luni, 27 iunie 2011

Închisoarea căsătoriei

Atât cei deja căsătoriţi, cât şi cei care plănuiesc o căsătorie vor avea la dispoziţie, de la 1 octombrie, mai multe variante de alegere a viitorului financiar, comun sau separat

Odată cu intrarea în vi­goare a noului Cod Civil, soţii sau viitorii soţi vor avea la dispoziţie 3 va­rian­te de regim matrimonial: co­m
u­nitatea legală, separaţia de bu­nuri sau comunitatea convenţio­nală. Însă convenţiile cu privire la bu­nuri vor putea fi modificate ori­când.
Soţul nevinovat, care suferă un prejudiciu moral prin desface­rea căsătoriei, va putea cere so­ţului vinovat să îl despăgu­bească. Pe lân­­gă aceasta, în anumite con­diţii, poa­te să-i mai ceară vinova­tului şi o pres­taţie compensatorie, con­stând în sume globale sau o rentă pe via­ţă. Inclusiv logodnicul nevinovat are dreptul la despă­gubiri.
Noul cod civil are o viziune complet diferită faţă de cel ante­rior în ceea ce priveşte regimul bu­­nurilor dobândite de soţi în tim­­­pul căsătoriei. Acest regim se alege de către soţi, însă nu rămâne bătut în cuie, ci se poate schimba oricând şi ori de câte ori doresc.
Alegerea unui alt regim matrimonial decât cel al comunităţii le­gale (care era şi până acum) se face prin încheierea unei convenţii ma­trimoniale în faţa notarului. A­ceas­tă convenţie se poate în­cheia a­tât îna­inte, cât şi în timpul căsătoriei.

Modificarea regimului matrimonial
Soţii pot să înlocuiască re­gi­mul ma­trimonial existent cu un alt re­gim matrimonial ori să îl modifice. De ase­menea, atunci când celălalt soţ înche­ie acte ca­re pun în pericol interesele pa­trimoniale ale familiei, modificarea regimului poate avea loc pe cale judiciară.
Modificarea convenţională poa­te avea loc după cel puţin un an de la în­cheierea căsăto­ri­ei. Schim­barea regimului ma­trimonial nu poate fi o portiţă pentru a scăpa de creditori. Da­că există creditorii prejudiciaţi prin schimbarea sau lichidarea re­gi­mului matrimonial, aceş­tia pot formula acţiunea revocatorie în termen de un an de la data la care au fost îndeplinite formali­tă­ţile de publicitate sau, după caz, de când au luat cu­noştinţă mai înainte de aceste îm­prejurări pe altă cale.
Separaţia de bunuri poate fi pronunţată de instanţă la cere­rea unuia dintre soţi, atunci când celălalt soţ în­cheie acte ca­re pun în pericol in­te­re­sele pa­trimoniale ale familiei. Sepa­raţia de bunuri pronunţată de către instanţă face ca regimul matrimonial anterior să înce­te­ze, iar so­ţi­lor li se a­plică regi­mul separaţiei de bunuri. Cre­ditorii soţilor nu pot cere sepa­ra­ţia de bunuri, dar pot interveni în cauză.
Partajul În timpul căsătoriei
În actualul cod civil, partajul în tim­pul căsătoriei nu este ad­misibil de­cât pentru motive te­meinice. Le­gea nu specifică în ce constau aceste mo­ti­ve, astfel în­cât asemenea partaje erau po­sibi­le în foarte puţine si­tuaţii, cum ar fi cazul separaţiei în fapt, când unul din soţi în­tre­ţi­ne re­la­ţii de concubinaj şi deţi­ne o par­te din bunurile c­omu­ne.
Potrivit noului cod civil, partajul în timpul regimului comunităţii de bu­nuri e posibil oricând, fără a trebui motivat. Bunurile comune pot fi împăr­ţite, în tot sau în parte, prin act încheiat în formă autentică no­taria­lă, în caz de bună învoială, ori pe ca­le ju­decă­to­rească, în caz de neîn­ţe­le­ge­re. Partajul poate fi total sau doar cu pri­vire la anumite lu­cruri. Bunu­rile atri­buite fiecărui soţ prin partaj devin bunuri proprii, iar bunu­rile neîmpăr­ţite rămân bunuri comune.

Despăgubiri pentru soţul nevinovat
Articolul 388 din noul cod civil pre­vede dreptul soţului ne­vinovat la des­păgubiri de la cel vinovat. „Soţul ne­vinovat, care suferă un prejudiciu prin desfa­cerea căsătoriei, poate cere soţu­lui vinovat să îl despăgu­bească”. Legea nu face distincţie dacă este vor­­­ba de un prejudiciu ma­te­rial sau mo­ral, astfel încât se a­plică în am­be­le si­tua­ţii. Deci da­că unul dintre soţi a fost „în­cornorat” de celălalt se chea­­mă că a suferit un prejudiciu mo­ral şi legea îi dă dreptul la despă­gubiri. Prejudiciile mo­ra­le pot lua naştere şi din insul­te sau orice altceva.

Prestaţii compensatorii pentru soţul nevinovat
Distinct de dreptul la despă­gu­biri, noul cod civil mai preve-de şi dreptul la prestaţia compensatorie. Deci, soţul nevinovat poate obţine de la cel vinovat atât despăgubiri, cât şi prestaţii compensatorii.
În cazul în care divorţul se pronun­ţă din culpa exclusivă a soţului pâ­rât, soţul reclamant poa­te beneficia de o pre­staţie ca­re să compen­se­ze, a­tât cât este po­sibil, un dezechilibru sem­ni­fi­cativ pe care divorţul l-ar de­ter­­mina în condiţiile de viaţă ale celui care o solicită. Prestaţia com­pensatorie se poate acorda însă nu­mai în ca­zul în care că­sătoria a durat cel puţin 20 de ani.
La stabilirea prestaţiei com­pen­sa­torii se ţine seama atât de resursele soţului care o solicită, cât şi de mij­loacele celuilalt soţ din momentul di­vorţului, de efectele pe care le are sau le va avea lichidarea regimului ma­trimonial, precum şi de orice alte împrejurări previzibile de natură să le modifice, cum ar fi vârsta şi starea de sănătate a soţilor, contribuţia la creş­terea copiilor minori pe care a a­vut-o şi urmează să o aibă fiecare soţ, pregă­tirea profesională, posibi­li­tatea de a desfăşura o activitate producă­toa­re de venituri şi altele asemenea.
Prestaţia compensatorie poate fi stabilită în bani, sub forma unei su­me globale sau a unei rente viagere, ori în natu­ră, sub forma uzufructului asu­pra unor bunuri mobile sau imo­bile care aparţin debitorului. Renta poate fi stabilită într-o cotă pro­centuală din venitul debitorului sau într-o sumă de bani determinată.
Renta şi uzufructul se pot constitui pe toată durata vieţii celui care solicită prestaţia compensatorie sau pentru o perioa­dă mai scurtă, care se stabileşte prin hotărârea de divorţ.
Mai mult, instanţa, la cere­rea so­ţu­lui creditor, îl poate obliga pe soţul debitor să constituie o garanţie reală sau să dea cauţiune pentru a asigura executarea rentei.

Despăgubiri şi pentru logodnici
Nici în cazul logodnei, par­tea vi­no­vată nu scapă de des­pă­gubiri. No­ul cod civil spune expres la art 269 că „Partea care rupe logodna în mod abuziv poate fi obligată la despă­gu­biri pentru cheltuielile făcute sau contractate în vederea căsători­ei, în măsura în care au fost po­trivite cu împreju­ră­rile, precum şi pentru orice alte preju­dicii cauzate”.
Nu merge nici să încerci să-l pro­voci pe celălalt să rupă lo-god­na pentru a scăpa de despă­gubiri pentru că, la alin. 2, legea spune că „Par­tea care, în mod culpabil, l-a determinat pe ce­lălalt să rupă logodna poate fi obli­gată la despăgubiri”.
În definiţia codului civil, „Logod­na este promisiunea re­ciprocă de a în­cheia căsătoria. În­cheierea logodnei nu este su­pu­să niciunei formalităţi şi poate fi dovedită cu orice mijloc de pro­bă”. Cu alte cuvinte, este vor­ba de orice concubinaj.


Alte găselniţe cu privire la relaţiile dintre soţi
- Dreptul de a fi informat cu privire la veniturile şi datoriile soţului: Indiferent de regimul matrimonial ales, fiecare soţ poate să îi ceară celuilalt să îl informeze cu privire la bunurile, veniturile şi datoriile sale. În caz de refuz nejustificat, se poate adresa instanţei de tutelă. Instanţa poate să îl oblige pe soţul celui care a sesizat-o sau pe orice terţ să furnizeze informaţiile cerute şi să depună probele necesare în acest sens. Atunci când informaţiile solicitate de un soţ pot fi obţinute, potrivit legii, numai la ce­rerea celuilalt soţ, refuzul acestuia de a le solicita naşte prezumţia relativă că susţine­rile soţului reclamant sunt adevărate.
- Actele de dispoziţie care pun în pericol grav interesele familiei: Aceste acte se referă la actele prin care un bun este transferat dintr-un patrimoniu în altul. De exemplu, înstrăinarea unor bunuri, prin vânza­re sau donaţie. Indiferent de regimul matrimonial ales, legea spune că dacă unul dintre soţi încheie acte juridice prin care pune în pericol grav interesele familiei, celălalt soţ poate cere instanţei ca, pentru o durată determinată, dreptul de a dispune de anumite bunuri să poată fi exercitat numai cu consimţământul său expres. Dacă totuşi în­străinează un bun fără consimţământul so­ţului, actul e lovit de nulitate. Totuşi, este con­siderată o măsură excepţională şi durata acesteia nu poate depăşi în total 2 ani.
- Dreptul la compensaţie pentru ajutor profesional dat soţului: Soţul care a participat efectiv la activitatea profesională a celuilalt soţ poate obţine o compensaţie, în măsura îmbogăţirii acestuia din urmă, dacă participarea sa a depăşit limitele obligaţiei de sprijin material şi ale obligaţiei de a contribui la cheltuielile căsătoriei.
- Clauza de preciput: Prin convenţie ma­trimonială se poate stipula ca soţul su­pra­vieţuitor să preia fără plată, înainte de par­tajul moştenirii, unul sau mai multe din­tre bunurile comune, deţinute în de­văl­măşie sau în coproprietate. Clauza de preciput poate fi stipulată în beneficiul fiecă­ruia dintre soţi.
- Publicitatea convenţiei matrimoniale: Pentru a se evita fraudarea creditorilor prin transferul bunurilor în proprietatea so­ţului fără datorii, de exemplu, noul cod civil instituie reguli dure de publicitate a con­venţiilor matrimoniale. Acestea se în­scriu în Registrul naţional notarial al regi­murilor matrimoniale, organizat potrivit le­gii.
Ţinând seama de natura bunurilor, convenţiile matrimoniale se vor nota şi în car­tea funciară, se vor înscrie în registrul co­mer­ţului, precum şi în alte registre de pu­blicitate prevăzute de lege. Mai mult decât atât, orice persoană, fără a fi ţinută să justifice vreun interes, poate cerceta registrul notarial al regimurilor matrimoniale şi poate solicita, în condiţiile legii, eliberarea de extrase certificate.

Regimul comunităţii legale
Acesta este regimul care există acum şi care va rămâne valabil şi du­pă intrarea în vigoare a noului cod civil, dacă soţii nu se hotărăsc cu pri­vire la alt regim. Bunurile dobândi­te în timpul regimului comunităţii le­ga­le de oricare dintre soţi sunt bu­nuri comune în devălmăşie ale soţ­i­lor. Deci, în principiu, în caz de di­vorţ, acestea se împart în mod egal, indiferent cine a câştigat banii cu care au fost plătite.
Noul cod civil aduce însă nişte lă­muriri în privinţa unor aspecte ne­clare până acum şi anume soarta bu­nurilor comune ce fac obiectul unui aport la societăţi, asociaţii sau fun­daţii. Sub sancţiunea nulităţii, niciu­nul dintre soţi nu poate singur, fără consimţământul scris al celui­lalt soţ, să dispună de bunurile comune ca aport la o societate sau pentru do­bân­direa de părţi sociale ori, după caz, de acţiuni. În cazul societăţilor co­merciale ale căror acţiuni sunt tran­zacţionate pe o piaţă reglemen­ta­tă, soţul care nu şi-a dat consim­ţă­mântul scris la întrebuinţarea bu­nu­rilor comune nu poate pretinde de­cât daune-interese de la celălalt soţ, fără a fi afectate drepturile dobândi­te de terţi. În acest caz, calitatea de a­sociat este recu­nos­cută soţului care a aportat bunul comun, dar părţile so­ciale sau acţiu­ni­le sunt bunuri co­mu­ne. Soţul asociat exercită singur drepturile ce de­­curg din această calitate şi poate realiza singur transferul părţilor sociale ori, după caz, al acţiunilor deţinute.
Calitatea de asociat poate fi re­cu­noscută însă şi celuilalt soţ, dacă acesta şi-a exprimat voinţa în acest sens. În acest caz, fiecare dintre soţi are calitatea de asociat pentru păr­ţi­le sociale sau acţiunile atribuite în schimbul a jumătate din va­loarea bu­nului, dacă, prin convenţie, soţii nu au stipulat alte cote-părţi. Părţile sociale sau acţiunile ce revin fie­că­ruia dintre soţi sunt bunuri proprii.


Regimul separaţiei de bunuri
Dacă aleg acest regim, fiecare din­tre soţi este proprietar ex­clusiv al bunurilor dobândite în nu­me propriu după în­cheierea căsă­to­riei. Însă bunurile dobândite îm­preu­nă de soţi aparţin a­cestora în pro­prietate comună pe cote-părţi, în con­diţiile legii.
Niciunul dintre soţi nu poate fi ţi­nut de obligaţiile născute din acte săvârşite de celălalt soţ. Cu toate a­ces­tea, soţii răspund solidar pentru obligaţiile asumate de oricare dintre ei pentru acoperirea cheltuielilor o­bişnuite ale căsătoriei şi a celor le­ga­te de creşterea şi educarea copiilor.
Dacă unul dintre soţi încheie singur un act prin care dobân­deş­te un bun, folosindu-se, în tot sau în parte, de bunuri apar­ţinând celuilalt soţ, acesta din urmă poate alege, în proporţia bunurilor proprii folosite fără acordul său, între a reclama pentru sine proprietatea bunului achiziţio­nat şi a pretinde daune-interese de la soţul dobânditor. Proprietatea nu poate fi însă reclamată decât înainte ca soţul dobânditor să dispună de bunul dobândit, cu excepţia cazului în care terţul dobânditor a cunoscut că bu­nul a fost achiziţionat de către soţul vânzător prin valorificarea bunurilor celuilalt soţ.
Prin convenţie matrimonială, păr­ţile pot stipula clauze privind li­­chidarea acestui regim în funcţie de masa de bunuri achizi­-ţi­o­nate de fie­care dintre soţi în timpul căsătoriei, în baza căreia se va calcula creanţa de participare. Dacă părţile nu au convenit altfel, creanţa de participare reprezintă jumătate din dife­ren­ţa valorică dintre cele două mase de achiziţii nete şi va fi datorată de către soţul a cărui masă de achiziţii nete este mai mare, putând fi plătită în bani sau în natură.

Regimul comunităţii convenţionale
Regimul comunităţii convenţio­na­le se aplică atunci când se derogă, prin convenţie matrimonială, de la dispoziţiile privind regimul comunităţii legale. În cazul în care se adoptă comu­ni­tatea convenţională, convenţia ma­trimo­nială se poate referi la unul sau mai multe dintre următoarele aspecte: 4 includerea în comunitate, în tot ori în parte, a bunurilor dobân­di­te sau a datoriilor proprii născute îna­inte ori după încheierea căsătoriei 4 restrângerea comunităţii la bunurile sau datoriile anume de­terminate în convenţia matrimonială, indiferent dacă sunt do­bândite ori, după caz, născute înainte sau în timpul căsă­to­riei 4 obligativitatea acordului ambi­lor soţi pentru înche­ie­rea anumitor acte de administrare; în acest caz, da­c­ă unul dintre soţi se află în im­po­sibilitate de a-şi exprima voinţa sau se opune în mod abuziv, celălalt soţ poate să în­che­ie singur actul, în­să numai cu încuviinţarea prealabilă a instanţei de tutelă 4 includerea clauzei de preci­put; executarea clauzei de preciput se face în natură sau, dacă acest lu­cru nu e posibil, prin echivalent, din valoarea ac­tivului net al comunităţii 4 modalităţi privind lichidarea comunităţii convenţionale.

Sursa: Săptămâna Financiară

P.S.: Voi comenta zilele acestea pe larg. Deocamdată sunt curios de nişte păreri mai raţionale căci comentariile de pe site-urile de ştiri mă dezgustă într-o proporţie mare de tot.

Un comentariu:

  1. N-am avut rabdare sa ciesc tot, dar, daca e asa, mi se par niste aberatii cu ciucuri, dracu' s-o mai casatori ... pentru ce? Ca sa te judeci apoi o viata?

    RăspundețiȘtergere

Ai reflectat în plus la cele de mai sus? Spune-ne şi nouă!

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails