duminică, 15 mai 2011

Ipocrizia profesorală - dreptul de a spune "da să trăiţi!"

De-a lungul ultimei jumătăţi de an am adunat articole de presă şi am citit studii şi para-studii despre situaţia efectivă a elevilor din România.
Dar nu din punct de vedere al calităţii educaţiei sau al calităţii mediului de învăţare ci din punct de vedere al disciplinei şi, mai ales, al modului arbitrar cum se sancţionează abaterile disciplinare în învăţământul românesc.

Pe de o parte profesorii se plâng că de la o generaţie la alta elevii sunt din ce în ce mai slabi la învăţătură. Ceea ce nu este întocmai departe de adevăr. Iar ca dovadă pot sta atât scăderile dramatice de premii internaţionale pentru învăţământul românesc în ultimii 10 ani dar şi valoarea efectivă a profesorilor, de asemenea într-o galopantă scădere, în special pe fondul scăderii masive a salariilor.
Nu puţini sunt cei care spun că învăţământul românesc este încă ţinut în viaţă de profesorii mai bătrâni care au fost şcoliţi înainte de 1990 şi despre care persistă o părere foarte bună. Personal nu am o părere foarte bună despre toţi profesorii şcoliţi în comunism ci mai degrabă prefer să judec individual întrucât am cunoscut cazuri şi cazuri, de la profesori de 30 de ani vârstă care pot da de pământ oricând cu un profesor cu 30 de ani experienţă până la profesori cu 40 de ani experienţă mai apropiaţi de elevi decât ar visa mulţi profesori tineri preocupaţi mai degrabă să-şi verse frustrările personale pe elevi.
Pe de altă parte, cazurile în care se ajunge la extreme sunt din ce în ce mai multe şi, oricât de mult ar încerca profesorii să arunce vina în cârca părinţilor, cel puţin o parte din vină o poartă şi aceştia pentru nefăcutul de nimic.
Un elev s-a spânzurat după ce a fost prins furând un calculator de la şcoală. Problema? Problema este aceea că elevul s-a spânzurat după ce a avut o discuţie cu directorul şcolii, nu după ce l-a audiat Poliţia sau după o discuţie telefonică cu părinţii care erau în drum spre şcoală. Nu! Ci după ce a vorbit cu directorul şcolii.

În experienţa mea am dat şi eu peste un tovarăş director care nu se simţea bine până nu vorbea cu elevii la intimidare şi plin de ameninţări nefondate. Din fericire pentru mine şi din nefericire pentru el, ameninţările nu prea prindeau la mine pentru că aveam prostul obicei să citesc legile şi ştiam precis ce poate el să-mi facă şi ce nu şi până unde pot să merg eu. Însă, eu sunt eu.
Foarte mulţi elevi, în special cei din gimnaziu (prin gimnaziu înţeleg clasele V-IX, după noua lege) nu au puterea de-a-i răspunde unui tovarăş fiţos de genul ăsta, în special pentru că sunt instruiţi să respecte într-un mod obedient toate figurile de autoritate. Pur şi simplu, în România, nu este promovat dialogul la niciun nivel - nici în familii (cu excepţiile de rigoare), nici în şcoli (cu din ce în ce mai puţine excepţii), nici în instituţiile Statului (fără nicio excepţie) şi nici în societate în general (cu câteva excepţii).
Dacă mai era şi puţin labil psihic, un discurs la intimidare al tov. director a fost cu siguranţă suficient pentru a-l determina pe tânăr să încerce să se sinucidă. Problema e că în România nu se ocupă nimeni de abuzurile emoţionale de care suferă elevii din partea profesorilor.
Un alt exemplu de promovare a respectului obedient al autorităţii este ora de religie despre care ziarul "Lumina" scrie că este iubită de către elevi. Chiar vă rog să citiţi articolul acela. Veţi vedea că abundă de păreri ale profesorilor de religie (şi deci ale autorităţii care spune despre supuşi că e iubită) iar ca păreri ale elevilor sunt luate două păreri, una a unui elev de clasa I (!!!) şi una a unei eleve de clasa a VIII-a.
De ce nu şi părerea unui elev de clasa a XII-a? Sau părerea unui elev de clasa a X-a de la un liceu de informatică? De ce doar părerea unui elev de clasa I de la o şcoală de la ţară?!
E simplu, copiii de clasele VI-VIII de acum stau mult mai mult pe Internet decât stăteau cei de acum 8-10 ani. Prin urmare, aceştia trebuie să găsească şi pe Internet că religia este de fapt iubită iar dacă ei nu simt aşa înseamnă că n-au suficientă credinţă şi trebuie să încerce mai mult. Uite! Toată lumea iubeşte ora de religie, tu de ce nu? O să spuneţi că e doar o opinie de pe un ziar oricum neprofesionist şi părtinitor. Aşa este, însă site-ul ziarului "Lumina" este dotat cu generator de trafic (!) astfel că atunci când cauţi "ora de religie" pe Google, acel articol apare în prima pagină!
De altfel, în unele şcoli, se cere un jurământ în faţa lui Dumnezeu înainte de teză. O să-mi spuneţi că ăla e liceu teologic privat. În regulă dar eu am fost la Colegiul Naţional "Gheorghe Roşca Codreanu", care este liceu de stat. Ei bine, eu am făcut acolo şi clasele V-VIII unde l-am avut ca diriginte pe Mihalache Dumitru. Cu dânsul am avut chiar un conflict deschis în clasa a VI-a pentru că transformase ora de dirigenţie în oră de religie confesional-ortodoxă în care se citea din Sf. Ioan din Kronstadt şi habotnicul creştinopat Arsenie Boca.
După scandalul iscat de mine, derivele teocratice din clasă s-au diminuat culminând cu permisiunea expresă pentru mine de a participa doar dacă doresc la orele de dirigenţie şi religie fără a fi notat ca absent, cu condiţia să merg fie în laboratorul de informatică (unde îmi plăcea să merg) fie să merg pe terenul de sport sau acasă. Şi totuşi, derivele teocratice au continuat la alte clase şi continuă şi în ziua de astăzi la liceul sus-amintit la clasele unde matematica este predată de domnul Mihalache Dumitru.
Să fim bineînţeleşi: Domnul Mihalache Dumitru, ca profesor de matematică, mi s-a părut şi mi se pare în continuare un profesor foarte bun. Nu a existat problemă pe care s-o am eu în ceea ce priveşte matematica şi pe care domnul Mihalache să nu mi-o poată lămuri până în cele mai mici detalii.
ÎNSĂ, a citi din Psaltire şi-a pune elevii să se roage la 'mniezo pentru "înţelepciune" înainte de teză este pur şi simplu aberant. Lucrurile astea se întâmplă şi acum! Ce am povestit eu s-a întâmplat în urmă cu peste 10 ani şi pot fi confirmate de cel puţin 20 de oameni, rămaşi încă în ţară din acea clasă.
Avem cazul din Huşi în care doi viitori agenţi de vânzări-iluzii din Corporaţia Ortodoxă Română s-au îmbătat şi unul din ei l-a înjunghiat în spate pe celălalt.
O dată cu spargerea puroiului, s-a constatat că în căminul în care stau teologii, se mai întâmplă şi nişte mici orgii.
Reacţia Mihaelei Cososchi, fosta mea profesoară şi actual inspector general?
Ne lovim de legislatie, care spune clar cã în România, învãtãmântul de 10 clase este obligatoriu
Ăăăhăm (dreg vocea). Poftim?! Adică cum? Păi mie mi s-au scăzut un hectar de puncte la purtare pentru că i-am spus preotului care preda religia (e vorba de preotul Giuşcă din Bârlad) că nu respectă drepturile confesionale ale elevilor şi că discriminează şi pentru că i-am explicat profesoarei de engleză că suferă de nişte afecţiuni (e vorba de doamna Bostaca Lenuţa, aspect care s-a dovedit într-un final, după sancţionarea mea, că era real).
Şi-atunci cum vine asta? Deci doamna Cososchi m-a putut sancţiona pe mine pentru că am îndrăznit să expun realitatea profesoarei sale de suflet dar nu poate sancţiona nişte elevi care se taie între ei în instituţia de învăţământ şi nişte alţii care fac mici orgii pe-acolo?! Ei bine... DA!
Unii acuză Carta Drepturilor Copilului şi spun că din cauza acesteia se ajunge la situaţii aberante în care tâlharii minori nu păţesc nimic. Însă nu drepturile copilului sunt de vină pentru legislaţia permisivă, pentru profesorii de calitate îndoielnică sau pentru că sancţiunile se acordă arbitrar.
Practic, o dată cu intrarea în sistemul public de învăţământ, elevului i se dă constant senzaţia că tuturor li se rupe de existenţa lui atâta vreme cât vine la şcoală, se supune autorităţii şi au părinţii lui bani.
Manualele sunt un dezastru încă din clasa I iar asta e o realitate. Din cunoştinţele mele, doamna Cososchi (pe-atunci Stan) a cochetat cu comisiile de evaluare a manualelor în urmă cu ceva ani. Totuşi manualele nu s-au schimbat foarte mult.
De fapt, senzaţia de miserupism pentru copiii din învăţământul de stat începe chiar mai devreme de clasa I, de la grădiniţă unde nu intră dacă părinţii sunt şomeri sau dacă măcar unul este salariat.
De altfel, însuşi ministrul educaţiei o spune deschis că i se rupe dacă elevii pleacă din ţară. De altfel, miserupismul coroborat cu promovarea acerbă a obedienţei faţă de autoritate este politică ministerială transpartidică. Nu trebuie să uităm că Ecaterina Andronescu, pe vremea când era ministresă a educaţiei a militat puternic pentru introducerea obligatorie a orelor de îndoctrinare religioasă şi, mai mult, a spus public că ateii, adică cei care sunt mai puţin susceptibili la obedienţă faţă de autoritate, sunt barbari şcoliţi.
Şi, ca o comparaţie, dacă sancţiunile pentru elevi vin în mod arbitrar dar totuşi vin, faţă de profesori acestea sunt inexistente. ISJ Vaslui nu poate da afară un învăţător beţiv.
Învățătorul Neagu riscă să se aleagă acum cu o altă comisie de disciplină, însă nu garantează nimeni că acesta nu va continua să predea, indiferent de starea în care se va afla la catedră. Conducerea ISJ Vaslui speră însă ca învățătorul să nu prindă prea curând un post la pretransfer, după ce a obținut un punctaj mic la evaluarea dosarului, respectiv 20 de puncte.
Ce mă?
Deşi cazul a ajuns şi în atenţia presei naţionale, ISJ Vaslui SPERĂ şi NU GARANTEAZĂ că beţivanul n-o s-ajungă din nou printre cei mici!
Cazul nu este nici pe departe singular. Există şi profesori de religie cu acelaşi tip de comportament. Deci... cum zicea Abramburica, pardon, Ecaterina Andronescu? Să-şi ia copiii valorile morale de la şcoală prin religie ca să nu fie barbari şcoliţi? Super tare frate! Adevăru-i că sticlismul, coniac canoe şi fuga de răspundere sunt virtuţi esenţiale în societatea românească.
Şi-apoi, cu astfel de material uman, "boborul" se miră şi nu înţeleg de ce copiii au întrecut adulţii la crime. Ei ie-te de-aia! Şi culmea, au întrecut adulţii care nu au fost educaţi religios în şcoală. Sau... corelaţia implică şi o cauzalitate doar dintr-o singură direcţie, sau cum?
Mai mult, începe în sfârşit s-apară şi-n presă ceea ce se ştia de mult şi-anume că România e o ţară numai bună de turism sexual.
Dar n-ar băga educaţie socială (în care să-nveţi de exemplu să nu mergi c-un moş străin care-ţi dă bani şi bomboane) şi educaţie sexuală nici picuraţi cu ceară! Nu dom'le, noi nu învăţăm copiii să fie libertini ci morali!
Desigur, la toate acestea se adaugă şi situaţiile în care şcolile sunt dărâmate ca să se facă loc unor noi biserici. La ce-i trebuie unei şcoli Bibliotecă? Înlocuim toate cărţile cu una singură că doar nu facem barbari şcoliţi ci dreptcredincioşi ortodocşi obedienţi. Nu-i aşa doamna Andronescu?
Că doar doamna Andronescu se consultă cu Prea Extremdemegasuperfericitul Daniel când face legi pentru educaţie, acelaşi Daniel care ne spune clar că doar dreptcredincioşii ortodocşi sunt buni cetăţeni ai neamului, restul putând să se ducă-n paştele mamii lor să muncească în afara ţării unde nu se cere obedienţă da' să trimită banii în România să mai construim nişte biserici.

În altă ordine de idei, în România, în secolul XXI, în centrul Capitalei, avem păduchi în şcoli. Problema cea mai gravă nu este aceea că s-a întâmplat să vină unu' cu păduchi şi să dea la toţi. Na... se întâmplă şi la case mai mari. PROBLEMA este însă că fenomenul este negat cu vehemenţă de toată lumea de dragul "prestigiului". Sunt convins că dacă s-ar fi aflat prin postarea pe Internet a situaţiei de către un elev, acesta ar fi fost exmatriculat. Aşa... ăstora de la RTV nu prea ai ce să le faci că-ţi cumpără şcoala cu totu' dacă-i superi prea tare.
Mai mult, se neagă cu vehemenţă că şcoala, în prezent, este în unele locuri stresantă pentru elevi. Şi nu o spun eu sau elevii ci o spune Institutul de Sănătate Publică. Citiţi doar comentariile de acolo şi să vedeţi că nimeni nu-i crede pe elevi. Dar de ce? Chiar toţi elevii sunt tâmpiţi şi toţi profesorii au dreptate?!
Să fim bineînţeleşi: Nu iau apărarea un mod unilateral elevilor şi sunt de acord că priorităţile multor elevi din prezent sunt mult schimbate şi nu întotdeauna schimbate în bine. Dar, există nişte realităţi de care trebuie să ţinem seama şi de care ar fi bine să ţină seama cei care se grăbesc să arunce cu noroi în "generaţiile astea noi şi depravate".
În primul rând, programa a fost devansată. De pildă, ce se studia în clasa a V-a sau chiar a VI-a se studiază acum în clasa I! Exemplu concret: Eu în clasa I am studiat la matematică despre compararea numerelor (4<5 4="" 5="">4, 5=/=4). Aceste lucruri se studiau în clasa a V-a în urmă cu 30-35 de ani.
Exemplu concret 2: Am o culegere pentru clasele I-IV de probleme de matematică editată în 1997. Acolo sunt incluse probleme de mişcare (adică probleme de tipul "Un biciclist parcurge 20 de km în 60 de minute. În cât timp va parcurge biciclistul 160 de km dacă va merge de două ori mai repede?"). În urmă cu 30-35 de ani, astfel de probleme se făceau pentru prima dată în clasa a VI-a la ora de fizică.
Exemplu concret 3: În clasa a VII-a am studiat la fizică mecanica. La mecanică trebuie să reprezinţi forţe şi să faci calcul vectorial. E drept, e un calcul foarte simplu numai că despre vectori studiezi la matematică abia în clasa a IX-a. Ei bine, în urmă cu 20-25 de ani, mecanica se studia începând cu clasa a IX-a pentru o mai bună înţelegere şi exista acea corelaţie a predării ştiinţelor exacte.
Aş putea continua la nesfârşit cu aceste exemple. Ce vreau să spun este că elevii au tot dreptul să fie bulversaţi şi stresaţi în ceea ce priveşte şcoala deoarece pentru unii elevi de clasa a VII-a, înţelegerea conceptului de vector este pur şi simplu imposibilă astfel că ajung fie să înveţe pe de rost desenele (aşa cum au făcut unii colegi de-ai mei de clasă pentru a promova) fie să dezvolte o ură pentru noţiunea de vectori şi să nu-şi dorească să mai audă vreodată de ea şi s-o mai înveţe vreodată. Pentru mine şi pentru alţi 10 colegi de clasă, vectorii nu au reprezentat o problemă. Însă pentru alţi 20 de colegi, vectorii au fost un real motiv de stres. Erau de vină elevii?!
Majoritatea elevilor nu au o capacitate precoce de înţelegere foarte mare iar de acest aspect trebuie să se ţină cont dacă nu vrei să analfabetism la cote medievale, aşa cum se întâmplă din păcate în România în secolul XXI.
Şi totuşi, pe site-ul calificativ.ro, adică acolo unde intră direct elevii şi-şi dau cu părerea, spre deosebire de "reporterii" de la "Lumina"(stinsă), religia, muzica şi desenul nu sunt chiar cele mai dezirabile obiecte de studiu. Cineva minte. Ori toţi elevii mint, ori chiar religia nu e un obiect atât de iubit.
Şi-acum, cifrele despre elevii stresaţi or fi manipulate de conspiraţia iudeo-satanică ce doreşte înlăturarea ortodoxiei strămoşeşti dar ce facem cu copiii care se sinucid din cauza notelor?
În articolul citat sunt 4 cazuri. Desigur, la aceste situaţii tragice contribuie, uneori, şi setea părinţilor de "performanţă" a copiilor lor sperând să-şi mai alunge din frustrările personale trăind prin copilul lor. În cazul ăla părinţii au o problemă (psihică). Şi totuşi, chiar toţi?! DOAR părinţii sunt de vină?
E interesant că atunci când nişte eleve acuză un profesor de hărţuire sexuală, îndată se iau măsuri. Însă, când doi elevi fac fix acelaşi lucru, nu se întâmplă nimic. Cunosc caz concret din Bârlad însă aştept să adun toate datele şi după aceea voi dezvolta. Însă, pentru moment mă întreb altceva? Oare de când două fătuci de-o credibilitate îndoilenică fac acuzaţii sunt crezute, iar când 50% dintre elevi fac o acuzaţie nu sunt crezuţi?
Hărţuirea sexuală este un instrument prin care persoanelor de sex feminin li se dă un drept în plus prin care pot şantaja şi persecuta orice persoană de sex masculin oricând vor ele. De ce spun asta? Pentru că majoritatea cazurilor de hărţuire sexuală nu pot fi dovedite dincolo de orice îndoială în nicio instanţă. Hărţuirea sexuală, ca şi abuzul emoţional nu pot fi dovedite.
Însă problema e alta! Când o elevă face acuzaţii de hărţuire sexuală, este crezută indiferent de circumstanţe. Când un elev în general (indiferent de sex) face o acuzaţie de abuz emoţional, nu-i pasă nimănui şi eventual tot elevul e trimis la psiholog!
Exemplu real: La o clasă de a XI-a de la Colegiul Naţional "Gheorghe Roşca Codreanu", doamna Giuşcă, profesor de religie(!), a făcut următoarea scenă la oră: A pus toţi elevii ai căror părinţi sunt divorţaţi să se ridice în picioare. Unul din elevi a refuzat să facă asta iar doamna Giuşcă l-a obligat să se ridice şi el în picioare la un loc cu ceilalţi. Apoi a ţinut un discurs la clasă (fundamentat pe dreapta credinţă ortodoxă, desigur) în care a condamnat divorţul ca fiind un "păcat capital în faţa prietenului imaginar preferat" şi tot în discursul ei a introdus elemente din care reieşea că pe undeva este şi vina lor (a elevilor în cauză) pentru divorţul părinţilor pentru viaţa lor "fără de dumnezeu şi în păcat" insinuând chiar că unii dintre ei ar fi fost "născuţi din păcat".
Aceasta nu este o întâmplare din amintirile mele din anii de demult ci s-a întâmplat în timpul anului şcolar în curs, 2010-2011.
Profesorii de-acolo cunosc situaţia însă fără o reclamaţie scrisă din partea elevilor (cel puţin a celor dintre ei care au 18 ani) sau a părinţilor, sunt legaţi de mâini şi de picioare. Acesta este un caz evident de abuz emoţional. Şi totuşi, regulamentul nu permite sancţionarea (de preferinţă cu excluderea şi obligativitatea consultării unui psiholog - cum se procedează în alte ţări) profesoarei în cauză.
De altfel, doamna Giuşcă are un trecut glorios de abuzuri emoţionale asupra elevilor, dânsa spunându-mi mie cu mândrie(parcă mândria era păcat, în fine) în urmă cu câţiva ani că obişnuieşte să pună nota 3 la religie pentru elevii care îndrăznesc să o contrazică pe ea sau să contrazică "cuvântul lui Dumnezeu". Dacă n-aş fi fost ateu, poate m-aş fi rugat dar aşa, doar mi-aş fi dorit teribil ca dânsa să ajungă să predea religia la clasa în care eram eu. Însă, probabil sfătuită de soţul ei, preotul Giuşcă, a evitat constant clasa mea în fiecare an.
Şi, ştiind toate acestea de până acum, de ce avem tupeul nesimţit să ne mirăm că elevii nu sunt pregătiţi pentru Bacalaureat?

Deşi articolul este foarte lung, am să scriu tot aici şi despre trei cazuri distincte care reflectă în clar cele spuse mai sus şi sintetizează practic toate rândurile de mai sus.

1. Exmatriculat şi cenzurat pentru expunerea realităţii

Aici avem celebrul deja caz de la Piatra Neamţ.
Exmatriculat pentru obiectivism. Un elev de clasa a XII-a din Piatra Neamţ a fost mutat disciplinar din liceu, pentru că a postat pe internet fotografii cu colegii lui fumând sau jucând cărţi în timpul orelor. [...]
Totul a pornit de la un proiect fotografic propus chiar de conducerea liceului informatic. Realizarea lui a căzut în sarcina lui Tudor Platon, elev de nota zece şi un artist recunoscut deja, cu mai multe expoziţii în CV.
Instantaneele surprinse de adolescent au aruncat însă consiliul profesoral în aer. Dascălii sunt extrem de supăraţi. Nu neapărat că elevii fumează şi joacă poker în timpul orelor, cât mai ales că pozele care arată aceste lucruri au ajuns pe internet.
Nici comentariile nu au rămas netaxate. "Pozele acelea sunt gândite sunt remeditate şi cu rea intenţie", spune Georgeta Nour, profesoară de informatică la liceul cu pricina.
Aha. Deci nu e o problemă că se fumează în timpul orelor şi se joacă poker. Problema e să nu se afle!
În urma scandalului, artistul şi cinci dintre elevii care apar în poze au fost mutaţi disciplinar.
Tinerii se tem că mutarea în alt liceu nu pune capăt scandalului şi că profesorii îi vor penaliza şi la bacalaureat pentru acelaşi proiect foto.
Şi aveţi şi motive întemeiate să vă temeţi! Profesorii, de multe ori sunt ca şi preoţii legaţi ca desertul turcesc de porc între ei şi fac front comun să apere un coleg. Ce dacă năruiesc viitorul unui tânăr în proces?! Nu-i ca şi cum le-ar păsa!
De fumat în clasă nu cred să se fi întâmplat la liceul unde am fost eu, sau cel puţin nu în timpul orelor. Însă de jucat cărţi... s-a întâmplat în fiecare an cu acceptul expres al profesorului. E drept că trebuie să fiu corect şi să spun că aceste lucruri se întâmplau doar în ultima săptămână de şcoală când se încheiau medii şi în care oricum mare lucru nu se făcea.
Şi totuşi, se pare că nici dacă eşti cel mai bun nu eşti scutit de cenzura profesorimii şi mai ales de ipocrizia lor.
Libertatea de expresie este un drept care nu există în şcolile româneşti iar asta am simţit-o eu 12 ani pe pielea mea. Din fericire mediul universitar nu calcă pe urme însă nu ştii ce-ţi rezervă viitorul niciodată.

2. Elevul anti-orwellizare

Despre acest caz am mai amintit în treacăt anul trecut când dezbăteam orwellizarea din şcolile româneşti.
Ei bine, un elev din Bacău a remarcat şi el că liceul în care învaţă se transformă într-un veritabil Auschwitz.
Elevul a fost sancţionat dur (e drept, a scăpat de exmatriculare) pentru nesimţirea de a realiza un documentar despre numărul crescând de camere de luat vederea, despre introducerea unui optimist cu ceafa lată la poartă care nu te lasă să ieşi fără bilet de voie şi despre desfiinţarea fumoarului.
Despre fumatul la şcoală mi-am mai exprimat punctul de vedere încă de acum 2 ani. E pur şi simplu idiot să te încăpăţânezi să nu permiţi elevilor majori să facă ce vor cu timpul lor liber. Pauza face parte din timpul liber al elevului însă asta e greu de înţeles de unii.
Dar, desigur, problema majoră a profesorilor de acolo, ca şi în cazul precedent, nu a fost faptul că cineva a remarcat că ei transformă încet dar sigur liceul în închisoare ci că acesta a remarcat într-un film făcând o comparaţie justă şi filmul a fost văzut de mulţi.
O să-mi spuneţi că-s dur cu termenul de "închisoare" însă am văzut din exterior unitatea de învăţământ iar gardurile cu sârmă ghimpată de 3 metri înălţime sunt o realitate, nu o ficţiune a unui elev rău-intenţionat.
Norocul lui, ca şi al elevilor de la cazul nr.1, e că era a XII-a şi a scăpat de ei iar cei din Piatra Neamţ vor scăpa anul acesta iar peste 10 ani, fotograful va fi cineva ajuns departe în vreme ce fosilele ipocrite care l-au sancţionat vor fi tot nişte indivizi anonimi frustraţi.

3. Pozatul în afara şcolii

Nu acelaşi noroc îl au însă două fete de clasa a VIII-a pe care tovarăşii profesori sunt supăraţi că şi-au făcut poze în cimitir.
Mergem înapoi în judeţul Neamţ (exponentul totalitarismului din învăţământ) şi vorbim despre două fete din comuna Ştefan cel Mare care riscă scăderea notei la purtare pentru că s-au pozat în cimitir.
Aici ipocrizia e maximă.
În primul rând pozele nu sunt făcute în şcoală şi nici în momente când fetele trebuiau să fie la ore ci în timpul lor liber. Însă, noţiunea de "timp liber al elevului" nu are niciun sens pentru tovarăşii profesori care doresc elevi obedienţi care să-i divinizeze şi să le respecte docil autoritatea.
În al doilea rând, fetele sunt, după spusele profesorilor lor, printre cele mai bune din şcoală. Prin urmare, ele datoria faţă de şcoală şi-au făcut-o.
Eu nu-mi aduc aminte să existe o lege care să interzică fotografiatul în cimitir. De altfel există o afacere întreagă foarte profitabilă în România care se ocupă cu filmatul şi pozatul înmormântărilor.
Mai mult, pozele nici măcar nu sunt indecente. Două fete stând spate-n spate pe o bancă din cimitir nu mi se pare o indecenţă demnă de scandal!
În plus, ţiganii care beau prin cimitire sau care fură flori de pe morminte pentru a le vinde nu sunt sancţionaţi în niciun fel. Ca să nu mai vorbim de cerşetorii-tâlhari atotprezenţi sau de popii care iau fix lângă morminte bani neimpozabili.
Cazul elevelor va fi discutat săptămâna viitoare în consiliul profesoral, care va hotărî dacă protagonistele şedinţei foto merită pedepsite. Din cauza scandalului, una dintre fete a lipsit vineri de la şcoală, iar părinţii celei de-a doua s-au întors de urgenţă din străinătate, unde munceau. [nota mea: şi dacă una era răcită iar părinţii celeilalte trebuiau oricum să se întoarcă în ţară? Eh... mai contează în înghesuiala asta?]
Şi simplul fapt că se pune problema pedepsirii lor este un afront direct la adresa libertăţii de exprimare în timpul liber. Să le pedepsească pentru ce? În baza cărei legi sau cărui regulament? Tulburarea liniştii şi ordinii cadavrelor? Sau cum?! Că nu pricep!
Reţineţi! Nu sunt un adept al socializării în cimitir şi nu văd nimic atractiv în a-ţi face poze pe cavouri. Pe de altă parte, însă, atâta vreme cât cimitirul este domeniu public, aşa cum este trotuarul sau parcul, mi se pare absolut aberant ca cineva, indiferent de categoria socio-profesională din care face parte, să fie sancţionat pentru că-şi face poze pe domeniul public.

Acestea fiind spuse,
Vă salut cu respect.

19 comentarii:

  1. :)
    http://www.youtube.com/watch?v=M_bvT-DGcWw

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, da, da. Mi-a placut mai ales o idee la care eu nu am gasit sustinere pana acum si anume ca nu este in mod necesar vina elevului, ca nu este elevul prost sau dezinteresat ca anumite lucruri sunt predate prea devreme pentru majoritatea si ca materiile nu sunt corelate ca sa se sustina reciproc (partea cu vectorii). M-am gandit de multe ori de ce nu reuseam sa inteleg anumite lucruri sau chiar anumite materii (chiar daca nu in totalitatea lor) si am concluzionat ca multe lucruri sunt poate prea abstracte si nu se face o corelatie cum trebuie cu realitatea iarun copil de 10-14 ani poate nu are suficienta experienta si informatie ca sa puna in context informatia care la o materie este in general scoasa din context (adica prezentata analitic si nu experimental).

    RăspundețiȘtergere
  3. Articolul e, intr-adevar, ff lung. Si f multe linkuri care fragmenteaza lectura.
    Eu n-am facut religie in scoala. Dar, chestia asta e f tare:
    La ora de Religie, elevii se descoperă unul pe altul ...
    Adica se pipaie, se adulmeca, sau cum?
    Apoi, in legatura cu comportamentul femeii aleia, Giusca: daca tot ceea ce ai spus e adevarat, femeia e dementa.
    Uite ce povestea un pastor, al nu stiu carui cult: ca, in copilarie, a avut f multe probleme din cauza familiei. Nu avea tata, si, la un moment dat s-a mutat cu mama sa intr-un cartier f conservator. Din cauza familiei a fost izolat de colegii de scoala si persecutat de profesori ... Ma rog. A mers la biserica, acolo femeile stateau separat, barbatii separat si copiii separat. Vazandu-l, pastorul, care auzise, fara indoiala, povestea lui, deoarece comunitatea era una mica si inchisa, l-a intrebat, poate reflex: "Al cui esti?" Copilul n-a raspuns, dar "gaitele" din jur au inceput imediat sa comenteze. Auzind rumoarea si dandu-si seama de greseala, pastorul a continuat: "Dar ce prostii pot si eu sa intreb? Nu suntem, oare, cu totii, fiii aceluiasi Creator? Da, sigur, tu esti fiul lui Dumnezeu, la fel ca si mine, si la fel ca si toti cei aici de fata. Vad pe fata ta lumina chipului lui Dumnezeu".
    Bun, sa trecem de pelteaua asta religioasa. Ideea e ca pastorul ala a facut ce-a facut si l-a facut pe copil sa se simta altfel, sa se simta, intr-adevar, ca un om. Si, mai tarziu, copilul avea sa ajunga, la randul lui, pastor, si orator vestit etc...
    Bun, pastorul ala, nu copilul, pastorul, a fost macar inteligent. Nu discut alte aspecte, discut doar de inteligenta. Iar femeia aia e cretina. Fiindca, ma intreb eu, daca am, asa, o aplecare sau cum s-o numi, pentru religie, dar vine o vaca din asta si-mi zice nu stiu ce de parintii mei, si mai imi zice si mie ca sunt nu stiu cum, atunci sa n-o dau dracului si pe vaca si asa-zisa ei materie?
    Da' oare nu era trimisa de altii? Ca o asemenea cretina e mai eficienta decat zece activisti (sau propagandisti, sau cum le-o zice) neoprotestanti.

    RăspundețiȘtergere
  4. Adrian Stoica: Te asigur că tot ce am scris despre doamna Giuşcă, ca de altfel despre toţi profesorii cărora le-am dat numele în clar, este adevărat şi confirmabil de cel puţin 5 martori oculari pentru fiecare afirmaţie-n parte.
    Ce nu înţeleg eu este unde baţi când întrebi "Da' oare nu era trimisa de altii?" ?! Care alţii? Alt cult? Mă cam îndoiesc întrucât dânsa e fundamentalist ortodoxă de când o ştiu şi o ştiu de mai bine de 10 ani.
    Dacă nu te referi la alt cult, atunci explică te rog ce-nţelegi prin "alţii".

    P.S.: Ai prins vremurile bune când chiar se făcea şcoală la "Codreanu". De altfel şi eu am prins o bucăţică mică din "vremurile bune". Acum e un veritabil dezastru. Cred că mai sunt 10 profesori maxim în liceul ăla care să merite să fie numiţi profesori.

    RăspundețiȘtergere
  5. Felicitari pentru rabdarea de a aduna materialele pentru articolul asta. Legat de materiile studiate de elevi eu am fost participant la olimpiadele de matematica pana in clasa a 12-a. Am continuat la facultate cu profil economic si am cam pierdut legatura cu domeniul desi sunt programator. Chiar ieri am pus mana pe o culegere de Gheba si am vazut ca sunt de nivel de clasa a 7-a (am uitat impartirea polinoamelor).
    Nu mai vorbesc de faptul ca, pe langa faptul ca am uitat ce rezerve de petrol are Venezuela si care-i cel mai lung rau din Congo, n-am avut nevoie de aceste informatii de mai bine de 14 ani. Scoala romaneasca (si altele) distruge sinapsele neuronale ale elevilor supraincarcandu-le cu informatii inutile. Elevii vor deveni niste legume tocmai bune de manipulat.
    Cred ca as fi fost un individ mai productiv pentru societate (nu pentru conducatorii acesteia) daca mi s-ar fi permis sa studiez matematica 4-5 ore pe zi in loc sa studiez muzica (sunt afon), istorie, geografie si multe analize literare.

    RăspundețiȘtergere
  6. Draga Lucian, felicitari pentru acest blog. Mi-as dori sa am si eu timp pentru mult blogging.
    Unii profesori isi inchipuie ca trebuie doar sa-si predea materia si atat. Uita ca misiunea lor consta in a construi parte din personalitatea in formare a elevului.
    Da, din pacate ai dreptate, unii isi varsa frustrarile personale pe elevi.
    Si eu facut matematica indrumat de domnul prof. Mihalache, dar inainte de teza se puteau face multe afirmatii: in mintea mea nu era decat o prioritate, restul nu ma interesa.
    Cat despre doamna prof. Giusca si "scena" respectiva, cred ca a fost o "scapare de moment"; probabil ca a avut cateva zile grele si a uitat "ca in clasa nu se intra cu problemele personale". In realitate este un bun teolog, un om de caracter (o cunosc personal) dar ceea ce s-a intamplat e trist. Daca as fi fost in locul acelui baiat care avea parintii divortati si care nu s-a ridicat in picioare nu cred ca toata intamplarea m-ar fi influentat in vreun fel. Dar daca parintii mei ar fi divortat in intervalul 7-18 ani, daca as fi fost un "copil rau", le-as fi ruinat viata si nu as fi reusit sa fiu un liant intre ei astfel incat sa impiedic divortul, atunci cu siguranta ar fi fost o situatie odioasa pentru mine si m-as fi autoculpabilizat teribil. Mi-as fi spus in sinea mea ca daca asa se comporta reprezentantii Bisericii Ortodoxe atunci e grav. N-as mai fi calcat vreodata prin biserica si n-as mai fi vrut sa aud vreodata de preoti. Si asta pentru ca in acest interval de varsta, un tanar e foarte influentabil si usor de manipulat de catre persoanele cu "autoritate".

    RăspundețiȘtergere
  7. Astrov:
    În primul rând mersi pentru aprecieri.
    În al doilea rând ţin să-ţi precizez că şi eu o cunosc personal pe scorpia de Giuşcă.
    Îţi spun verde-n faţă că mi se rupe cât de bună teoloagă e ea. Pur şi simplu e irelevant.
    Cazul descris în articol nu este nici pe departe singular sau "o scăpare de moment". NU! Este doar cel mai grav dintr-un şir foarte lung de astfel de porcării făcute de tovarăşa responsabilă cu spălarea pe creier a copiilor. Cunosc cazuri detaliate (cu numele elevilor, cu tot ce trebuie) documentate bine intervalul 2003-2011.
    Şi chiar dacă ar fi fost doar o scăpare de moment! În fond, tot doar o scăpare de moment au avut şi profesorii care au bătut până au ajuns în spital elevi, profesorii care au legat eleve de scaun, etc. etc. Doar o mică scăpare.
    Ne-am obişnuit să le iertăm prea multe profesorilor iar asta nu e bine!
    În alte ţări, pentru aşa ceva, nu mai aveai voie să lucrezi niciodată în învăţământ sau cu copii minori, nu numai că erai dată afară şi riscai şi proces chiar din partea elevilor pentru abuz emoţional.
    La noi... ca la noi!

    RăspundețiȘtergere
  8. Am parcurs cateva dintre link-uri (stiri). Stii ce remarc in toata treaba asta: lipsa parintilor. Mi-am pus problema, ce as face eu daca copilul meu ar avea probleme la scoala? Pai as fi acolo, peste ei. Din pacate in cazurile prezentate, parintii sunt sau plecati in strainatate, sau nu se implica, de parca nu ar exista.
    Responsabili pentru educatia copiilor sunt parintii nicidecum scoala.

    RăspundețiȘtergere
  9. "Responsabili pentru educatia copiilor sunt parintii nicidecum scoala." - Ok. Şi-atunci de ce-i mai trimitem la şcoală? Atunci la ce mama dracu' mai există şcoala?!

    RăspundețiȘtergere
  10. Lucian, educatia si invatamintul sunt doua chestii diferite, chiar daca noi vrem sa le punem impreuna.
    In cazul ideal, la scoala primesti informatii stiintifice, culturale etc. structurate. Procesul se numeste invatare. Ce faci tu cu astea, se invata acasa si se numeste educatie. Daca nu ai un exemplu in familie, un model de urmat, scoala formeaza niste ratati, una sau doua ore de dirigentie sau sociologie nu au cum sa te faca om.

    Implicarea parintilor in formarea copilului ca si om este obligatorie, atitudinea si ajutorul lor in problemele legate de scoala vor forma viitorul om.

    Sunt intradevar si la scoala citeva materii cu pretentia de a educa, dar in general scoala este pentru a invata (a se citi acumulare de informatii).

    RăspundețiȘtergere
  11. In atentia parintilor cu pricina!!!

    Doamna "profesoara" Giusca Gabriela (din Barlad de la Colegiul national Gheorghe Rosca Codreanu ) reprezinta otrava pentru mintea si sufletul oricarui elev.

    In urma cu un an sau doi aceasta profesoara de "religie" a inceput sa vorbeasca la cursuri despre suicid si despre cum in fata problemelor vietii "e mai bine mort decat asa ... ".

    Acest Hitler in varianta lesbiana ar ucide cu pietre pe multi oameni care nu intra in tiparele ei inguste. Parintii au sesizat aceste distorsiuni de gandire cand copiii lor le-au povestit ca la ore promoveaza subtil ura fata de oameni... si au decis sa o elimine din liceul Codreanu... insa nu au reusit pentru ca nu toti au fost convinsi ca locul acestei creaturi Giusca nu e la catedra ci in camasa de forta la Socola.

    Cine va plati pentru acesti copii naivi indusi in eroare de titlul de "profesoara" care iau de bine, de adevarat ce spune aceasta dusa cu pluta Giusca ?

    Mesaj pentru profesoara: Draga doamna, nu mai fiti asa de neagra si de haina la suflet! Aveti timp sa va corectati aberatiile, sa recunoasteti ca ati gresit - in caz contrar parasiti postul de la catedra de bunavoie sau cu forta!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. am avut-o ca profesoară de religie în liceu și deși sunt creștin-ortodox , cred în Hristos, nu am ce să zic de bine despre ora de religie - nu am rămas cu nimic de acolo.

      este o metodă de predare seacă fără miez, nu are claritate, iar adevărul îl pierde și bagă copiii în ceață, în haos și nu cred că ea însăși crede în Dumnezeu.

      Se poate spune că acești profesori nu au roadă - la fel și soțul ei - preot Giușcă Petru, sec, fără substanță, nu înțelege nici el ceea ce propovăduiește.

      Ștergere
  12. Eu cred ca nu stiti ce vorbiti. Cred ca aveti o problema cu religia, nu cu acesti oameni. Ii cunosc personal (domnul Dumitru Mihalache si doamna Gabriela Giusca). Sunt oameni exceptionali. Au fost profesorii mei si pot spune cu bucurie ca inca tinem legatura. Daca dumneai a spus acele lucruri, este pentru ca sunt adevarate. Nu cred ca are cineva de aici pregatirea acestor oameni. Cred ca mai aveti multe de citit si invatat pana sa ajungeti la nivelul lor. Imi pare rau ca exista oameni ca voi.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu regret sincer că exiști. Am văzut comentariul ăsta târziu. Sper că ai murit între timp.

      „Daca dumneai a spus acele lucruri, este pentru ca sunt adevarate.” - I-auzi brâu' trece râul. Ce e mă rog adevărat? Dumnezeu nu există, povestea ortodoxă e un basm prost iar ce-a făcut tovarăşa Giuşcă e abuz asupra minorului. Atât şi nimic mai mult.

      Iar faptul că eşti atât de gunoi încât să aperi abuzul emoţional al minorilor spune multe despre tine - nu despre toţi ceilalţi.

      "Au fost profesorii mei si pot spune cu bucurie ca inca tinem legatura." - Când te mai vezi cu tovarăşa Giuşcă, transmite-i din partea mea că a zis Vâlsan că nu te-a uitat.

      "Nu cred ca are cineva de aici pregatirea acestor oameni." - La pariu pe cât vrei tu că sunt mai pregătit în orice domeniu decât Madam Giuşcă la orice oră din zi şi din noapte.
      La dracu, ţin minte şi-acum că eram în liceu la ceva manifestare şi tovarăşa Giuşcă îşi dădea cu părerea despre clonare - însă ea nu putea face diferenţierea dintre cromozomi şi gene.

      Aşadar: repet! Pariu pe cât vrei tu că-s mai pregătit decât Madam Giuşcă în absolut orice domeniu. E doar o preoteasă care a ştiut pe cine să pupe ca să prindă un post călduţ de bugetar. Atât şi nimic mai mult. Oamenii cu-adevărat pregătiţi nu predau religie într-un oraş obscur din jud. Vaslui.

      "Cred ca mai aveti multe de citit si invatat pana sa ajungeti la nivelul lor." - Madam Giuşcă ar mai avea nevoie de vreo 7-8 vieţi în care să citească pentru a ajunge măcar la 5% din nivelul meu.
      Cât despre Mitică Mihalache - tot respectul pentru metoda pedagogică şi pentru matematică. Dar derivele teocratice tot nu-i trebuiesc iertate sau trecute cu vederea.

      "Cred ca aveti o problema cu religia, nu cu acesti oameni." - Am cu ambele. Mai ales cu Madam Giuşcă.

      Ștergere
  13. Pacatul si Culpabilitatea - Strategii ale preotilor si profesorilor de religie

    Pacatul e o tehnica a religiilor (cu exceptia budismului - ce are notiunea de karma). Religia nu poate trai fara conceptul de pacat. Trebuie inteleasa intreaga strategie a pacatului si culpabilitatii. Nu poti subjuga pe cineva d.p.d.v. psihologic decat daca il faci sa se simta vinovat. E imposibil sa-l inchizi intr-o anumita ideologie, intr-un anumit sistem de credinte. Dar in momentul in care ai creat culpabilitatea in mintea lui, ai luat tot ce e curajos in el. Ai distrus tot ce e aventura umana in el. Ai reprimat orice posibilitate de a fi o individualitate cu drepturi proprii. Cu ideea de vina aproape ca ai omorit potentialul uman din el. Nu va mai putea fi vreodata independent. Vina il va forta sa devina dependent de un Mesia, de o invatatura religioasa, de Dumnezeu, de conceptul de rai si iad, etc. Pentru a crea culpabilitate tot ce trebuie sa faci e sa numesti greselile, erorile - pacate. Ele sunt simple erori omenesti. Daca cineva face o greseala in matematica spunand ca 2 plus 3 egal cu 6 ... atunci nu spunem ca a facut un pacat. El nu e alert, nu e atent la ceea ce face. E nepregatit, nu si-a facut temele. Cu siguranta face o greseala, dar o greseala nu e un pacat. Poate fi corectata. O greseala nu-l face sa se simta vinovat. Cel putin il face sa se simta prostut.
    Ceea ce religia face e sa exploateze erorile umane si sa le condamne ca pacate. Pacatul inseamna ca nu e o simpla greseala ci ca esti impotriva lui Dumnezeu. Nu stie nimeni cu exactiate care sunt trasaturile lui Dumnezeu...
    Concluzia: Oamenii fac erori care pot avea consecinte negative si oamenii nu au nici-un pacat!

    RăspundețiȘtergere
  14. "În fiecare sat un om dăruieşte celorlalţi o făclie: este învăţătorul. Şi un altul suflă în ea ca s-o stingă: este preotul." - spunea Victor Hugo.

    RăspundețiȘtergere

Ai reflectat în plus la cele de mai sus? Spune-ne şi nouă!

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails