sâmbătă, 25 iunie 2011

Limba română corectă politic

Ideea din spatele acestui articol nu este nici pe departe nouă. N-am descoperit eu apa caldă şi faptul că limba română (ca de altfel orice limbă) este aidoma unui organism viu într-o continuă schimbare. Unii aleg să spună acestei schimbări evoluţie, alţii involuţie iar scepticii de-alde mine rămân doar la termenul de schimbare. Dacă a fost în bine sau în rău timpul va decide.
Recent am citit trei cărţi (pentru că da, mie nu-mi ajunge o singură carte toată viaţa pentru toate întrebările). Una dintre ele era editată în 2009 iar celelalte două la mijlocul anilor '90. N-are importanţă prea mare titlul cărţilor şi autorul lor (oricum erau toate trei traduceri). Importanţă are însă faptul că limbajul folosit era extrem de asemănător în cele două editate în anii '90 şi destul de diferit faţă de cea editată în 2009 deşi tema era apropiată.
Practic de 10 ani încoa' au intrat în limbă la grămadă termeni care numesc o stare de fapt care avea deja denumire în limba română dar care o face să pară mai puţin intensă. Fenomenul e manifestat în special la noţiunile ce definesc aspecte negative ale vieţii.
În continuare voi da o serie de exemple şi apoi voi încerca să scot ceva semi-inteligent. Dacă-mi iese bine, dacă nu, măcar rămânem cu exemplele.

Handicapaţii. Oooo! Ce-ai bă? Eşti tâmpit? Cum să le spui handicapaţi?! Nu! Acum se cheamă persoane cu dizabilităţi. Ştiaţi că Microsoft Word XP versiunea în limba română nici nu recunoaşte cuvântul dizabilităţi şi că subliniază cu verde (adică expresie incorectă) expresia "persoană cu dizabilităţi"? Testaţi voi înşivă şi-o să vedeţi! Există asistenţă socială pentru handicapaţi încă de pe vremea lui Ceauşescu şi, până la celebra lege 448/2006, eligibili pentru această formă de asistenţă erau handicapaţii. Şi, peste tot, în toate legile, atât cele date de MAN cât şi ulterior de Parlamentul României, aceştia erau numiţi handicapaţi. Şi, atâtea zeci de ani n-a avut nimeni nicio problemă cu chestia asta. Ba încă şi-n prezent la ţară oamenii tot handicapaţi îşi numesc rudele din familie care suferă de unele afecţiuni, fie ele congenitale (din născare, adică), fie ele dobândite.
Mai mult, exisăt posibilitatea să fii chiar apostrofat dacă spui despre un olog că e handicapat. Au! Am zis olog? Oh dar vai! Acum nu mai avem ologi. Nu! Avem persoane cu dizabilităţi de deplasare, sau cu dizabilităţi locomotorii. Nici măcar compromisul handicap locomotor nu mai este apreciat!
Nu mai vorbim de orbi! Pardon, nu orbi ci nevăzători. Deşi e interesant că există în România vreo câteva sute de persoane încadrate ca "nevăzători" care totuşi au carnet de conducere şi conduc regulat şi chiar foarte bine!

În prezent nu mai vorbim de nebuni. Cum să-i zici nebunului că e nebun sau să-i spui cuiva că o rudă de-a sa e nebună sau retardată mintal? Nu! Nu-i frumos. Aşa că acum zicem persoană care suferă de o afecţiune de natură psihiatrică sau derivaţii de-acest gen. Până şi bătrânul Spital de Nebuni "Socola" s-a transformat în Spitalul Clinic de Psihiatrie "Socola" şi are chiar şi o sărbătoare a instituţiei în care scoate nebunii la zâmbit frumos pentru cameră. Desigur, nu o să se mai spună niciodată "scos nebunii la zâmbit frumos pentru cameră" ci ilustrarea rezultatelor terapiei ocupaţionale pe o serie de pacienţi instituţionalizaţi de-ai noştri.
Nu mai "punem nebunii la muncă" ci includem persoane cu deficienţe psihiatrice în programe de terapie ocupaţională.

Nu o mai avem pe "tanti Dana de la Personal" ci doamna Dana Popescu, referent resurse umane în cadrul departamentului de HR.
Nu mai avem "planul cincinal" ci strategia de promovare şi profit pe termen mediu. Nu mai "atingem/depăşim planul de producţie" ci ne facem targhetul.
Nu se mai dă "bacul oral la română" ci proba de competenţe lingvistice la limba şi literatura română.
În prezent nu mai spunem ce-avem de spus în ceea ce priveşte o activitate ci dăm feedback.
Nu mai dăm oameni afară spunându-le "eşti un incompetent şi mi s-a acrit de tine, pa!" ci le spunem că având în vedere o serie de performanţe mai puţin reuşite, va trebui să ne despărţim însă sunt convins(ă) că abilităţile tale îţi vor fi extrem de utile în altă parte.
Nu mai zicem "şatre" ci grupuri de cetăţeni nomazi de etnie rromă. Nu mai zicem ţigani ci populaţia de etnie rromă.

În România nu mai avem copii proşti în şcoli. Nu! Avem copii cu deficienţe de învăţare.
Militarii români care se-ntorc în viaţă din războiul altora şi mai apoi se sinucid sau comit crime nu "au luat-o razna după ororile văzute în teatrul de război" ci sufereau de un şoc post-traumatic.
În clasele primare, în 2011, mai peste tot toţi copiii au primit coroniţe şi astfel n-am mai avut un "cel mai bun din clasă" şi un "cel mai slab din clasă" ci elevul cu rezultatele cele mai ultragigadeosebite şi ultimul dar nu cel din urmă premiant. În clasa în care am fost eu s-au acordat două premii I, două premii II, trei premii III şi 4 menţiuni. Şi aşa mi se părea cam mult. Dar dă-o-n mă-sa de treabă, chiar tuturor?!

Aţi observat că nu prea se mai moare în România? Pe bune! Toţi trec în nefiinţă, trec în lumea drepţilor, i-a vrut zeul iudeo-creştin mai repede la el, a căzut o stea, s-a stins o stea, toţi se sting din viaţă, flacăra sufletului li s-a stins, etc. etc. Serios acum! Da' de murit, îngropat şi putrezit nu mai moare nimeni? Trecem peste dezbaterea privind viaţa inexistentă de apoi, dar chiar nu mai moare nimeni?

N-am mai auzit de mult timp, nici măcar la ştirile de la ora 5, că un nebun, de beat mort ce era, a pus mâna pe topor şi şi-a tranşat familia. Nu! Ci doar că un cetăţean, aflat în avansată stare de ebrietate, a comis un multiplu asasinat, aplicând multiple lovituri cu un obiect contondent[nici măcar nu-i mai zice pe nume - topor], ca urmare a unei vechi dispute familiale.

Nu mai putem spune despre cineva că este un "habotnic cretin cu ochelari de cal şi încăpăţânat" ci că este o persoană cu idei preconcepute şi cu o viziune mai puţin largă asupra aspectelor din discuţie. Nici măcar să spunem că are o viziune îngustă nu e bine!
Deşi ţara este în prag de război civil (o să discutăm pe larg şi asta) nu avem lucruri naşpa, de-ampulea, aiurea, stupide, cretine, oribile prin ţară ci doar aspecte mai puţin pozitive sau nu tocmai democratice.
Nu am voie să spun găozar, pârţar sau poponar ci doar homosexual sau persoană cu orientare sexuală gay. Nu mă înţelegeţi greşit. În mare parte sunt de acord cu pretenţiile comunităţilor LGBT deşi sunt heterosexual şi nu-mi stă în caracter să discriminez în funcţie de gaura în care se scarpină individul din faţa mea. Pe de altă parte, e ok ca preşedintele meu (nu l-am votat dar e din păcate şi preşedintele meu) să spună găozar, dar eu nu am voie pentru că nu e frumos. Îmi vine să mă dau cu capul de pereţi când o aud p'asta cu "nu e frumos". Cine zice? Statul? m.U.E.? (marea Uniune Europeană, desigur)
Nu am voie să spun "sidos" ci doar persoană infectată cu virusul HIV. Din nou, aceiaşi chestie: Am prieteni care sunt seropozitivi. Pe de altă parte, cunosc cel puţin 10 indivizi pe care eu i-aş eutanasia cu mâna mea pentru iresponsabilitate şi pentru că sunt o ruşine pentru rasa umană (o să povestesc pe larg cândva). Ei, cel puţin ălora 10 eu aş vrea să le pot zice sidoşi!

Aţi observat că nimic nu mai pute în România, mai ales la oraş? Acum totul are un miros neplăcut sau influenţează negativ analizatorul olfactiv. Acum nu mai pute! Am auzit numai în ultimele 3 zile vreo 4 replici de genul "vai, ce fel miroase". Eu răspundeam: "da, pute a balegă" şi mi s-a răspuns aproape invariabil cu " da, miroase cam neplăcut". Zi-i frăţică pe româneşte că pute sau duhneşte a balegă!
Aţi observat că la ştirile despre explozii în casele oamenilor nimeni nu mai are reşouri? Acum toate exploziile sunt cauzate de o defecţiune la instalaţia electrică improvizată de încălzire. Sună aproape ca aia cu "o extorsiune a unui degajament...". Pe bune! E şi mult mai lung şi total neclar!

Nu ştiu dacă ştiţi dar în România există deja, finanţate de stat, clase pentru retardaţi în interiorul şcolilor publice. Şi nu mă refer aici la clasele pentru copiii ce suferă de retard mintal*. Ci la clase concepute, chipurile, pentru a asigura o învăţătură mai adaptată nevoilor copilului din clasele primare.
Apropo de copii cu retard mintal. Nu le zicem retardaţi (deşi asta sunt). Le zicem copii cu nevoi speciale.
Pe scurt, revenind la SbS, sunt clase de trepanare generală cu denumire pompoasă. Se numesc clase primare de învăţământ Step-by-step(SbS). Sunt clase cu materia concepută ca pentru americani. Nu mai vine tovarăşu' învăţător să-ţi spună şi ţie şi mă-tii că sunteţi nişte cretini că a ajuns copilul la 10 ani şi încă nu ştie să scrie. Dimpotrivă, chiar e de dorit asta la Step-by-Step. Eu am crezut că e un caz izolat cazul pe care-l ştiam eu din Bârlad de la clasa de step-by-step unde erau doi elevi (doi ştiam eu, cine ştie, poate erau mai mulţi) care erau în clasa a IV-a şi abia scriau, cu viteza melcului şi habar n-aveau probleme simple de mişcare sau o ecuaţie simplă de gradul I cu împărţire exactă. Chestiile astea noi le mâncam pe pâine în clasa a IV-a (am şi manualul de atunci ca dovadă).
Mai mult, o fostă colegă de gimnaziu, mutată în Canada mi-a povestit o chestie pe care o intuiam dar nu credeam că lucrurile stau aşa de rău. I-a dat vărului ei, elev în clasa a VIII-a în Canada, o problemă care reprezenta o banalitate în clasa a VI-a în România. Răspunsul vărului ei: "Stai s-o-ntreb pe soră-mea [care se pregătea pentru bacalaureatul canadian] că noi n-am ajuns nici pe departe până acolo. Era o problemă banală de geometrie în plan!
De ce-am povestit asta? Pentru că în România "nu e frumos" să spui că învăţământul SbS creează semi-analfabeţi! O, nu! Eşti nebun? Cum să spui asta? Sunt inspectori care şi-au dat odraslele la forma asta de învăţământ, deci e de încredere. În realitate şi-au dat copiii acolo ca să fie trendy cu ultimele găselniţe, dar asta-i altă poveste. În România nu se cheamă că eşti la învăţământ pentru retardaţi semi-analfabeţi ci că urmezi o formă de învăţământ modernă şi alternativă care cultivă relaţionările dintre copii.

Aş putea continua mult şi bine cu exemplele dar mă opresc aici cu speranţa că s-a-nţeles la ce mă refer. De ce mă iau de subiectul ăsta? Păi, e destul de simplu.
Promovarea acestui limbaj de lemn aduce după sine promovarea mentalităţii de negare a realităţii sau măcar de slăbire a percepţiei asupra ei.
Acest limbaj, care spune în mai multe cuvinte o noţiune sau o stare pentru care există deja un cuvânt în limba română, duce la o pozitivizare forţată.
N-aş avea nimic împotrivă dacă pozitivizarea lucrurilor ar fi şi în fapt şi nu doar în formă. Titu Maiorescu a zis-o acum peste 150 de ani dar noi pur şi simplu nu vrem să învăţăm.
Credeţi că handicapaţii, orbii şi ologii se simt mai bine sau sunt ajutaţi în vreun fel pentru că li se spune persoane cu dizabilităţi, nevăzători şi respectiv persoane cu dizabilităţi de deplasare? Simpla schimbare a numelor nu cred că le ieftineşte costul medicamentelor sau le vindecă afecţiunile!
Sau credeţi că membrii comunităţilor LGBT s-ar supăra aşa de tare că unii le spun găozari, poponari sau altcumva dacă societatea le-ar acorda drepturile cetăţeneşti fireşti? Eu cred că i-ar durea fix în trei litere.
Credeţi că retardaţii mintal se simt mai bine sau percep altfel dacă le spunem persoane cu nevoi speciale? Nu de alta dar expresia "cu nevoi speciale" trivializează aprecierea "Eşti o persoană specială!". Nu-i mai poţi spune cuiva acum că este "special" pentru că s-ar putea s-o perceapă ca o analogie între persoana lui şi un retardat mintal! Ah... sau aia-i ok, nu?

Realitatea este una singură pentru toţi. Deformând-o cu un limbaj de lemn şi cretinoid n-o vom schimba. Făcându-te că nu există o problemă sau deviindu-ţi atenţia măcar parţial de la ea, n-o va face să dispară!

Vă salut cu respect.

4 comentarii:

  1. pai problema asta e peste tot in tarile "civilizate", unde politicienii vorbesc ca sa ocoleasca problemele si in loc sa faca ceva sa rezolve ceva concret schimba denumirea problemei... de fapt de asta suferim cu totii... eufemisme si ascunderea gunoiului cu presul ...avea si Carlin un show care spunea fix aceleasi lucruri, revin cand gasesc fragmentul...

    RăspundețiȘtergere
  2. la toate eufemismele si oximoroanele din ultima vreme si toti termenii cosmetizati sa para ca arati ca-ti pasa fara sa faci de fapt nimic se mai adauga diminutivarea, problema veche care se agraveaza de la o zi la alta; in timpul sarcinii cand o luase glanda pe coclauri si luasem in greutate aproape 40 Kg, cumva cred, medicii si toti din jur ca sa imi arate compatimirea sau compasiunea imi ziceau "graviduta" :))... sa nu mai vorbim de cei care vin sa plateasca facturita si iau bonuletul, etc :)) de parca asta face rata la banca sau ce mai e acolo mai mica decat e :)) unii au ajuns pana intr-acolo incat i-ar da politicianului x o muita... nici macar o muie zdravana si sanatoasa nu mai avem de oferit?

    si da, sunt de acord, cacatul pute, floarea miroase :) cu nuanta ironica " cacat in padure de brad" cand se da unul cu parfum peste traspiratie...

    RăspundețiȘtergere
  3. @BlindGirl

    Ai probleme cu diminutivașele? Nu-i nimic, am eu leacul. Uite un mesaj pe care l-am scris mai demult, pentru că am mai întâlnit oameni cu această afecțiune.

    „De ce te sâcâie diminutivele? Poftim o ceșcuță de pisicuță, poate te vindecă. http://i.imgur.com/b7CXe.jpg ^_^ Sau poate două că pare grav. http://i.imgur.com/fZw9q.jpg Dacă nici asta nu merge trebuie un castronel întreguț de pisicuțe: http://i.imgur.com/a5tml.jpg .“

    Și uite ce să asculți: http://www.youtube.com/watch?v=c5G5bD2Do-k

    RăspundețiȘtergere
  4. Nu numai limba romana, toti o au.
    Incepand cu americanii si George Carlin a facut caz pe tema asta intr-unul din show-urile lui.
    De la "shell shock" in primul razboi mondial, s-a ajuns la "post traumatic stress dissorder" la razboiul din Vietnam. Bleah!

    Eu am premii sau mentiuni pana in a-8a. Apoi cateva diplome de la olimpiade in liceu. Media nefiind grozava evident ca n-am primit nici un premiu sau mentiue. Insa nu m-a deranjat. Atata mi-a iesit media, asta e. Sa-mi dea mie careva diploma pentru ce? Ca am reusit sa trec clasa? Serios ne ducem rau de rapa daca am ajuns in asemenea stadiu. Prin diplome date tutror, nivelezi, faci ce a facut comunismul dar la modul pasnic, cu zambetul pe buze si cu sufletul impacat ca cel care a luat premiul 1 e pus pe picior de egalitate cu ultimul idiot. Cultura si invatamanul n-au avut succes in comunism, tocmai din cauza acestui buldozer si limitarilor impuse de el. Si acuma ne dorim aceste limitari de bunavoie?!

    RăspundețiȘtergere

Ai reflectat în plus la cele de mai sus? Spune-ne şi nouă!

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails