joi, 30 iunie 2011

Cum se prezintă generaţia de mâine

... sau falimentul învăţământului gimnazial.
Eu am dat examen de capacitate (care se redenumise fix în anul acela "Test naţional") la limba şi literatura română, la matematică şi la geografie (se putea alege dintre istorie şi geografie). Nu mai ţin minte precis cât am luat la geografie şi la română, undeva între 9.00 şi 9.40.
Însă, ţin minte că la matematică am luat 9.50 pentru că pur şi simplu nu mi-am putut aminti teorema înălţimii. Şi-acum dacă mă pui şi prin somn ştiu să-ţi spun teorema înălţimii pentru că m-am ofticat teribil. Ce să mai spun de un alt fost coleg care a luat tot 9.50 pentru că nu a desenat figura şi pe foaia de examen şi se dădeau 0.50 puncte pentru trasarea unei diagonale pe una din feţele cubului. Dacă mă chinui puţin cred că mi-aduc aminte şi subiectele, măcar în mare.
La Bacalaureat n-am avut absolut nicio emoţie şi am mers foarte relaxat. În schimb, la examenul de capacitate/test naţional am fost foarte stresat întrucât eu nu doream să merg decât fix la liceul la care aveam să ajung şi fix în clasa în care aveam să ajung. Prin urmare, o medie sub 9.00 mi-ar fi pus în pericol (credeam eu) accederea în acea clasă.
Până la urmă lucrurile au mers foarte bine însă de pe-atunci se putea observa un trend descendent pe care aveam să-l conştientizez abia 2 ani mai târziu.
Dacă în anul precedent (deci când eram eu clasa a VII-a) ultima medie fusese 8.95, în anul în care am fost eu admis ultima medie coborâse deja până la 7.85.
Doi ani mai târziu deja erau elevi admişi şi cu 6.70 pe la unele clase.
Aţi putea spune că scădea nivelul liceului. Nimic mai fals. Elevii cu medii mari s-au orientat spre alte licee însă rezultatele la olimpiade au rămas tot în curtea liceului pe care şi eu l-am absolvit.

Unde vreau să ajung? Îndată vă explic însă am scris pasajul de mai sus ca să nu mai dau loc la comentarii cretinoide de tipul celor pe care le-am primit la articolul despre bacul de anul ăsta.

Ideea e-n felul următor: Bacalaureatul pentru filologie este exponenţial mai uşor decât bacalaureatul pentru matematică-informatică. Asta e o realitate care din păcate persistă. E simplu: româna şi geografia/istoria sunt la fel pentru ambele profile, însă matematica şi fizica/chimia/informatica/biologia lipsesc cu desăvârşire din programa filologilor pentru bacalaureat. Între timp, au aflat şi absolvenţii de clasa a VIII-a de chestia asta. Căutaţi pe Google "la ce profil să dau?" sau chestii similare şi veţi vedea nenumărat sfaturi către proaspeţii aboslvenţi de clasa a VIII-a care-i îndeamnă să aleagă profilul uman din simplul motiv că-i "mai uşor, inclusiv la bac, şi o să ai timp să te şi distrezi". Prin urmare, mediile de admitere la liceu pentru profilele filologie au crescut iar cele pentru matematică-informatică au scăzut.
Aşa, şi? Vor spune unii. Ei bine, întâmplându-se asta, automat scade nivelul lucrărilor la Bacalaureat din simplul motiv că în majoritatea liceelor, la filologie nu prea se face carte. Nu e cazul să-mi sară absolvenţii de filologie în cap. În UNELE licee se face carte la toate profilele, dar de cele mai multe ori, la uman se freacă mâţu'. Iar dacă la liceul respectiv se freacă manganu' în general, la profilul uman se freacă manganu². Este o realitate extrem de uşor de verificat de către oricare dintre dumneavoastră!

Şi ce treabă are asta cu gimnaziul şi cu generaţia de mâine? Are pentru că elevii care aleg un profil doar pentru simplul fapt că "e mai uşor" fac această alegere din cauză că nu se simt siguri pe cunoştinţele lor. Din păcate, însă, spre deosebire de elevii de liceu, nu prea putem da vina pe elevi ci trebuie să ne reorientăm. Nu putem acuza nişte copii de 14 ani de lipsă de viziune sau de lipsă de seriozitate, etc. etc. Nu prea ai cum din simplul motiv că cel puţin doi ani, dacă nu chiar 3, din ciclul de 4 ani ai gimnaziului se desfăşoară într-o perioadă tulbure pentru elevul în sine. După cum bine ştim (sau ar fi bine să ştim) perioada 11-14 ani este cam cea mai dificilă. Asta e! Asta e, însă nici profesorii şi nici părinţii nu se preocupă în niciun fel de chestia asta!

Şi-acum să trecem la realităţi: Subiectele de la matematică de anul acesta de la Evaluarea naţioală (tot un fel de "capacitate" dar numai că acum nu se mai poate pica - toată lumea promovează, inclusiv dacă ia 1.00) au fost nepermis de banale. Se putea trece şi dacă ştiai doar matematică de clasa a IV-a şi puţin a V-a.
În anul în care am dat eu test naţional, au fost 5 elevi în toată România care au avut media 10! 5! Atât!
Acum, numai în judeţul Mehedinţi au fost 108 medii de 10! În total, nu mai puţin de 3298 de elevi au luat 10! Adică 1,5% dintre cei examinaţi. Aş spune în condiţii normale, într-o ţară cu un învăţământ normal, că 1,5% nu e un procent rău. E bine, e în limite normale.
Pe de altă parte, însă, având în vedere că gradul de dificultate al subiectelor a scăzut considerabil, examenul în sine şi-a cam pierdut credibilitatea.
Să luăm exemplu judeţul Vrancea care a avut o creştere de peste 1000% de elevi cu nota maximă faţă de anul 2005, când au avut doar 4 elevi cu nota maximă şi 2011 când au 41.

Problemele apar însă când privim cealaltă parte a clasamentului şi vedem cum numărul elevilor cu note sub 5 este uriaş în ciuda scăderii dificultăţii examenului: Mai mult de un sfert dintre elevi au luat note între 1.00 şi 4.99.
În judeţe precum Tulcea, Călăraşi şi Timiş, procentul chiar sare de 40%! Să nu mai zicem de Vaslui, Sibiu, Ialomiţa sau Hunedoara care sunt la rândul lor judeţe cu aproape 40% dintre elevi nepromovaţi! Prietene, 40%! Se pare că totuşi europenii aveau dreptate. Din păcate pentru noi şi din fericire pentru ei. O populaţie ticsită cu proşti e mană cerească pentru cine vrea să facă bani!
Se pare că evaluarea naţională a creat şi premizele unor tentative de suicid.

Nu vreau să fiu cinic însă nu pot să nu remarc o chestie: Mama fetiţei spune după ce fiica ei a fost salvată, cam aşa: "Am certat-o când a picat examenul și cred că din cauza asta a ajuns aici. Regret enorm!".
Mai mult decât atât, atât mama cât şi fiica au fost foarte fericite să afle că în noul sistem, nimeni nu pică, nici dacă ia 1.00! Toţi ajung la liceu că se face media cu notele din şcoală (care evident sunt mult umflate, în mai toate cazurile!).
Întrebările mele sunt următoarele:
1. Aşa de rău am ajuns cu venerarea copiilor încât să regretăm că-i certăm pentru că au picat un examen banal de uşor?!
2. Care e rolul mamei în ecuaţia asta având în vedere că dânsa habar n-avea cum se desfăşoară primul examen serios din viaţa fiicei sale?
3. De ce fiica sa merită să intre la liceu când ea habar n-avea ce examen dă şi cum se calculează media?! Merită doar pentru că a băgat Furadan şi a dat-o la ziar?!

Spuneţi-mi cinic, nesimţit, fără inimă, cum vreţi dar eu nu înţeleg de ce toată lumea trebuie să intre la liceu! Pe bune! Da' cu sapa nu dă nimeni în ţara asta?
Dar liceele unde se învaţă tâmplărie, lăcătuşerie sau meseria de ospătar, n-au şi ele nevoie de elevi? De ce trebuie să intre toţi la un liceu teoretic?
O mare prostie că s-au desfiinţat şcolile de arte şi meserii! Acelea trebuiau păstrate!
Eu întreb de ce trebuie să intre toţi la un liceu dintr-un simplu motiv: Pentru că 1 din 3 habar n-are să scrie! Dacă iei sub 5 la subiectele alea e clar că nu ştii să scrii! Cine e de vină? Din păcate toţi mai puţin elevii, din motivele pe care le-am explicat mai sus.
Dacă aţi uitat, vă recomand să revedeţi acest reportaj.
Părinţi, profesori, psihologi şi, în cazul satelor, chiar şi autorităţile locale, ar trebui să-şi caute un loc călduţ de dat cu capul pentru că o mare parte din vină apasă pe umerii lor.

Lanţul slăbiciunilor: Elevii nu prea pot (legal vorbind) să rămână repetenţi în ciclul primar. Prin urmare, aceştia ajung în clasa a V-a aproape sigur, indiferent dacă ştiu să scrie sau nu. Apoi, în gimnaziu există tendinţa de a umfla considerabil notele în multe şcoli şi tot acolo unii elevi încep să exerseze pupincurismul (eu n-am înţeles care-i plăcerea unui profesor de-a fi lins pe toate părţile de-un copil de 12 ani, în fine). După aceea, ajung la testele naţionale/examene de capacitate/evaluare naţională/cum-mama-dracu'-le-or-tot denumi unde vor promova doar prin simpla prezenţă. Vă reamintesc, în formatul acesta şi cei cu 1.00 promovează. Apoi, ajung la liceu (preferabil la filologie, că-i mai uşor). La liceu, de teama pierderii finanţării per elev, profesorii au tendinţa de-a-i promova pe toţi, indiferent dacă merită sau nu. Încet-încet ajung în clasa a XII-a (sau a XIII-a, după caz) neştiind mare lucru. Atunci, apar şi primele "atenţii" care pot fi fie sub formă de meditaţii (măcar aşa tot învaţă ceva), fie sub formă de atenţie directă. Vorba fostului meu profesor de matematică: "Se promovează fie din milă, fie din silă fie din pilă". Oricum, rareori se întâmplă ca elevi de clasa a XII-a să nu intre în Bacalaureat. Şi, dacă un profesor face aşa ceva, de regulă este după aia numit ca "al dracu'", chiar şi de către colegii săi, după cum am văzut când am vorbit despre bac (cu "b" mic, aşa!). Apoi, la Bacalaureat, se copiază şi, cum necum, se promovează. Ce iese la final: Un număr considerabil de deţinători de diplomă de Bacalaureat care au pe hârtie rezultate echivalente (sau chiar mai mari!) cu a celor care chiar au muncit în timpul şcolii. Rezultat: locuri bugetate la facultăţi ocupate de toţi neaveniţii şi nervi întinşi la maximum pentru cei cu adevăra pregătiţi (câţi mai sunt, din ce în ce mai puţini).

Ce se face în acest sens: Se lucrează la capătul lanţului, încercându-se micşorarea fenomenului de fraudare la bacalaureat. Spre surprinderea mea, anul acesta s-au eliminat şi cu sutele deodată elevi pentru copiat. Nu e rău! Însă şi aici sunt probleme: Nu toate liceele au fost supravegheate cu camere. În plus, în unele licee camera filma podeaua! Bonus, camerele erau de performanţă slabă ceea ce-nseamnă că cel puţin un rând de bănci nu era nici pe departe acoperit.
Este ceva! E un pas minuscul (aş spune chiar microscopic) înainte. Dar e totuşi un pas înainte.
Pe de altă parte, însă, dacă chiar s-ar vrea revigorarea sistemului ăsta, ar trebui să se înceapă tot de la gimnaziu şi nu de la Bacalaureat.

Un licean supărat zice cu frustrare că anul ăsta bacul chiar s-a dat pe bune.

V-o spun cu toată sinceritatea că nu mă aşteptam ca Funeriu să se ţină de cuvânt.
Şi totuşi, ce facem cu gimnaziul?! O strategie pe termen mediu nu are ministerul ăsta.
Degeaba stai cu paru' să nu copieze elevii dacă de multe ori oricum nu-i pregăteşti încât să fie în stare să treacă examenele şi fără să copieze!

Mai mult, judecata mea (şi a multora din mediul urban) e înceţoşată de faptul că am învăţat în licee în care aşa ceva nu exista.

În altă ordine de idei, într-o ţară în care dacă nu eşti bun te ejaculează, nu poţi avea pretenţii prea mari.

Vă salut cu respect.

2 comentarii:

  1. Acum, numai în judeţul Mehedinţi au fost 108 medii de 10! În total, nu mai puţin de 3298 de elevi au luat 10! Adică 1,5% dintre cei examinaţi. Aş spune în condiţii normale, într-o ţară cu un învăţământ normal, că 1,5% nu e un procent rău. E bine, e în limite normale.
    La fel e si prin US. Bula "creditelor de student" a modificat modul in care sunt notati elevii astfel incat tot mai multi tineri sa faca facultate (pentru ca statul "stimuleaza" absolvirea unui colegiu)
    http://www.youtube.com/watch?v=VpZtX32sKVE

    RăspundețiȘtergere
  2. Ar trebui adăugată aici şi lipsa totală (sau aproape totală) de interes a majorităţii faţă de bac şi faţă de propriul viitor. Cunosc destui elevi ce tocmai dau examenul, au timp liber din belşug însă nu s-ar pregăti pentru el nici să-i împuşti.
    Nasol este (după cum ai spus şi tu mai sus) de cei care muncesc cu adevărat, care pot greşi din neatenţie sau fiind deranjaţi de ceilalţi, luând astfel note mai mici decât ar merita.

    RăspundețiȘtergere

Ai reflectat în plus la cele de mai sus? Spune-ne şi nouă!

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails