joi, 21 iulie 2011

Părinţii sunt ipocriţi - Studiu

Aşa cum am "ameninţat", vin astăzi cu primul studiu făcut integral de mine.
Voi încerca să introduc tot în acest articol şi comentariile şi interpretările astfel că vom împărţi articolul în două mari capitole: studiul şi cifrele seci şi interpretări.
Cu toate acestea, am făcut studiul strict pentru a avea la ce mă raporta în viitorul apropiat când voi mai emite judecăţi în ceea ce priveşte educaţia din România (nu neapărat sistemul educaţional). Studiul nu are valoare statistică prea mare şi nu am pretenţia că sunt vreo autoritate în domeniu. Înainte de a citi totuşi acest articol, vă recomand o (re)citire a articolului despre ETEOM.
Sunteţi pregătiţi? Să-i dăm drumul!

Capitolul 1: Studiul

1.1. Metodologie şi date preliminare

Studiul a fost realizat în perioada martie-mai 2011 pe un eşantion de 572 de persoane. Datele au fost culese atât prin telefon, on-line dar şi prin intermediul unor chestionare scrise distribuite în şcoli la clasele a VII-a şi a VIII-a. De altfel, criteriul principal de selecţie a fost ca respondentul să aibă în îngrijire cel puţin un copil minor din segmentul de vârstă 13-15 ani.
Întrebările au fost mixte, atât sistem grilă cât şi deschise (întrebat "De ce?" după fiecare întrebare).
S-au avut în vedere părinţi ai căror copii se află în mai multe tipuri de şcoli şi nu doar părinţi ai căror copii studiază la şcoli aşa-zis "bune" sau aşa-zise "de cartier".
Respondenţii se încadrează în intervalul de vârstă 33 de ani - 52 de ani şi au fost în proporţie de 64% mămici, 28% tătici, în timp ce 8% dintre respondenţi au refuzat să-şi declare sexul.
În ciuda faptului că au fost alese şi şcoli unde sunt extrem de mulţi elevi de etnie rromă, 100% dintre repondenţi şi-au declarat etnia ca fiind română.
Mai surprinzător de-atât este că de asemenea 100% dintre respondenţi s-au declarat ca fiind creştini. Deşi studiul nu intenţiona asta, 8% dintre respondenţi au ţinut în mod special să-şi declare confesiunea neoprotestantă. După cum vom vedea îndată, aceştia pur şi simplu nu cunosc diferenţa dintre religie şi confesiune.
28% dintre respondenţi au un singur copil (cel în intervalul 13-15 ani după care părintele în cauză a fost selectat pentru acest studiu), 24% dintre respondenţi au doi copii, 20% au 3 copii, tot 20% sau 4 sau 5 copii şi 8% dintre respondenţi au declarat că au mai mult de 5 copii.
68% dintre respondenţi sunt absolvenţi de liceu teoretic sau colegiu naţional, în vreme ce 4% au doar 8 sau 10 clase. 12% dintre respondenţi au absolvit o şcoală de arte şi meserii, 8% au absolvit o şcoală postliceală şi tot 8% sunt absolvenţi de învăţământ superior (6% nivel licenţă şi 2% nivel masterat). Niciunul dintre respondenţi nu a absolvit un doctorat şi de asemenea niciunul dintre respondenţi nu are studii mai mici de 8 clase.
80% dintre respondenţi locuiesc în continuare în aceiaşi casă cu mama sau tatăl copilului adolescent. Doar 4% dintre respondenţi sunt divorţaţi însă declară că fiul/fiica lor ţine în continuare legătura cu părintele care nu mai are custodia.
Îngrijorător este, însă, că la această întrebare 12% dintre respondenţi spun că fiul/fiica lor nu mai ţine legătura cu celălalt părinte însă motivul principal nu este divorţul ci faptul că celălalt părinte este plecat din ţară. Diferenţa de 4% este reprezentată de acei părinţi care nu au vrut să răspundă la această întrebare.

1.2. Părinţii şi sexualitatea

Nu o să reiau întrebările pe care le-am pus în chestionare (deşi dacă se va cere, voi publica şi chestionarul).
56% dintre respondenţi spun că vorbesc foarte des despre sexualitate şi viaţă sexuală cu copilul/copiii lor. Cu toate acestea, 30% dintre respondenţi au declarat că nu au vorbit niciodată sau o dată dar în treacăt cu copiii lor despre acest subiect. La aceştia se adaugă un procent de 14 care susţin că nu au vorbit încă despre acest aspect cu copiii lor dar intenţionează s-o facă în curând.
Cu toate acestea, doar 20% dintre respondenţi consideră că ai lor copii sunt foarte bine informaţi în ceea ce priveşte igiena vieţii sexuale, profilaxia BTS şi fiziologia aparatului reproducător. 44% dintre respondenţi consideră totuşi că nivelul informaţiilor pe care copiii lor îl au despre acest subiect este acceptabil, în vreme ce 28% consideră că nivelul de informare al copiilor lor cu privire la acest subiect este mai degrabă insuficient sau vag. Diferenţa de 8% este dată de cei care nu au dorit să răspundă la această întrebare sau care nu au înţeles-o.
Întrebaţi când l-i s-ar părea lor în regulă ca fiul/fiica lor să-şi înceapă viaţa sexuală, părinţii au răspuns în procent de 45 că nu pun accent pe vârstă ci pe faptul că aceştia să se simtă pregătiţi.
Totuşi, 16% dintre respondenţi (14 din 16 fiind părinţi de băieţi!) consideră că aceştia ar trebui să-şi înceapă viaţa sexuală obligatoriu după vârsta de 18 ani, 20% consideră intervalul 14-18 ani ca fiind unul optim, în vreme ce 5% spun că şi-ar dori ca aceştia să-şi înceapă viaţa sexuală după 20-21 de ani (văleu!) şi nu mai puţin de 9% dintre respondenţi insistă ca ai lor copii să-şi înceapă viaţa sexuală neapărat după căsătorie. Interesant e că aceştia din urmă nu invocă (doar) motive religioase ci şi motive precum "nu-i trebuie mai devreme" sau "aşa e normal". Diferenţa de 5% este dată de cei care au preferat să nu se pronunţe deloc în această privinţă.
91% dintre respondenţi consideră atitudinea şi interesul copiilor lor faţă de sex ca fiind ceva cât se poate de normal, în vreme ce 9% dintre respondenţi consideră că este anormal ca ai lor copii să fie interesaţi de aşa ceva.

78% dintre părinţii chestionaţi consideră că igiena şi conduita vieţii sexuale trebuie să fie dictate de etică, medicină şi consimţământul partenerilor, 6% nu au ştiut ce să răspundă şi nu mai puţin de 16% dintre părinţi consideră că acest aspect trebuie dictat în mod exclusiv de religie.
Răspunsul strâns de la întrebarea "Consideraţi că într-o discuţie despre viaţa sexuală ar trebui să se facă separare şi diferenţă între fete şi băieţi?" ridică multe semne de întrebare. 52% dintre părinţi consideră ca ar trebui să se facă diferenţă şi chiar consideră că dacă ar fi să se facă lecţii de educaţie sexuală în şcoli ar trebui separaţi băieţii de fete. Ba încă unii au argumentat în favoarea acestei măsuri spunând că "trebuie informaţi, nu să l-i se dea idei". Pe de altă parte 48% dintre respondenţi consideră că nu este nevoie să se facă diferenţă dintre băieţi şi fete întrucât ambii sunt implicaţi în relaţii şi este mai productiv ca fiecare să ştie şi despre celălalt.
Întrebaţi ce reacţie şi ce măsuri ar lua dacă ar afla că fiul/fiica lor ar fi gay/lesbiană, nu mai puţin de 48% dintre părinţii chestionaţi au spus că ar avea o reacţie negativă. Unii dintre ei mergând până-ntr-acolo spunând că s-ar dezice de fiul/fiica lor. 18% dintre cei chestionaţi au spus că ar avea o reacţie indiferentă argumentând că e copilul lor indiferent ce ar face acesta iar 5% au spus că s-ar implica activ în susţinerea fiului/fiicei lor apărându-i de cei care-i vor stigmatiza. Nu mai puţin de 29% dintre părinţii chestionaţi au declarat că nu ştiu ce ar face la auzul unei astfel de veşti.
La întrebarea legată de ce ar face dacă fiul/fiica lor ar veni acasă spunând că a rămas însărcinată/a lăsat-o pe una însărcinată, 52% dintre respondenţi au declarat că şi-ar sfătui copiii să păstreze copilul însă s-ar feri să le impună decizia lor. 39% dintre părinţi spun că ar discuta şi cu părinţii partenerei/partenerului şi s-ar interesa de un avort argumentând că este mult prea devreme ca aceştia să aibă un copil, cariera fiind mult mai importantă. Totuşi 19% dintre părinţii chestionaţi au preferat să evite un răspuns tranşant argumentând că "nu este cazul" sau că nu s-au gândit niciodată la asta şi preferă să n-o facă(!!!).

1.3. Relaţia părinte-copil

În acest set de întrebări am căutat să văd ETEOM-ul. Şi n-a întârziat să apară.
68% dintre respondenţi declară că au o relaţie dechisă cu copilul lor spunând că acesta poate veni să discute orice cu părintele său. E interesant cum poate fi o relaţie deschisă când ei n-au vorbit niciodată despre sex cu copilul lor de 15 ani. În fine... comentăm după aia.
La aceeaşi întrebare, doar 13% au declarat că au o relaţie biunivocă cu copiii lor în vreme ce 19% dintre respondenţi au declarat că au o relaţie închisă cu copiii lor argumentând că nu se pot înţelege cu ei sau că sunt introvertiţi.
La întrebarea legată de anturajul copiilor lor, 47% dintre părinţi spun că ştiu suficiente încât să-şi ştie copilul în siguranţă. Totuşi, 11% dintre părinţi spun că nu ştiu mai nimic sau chiar nimic despre anturajul copilului lor. Să nu uităm că vorbim de copii cu vârste între 13 şi 15 ani.
Pe de altă parte, 31% dintre părinţi declară că-şi urmăresc aproape ca SRI-ul copiii insistând să ştie absolut tot despre fiecare individ cu care umblă copilul lor argumentând că prin control excesiv ei "au grijă de copiii lor".
Totuşi, 11% dintre părinţi spun că nu se pune problema de viaţă socială la copilul lor întrucât acesta nu iese din casă. Motivele sunt diverse: de la faptul că este introvertit până la faptul că i-au băgat părinţii în cârcă enşpe mii de milioane de meditaţii pe cap că n-are timp săracul copil să mai iasă din casă.
Întrebaţi ce ar face dacă ar afla că în anturajul copilului lor se află un homosexual, un ţigan, o persoană de altă religie sau o persoană seropozitivă, 46% dintre părinţi au răspuns că şi-ar forţa copiii să rupă legătura cu respectiva persoană, unii dintre aceştia mergând până-ntr-acolo încât să spună că nu şi-ar mai lăsa copilul să iasă din casă.
10% dintre părinţi s-au ferit să dea un răspuns, 25% au spus că nu ar avea nicio problemă cu asta şi doar 19% dintre părinţi au spus că ar vrea şi ei să cunoască persoana respectivă şi şi-ar sfătui copilul să susţină persoana în cauză pentru a nu fi stigmatizată.
Întrebaţi ce-ar face dacă ar afla că în anturajul copiilor lor se află un fost dependent de droguri sau o persoană care are rude în lumea interlopă, 35% dintre părinţi au declarat că ar face tot posibilul fie să scoată respectiva persoană din anturajul copilului lor fie să-şi scoată copilul din anturajul respectiv, unii dintre ei argumentând că şi foştii dependenţi de droguri sunt periculoşi şi că e mai bine să fie marginalizaţi sau măcar să n-aibă de-a face cu copilul lor.
28% dintre părinţi spun că i-ar impune copilului să se rupă cu totul de acel anturaj, iar 29% spun că doar l-ar avertiza dar s-ar încrede în educaţia pe care i-a oferit-o şi nu va face presiuni suplimentare, aceştia admiţând că un tată interlop nu face neapărat din colegul de anturaj al copilului lor o persoană rea. Totuşi, 8% dintre părinţi spun că şi-ar pedepsi copilul pentru asociere cu oameni "nepotriviţi" declarând că nu vor să fie "făcuţi de ruşine".
Ultima întrebare din chestionar se referea la eventualitatea unui conflict deschis dintre copilul lor şi un oarecare profesor. Întrebaţi ce ar face, 47% dintre părinţi au declarat că ar merge să vorbească cu respectivul profesor dar ar pleca de la premiza că profesorul are dreptate argumentând că în orice conflic elev-profesor, acesta din urmă are dreptate. Unii dintre aceştia au mers chiar mai departe spunând că un elev este incapabil să fie mai bun decât profesorul său. Eu n-aş băga mâna în foc pentru asta. În fine... 10% dintre părinţi spun că ar discuta cu profesorul dar ar pleca de la premiza că fiul/fiica lor are dreptate, doar 13% dintre părinţi ar fi dispuşi să-şi susţină copilul când acesta are dreptate până-n pânzele albe (reclamaţii la inspectorat, minister, etc.).
Şi, poate cel mai reprezentativ pentru situaţia din şcoli, 30% dintre părinţi şi-ar sfătui copiii să zică precum proful şi să facă cum îi taie capul dar să evite să mai deschisă conflicte cu profesorii, chiar dacă are dreptate.
Coroborând cu acel 47%, ne iese că 77% dintre părinţi nu dau doi bani pe părerea copiilor lor. Dar, cu toate astea, 68% dintre ei spun că au relaţie deschisă. Nu e minunat?

1.4. Coroborări, interpretări, date suplimentare

După ce centralizasem 60% dintre chestionare, era cât pe-aci să mă opresc crezând că ceva n-am făcut bine. Am luat din nou de la zero şi nu, nu e o eroare de calcul ci pur şi simplu părinţii români sunt inconsecvenţi şi ipocriţi.
Exemplul cel mai elocvent este chiar ultimul, în care 77% dintre părinţi consideră irelevantă părerea şi poziţia copilului lor într-un conflict cu un profesor cu toate că 68% dintre ei consideră că au o relaţie deschisă cu copilul lor.
Faptul că sunt constant un procent cuprins între 6 şi 10 de răspunsuri aflate la extremă negativă denotă faptul că educaţia părinţilor în sine lasă profund de dorit. Şi studiul acesta e făcut în mediul urban. N-ar strica să fac unul similar şi la ţară. Rezultatele ar fi cu mult mai devastatoare.
Faptul că 52% dintre părinţi şi-ar sfătui copilul de 14 ani să păstreze un eventual nepot iar alţi 19% preferă nici să nu se gândească la un astfel de scenariu intră în evidentă contradicţie cu că 64% dintre părinţi consideră că ai lor copii sunt bine sau foarte bine informaţi cu privire la viaţa sexuală. Păi cum poate fi bine informat dar în acelaşi timp să apară o sarcină şi, aşa informat cum este, să mai şi păstreze sarcina?!
Adunând cei care au făcut liceu, postliceală sau studii superioare, reiese că 84% dintre părinţii chestionaţi au cel puţin studii medii (adică au făcut cel puţin liceul). Şi, cu toate acestea, 92% dintre teste conţin cel puţin două greşeli gramaticale majore.
Am pus vreo 4 chestionare completate de mână separate de teanc. Există un chestionar completat de o mamă care are doar 8 clase şi un chestionar completat de o mamă care are un masterat. Chestionarul completat de cea cu 8 clase are o singură greşeală gramaticală, în vreme ce cel completat de doamna masterand are nu mai puţin de 4 (patru!) greşeli gramaticale.
O altă ipocrizie despre care cifrele vorbesc cu succes este cea legată de orientarea sexuală. Cum pot avea 68% dintre părinţi o relaţie "deschisă" cu copiii lor şi totuşi 48% dintre aceştia să fie în stare să-şi respingă copilul doar pentru că au aflat că acesta iubeşte altfel?
Iniţial am fost tentat să cred că studiul e compromis însă tocmai inconsecvenţa părinţilor şi incapacitatea majorităţii acestora de a urma un fir logic cu propriile răspunsuri a dat concluzia acestui mini-studiu: DA, părinţii sunt ipocriţi!
Studiul are o marjă de eroare de +/- 1%, apărută în urma aproximărilor pentru a evita cifrele cu zecimale extrem de obositoare pentru ochiul cititorului.
Promit să fac şi grafice pe întrebări!

Capitolul 2: Impactul şi relevanţa socială

Să-ncerc să scurtez că dacă dau drumul la cuvinte nu termin nici luna viitoare.
Studiul acesta l-am făcut iniţial cu alt scop. Însă, ceea ce vroiam eu să fac s-a contramandat.
Totuşi, rezultatele acestea se potrivesc perfect peste această isterie iscată de spargerea infecţiei purulente denumite eufemistic sistemul educaţional românesc.
Am tocat milioane de biţi pe această hârtie virtuală spunând aproape ca o moară stricată că sistemul educaţional românesc este putred din temelii şi această putreziciune se confundă cu sistemul însuşi. Evident, nu eram nici pe departe singurul care în 2008-2009 critica dur sistemul de învăţământ atunci când rahatul era ambalat frumos: promovabilitatea la bac era 80%, profesorii luau note mari la titularizare, nu era criză şi alte "cicalaca cichicean"-uri de genul ăsta.
Acum, băşica purulentă s-a spart. Şi, evident, toată putrefacţia a început să se vadă. O, vai! Mais qu'est-ce que c'est ça? Eh... păi ce să fie? Niţel realism!
În momentul în care se poate intra la facultate la stat în România fără să ai bacalaureatul luat, este deja complet aberant să te mai miri de ce există profesori care predau în şcolile de România deşi nivelul lor real este fix de nota 1!
Vă daţi seama? Tantea aia (că doamnă nu pot să-i spun - eventual pot încerca nişte forme de adresare mai vulgare) a predat doi ani limba engleză, dânsa izbutind un fabulos 1,75! Ba încă se şi plânge c-a fost greu! Mă las-o naibii de treabă. La matematică eu unul am văzut subiectele şi sunt la nivel de bacalaureat deşi, teoretic, tu ca profesor trebuie să ştii mai mult decât ce se face la clasă.
Deci... tantea aia a fost deja doi ani profesoară şi vrea să fie profesoară cu mai mulţi bani şi cu post stabil dar se plânge că e greu să te-ntrebe la examen despre subjonctivul sintetic.
Şi-acum: eu sunt un om care a avut note cuprinse între 2 şi 10 la limba engleză şi care nu are pretenţia nici că ştie engleză şi nici să fie profesor de engleză vreodată în viaţa asta. Şi totuşi, subjonctivul sintetic, după puţinele mele cunoştinţe, este un mod într-adevăr mai puţin folosit, rămas din vechime (dacă ai citit Shakespeare în engleză vreodată în viaţa ta l-ai întâlnit sigur) însă care apare şi acum în engleza formală. Şi, deşi nu-l studiezi la clasă ca fiind subjonctiv sintetic (deşi pe noi la mate-info ne-a îndoit cu modurile verbelor deşi nu era în programă) te întâlneşti cu el când redactezi scrisori oficiale în engleză. Or,... în secolul ăsta e imposibil ca măcar o dată în viaţă să nu te confrunţi cu situaţia de a redacta un text măcar semi-oficial în limba engleză. Exemplu: If the news be true, we no longer must be here. (Dacă ştirea este cumva adevărată, noi ar cam trebui să nu mai fim aici). Rog să fiu corectat dacă greşesc. Şi oricum, chiar dacă n-am explicat bine, sigur sunt mai aproape decât tovarăşa profesor-wannabe care pişă ochii că ea n-a auzit de subjonctivul sintetic. Păi fugi la prăşit! Nu la predat limba engleză!
Dacă eu ştiu mai multă teorie gramaticală în limba engleză decât tine (adică fix partea la care nu mă pricep deloc - zic eu), atunci e clar că nu ai ce căuta să predai limba engleză.
Îmi aduc aminte că în timpul liceului, în clasa a X-a sau a XI-a, timp de o lună de zile a venit o tanti în locul profesoarei Bostaca (pe care o detest şi acum din rărunchi, apropo!). Ei bine, chiar şi-aşa, luna aia i-am simţit lipsa odioasei Bostaca întrucât tantea venită în locul ei ştia engleză cam câtă japoneză ştiu eu. De altfel, în primele două săptămâni nu a scos niciun sunet în limba engleză exceptând propoziţiile pe care le dicta şi pe care le avea scrise dar le citea prost. Oare cât o fi luat aia la titularizare? Ah... de mi-aş aminti cum o chema...
De ce insist atât de mult pe examenul de titularizare deşi articolul e despre părinţi? Vedeţi îndată.
Ideea e-n felul următor: Când părinţii sunt precum cei din studiul mai sus detaliat iar profesorii văd virgula ca o întrerupere de sarcină, s-avem puţin pardon! Ce aşteptări mai putem avea de la elevi? De altfel, uşor-uşor încep să înţeleg şi eu de ce elevii au confundat "text dramatic" cu "text care conţine dramă". La profesorii ăştia de română, nu ar fi deloc exclus ca această confuzie să fi fost indusă chiar de către profesorii pe care-i plânge lumea că le-a tăiat Boc salariile!
Profesorii mei de educaţie fizică şi sport se supărau că-i luam la mişto şi că urinam (metaforic vorbind) pe obiectul lor şi pe importanţa orei lor. Păi... de ce n-aş face asta când există note de 1 chiar şi la sport? În clasa a XII-a am avut pe post de profesor de sport un domn numit Căuia, fost antrenor de rugby. Se pare că în calitate de antrenor de rugby domnia sa este un bun profesionist. Se prea poate, nu mă pricep. Totuşi, în şcoală individul ăla nu are ce căuta! (Deşi e profesor în continuare la fostul meu liceu). Domnul Căuia şi-a trecut singur numele pe orar ca fiind "Căuea" iar semnătura sa este "Căua". De asemenea, dacă-l auzi vorbind ai nevoie de dicţionar căci numărul de greşeli gramaticale pe secundă este comparabil sau chiar mai mare decât cel din "sonetele" lui Florin Salam.
Şi... când ai de-a face cu astfel de profesori incompetenţi... tu ca părinte sau ca elev eşti obligat prin procedură să te adresezi mai întâi directorului unităţii de învăţământ. Foarte frumos! Numa' că nici ăia nu-s mai breji!
Ne place să facem mişto de ăştia tineri că habar n-au pe ce planetă trăiesc şi habar n-au nici măcar istoria proprie-i ţări. Dar... cine să le-o predea? Profii de 3,40?
Faptul că în unele judeţe pică peste 90% dintre cei care vor să fie profesori ar trebui să-i determine pe sindicalişti să vină cu alte propuneri decât creşterea cu "x %" a salariilor tuturor profesorilor. Faptul că doamna paralelă cu engleza o spune senin "ah.... nu-i stress că mă duc la concursul de suplinitor că acolo iau toţi note mari" şi este sigură că va ajunge din nou la catedră ar trebui să ridice semne de întrebare în primul rând părinţilor.
Şi-ajungem iarăşi la părinţi. Care părinţi? Acei părinţi care în proporţie de 77% consideră că profesorul are întotdeauna dreptate!

Şi-acum... vine o întrebare perfect legitimă, zic eu: Cum mama dracului se poate simţi un copil de 14-15 ani când are o incompetentă ca profa aia de 1,75 în faţă? El de la desene animate ştie mai multă engleză decât aia. Şi... evident, are tendinţa de a se revolta şi deschide un conflict cu sensibila profesoară. Ei... cum se simte copilul când până şi mă-sa sau tat'su îi spun că "doamna" are dreptate şi că el e mic şi prost şi să tacă dracu' din gură că n-are dreptul de a-i spune tovarăşei profesoare că-i incompetentă? Cum oare se simte un copil în situaţia asta?!

Avem acum tabloul complet: Avem situaţia de la bac, evaluare naţională, examene de titularizare şi situaţia părinţilor prin mini-studiul făcut de mine. Cercul este complet.
Şi-acum vine întrebarea: Unde e logica celor care aruncă cu rahat în ministru sau îi scrijelesc vorbe de dulce pe pereţii liceelor?
E de vină Funeriu că profa aia habar n-are limba engleză? E de vină Funeriu că profu' de sport ia 1 la examen? E de vină Funeriu că părinţii români sunt ipocriţi şi inconsecvenţi? E de vină Funeriu pentru toate astea?!
În ţara asta poţi să ajungi medic fără să ştii să iei pulsul. Dar să fie oare Funeriu sau Ministerul Educaţiei de vină pentru absolut toate?

Mă amuză teribil când mass-media forţează nota cu păreri exprimate de părinţi. Şi nu mă refer aici la cazuri punctuale. De regulă cazurile punctuale de conflicte care ajung în media sunt fix cele în care părinţii au dreptate. Dar nu! Mă refer la cazurile generale în care mai mulţi părinţi îşi dau ei cu presupusu'. Să nu uităm că profesoara de religie de la Săpânţa nu a fost dată afară nici astăzi deşi dânsa caftea elevii şi i se părea normal, mai ales dacă elevii nu erau ortodocşi. De ce? Pentru că dânsa avea o imagine bună în comună şi părinţii au avut doar cuvinte de laudă. Pe bune! Aşa se fac anchetele disciplinare în România!
În ţările sănătoase la cap, cuvântul minorului are o greutate mare întrucât nu pot fi 30 de minori tâmpiţi şi să li se fi părut că i-a caftit tovarăşa profesoară. Însă 30 de părinţi cretini e mult mai probabil să găseşti! Chiar foarte probabil! Am găsit eu câteva sute fără să mă stresez!
Aşa cum spuneam şi în articolul despre ETEOM, lucrurile nu se vor schimba deloc în România. Ba încă vor merge şi mai prost. De altfel puţinii oameni raţionali pe care-i cunosc mi-au spus acelaşi lucru: "Aşteaptă-te la ce-i mai rău. Încă e bine!".

Spuneţi-mi cinic, pesimist, negativist, cum vreţi dar situaţia e destul de clară: Avem părinţi ipocriţi şi inconsecvenţi, profesori fundamental incompetenţi şi psihologi inexistenţi. În aceste condiţii, nu avem voie şi este total iraţional să avem pretenţii de vreun fel de la elevii români.
Faptul că există câteva vârfuri reprezintă doar excepţia care confirmă regula.
Este şi firesc ca puţinii elevi care gândesc măcar cât de cât să se revolte când se face mişto de ei. Dar totuşi, chiar şi-aşa, situaţia generalizată de putrefacţie la toate nivelurile educaţiei rămâne neschimbată!

Frumoasă-i ţara! Păcat că-i locuită.

Vă salut cu respect,
Lucian Vâlsan.

2 comentarii:

  1. Felicitari pentru studiu. Comentariile sunt de prisos. Ma asteptam ca dezastrul sa fie mai mare dar cum studiul este facut in mediul urban rezutatul este peste media nationala (brrr).

    RăspundețiȘtergere
  2. stimabile, care critici tot ce misca in lumea asta , te lauzi ca stii atat de bine engleza, dar mai ai de invatat la romana ...
    1. "Întrebaţi când l-i s-ar părea lor în regulă ca " se scrie "Întrebaţi când li s-ar părea lor în regulă ca " . asta e una grava .
    2. "Faptul că sunt constant un procent cuprins între 6 şi 10 de răspunsuri aflate la extremă negativă denotă ... " se scrie
    "Faptul că este constant un procent cuprins între 6 şi 10 de răspunsuri aflate la extremă negativă denotă ... ", pentru ca procentul e constant, nu raspunsurile. aici ai facut exces de zel.

    scrii mult si se accepta asemenea scapari. dar stii, cand totul iti pute, atunci simti cum dispare obiectivismul si nu mai consideri ca ar fi un timp pierdut cu folos.

    mihai.

    RăspundețiȘtergere

Ai reflectat în plus la cele de mai sus? Spune-ne şi nouă!

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails