia, deoarece, statistic vorbind, sunt de 4 de ori mai multe şanse de acces la o biserică şi educaţie religioasă decât la o şcoală.

***

Surse citate:

[1] http://www.dreptonline.ro/legislatie/legea_educatiei_nationale_lege_1_2011.php

[2] http://www.crestinism-ortodox.ro/TEXTE/LegeaCultelor-Nr489-2006.pdf

[3] http://www.usconstitution.net/const.html

[4]http://www.cbn.com/cbnnews/us/2011/March/High-Court-Refuses-In-God-We-Trust-Challenge-/

[5] http://www.oocities.org/infecto_zine/Infecto_3/Pag27.pdf

[6]http://videonews.antena3.ro/action/viewvideo/20614/Un-preot-incredibil-din-Arad/?vpkey=&show=all

[7]http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/2007-06-05/filme-porno-educative-la-ora-de-religie.html

[8] http://jsri.ro/ojs/index.php/jsri/article/viewFile/160/160

[9]http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/romania-in-plata-domnului-dispar-trei-scoli-pe-zi-apare-o-biserica-la-doua-zile-174887.html


N2 (Loredana Dobre)

Desi apreciem interesul manifestat de echipa adversa pentru gasirea unor argumente plauzibile in vederea sustinerii opiniei afirmatoare totusi, echipa noastra se vede obligata a dovedi contrarul celor spuse de A2 si argumentarea faptului ca religia ca materie predata in scoli nu are de ce sa dauneze laicitatii statului.

In primul rand, argumentul conform careia situatia din Pascani duce la necesitatea opririi predarii religiei ca materie in scoli nu esti plauzibil. Noi consideram ca situatia de care ambii afirmatori au vorbit in argumentare a dus la tragerea unei concluzii gresite, in urma unei generalizari pripite, interpretand astfel ca religia este cea care dauneaza societatii si discrimineaza anumite grupuri sociale. Religia, asa cum a fost privita de echipa adversa a suferit o mutatie puternica, fiind vazuta strict la nivel de cult religios si nu la nivel de materie introdusa in programa scolara. Avand in vedere practica la nivelul statelor, in materie religioasa, putem afirma ca aceasta materie predata in scoli urmareste, in principal, formarea unei culturi in istoria religiei si in modul moral de purtare in societate. Noi consideram ca orice religie a lumii, predata in scoli, urmareste in principal acest lucru si nu fortarea unor grupuri sociale de a se alatura unor credinte contrare lor. Religia, in acest context, trebuie privita ca o sursa de cultura generala, o aprofundare in aparitia si evolutia religiei respective si nu ca o fortare in adoptarea unor practici religioase noi. In urma celor mentionate mai sus putem afirma, cu convingere, faptul ca anumite intamplari nu neaparat favorabile studierii acestei materii cauzate de profesori sunt cazuri izolate si sunt cauzate de erori umane si nu de moralitatea pe care religia o implementeaza intr-o societate.

In al doilea rand, suntem de acord cu argumentul subliniat de A2 in argumentarea sa conform careia statul roman nu are o religie statala. Totusi, intr-o societate cu o pondere de 80% a religiei ortodoxe, restul de procentaj fiind ocupat de religii cu credinte similare( ex: catolici, protestanti, etc.) si in numar foarte mic de alte religii( religii din Orientul Mijlociu) este normal ca religia studiata in scoli sa fie cea cu un procentaj cel mai mare. Din cauza traditiei statului roman de a include religia in lista materiilor de studiu se poate observa ca indepartarea acestei materii din programa scolara este aproape imposibila sau foarte dificil de indeplinit. Astfel, singura solutie este de a preda religia care este cea mai apropiata de credintele majoritatii. Argumentul mentionat de A2 in sensul ca Statul favorizeaza religia majoritara este nefondat avand cele mentionate mai sus de echipa noastra si anume ca nu putem cere populatiei din Romania sa studieze religia unui alt stat ca materie in scoli, deoarece de cele mai multe ori diferentele culturale al duce la interpretari gresite din partea elevilor. Deci, Romania nu ar putea introduce in scoli predarea religiei Islamice, spre exemplu, deoarece este o religie complet diferita si cu practici culturale ce in statul nostru nu sunt foarte des intalnite si intelese de populatie. Asadar, consideram ca predarea religiei ortodoxe in scoli nu reprezinta o discriminare a minoritatilor asa cum A2 a mentionat in argumentarea sa. Majoritatea poate a nu avea dreptate, dupa cum a mentionat A2, dar asta nu inseamna ca abolirea acestei materii va schimba situatia laicitatii statului roman sau ca minoritatile culturale se vor simti mai libere in ceea ce priveste practicile religioase.

In continuare, in ceea ce priveste argumentul referitor la Declaratia de Independenta a SUA, ne bucuram ca A2 a mentionat faptul ca „Congresul nu va da nicio lege care să stabilească o religie de stat sau care să interzică desfăşurarea unui cult religios” insa noi consideram ca aceasta nu are nici o relevanta in afirmarea motiunii date. Acest argument face referire la libertatea religioasa intr-un stat, libertate asigurata chiar de Constitutia Romaniei, si nu are nici o implicare in ceea ce priveste afectarea laicitatii statului de predarea religiei in scoli.

In concluzie, din punctul de vedere al echipei noastre, predarea religiei in scoli nu are de ce sa puna in pericol laicitatea statului deoarece ea urmareste in principal imbogatirea culturala a elevului care este trecut, in toata perioada studiilor preuniversitare, printr-o calatorie in timp, calatorie in care afla cum s-a format religia, cum s-a extins si care sunt credintele culturii statului in care traieste.

Surse:

Constitutia Romaniei

http://www.usconstitution.net/const.html

http://www.ushistory.org/declaration/document/

http://www.presalocala.com/2011/03/13/cum-ar-trebui-predata-religia-in-scoli/



Decizia:

Laura Bretea (arbitru)

Este cel mai interesant meci pe care l-am arbitrat online si doresc sa felicit ambele echipe, am urmarit cu sufletul la gura fiecare argument. Desi ambele echipe s-au prezentat foarte bine, am considerat ca afirmatorii au avut un discurs mai structurat si au reusit sa-si mentina ideile in picioare pana la sfarsitul meciului. Cu toate acestea, am apreciat discursurile afirmatorilor, care au aparat cu multa naturalete o motiune dificila. Am arbitrat exclusiv strategiile de discurs si modul in care s-au prezentat ideile, iar decizia mea nu reflecta si nu reprezinta opinia mea asupra subiectului.

Cred ca aceasta dezbatere se poate rezuma astfel: un stat de drept trebuie sa reprezinte toti cetatenii, respectand credintele lor vs principiul vointei majoritatii guverneaza democratia. Afirmatorii au argumentat ca:

  • predarea religiei intr-o maniera confesionala lasa deseori loc la abuzuri,
  • intruziunea Bisericii in politica invatamantului este evidenta,
  • MEC nu ofera un mecanism de inscriere voluntara
  • predarea religiei ca materie pune problema evaluarii.

Deasemenea, afirmatorii au inaintat ideea ca educatia religioasa se poate face in cadrul familiei sau al bisericii (bisericile fiind mai numeroase decat scolile).

Negatorii au raspuns:

  • Prezentarea unui cult nu obliga un individ sa-l adopte
  • Intruziunea Bisericii in politica este justificata de principiul majoritatii
  • Mecanismul de inscriere voluntara exista si este simplu de utilizat
  • Educatia religioasa doar in cadrul familiei nu este de dorit
  • Vointa majoritatii este sa se predea religia in scoli

Am considerat ca daca la nivel de primii vorbitori, dezbaterea era destul de echilibrata, performanta vorbitorilor (in cazul nostru scriitorilor) doi a schimbat cursul meciului. Afirmatorii au contracarat pragmatic toate comentariile negatorilor. De exemplu, au afirmat just ca vointa majoritatii nu ar trebui sa fie regula de lege, au confirmat numarul de abuzuri si incidente in cadrul orelor de religie.

Negatorii nu au reusit sa dezvolte ideile din primul discurs, al doilea intervenant introducand argumente noi. (Din fair-play, negatorul 2 nu poate discuta idei noi in discursul sau, pentru ca nimeni nu poate sa le contrazica dupa el. Negatorul 2 ar trebui sa se concentreze pe cele trei texte care ii preceda.). Discursul negatorului 2 nu atinge ideile discutate (si prezentate mai sus), ci porneste de la un exemplu extrapoland catre alte argumentari.

Cred ca negatorii ar fi avut de castigat daca s-ar fi concentrat pe ideile inalte ale dezbaterii – prezentarea unui cult nu inseamna obligatia de a-l adopta, importanta predarii religiei in scoli si nu in familie – in loc sa piarda spatiu cu discutarea pe larg a exemplelor prezentate de afirmatori. In economia jocului, discutia despre Constitutia americana este mult mai putin interesanta decat cea despre mecanismul de inscriere voluntara. Deasemenea, negatorii ar trebui sa renunte la formularile de tipul ”argumentul nu este plauzibil”, ”nu este democratica” sau cel putin sa argumenteze afirmatia.

La fel, negatoriul 2 ar trebui sa prezinte ideile mai concis si sa puncteze mai des – asa cum o face negatorul 1. Afirmatorii ar trebui, dimpotriva, sa structureze mai bine unele argumente, pentru ca discursul sa nu arate fragmentat.

Am scazut un punct pentru fiecare discurs care a depasit 700 de cuvinte – N1- 706, A2 – 709, N2 – 711.

A1 - 27 puncte
N1 - 24 puncte
A2 - 26 puncte
N2 - 22 puncte
Castiga echipa:

Andrei si Lucian 5a8 (afirmatoare)


Acest tip de dezbateri vor mai avea loc în spaţiul public în viitor. Sperăm ca acest gen de dezbatere să fie un exemplu bun pentru toţi cei care doresc să intre în dezbateri despre religie.
Observaţi că apelul la majoritate şi ipse dixitul (argumente folosite de echipa negatoare) nu sunt argumente valide într-o dezbatere raţională.
Aceasta a fost o dezbatere cu scop competiţional şi deci nu înseamnă în mod neapărat că Loredana şi Georgiana, adversarele noastre, sunt susţinătoare ale religiei în şcoli sau teiste convinse. Totuşi, observaţi că au folosit fix aceleaşi argumente pe care le folosesc la nesfârşit apologeţii.

Vă salut cu respect,
Lucian Vâlsan.

P.S.: Câştigătorii dezbaterii vor beneficia de un abonament gratuit la revista Intelligent life şi un abonament gratuit la British Council Library.

4 comentarii:

  1. Salut!
    Felicitari, tie si colegului.
    Voiam si eu sa scriu cate ceva despre subiectul dezbaterilor academice. Eu le-as introduce, nu stiu sub ce forma, ca activitati obligatorii inca din gimnaziu. Bine, e o problema, daca persoana care coordoneaza/indruma e un imbecil... Dar, daca nu, castigul este mai mult decat evident.
    Din pacate, in scoala nu se face logica, nu se face argumentare, nu se face, de fapt, nimic, se "transmit", daca se transmit, niste "cunostinte" (sau competente?!).

    RăspundețiȘtergere
  2. Adrian Stoica: Dezbaterile academice au fost introduse în cadru generalizat în liceele din România şi recent şi la gimnaziu ca activitate opţională.
    Mi se pare o reuşită fantastică faptul că în sfârşit se poate face asta şi la gimnaziu.
    Sunt trei probleme însă:
    1. E nevoie de foarte mult timp pentru şcolirea profesorilor căci dacă eşti profesor de limba română sau de logică, nu înseamnă neapărat că ştii să coordonezi elevii să facă dezbateri academice la nivel competiţional înalt.
    2. Dezbaterile competiţionale înseamnă voluntariat şi bani investiţi. Doar dacă ajungi în semifinale la faza regională, mergi gratis la faza naţională (deşi uneori plăteşti totuşi transportul şi-acolo). În rest, tipărirea dovezilor de care ai nevoie la meciurile regionale, prezenţa la faza regională, etc. etc. se finanţează din buzunarul propriu! Iar găsitul de sponsori poate fi deseori dificil tocmai pentru că populaţia generală habar n-are ce-s alea dezbateri academice şi cu ce se mănâncă. Mai mult, există şi unii profesori care nu ştiu sau se opun fenomenului dezbaterilor academice considerând că elevii se "strică" atunci când merg la dezbateri. E şi firesc ca unii să considere astfel. Un elev, după maxim un an de debate, începe să pună întrebări şi să pună la îndoială cele spuse de profesor iar la debate învaţă să facă asta într-un mod pertinent şi argumentat. Or... discuţia cu elevii şi renunţarea la autoritarianism nu-s chiar punctele forte ale multora dintre profesorii noştri. (Vezi articolele mele: http://vilo13.blogspot.com/2011/05/ipocrizia-profesorala-dreptul-de-spune.html şi http://vilo13.blogspot.com/2011/05/politie-morala-intr-un-liceu-din-iasi.html# )
    3. Nu poţi impune ca activitate obligatorie la niciun nivel. Eventual poţi introduce astfel de activităţi la clasele XI-XII filologie şi/sau ştiinţe sociale. Dar cam atât! Nu poţi pune toţi copiii de clasa a VIII-a să facă debate. La fel cum nu-i poţi obliga pe olimpicii internaţionali la astronomie, elevi de clasa a XII-a mate-info, să meargă la dezbateri academice când ei se pricep la fizică şi la cifre în general.
    Oratoria şi capacităţile de tipul ăsta se şi cultivă, asta-i drept. Dar unele dintre aceste capacităţi sunt înnăscute.

    Numai bine.

    RăspundețiȘtergere
  3. Felicitări Lucian, și ție și lui Andrei! Cum ar veni, de data asta au câștigat advocati diaboli...

    Din motive oculte mă așteptasem ca „negătorii” să vină, dacă nu cu argumente mai pertinente -- n-au de unde! --, măcar mai bine prezentate decât trolii de blog de toate zilele. Da' na, sunt în fond, cum bine ziceai, argumentele pe care le folosesc la nesfârșit apologeții... și la case mai mari.

    RăspundețiȘtergere

Ai reflectat în plus la cele de mai sus? Spune-ne şi nouă!

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails