duminică, 25 septembrie 2011

Feminism românesc

1. Precizări

Înainte de orice vă invit să (re)citiţi prefaţa acestui articol întrucât voi face referiri pe parcursul articolului atât la conţinutul prefaţei cât şi la comentariile postate acolo şi e puţin probabil să reiau cele spuse acolo.
Aşa cum am spus şi în prefaţă, intenţia mea nu e să pun la îndoială necesitatea egalităţii între femei şi bărbaţi ci doctrina feministă modernă din lumea occidentală şi în special cea românească (pentru că discursul românesc e similar cu cel occidental) care îşi propune superioritatea femeilor faţă de bărbaţi, discriminarea sub orice formă a bărbaţilor pentru ca femeile să iasă cât mai sus chit c-o merită, chit că nu (vezi cotele de gen) precum şi implicarea excesivă a feminismului la toate nivelurile.
Mai mult, tot aici vreau să combat şi "mania persecuţiei" care este o altă temă prezentă excesiv în discursul feminist. Practic, în discursul feminist orice amănunt banal este considerat o ofensă sau un act de agresiune sexuală. Şi, desigur, bărbaţii sunt cei care sunt de vină pentru tot şi toate. În SUA în prezent ca bărbat poţi să faci pârnaie pentru simplul fapt că o femeie a mers la poliţie şi te-a reclamat că ai hărţuit-o sexual. Atât! Nu e nevoie de nimic în plus ca să te trimită o perioadă la pârnaie sau să intri pe lista de "sex-offenderi".
Nu doresc să combat aici feminismul de la mijlocul secolului XX care, din punctul meu de vedere, a fost un pas extrem de important spre dezvoltarea sănătoasă la cap a societăţii actuale. Revendicări de tipul: drept la muncă, la proprietăţi şi la vot pentru femei, dreptul de a face avort sau dreptul de a-şi alege numele la căsătorie (şi implicit dreptul de a alege să se căsătorească sau nu) mi se par revendicări de foarte mult bun simţ şi nu am absolut nicio problemă cu ele. Ba dimpotrivă, dacă voi putea, voi susţine astfel de revendicări acolo unde încă sunt necesare (de exemplu Arabia Saudită sau alte teocraţii islamice).
De mai multe ori pe acest blog am condamnat mentalitatea patriarhală precum şi religiile care au propovăduit-o peste milenii - asta apropo de Medusa care-mi spunea că eu ca ateu ar trebui să mai studiez ce părere a avut nu-ştiu-ce feministă vis-a-vis de patriarhatul din religii. Nu mă interesează în mod explicit ce părere a avut nu-ştiu-ce feministă întrucât e foarte probabil să fi avut aceeaşi părere cu mine şi anume că religiile sunt de porc iar patriarhatul în general şi patriarhatul religios în special este de foarte mare porc şi este foarte bine că această gândire nu mai există în legislaţia ţării noastre.
Pe de altă parte, propunerea unor măsuri care să avantajeze explicit femeile (despre cote de gen îndată) sau legi care să avantajeze implicit femeile (vezi noul cod civil) sunt de asemenea de porc şi discriminatorii. Faptul că a existat o epocă patriarhală care din fericire a apus nu justifică sub nicio formă impunerea matriarhatului, impunerea misandriei ca literă de lege (vezi justiţia din România) şi favorizarea din toate direcţiile a femeilor pe principiul "patul lui Procust" în paralel cu demonizarea bărbaţilor.

2. Scurt istoric

În România feminismul a apărut cam odată cu revoluţia de la 1848 când idealurile revoluţiei au susţinut cauza feministă iar femeile au susţinut în bloc idealurile revoluţiei şi, contrar tendinţei vremii, nu a fost inspirat din cel francez ci din cel anglo-american.
Justificarea feminismului românesc din anii '30 este cât se poate de raţională având în vedere că deşi România era deja format ca un stat modern, femeile aveau cam tot aâtea drepturi cât un minor sau un alienat mintal. Practic, aproape orice act sau orice acţiune socială pe care o femeie vroia să o întreprindă avea nevoie de încuviinţarea unei Curţi de Justiţie sau de încuviinţarea soţului. Cele mai multe probleme erau cu dispunerea de propria avere. Spre deosebire de alte societăţi, societatea românească nu avea nicio problemă ca femeile să deţină averi însă cadrul legal sub care acestea îşi puteau cheltui averea era mult mai restrictiv faţă de cel aplicat bărbaţilor.
Mai mult, spre deosebire de epoca postmodernă, feminismul de atunci se lovea de nişte argumente de-a dreptul ridicole. Astfel, însuşi Titu Maiorescu spunea că femeile îşi merită locul periferic pentru că au creierul mai mic. Sigur, Titu Maiorescu a fost cel mai bun om de relaţii internaţionale pe care l-a avut România mulţi ani. Pe de altă parte, acelaşi Titu Maiorescu gândea cu spatele când emana asemnea aberaţii.
Totuşi, feminismul de la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX (am putea numi chiar perioada "pre-feministă") existau destul de multe doamne care deţineau posturi de conducere în politică sau în redacţii de ziar. De altfel Titu Maiorescu a fost umilit cu propriile argumente de preşedinta Partidului Social Democrat al Muncitorilor din România, Sofia Nădejde, care în ziarul "Contemporanul" îl ironiza crunt. Totuşi, feminismul de-atunci, deşi justificat pe deplin, se purta într-o manieră mult mai civilizată decât maniera din secolul XXI. O să cităm mai încolo veritabile discursuri de ură la adresa bărbaţilor ale feministelor moderne.
Abia în 1929 femeile au avut drept de vot în România însă condiţionate de implicarea în activităţi filantropice sau sociale. Dreptul universal la vot în România s-a introdus în timpul dictaturii lui Carol al II-lea în 1938 (feministele spun că în 1939 - admirabil cum se poate edita istoria!).
Şi totuşi în Yugoslavia dreptul la vot a venit o dată cu puterea comunistă în 1945, în Elveţia abia în 1971 (!), în Liechtenstein în 1984 (!), în Italia în 1946, în Grecia în 1952, în Franţa în 1944, în Belgia în 1948 iar în Andorra în 1970. O dată cu noi dreptul universal la vot a fost adoptat şi în Bulgaria. Sigur, majoritatea ţărilor au acordat dreptul universal la vot între 1902 şi 1919 însă, după cum vedem, sunt ţări "civilizate" care totuşi au acordat drept universal la vot mult mai târziu decât România.
În plus, probabil cea mai prolifică perioadă pentru idealurile feministe a fost însuşi comunismul. Exceptând decretul de interzicere a avortului (care după părerea mea este o abominaţie iar pe susţinătorii lui îi consider persoane care nu sunt prea zdravene la cap), comunismul a dat de muncă tuturor fără excepţie şi în timpul comunismului s-a înregistrat cea mai rapidă scădere a diferenţelor dintre veniturile femeilor şi veniturile bărbaţilor. Cu toate astea feministele consideră că nu a existat niciun avantaj pentru femei în timpul comuniştilor.
Un istoric biasat dar destul de corect istoric puteţi citi aici.

3. Principalele revendicări ale feminismului românesc contemporan

Vom încerca în rândurile următoare să analizăm şi să demontăm principalele revendicări pe care le au feministele de pe la noi.

3.1. Femeile sunt plătite mai puţin decât bărbaţii

Aceasta este o afirmaţie pentru care se invocă nişte "studii" care probabil sunt atât de complexe încât mintea noastră de muritori de rând nu le poate pricepe. În afară de articole ca acesta în care câte-o doamnă de la câte un institut cu multe cuvinte şi iniţiale zice că la noi femeile sunt plătite ba cu 10 ba cu 15% mai puţin decât bărbaţii... în rest niciun studiu clar sau o bază logică pentru această afirmaţie. Măi să fie! De unde-atâta secretomanie?
Eu aş vrea să ştiu cum s-a calculat acest procent căci am impresia că e calculat tendenţios şi omiţând nişte factori ca să "dea bine" conform doctrinei de partid şi de stat venită de sus de la m.U.E. (marea Uniune Europeană, desigur).
Când vrei să demonstrezi o afirmaţie de tipul celei de mai sus trebuie să iei multe cazuri (cât mai multe cu putinţă) în care să ai angajaţi din ambele genuri care să aibă acelaşi job, aceeaşi muncă, acelaşi program de lucru şi (mare atenţie!), aceeaşi experienţă, aceleaşi calificări şi să lucreze la aceeaşi firmă. Ultimele trei considerente şi mai ales cel înroşit nu prea se iau în considerare căci dacă s-ar lua în considerare, ar ploua cu procese la CEDO.
Exemplu: Dacă eu lucrez ca operator call-center la UPC pe un post unde sunt necesare studii medii şi am salariu de 1300 de lei iar Marghioala Iosipescu lucrează ca operator call-center la Vodafone unde se cer studii medii dar ea are mai multă experienţă decât mine şi are salariu 1100 de lei, nu înseamnă că Marghioala este victima unei discriminări de gen ci înseamnă că Vodafone plăteşte mai puţin pentru job-ul de operator call-center decât UPC. Întrucât şi colega mea Marioara Muierescu are tot 1300 precum şi colegul Marghioalei, Jenel Muşeţel, are tot 1100.
Însă, am aşa o impresie că-n studiile astea se iau groso-modo şi astfel apar discrepanţe de tipul ăsta în statistici.
Un alt exemplu: În cazul agenţilor de vânzări, salarizarea se face în funcţie de performanţă. Dacă Jenel Muşeţel vinde mai mult, salariul lui va fi mai mare decât al Marghioalei Iosipescu care nu şi-a făcut planul de vânzări. Asta nu înseamnă că Marghioala e victima unei discriminări de gen ci că Marghioala este incompetentă.
Şi încă un exemplu: Dacă Jenel Muşeţel este profesor de matematică cu grad I didactic şi 10 ani vechime (nu ştiu dacă-ţi poţi lua gradul I în 10, dar să presupunem) la Liceul "Gheorghe Lazăr" din Bucureşti iar Marghioala Iosipescu este tot profesor de matematică dar la Liceul din Murgeni, jud. Vaslui şi are tot 10 ani experienţă şi grad I didactic iar salariul lui Jenel este 1400 de lei iar salariul Marghioalei 1200 nu înseamnă că Marghioala este victima unei discriminări de gen. Înseamnă că la Liceul din Murgeni fondul de salarii este mai mic. Întrucât şi Marioara Muierescu de matematică de la "Lazăr" ia tot 1400 precum şi Ghiţă Prispă de la Murgeni ia tot 1200.
În studii din astea mari însă am impresia că nu se ţine cont şi de gradele didactice, de exemplu. Astfel că nu m-ar mira să fie comparaţi Jenel Muşeţel de la "Lazăr" cu Veta Condescu tot de matematică de la Lazăr dar care nu are toate gradele şi deci un salariu mai mic.
Dacă nu e aşa, atunci de ce nu vedem în clar studiile. Ce angajatori s-au evaluat, pe ce posturi lucrau, cum s-a comparat, toate astea sunt detalii importante şi care fac diferenţa în stabilirea valorii de adevăr a revendicării că "femeile sunt plătite mai prost decât bărbaţii".
Dar dacă au comparat industrii diferite? Căci dacă Jenel lucrează la exploatare la Rompetrol iar Marghioala caseriţă la Carrefour, diferenţa salarială e cu atât mai mare dar Marghioala nu e victima discriminării de gen ci înseamnă că exploatarea petrolieră este un domeniu mai bine plătit decât scanarea parizerului la casă în supermarket.
Practic, în România există un singur caz concret de discriminare a unei femei la locul de muncă dar nu pentru că e femeie ci pentru că nu-i plăcea unui şef de ea. Cazul l-am găsit pe site-ul femina.ro care cita un articol din Evenimentul zilei.
În plus, oficialii CNCD au constatat şi că, între anii 2006 şi 2007, "au existat două posturi de responsabil de vânzări, care aveau atribuţii identice şi nivel ierarhic egal". "Totuşi, salarizarea petentei a fost inferioară faţă de cea a colegei", au concluzionat aceştia.
Pe scurt, angajatorul avea o problemă personală cu ea aşa că a decis să-i facă zile negre discriminând-o dar faţă de o altă femeie. Acesta este singurul caz demonstrat în România (deşi instanţa românească nu a fost de acord în pofida anchetei exhaustive a CNCD - cazul se judecă la CEDO) de discriminare de tip "acelaşi job, aceleaşi atribuţii, aceeaşi firmă - lefuri diferite". Merită să citiţi totuşi articolul căci veţi observa că nici petenta nu e chiar uşă de biserică dar, legal vorbind, ea are dreptate. Şi totuşi, ea nu reprezintă un caz de discriminare de gen atâta vreme cât a fost înlocuită tot de o doamnă.
Alte cazuri? Nu sunt. Nu cer neapărat să fi ajuns în instanţă... dar măcar să fie relatate cu detalii prin presă, pe un blog, ceva fostă angajată supărată... ceva... orice!
Veţi vedea în articolul din Evz că o fostă angajată zice că promovările la Sofitel s-ar face pe criterii subiective. No shit! Să mori tu? Ia zi-mi unde pe planetă nu se întâmplă asta?
Eu însumi am fost în cărţi pentru promovare la un moment dat şi a fost luată până la urmă o femeie pentru că a avut recomandarea cui trebuia, în ciuda faptului că nu deţinea cunoştinţele necesare postului. Aşa.. şi? Eu nu m-am apucat să mă plâng că e discriminare de gen. De ce? Pentru că n-a fost. A fost discriminare de pile. Ea a avut pile, eu nu.
Sigur, în ţări "civilizate" nu se cheamă pile ci "reţea de cunoştinţe" (networking nu-ştiu-cum). Citţi aici despre pilele necesare în Canada.
Practic, asta cu discriminarea salarială, până la proba contrarie, nu e decât propagandă ieftină menită să inducă în mentalul colectiv faptul că femeile sunt "victime".

3.2. Mass-media încurajează discriminarea şi stereotipurile de gen

Afirmaţia aceasta însă este ceva mai bine argumentată iar studiul citat este mult mai amănunţit. Totuşi, modul cum o interepretează feminista Tudorina Mihai alias Medusa mă amuză crunt. Un alt articol pe aceeaşi temă puteţi citi şi aici. Voi prelua însă de pe blogul Medusei pentru a comenta.
Emisiuni tv analizate: Happy Hour (Pro tv), Acces Direct (Antena 1), O dată-n viaţă (TVR1), Schimb de mame (Prima tv) şi Sinteza Zilei (Antena 3).

Reclame tv: cele difuzate de Antena 1, Antena 3, Prima tv, Pro tv, Realitatea tv şi TVR 1 în perioada 4 februarie – 2 martie şi 28 aprilie – 4 mai.

Publicaţii: Adevărul, Jurnalul Naţional, Libertatea şi Click.
Eu zic că alegerile au fost tendenţioase. De ce nu şi emisiuni de la Realitatea TV? Chiar n-are iRealitatea emisiuni? Personal văd o grămadă de feminism şi de femei isterice care au senzaţia că spun ceva inteligent pe iRealitatea TV. Publicaţiile iarăşi... de ce nu şi Unica? Revista Unica are o audienţă comparabilă cu ziarul Adevărul (pe alocuri chiar mai mare). Da' dacă alegeau Unica în loc de Adevărul dup-aia nu mai dădea cum trebuie la inventar.
În fine, să trecem peste şi să cităm câteva concluzii mai elocvente, zic eu. Cică în emisiunile TV lucrurile stau aşa:
În timp ce prezenţa femeilor şi bărbaţilor în emisiunile de divertisment este distribuită egal, în emisiunile de tip talk-show (unde se discută treburi serioase, nu-i aşa?), prezenţa femeilor în calitate de invitate este mult mai mică (în talk-show-uri doar 12% din invitaţi sunt femei, 88% bărbaţi)
Păi unul din show-urile alese este "Sinteza Zilei". De fapt e singurul Talk Show din lista aia. Sinteza Zilei, pentru cine nu ştie, este o emisiune care are preponderent aceiaşi invitaţi (de fapt e doar comercial spus "invitaţi" căci aceea e echipa de realizare a emisiunii) şi uneori printre invitaţii permanenţi există şi un invitat nou. Uneori acel invitat este o doamnă, alteori e un domn. Însă, invitaţii permanenţi sunt acolo tot timpul că de-aia-s permanenţi. Făcând media, e şi normal să-ţi iasă că 88% dintre invitaţi sunt bărbaţi în acest caz. Însă, afirmaţia nu este valabilă pentru toate talk-show-urile din România. De ce n-aţi luat, dacă tot vi-s dragi Antena 3, şi emisiunile Danei Grecu sau ale Melaniei Medeleanu (de altfel şi ea o feministă convinsă). Mai rămânea să alegeţi "În gura presei" şi atunci vă ieşea 100% invitaţi bărbaţi.
În perioada analizată au fost identificate aproape 300 de referiri care conţin stereotipuri de gen. Cel mai des apar stereotipuri legate de statutul de gospodină al femeii şi de subordonare faţă de bărbat („femeile trebuie să stea la cratiţă”; „femeile aspiră la bani, statut, lucruri materiale”; „mamele nu au voie să greşească, trebuie să se sacrifice pentru copiii lor, ar trebui să aibă anumite restricţii, de exemplu să nu mai fie fotomodele”, „blondele nu sunt inteligente” şi multe altele).
Exemplele date în mod cert nu sunt extrase din "Sinteza zilei" ci mai degrabă din "Happy Hour" sau "Schimb de mame". Şi totuşi, având în vedere audienţele foarte mari, e clar că şi femeile apreciază acest gen de glume. Şi-atunci... dacă pâine şi circ se cere, pâine şi circ se oferă. Nu e vinovată mass-media că publicul cere can-can. Mass-media vrea să facă bani. În plus, cu invitaţi de tipul Monica Columbeanu sau Adi de la Vâlcea, ce-ai vrea să se prolifereze? Femeia de carieră şi independentă sau femeia materialistă?
N-ar strica şi-aici o detaliere pe emisiuni. Din alea 300 de stereotipuri de gen, câte au fost la fiecare emisiune în parte şi din partea cui? A moderatorului sau a invitaţilor?
Cât priveşte Sinteza Zilei, este o emisiune politică. Ce femei avem noi în politică? Păi să vedem: Renate Weber (care în 2009 în campania electorală pentru europarlamentare n-a fost în stare la Vaslui să explice unui alegător pentru ce candidează), Norica Nicolai, Roberta Anastase (care eminamente nu ştie să numere), Elena Băsescu (e nevoie să detaliez?), Elena Udrea, domana Vass, ... mai vreţi? Pentru astfel de doamne se ofuscă feministele că în talk-show-uri se proliferează stereotipuri de gen? Păi dacă unicul criteriu este miştoul la adresa unei femei, după feministe, emisiunea lui Badea ar trebui desfiinţată la câtă băşcălie face de doamna Udrea, multe dintre glume fiind şi apeluri la stereotipuri de gen. Poate n-ar strica şi o punere în context.
Şi de Prigoană s-a făcut mişto că-i şchiop şi nu a mai sărit nimeni că e discriminare la adresa unei persoane cu dizabilităţi. De ce? Pentru că şi el la rându-i îşi merita miştourile de la acea vreme.
Ce vreau să spun cu toate astea? Vreau să spun că atunci când te indignezi de o treabă, te indignezi într-un anumit context şi pe o situaţie individuală. În fond la adresa Elenei Udrea de pildă nu se aruncă cu insulte şi stereotipuri subtile de gen pentru că e femeie ci pentru că este un om politic extravagant, incopetent, băsesco-obedient şi care insultă în mod constant alegătorul român. De-aia! Şi de Boc se face mişto că şi-a luat tabletă când ţara moare de foame în aceeaşi măsură în care se face mişto de genţile de zeci de mii de euro ale doamnei Udrea. Şi totuşi, pe Boc nu-l plânge nimeni.
Mergem la reclame:
În ce priveşte voice-overul, analiza a reliefat că 59% dintre produsele şi serviciile prezentate în calupurile de publicitate sunt promovate de bărbaţi. Atunci când voice-overul aparţine unui expert, doar o treime sunt voci de femei.
Despre ce se vorbeşte? Despre "voice-over", adicătelea vocea de peste vocea originală, adicătelea despre reclame produse de alţii şi difuzate la noi traduse în româneşte.
Faptul că 59% dintre produsele prezentate sunt promovate de bărbaţi mie nu mi se pare nicio problemă. Faptul că e cu 9% mai mult decât paritatea perfectă idealizată e un motiv de isterizare? Dacă da, feministele chiar au o problemă.
Faptul că în situaţia în care se citează un expert doar o treime sunt femei nu înseamnă că reclamele promovează un stereotip de gen (bărbaţii sunt experţii iar femeile sunt în bucătărie) ci înseamnă că reclamele produse de alţii citează mai rar experţi femei. Când vocea originală e a unui bărbat şi tu trebuie să dai reclama în România ce faci? Pui "voice-over" de femeie că-s prea puţine voice-over-uri de femei în reclamele difuzate la noi?
Şi-n plus, mai e o problemă: Sunt multe domenii în care nu există experţi femei sau or fi 3 la fiecare sută. Ceea ce-nseamnă că şansa să dai peste una din alea 3 e mică. Ce faci tu ca om care trebuie să faci un clip publicitar şi ai "deadline-ul" aproape? Te-apuci de scotocit după singurul expert femeie din acel domeniu sau semnezi un contract cu primul expert dispus să încheie un contract şi să apară în clip pentru un preţ mai bun?
În plus, nu ştiu câte femei expert există în domeniul lamelor de ras, a definiţiei transmisiilor sportive, a sportului în general, al cauciucurilor de iarnă, în maşini, în motoferăstraie sau în construcţii (zidărie, vopsitorie, faianţerie, etc.). Practic, în afară de reclamele la cosmetice, unde numărul experţilor bărbaţi este relativ scăzut, experţi se mai citează în reclamele din domeniile mai sus listate. Nu cred că se citează experţi în reclamele la ciocolată, soluţie de spălat WC-ul, margarină, servicii de telefonie sau alte produse care se mai promovează prin clipuri publicitare în România.
Trecem la presa scrisă:
Bărbaţii sunt actorii principali în articolele de presă scrisă (75%);
Femeile apar mult mai puţin în ziarele generaliste decât în tabloide;
Experţii care apar în presa scrisă sunt în mai mare măsură de sex masculin (65%).
Păi cum să nu fie actorii principali bărbaţii în articolele de presă scrisă atâta vreme cât în ştirile negative cuvântul bărbat apare de mai multe ori decât am eu degete iar în ştirile pozitive cuvântul bărbat nu apare deloc? Mai mult, în tabloide ştirile sunt deseori despre cine s-a mai cuplat cu cine. Or... dacă ea se cuplează cu un el, articolul e despre el căci de-obicei despre ea termini toată istoria vieţii ei în 3 rânduri şi tu ai nevoie să umpli o pagină. Iar dacă el se cuplează cu ea atunci iar îţi iese că el e actorul principal.
În plus, ziarul Adevărul are o redacţie de sport destul de mare şi realitatea e simplă: cele mai multe performanţe sportive româneşti sunt realizate de bărbaţi. Când naţionala feminină de fotbal a făcut ceva notabil sau când campioana en-titre la fotbal feminin Olimpia Cluj a ajuns departe în Liga Campionilor, s-a scris despre asta. De asemenea când vreo jucătoare de tenis a ajuns mai sus decât calificările într-un turneu care contează, performanţa a fost elogiată. Valabil şi când Oltchim Râmnicu Vâlcea era sperietoarea handbalului feminin european şi mondial.
Rezultatele sunt influenţate crunt de publicaţiile alese. De ce n-aţi ales şi o revistă? Încercaţi un Foreign Policy. Sau revista Felicia. Sau Săptămâna Financiară.
La fel şi cu treaba cu experţii.
În concluzie, studiul a fost viciat de la bun început din cauza alegerilor destul de puţine (prea puţine emisiuni şi nereprezentative şi prea puţine publicaţii scrise plus jumătate dintre ele tabloide).
În plus, chiar dacă lucrurile ar sta aşa pe "general". Să presupunem că studiul nu e viciat (deşi e clar că este) şi să presupunem că ale sale concluzii sunt valabile pentru toată mass-media românească. E vinvoată mass-media? Răspuns: NU. De ce? Pentru că ziarele şi televiziunile sunt entităţi de drept privat şi au ca scop, printre altele, să facă bani. De unde fac bani? În primul rând din publicitate. Cum vinzi publicitatea? Pe bază de audienţă/tiraj. Cum faci audienţă? Difuzezi/scrii ce cere publicul. Publicul este însă format atât din femei cât şi din bărbaţi. În plus, aţi rămâne surprinse stimabilelor feministe cât de multe femei citesc ziarul Click sau ziarul Libertatea. Înclin să cred că cititorii celor două tabloide sunt majoritar femei. Dar nu pot demonstra asta.
Şi totuşi, atâta vreme cât şi femeile cumpără şi consumă acest tip de media, problema nu este a mass-mediei şi nici bărbaţii în general nu-s de vină. "Eşti exact ce consumi, exact ce cumperi şi-ar trebui să-ţi revii în loc să te superi" - Paraziţii.

3.3. Femeile care nasc sunt discriminate pe piaţa muncii

Pe bune? Vai ce nasol! Păcat însă că nu e prea adevărat.
Am postat în prefaţă două filmuleţe în care se reclamă că 8% dintre femeile care au intrat în concediu maternal şi-au pierdut locul de muncă. Şi asta în România.
Problema? Nu există nicio dovadă. "Ştim că 8% dintre femei au păţit asta şi zicem noi pe feminaromania.ro" nu este un argument. Este un ipse dixit. Ipse dixit este o eroare de logică atunci când e folosită ca argument.
Aşa cum "ştim că blondele sunt proaste" este un ipse dixit şi contracarat atât ca având caracter discriminatoriu cât şi ca fiind fals, la fel şi afirmaţia din campanie este falsă pentru că nu se dă nicio referinţă pentru ea.
În plus, dacă chiar ar fi vorba de 8% atunci am vedea nişte relatări. Nişte cazuri măcar prin presă dacă nu prin instanţele din România.
Mai mult decât atât, presupunând că s-a făcut o dâră de studiu cu care s-a calculat procentul ăla, au fost excluse din calcul cazurile contractelor pe perioadă determinată? Dar cazurile în care doamnele în cauză erau oricum în preaviz de demisie/concediere? Dar cazurile în care oricum ar fi urmat să fie date afară, sarcina lor doar suprapunându-se peste planul conducerii?
Eu asta întreb: cum s-a calculat procentul ăla şi pe baza căror dovezi? S-a întrebat conducerea firmelor sau doar pe bază de mărturie a mamei. Nu de alta dar dacă o doamnă vine şi-mi spune că a fost dată afară pentru că a rămas însărcinată, instinctul meu de sceptic mă determină să o întreb în ce perioadă a lucrat şi la ce firmă iar mai apoi să întreb la firma respectivă pentru a confirma povestea. Nici într-un caz nu o cred pe cuvânt.
Nu spun că nu există absolut niciun caz de concediere pe bază de sarcină însă neg până la proba contrarie cifra de 8% din cauza lipsei acute de dovezi. În plus, pentru ca o acţiune să devină discriminare trebuie să ai un număr mare de comiteri a acţiunii pe o perioadă mare de timp.
Exemplu: Faptul că ai 3 concedieri pe bază de pistrui pe faţă în 10 ani nu reprezintă motiv de campanie împotriva discriminării pe criteriu de pistrui. Însă, dacă în 10 ani 30% dintre persoanele pistruiate au fost concediate pe acest criteriu, avem de-a face cu o discriminare şi o campanie anti-discriminare pe bază de pistrui se justifică.
În plus, există cazuri (ştiu eu vreo 5) în care viitoarea mamă s-a înţeles cu angajatorul şi ulterior angajatorul şi-a respectat cuvântul. Astfel de cazuri ar putea intra sub incidenţa acelui 8% deşi nu e vorba nici pe departe de vreo problemă. Pe-alea le-au exclus când au făcut studiul? Repet, presupunând că au făcut vreunul şi nu au aruncat o cifră ca să aibă motiv să facă o reclamă lacrimogenă.
În altă ordine de idei în 2009 a început să se resimtă o profundă criză economică şi în România. Astfel, multe firme s-au restructurat şi au concediat masiv angajaţi. Numărul de concedieri a crescut în rândul tuturor categoriilor profesionale sau de vârstă. Invariabil acest val de concedieri a afectat şi tinerele viitoare mame. Asta însă nu e o discriminare de gen ci o consecinţă a unei crize economice.
Mai mult, există în România destul de multe doamne care aveau de gând să facă un copil şi au ales ca moment fix debutul crizei economice mizând pe faptul că vor avea un venit stabil de la stat (indemnizaţia aia de creştere a copilului) decât să rişte să fie date afară pe motiv de restructurare.
Este o realitate statistică ce nu poate fi negată.
Imediat după declanşarea crizei economice, s-a observat o creştere bruscă a numărului de femei care intrau în concediu maternal. Şi asta nu a fost doar o observaţie empirică. În anul 2009, adică imediat după ce criza s-a făcut simţită şi la noi, în România s-a înregistrat cel mai mare număr de naşteri din ultimii şase ani, 222.400 de copii născuţi vii. Imediat după 2010, rata naşterilor s-a prăbuşit la cel mai slab nivel din ultimii ani.
Aceste cazuri au fost excluse din studiu?
Unde vreau eu să ajung este la faptul că a evalua o posibilă discriminare de gen fix în mijlocul unei crize economice este contraproductiv pentru toată lumea. O dată că rezultatele sunt neconcludente şi o dată că dacă ieşi cu ele poţi părea isteric şi iraţional stricându-ţi şansele de a rezolva problema dacă ea chiar există.
În plus, concediul de creştere a copilului poate fi luat şi de tată. Nişte prieteni buni din nordul Moldovei au procedat astfel şi ea şi-a putut finaliza studiile în linişte. Se poate.
Însă, din toată ecuaţia se uită un aspect: A face copii este o alegere! Nu o obligaţie şi nu o necesitate! Nu e ca respiratul, mâncatul, mersul sau actul de identitate, acestea fiind pe rând obligaţii sau necesităţi. Nu! A face copii este o alegere personală pe care ţi-o asumi atunci când o faci!
Suntem în epoca în care contraceptivele sunt accesibile aşa că nu mai merge cu "s-a întâmplat". Sigur, educaţia sexuală este o problemă în România şi despre asta am scris pe larg cu alte ocazii. Însă feministele ar face bine să se ocupe de asta şi nu de autovictimizare. Daţi o fugă pe TPU.ro să vedeţi câte persoane de sex feminin pun întrebări despre contracepţie sau dau dovadă de analfabetism din punctul ăsta de vedere.
Feminisitele românce ar fi un aliat bun în societatea civilă dacă s-ar implica în educaţie şi nu în promovarea superiorităţii femeilor în dauna bărbaţilor.
Am văzut pe un site feminist un manifest împotriva discriminării ţigăncilor (sau femeilor rrome, cum se zice acum). Auziţi, da' nişte ajutor pentru ţigăncile care la 14 ani fac al doilea copil?
Nu are nimeni ceva cu o ţigancă ce are 10 copii şi "o dă la măritat p'aia mare (de regulă de maxim 15 ani)" pentru că e femeie. Are cineva ceva cu ea pentru că este iresponsabilă şi sursă de cheltuieli uriaşe pentru stat. La urma urmei eu plătesc taxe la stat, nu familiile de ţigani cu 10 copii - asta să fie clar!
Valul al treilea de feminism promovează libertarianismul însă feminismul românesc este blocat în continuare într-un socialism greţos. Nu mă înţelegeţi greşit, sunt politici din socialism cu care rezonez însă pe fond răspunsul meu la "cum trebuie să trăiască alţii?" este "nu ştiu - să se descurce". Asta neînsemnând că-mi doresc ca săracii să moară - departe de mine gândul ăsta. Însă dacă vrei să ajuţi, ajută! Ajută tu! Nu statul din banii mei ci tu!
Dacă feministelor le pasă aşa de mult de mamele concediate pentru că au ales să facă un copil, atunci ele însele să ajute mamele în cauză. Asta e viziune libertariană. De altfel, dacă feministele ar privi mai la vest, ar constata că acolo adăposturile pentru victimele violenţei în familie (de exemplu) sunt finanţate de ONG-uri feministe sau de firme private. Nu de stat! Cu alte cuvinte feministele iau atitudine ele însele faţă de discriminare - nu ţipă să facă statul ceva!

3.4. Femeile nu au suficientă reprezentare politică

Se pare că puţin sub 10% din Parlamentul României este format din femei iar argumentul suprem este că bărbaţii nu sunt capabili să reprezinte cu brio şi interesul femeilor. Aşa o fi, nu comentez.
Ce comentez eu însă este că feministele nu vin ele însele cu o soluţie pe care ele s-o implementeze. Nu! Vin cu o soluţie care să-mi restrângă MIE nişte drepturi.
Doamna Sulfina Barbu, proaspăta ministresă la muncă şi protecţie socială, a propus nici mai mult nici mai puţin decât instaurarea unei cote obligatorii de gen în Parlament de minimum 40% femei! Uau! Da' ştiu că au tupeu!
Măsura este antidemocratică pentru simplul fapt că Statul ar interveni de facto în dreptul la liberă alegere a cetăţeanului. Dacă eu vreau şi votez în consecinţă ca parlamentul să fie format din 75% bărbaţi şi nu din 60%, practic, statul va urina pe votul meu şi va exclude 15% dintre cei pe care i-am votat ca să facă loc în mod nedemocratic unor doamne pe care eu nu le-am votat şi nu le-am dorit acolo.
Argumentul că "şi alte state folosesc cote de gen" nu se susţine. De ce? Pentru că atunci când faci apel la "şi alţii fac asta" nu e suficient să spui atât ci trebuie să vii şi cu rezultatele pe care le-a avut măsura - cu cât a crescut procentul de femei în parlament, cum a fost primită de electorat, etc. etc.
Dacă nu vii cu rezultate concrete, argumentul este nul. În aceeaşi notă aş putea şi eu argumenta că femeile nu ar trebui să aibă voie să şofeze iar ca argument să spun "Marele Regat Prosper al Arabiei Saudite practică asta". E corectă argumentaţia? Evident nu. De ce nu e corectă? Pentru că nu am dat niciun rezultat pozitiv şi raţional pe care l-a adus această măsură.
În plus, se mută vina pe bărbaţi şi pe societate de pe umerii adevăraţilor vinovaţi - politicienii în ansamblu, inclusiv şi în special organizaţiile lor de femei. Cam toate partidele au ca sub-entitate organizaţie de femei. Păi alea ce-au păzit acolo în partid? De ce n-au forţat cote de gen la nivelul candidaţilor ca măsură internă a partidului? De ce să bagi statul în ecuaţia asta? În Suedia, de pildă, iniţiativa a venit din interiorul partidelor - ceea ce este foarte corect. Partidele sunt etităţi private şi pot face ce vor în organizaţia lor.
Medusa greşeşte când se oripiealză că în colectivul de redacţie al Adevărul este doar o singură femeie. De ce? Pentru că Adevărul este o entitate privată care angajează pe cine vrea. Ei, în aceeaşi măsură aş greşi şi eu dacă aş critica un partid din România dacă ar decide de unul singur să-şi impună o cotă de gen în interiorul partidului pentru candidaturile de la următoarele alegeri. Eventual, dacă nu-mi convine, nu-i votez dar nu-i pot critica întrucât nu e treaba mea borşul lor intern atâta vreme cât eu nu sunt membru cotizant al partidului cu pricina.
A cui e treaba să aducă iniţiativa asta în interiorul partidelor? Păi a organizaţiilor de femei că doar ele sunt direct interesate de chestia asta!
În plus, mai e o problemă: există partide mici în România cu câteva mii de membri sau chiar mai puţin. Ce fac aceste partide dacă pur şi simplu nu au 40% femei în partid? S-apucă de recrutat la viteză doar pentru că statul obligă în mod antidemocratic? Sau candidează cu ce au şi, dacă faptul că nu au suficiente femei, vor fi sancţionaţi la vot de către electorat aşa cum e democratic?
Dincolo de toate acestea, în general femeile sunt mai puţin atrase de politică. Situaţia e valabilă inclusiv în ţările scandinave (care au un trecut milenar de prezenţă a femeilor pe scena politică - vezi despre "Storting" în Norvegia). Prin urmare este incorect să forţezi femeile să se îndrepte către un domeniu de care nu sunt atrase. De ce nu sunt atrase? Habar n-am. Cert este însă cu nu sunt atrase într-o proporţie atât de mare.
Totuşi, majoritatea teoreticienilor feminismului sunt de părere că este necesară existenţa unei parităţi de gen la nivelul reprezentării politice argumentând prin existenţa nevoii de dreptate şi echitate, experienţă, expertiză şi valorile diferite pe care femeile le pot aduce în poltică dar şi existenţa unui conflict de interese între femei şi bărbaţi care face inimaginabilă reprezentarea femeilor de către bărbaţi.
Spune Mihaela Miroiu citată de Cadi Blog. "Majoritatea teoreticienilor feminismului" este un apel la autoritate care reprezintă o greşeală logică. În afară de asta, faptul că teoreticienii unei ideologii au o părere, nu înseamnă deloc că au dreptate. Şi teoreticienii marxism-leninismului sunt de părere că proprietatea privată împiedică dezvoltarea statului dar nu văd prea mulţi înghesuindu-se să le dea dreptate. Şi teoreticienii naţional-socialismului cred că negrii sunt inferiori dar nu văd pe nimeni grăbindu-se să le dea dreptate. Şi teoreticienii creştini sunt de părere că pământul are 6000 de ani.
Am pus acele argumente ridicole tocmai pentru a arăta că afirmaţia domnei Miroiu nu este un argument. În plus, aşa-zisele conflicte de interese între femei şi bărbaţi nu sunt exemplificate deloc. Aşa că, rămân doar la stadiul de afirmaţii ale unei feministe fără niciun fond solid.
Cât despre valorile diferite pe care le pot aduce femeile în politică, ... hmm... daţi-mi voie să fiu sceptic. În Franţa o avem pe Marie Le Pen, în Finlanda o altă doamnă extremistă e la putere, în Ucraina am avut-o pe Iulia Timoşenko... şi noi am avut-o pe Elena Ceauşescu... unde vreau să ajung? La faptul că nici liderii femei nu sunt obligatoriu mai paşnici sau mai altfel. Tocmai aceste exemple ne arată cât de egali suntem între sexe şi-atunci când comitem tâmpenii. Ca să nu mai vorbim de Angela Merkel (devenită un simbol al succesului feminin în politică), doamna cancelar spunând şi comiţând o mulţime de tâmpenii în ultimul an. Dacă ar fi fost un bărbat cancelar al Germaniei şi-ar fi făcut aceleaşi tâmpenii ar fi fost târâit prin rahat de presă. Aşa... fiind vorba de-o doamnă, toţi s-au ferit să zică nasoale ca să nu cumva să fie "politically incorrect".
Asta vor feministele şi la noi?

3.5. Femeile sunt victime ale abuzurilor bărbaţilor şi nimeni nu le crede

Un vecin din cartierul în care am copilărit a scăpat milimetric de închisoare după ce fosta prietenă l-a reclamat la Poliţie c-ar fi violat-o. În fapt, acesta refuzase să-i cumpere un bun de valoare mare şi îi spusese într-o seară că nu iese în oraş că e obosit. Aşa că ea a decis să vină la el şi să doarmă la el dacă tot e obosit. După ce au făcut sex aceasta şi-a adus brusc aminte că are o treabă dimineaţa cu maică-sa şi că trebuie să plece acasă. El a crezut-o, fiind cu ea de 3 ani şi ceva, şi a condus-o până la poartă după care s-a culcat. Domnişoara însă s-a dus glonţ la IML şi la Poliţie reclamând că a fost violată.
Procesul a fost groaznic, ca să nu mai vorbim de privirile ciudate la care a fost supus de către familie şi de către cei care nu cunoşteau în detaliu situaţia.
Precum vecinul meu au mai trecut prin astfel de episoade doi colegi de facultate, un fost profesor de-al meu precum şi un fost coleg de la un alt job.Link
Din fericire justiţia românească încă nu este tripată aşa cum este cea americană iar pagubele pentru bărbaţi sunt relativ minore. În principiul prejudiciul de imagine este uriaş dacă eşti persoană publică sau într-o comunitate mică şi, în cel mai rău caz, îţi poţi pierde locul de muncă dacă ai o şefă (i s-a întâmplat unuia dintre cei prezentaţi mai sus - şefa empatizând cu victima).
În aceste condiţii, eu personal privesc cu scepticism orice mărturie cu privire la potenţiale agresiuni sexuale sau de altă natură. Prietena mea mi-a povestit faze din oraşul ei de baştină cu fătuci care intrau să reclame violuri şi ieşeau zâmbăreţe sau râzând în hohote de la secţia de Poliţie. (se presupune că violul e o traumă - aşa că ori alea au psihicul tare, ori violul reclamat era de fapt inventat)
Feministe deplâng faptul că în România e nevoie de o reclamaţie a victimei pentru ca cercetarea penală pentru viol să demareze iar cercetarea se opreşte dacă presupusa victimă îşi retrage plângerea. Ele ar vrea ca toţi bărbaţii indicaţi cu degetul de orice femeie să facă pârnaie cât mai mult, dacă se poate fără proces.
Ei bine, nu funcţionează aşa. Dacă ar sta lucrurile aşa atunci, pe lângă faptul că am instaura prezumţia de vinovăţie de facto, orice sex nebun cu strigături de la vecinul de la 5 s-ar putea solda cu Miliţia dând buzna în casa omului şi arestându-l pentru viol.
Tot în acelaşi registru, feministele acuză o potenţială tendinţă de a culpabiliza victimele. Parţial sunt de acord însă modul cum pun ele problema este eminamente greţos.
Am scris în trecut despre cazul unei fetiţe de 13 ani (sau 12?) violată în grup de mai mulţi bărbaţi şi cum aceasta este considerată principala vinovată de către un grup de fundamentalişti religioşi. Sigur... acest caz este unul extrem care s-a întâmplat în SUA şi în cazul căruia feministele au dreptate. Tre' să fii cretin să considera victima unui viol în grup vinovată de asta.
Pe de altă parte însă feministele acuză atitudinile de tipul:
Majoritatea femeilor agresate pe stradă şi-au provocat agresorii cu un comportament de piţipoancă şi un caracter de leliţă balcanică, ar trebui să fie atente cu cine umblă şi cu cine intră în vorbă, nu să dea buzna la poliţie că au fost violate [via]
Declaraţia aparţine unui expert criminalist şi este denunţată de feministe care au făcut plângere la CNCD şi au şi câştigat.
Problema? Problema e că modul nou de a te exprima te forţează să-ţi cenzurezi gândurile şi să foloseşti termeni golite de empatie şi de sens. Dacă ar fi folosit în loc de "piţipoancă" şi "leliţă balcanică" termeni precum "persoană cu moravuri uşoare" şi "caracter uşor intruziv", n-ar mai fi provocat atâta scandalizare.
În fapt, ceea ce spune domnul criminalist nu este în totalitate greşit - e drept că nici eminamente corect.
Pe de altă parte, atitudinea de tipul...
Victimele agresiunilor sexuale nu sunt vinovate. Punct. Indiferent de cum arată, cu ce sunt îmbrăcate, la ce oră se plimbă noaptea, de unde sunt şi cum sunt ele ca persoane. [via]
...are la rându-i nişte hibe destul de mari. În nicio ţară, nicăieri pe planeta Pământ, statul prin organul său Poliţia nu e capabil să protejeze fiecare cetăţean în parte la orice oră din zi şi din noapte. Aceasta este realitatea.
Având în vedere realitatea, este imperativ necesar ca noi, cetăţenii, să luăm o serie de măsuri şi noi înşine pentru a ne proteja.
Dacă eu mă duc cu 10000 de euro cash în buzunar şi cu ceas de aur pe mână la ora 1:00 prin Ferentari şi mă atacă ţiganii şi mă jefuiesc, cine-i vinovat? Sigur, jefuitorii în primul rând, nimic de obiectat. Dar, pe de altă parte, dacă aş fi ţinut banii în bancă şi nu în sacoşă şi aş fi evitat să-mi pun ceasul de aur la mână aş mai fi fost bătut şi jefuit? Cel mai probabil nu. Sau dacă aş fi folosit taxiul căci dacă am ceas de aur şi 10000 de euro cash îmi permit o cursă cu taxiul până la urmă dacă tot am treabă în Ferentari la ora 1:00.
Prin urmare, o vină parţială o am şi eu că n-am făcut nimic pentru a mă proteja eu înainte de a mă aştepta să mă protejeze Poliţia. În orice ţară din lume asigurările nu te despăgubesc dacă nu ai luat mai întâi tu însuţi măsuri de precauţie pentru a proteja valoarea asigurată - şi aici nu e vorba doar de bunuri cât şi de sănătate sau de propria viaţă (sinuciderea nu e acoperită de asigurarea de viaţă - de exemplu).
Parafrazând un comentariu de pe blogul Medusei, ce-ar fi să se supere şi posesorii de maşini care le-au fost furate iar asiguratorii nu i-au despăgubit... ei doar au lăsat maşina descuiată cu cheile în contact şi au mers în supermarket bazându-se că trăiesc într-o societate în care eşti apărat.
Ei... pe aceeaşi idee merge şi domnul criminalist însă exprimarea lui a făcut ca mesajul său de fond să fie ignorat complet.
Dacă o fată de 14 ani se duce semi-îmbrăcată la ora 2:00 într-o sală de jocuri de noroc iar cei din sală îi fac aluzii cu tentă porcoasă, sunt oare doar cei din sală 100% vinovaţi? Sunt acord că sunt principalii vinovaţi. Dar nu singurii!
Dar dacă o femeie de 50kg cu vârsta de 25 de ani merge singură pe la ora 00:00 pe unde se ştie că umblă prostituatele şi este acostată de un potenţial client care o confundă sau chiar luată pe sus de un bărbat care ştia că altcineva trebuia să se afle acolo.... este în totalitate vina agresorului?
În plus, n-am văzut în România prea des doamne care să poarte cu ei spray cu piper sau chiar spray paralizant. În alte ţări, după câteva episoade de genul ăsta, numărul de locuri unde cei slabi (doamne şi bărbaţi fără abilităţi fizice deopotrivă) sunt în deplină siguranţă a crescut considerabil.
Am avut două coelge în liceu care studiau arte marţiale cu scopul principal de a se putea apăra în caz de probleme.
Unde vreau să ajung cu asta? La aceeaşi problemă ca şi mai sus: feministele să propună soluţii pentru ele însele în primul rând şi să renunţe la victimizare şi la pretenţii absurde din partea Statului.
În plus, există şi bărbaţi agresaţi în unele cartiere rău-famate. Chiar destul de mulţi. Şi, ca şi femeile agresate, foarte rar spre deloc aceste fapte sunt raportate. Însă, bărbaţii agresaţi într-o zonă fie aleg să ocolească zona fie învaţă lecţia şi îşi achiziţionează un dispozitiv de apărare. Nu vor sta să se victimizeze şi nici nu vor cere măsuri suplimentare din partea statului.
Feministele greşesc atunci când spun că această abordare este o formă de a scuza sau de a acorda circumstanţe atenuante agresorilor tocmai pentru că nici eu prin rândurile de mai sus şi nici criminalistul amendat de CNCD nu am pledat pentru achitarea agresorilor sau pentru micşorarea pedepsei sau pentru circumstanţe atenuante. Nu. Am pledat pentru creşterea atenţiei şi grijii faţă de sine înainte de a aştepta să te apere altcineva. Or... feministele vor tratament egal şi pentru femei. Păi... pentru bărbaţii agresaţi nu se alocă poliţist-paznic. De ce s-ar face asta pentru femei?
În plus, am fost martor de vreo două ori la provocări explicite din partea unor fătuci (exact ca cele descrise de criminalist) şi puţin a lipsit ca tipul cu care eram să nu dea curs invitaţiei explicite.
Şi culmea, deşi ea a provocat, tot ea era speriată numai la gândul că ăsta va da curs provocării. Am calmat-o şi-am trimis-o la plimbare explicându-i clar că astfel de provocări pot avea urmări şi ar face bine să înceteze. În loc de "mulţumesc" am fost tratat cu înjurături şi categorisit ca "nesimţit" pentru îndrăzneala de-a-i da un sfat util.
Acum, stând drept şi judecând strâmb: Dacă vine una la unu' şi-i zice la modul cel mai serios "cum ar fi să ne-o punem?" urmând apoi o serie de gesturi lascive pe lângă el, ăla e cel tâmpit că vrea să dea curs invitaţiei? Dacă da, atunci avem o problemă cu căpuţul.
Mai mult, unele feministe consideră agresiune şi apropourile făcute de bărbaţi către femeile îmbrăcate sumar şi chiar vulgar. Şi totuşi, există şi bărbaţi apostrofaţi (uneori chiar şi de femei) pentru un anumit mod de a se îmbrăca. Pe ăştia nu-i apără nimeni şi nici ei nu se plâng că sunt "agresaţi". De ce? Pentru că nu e agresiune! D'aia!
Ce-ar fi fost să mă plâng eu de agresiune pentru fiecare "roackere, partidu' te vrea tuns" şi "ce faci domnişoară?" pe care l-am auzit de la câte-un cretin sau de la câte-o cretină (aţi rămâne surprinşi câte piţipoance se leagă de pletoşi pe stradă şi-apoi se miră de ce sunt insultate sau scuipate) de-a lungul vieţii?
Unde vreau să ajung? La faptul că militantismul feminist pentru redefinirea termenilor de "hărţuire sexuală" şi "agresiune" pe criteriu de gen este profund iraţional. În plus, remarcile stupide au deja încadrare juridică - se numeşte "agresiune verbală" şi se pedepseşte cu amendă. De ce ar fi nevoie de o nouă încadrare pe criteriu de gen? C-aşa vor feministele?

3.6. Mamele nu sunt respectate suficient

Serios? Am mai discutat aici aşa că reau sumar. În primul rând femeile ies în continuare la pensie mai repede decât bărbaţii deşi bărbaţii trăiesc în medie 68 de ani iar femeile 74. Asta în România unde femeile ies la pensie la 60 de ani (în curând 63) iar bărbaţii la 65. Ceea ce înseamnă că femeile beneficiază în medie de pensie 14 ani iar bărbaţii de 3 ani, adicătelea de 4,6 ori mai puţin.
Şi, dacă ar fi să dăm credit poveştii ăleia de adormit copiii cum că bărbaţii au salariu mai mare, înseamnă că taxele plătite de ei la fondul de pensii sunt mai mri. De unde rezultă că bărbaţii plătesc mai mult pentru a beneficia de 3 ani de pensie şi femeile, având un salariu mai mic (conform poveştii), plătesc mai puţin pentru a beneficia de 14 ani de pensie.
Totuşi, povestea cu salariile rămâne de analizat întrucât nu a demonstrat nimeni riguros afirmaţia aceea. Dar, să nu uităm că femeile sunt cele discriminate! E important!
În plus, în România s-a propus nici mai mult nici mai puţin decât reducerea şi mai mult a vârstei de pensionare pentru femeile care au copii. Am mai discutat aici despre cum o femeie care face 3 copii munceşte cu 10 ani mai puţin decât un bărbat dar va avea o pensie aproape cât a unui bărbat (concediul maternal se pune la vechime şi se pune ca stagiu cotizat) şi va beneficia de ea mult mai mult.
Şi totuşi, în opinia feministelor mamele nu sunt respectate. În susţinerea acestei teze invocă un barometru de gen al Gallup conform căruia 80% dintre femeile din România fac doar ele (adicătelea cu zero ajutor) muncile casnice. Uau!
Păi şi ce vină am eu la chestia asta? Dacă pensiile ar fi private şi nu de stat, nu mi-ar păsa. Să iasă la pensie la 45 de ani din partea mea. Însă, având în vedere că pensiile sunt de stat, de ce trebuie EU să plătesc mai mult ca să iasă mamele mai devreme la pensie pentru că nu-ştiu-ce barometru arată nu-ştiu-ce concluzie. Cifra de 80% mi se pare mare însă nu neg că situaţia este majoritară. Însă, nu consider că am eu sau taică-miu sau Gigi de la Sculărie vreo vină în chestia asta.
Am vorbit la educaţia parentală despre asta precum şi în mini-studiul făcut de mine. Acolo să caute vinovaţii feministele. Căci părinţii, mame şi taţi deopotrivă, sunt cei care-şi cresc copii în spiritul "stereotipurilor de gen".
Şi apropo de mame şi de crescutul copiilor, Medusa afirmă acolo că mamele sunt mult mai îndreptăţite să obţină custodia copiilor şi că taţii să-şi mai pună pofta-n cui (sic!). E valabil şi pentru mama aceasta? Dar pentru aceasta?

3.7. Presa ţine cu bărbaţii în cazul "violenţelor de gen"

Feministele susţin nici mai mult nici mai puţin decât faptul că violenţa conjugală ar trebui să aibă ca sub-încadrare aşa-numita "violenţă de gen" (gender based violence). Serios? Şi cazul ăsta unde s-ar încadra? Observaţi că în articolul citat nu se pomeneşte nicăieri că e vorba de violenţă în familie sau violenţă de gen şi, bonus, criminala este prezentată cumva ca posibil nebună şi nu ca o bestie misandră. Sună aberant ceea ce spun? Păi fix asta spun şi feministele, numai că pe ele bag seamă că le şi ia în serios societatea.
Ele acuză faptul că presa tratează cazurile de omucidere conjugală ca fiind "crime pasionale" şi că prin această formulare ar acorda circumstanţe atenuante agresorului sugerând cumva că "din iubire" ar fi comis crima.

4. Reacţii la feminism şi la feminizare

Aici n-o mai dăm cu subcapitole ci le înşirăm pe scurt.
Asociaţia T.A.T.A., singura asociaţie care apăra drepturile bărbaţilor într-o lume în care toate categoriile de oameni, mai puţin bărbaţii albi heterosexuali, sunt cumva beneficiare de "affirmative action", remarcă folosind argumentul împrumutat de la feministe, că taţii sunt discriminaţi în Abecedare.
Conţinutul acestora este evident discriminatoriu la adresa tatălui. Cuvântul „mamă” (mămică, maică s.a.) are în total 108 apariţii pe 60 de pagini ale celor patru manuale, în timp ce „tată” (tătic, s.a.) figurează numai de 40 de ori şi doar pe 19 pagini din totalul de 478 de pagini cât reprezintă însumate cele 4 abecedare
Deşi ZIUA TATĂLUI a devenit din 2009 sărbătoare naţională legală, abecedarele oferite „bobocilor” în septembrie 2011 (3 din cele 4) nu prezintă decât ZIUA MAMEI
Personal nu simpatizez cu poziţia luată de Asociaţia T.A.T.A. în acest caz. Să te-apuci să numeri de câte ori se zice tata în abecedar e la fel de imbecil cu a te apuca să numeri de câte ori se zic nasoale despre fundul Elenei Udrea în 3 talk-show-uri.
Însă, reacţia merită menţionată tocmai pentru că foloseşte aceeaşi retorică pe care o foloseşte şi mişcarea feministă care se isterizează la orice chestie în care bărbaţii sunt menţionaţi fie şi cu procente infime mai mult decât femeile.
În alte ţări se produc păpuşi cu Barbie preşedinte, la noi se produc abecedare pline de "mămica" iar tăticu e "şi el pe-acolo", prea puţin relevant.
Legat de "ziua tatălui", cei de la ong-ul mai sus amintit au dreptate prin prisma faptului că un ONG feminist a organizat în Bucureşti o campanie în care mesajul de bază era că femeile sunt respectate numai de 8 martie. Pe bune? Chiar presupunând că exagerarea feministă cum că femeile sunt respectate numai în zilele dedicate cinstirii lor, trebuie amintit în mod constant că există minim 4 zile dedicate femeilor într-un an: 14 şi 24 februarie, precum şi 1 şi 8 martie, în vreme ce pentru bărbaţi există... să zicem două. Aia din mai şi "ziua tatălui". Şi, din 4 zile de dedicate femeilor, una este prezentată copiilor încă de mici ca fiind necesară iar din 2 dedicate bărbaţilor, nici măcar nu e amintită vreuna.
Dar femeile sunt cele discriminate!
Recomand vizualizarea acestui filmuleţ - este despre feminismul englezesc şi despre situaţiile aberante în care femeile pot scăpa de pedeapsă pentru uciderea propriilor soţi invocând sindromul premenstrual sau statutul de victimă. Practic, în Anglia viaţa unui bărbat alb heterosexual nu mai valorează nici cât o ceapă degerată. Şi cum feminismul la noi a ajuns pe filieră anglo-americană, eu am motive destul de întemeiate să mă tem că se va ajunge la aşa ceva şi în România. Trendul nu este unul al normalităţii ci al misandriei.
O altă reacţie a venit din partea unui chestor al IPJ Vâlcea. Dânsul consideră că a ajuns la capătul răbdării şi că feminizarea Poliţiei este de porc.
Femeile în Poliţie au ajuns tot ca urmare a activismului. Eu aş vrea să văd activism şi pentru angajarea femeilor pe şantier - la cărat saci de ciment, la turnat betoane cu lopata, la frământat tencuială, la căţărat pe schele şi izolat blocuri. Serios! Doar suntem egali, nu?
Practic, datorită ideologiei feminismului s-a ajuns în situaţia în care multe femei au ajuns să lucreze în domenii în care pur şi simplu nu sunt apte!
Articolul din realitatea.net e scurt şi nu surprinde adevărata dimensiune a problemei.
Dacă nu ştiaţi, standardele sunt diferite deşi poliţiştii şi poliţistele sunt plătite la fel şi consideraţi egali. O femeie dacă vrea în Poliţie trebuie să aibă 1,65m înălţime. Un bărbat dacă vrea aceeaşi chestie trebuie să aibă 1,70m înălţime. Cu alte cuvinte, o femeie de 1,65m este mai fioroasă şi mai eficientă în operaţiunile din teren decât un bărbat de 1,69m. Nu râdeţi! Aşa funcţionează lucrurile la noi cu "egalitatea" între sexe.
Tot ca să intri în poliţie, baremele de la probele fizice sunt mult-mult mai mici şi mai accesibile pentru femei decât pentru bărbaţi. Numai testele scrise sunt aceleaşi.
Şi, mai apoi, mulţi poliţişti practic nu au nicio şansă să promoveze şi să lucreze în birou (mai ales în oraşele mai mici) tocmai pentru că întâietate la promovare de pe teren au femeile care oricum se descurcă lamentabil în situaţii operative.
Practic, dacă trimiţi o patrulă noaptea pe străzi dintr-un poliţist şi o poliţistă, poliţistul are două treburi de făcut: să vegheze la ordinea publică şi să aibă grijă de poliţistă.
Singura instituţie unde egalitatea de şanse între sexe se aplică raţional este la SRI. Acolo toate standardele sunt identice şi numărul de locuri extrem de limitat. În plus, la SRI dacă sunt 10 locuri pentru fete şi 300 de candidate şi doar 5 îndeplinesc standardele, alea 5 intră şi se mai organizează o sesiune. Ceea ce este foarte corect.
În Poliţie însă trendul este de feminizare şi, cu groază am aflat recent, că se extinde şi la nivelul pompierilor. Să sperăm totuşi că acolo se vor păstra măcar standardele egale.
Însă, atunci când cineva observă ridicolul şi situaţia de porc este catalogat ca misogin porc adept al patriarhatului. Un comentariu elocvent de pe realitatea.net:
Ma intristeaza faptul ca aici si in legatura cu acest subiect comenteaza niste indivizi care nu au nicio legatura cu acest sistem!!! In conditiile acutuale, cu lipsa de personal din sistem, care se manifesta si fa fi si mai acuta, va dau o speta: la un post de politie comunal cu doi sau trei politisti, unul face de permanenta sau interventie, cum vreti sa-i spuneti. Acel politist este femeie! La miezul noptii i se da o interventie pe 112 la 10 indivizi care se bat cu topoare!!! Este obligata sa se deplaseze singura la aceasta interventie deoarece sistemul nostru nu ii asigura si un partener!!! Intrebare pentru toti militantii "antidiscriminare": cum comentati aceasta situatie???
Sigur, o să vină feministele să spună că statul e vinovat că nu-i asigură partener. Aşa cum tot statul e vinovat că angajează mai multe femei decât bărbaţi în poliţie (s-a întâmplat anul ăsta).
Feministele văd discriminarea de gen numai într-un sens. Despre poliţiştii care au plecat din sistem pentru că au ratat de două ori promovarea în birouri pentru că era la rând "doamna X" care "nu se mai putea descurca pe teren", nu zice nimeni nimic. Şi asta se întâmpla înainte de reduceri când salariile din Poliţie erau decente.
În plus, ca să fie clar, absolvenţii de academie încheie un contract cu MAI prin care MAI se obligă să-i încadreze în Poliţie timp de minim 10 ani. Ceea ce-nseamnă, că dacă o doamnă poliţist rămâne gravidă şi pleacă în concediu, este pur şi simplu imposibilă angajarea unui înlocuitor pe perioadă determinată aşa că unica soluţie rămâne ca altcineva să o suplinească şi pe ea. Iar dacă un poliţist bărbat se opune fie este sancţionat fie categorisit ca misogin neempatic.

5. Discurs de ură la adresa bărbaţilor

Dedic separat un capitol pentru un discurs de ură la adresa taţilor proliferat pe blogul Medusei. Link-ul pe care l-am dat în prefaţă nu mai este disponibil. Se pare că Medusa şi-a şters acel articol de pe blog. Oare de ce l-a şters? Nu-i nimic, eu îmi păstrez ce vreau să scriu în documente Word aşa că nu-i o problemă.
Dar, înainte de a da discursul anti-bărbaţi al stimatei Tudorina Mihai, să facem un exerciţiu de imaginaţie.
Exemplu 1:
Majoritatea homosexualilor se comportă ei înşişi ca nişte copii răzgâiaţi fiind incapabili să-şi poarte singuri de grijă, darămite să îngrijească nişte plozi. Dacă restul oamenilor din mila cărora trăiesc au o treabă, aceştia aproape că mor de foame şi se duc la muncă îmbrăcaţi jegos. Ăstora vrea statul să li se dea copii adoptaţi spre creştere!

Este "hate-speech"? Eu aş zice că da. Hai să mai luăm unul.
Exemplu 2:
Majoritatea ţiganilor se comportă ei înşişi ca nişte copii fiind incapabili să-şi poarte singuri de grijă darămite să-şi îngrijească plozii. Dacă românii din jurul lor au nişte treabă, aceştia aproape că mor de foame şi se duc îmbrăcaţi jegos la muncă. Ăstora să li se dea custodia unor copii?

Este "hate-speech"? Este. Ba încă poţi fi şi amendat de către CNCD dacă spui aşa ceva la televizor.
Şi totuşi, Medusa o spune cu subiect şi predicat şi cu o nesimţire debordantă şi, mai mult decât atât, încearcă chiar să argumenteze că nu este hate-speech.
Textul Medusei:
Toate astea în condiţiile în care în spaţiul domestic din majoritatea familiilor din România, bărbaţii se comportă ei înşişi ca nişte copii, fiind incapabili să-şi poarte singuri de grijă, darămite să-şi îngrijească plozii. Dacă nevestele lipsesc de acasă, aproape că mor de foame, se duc la muncă cu cămăşile şifonate şi ciorapi de culori diferite. Lor ziceau cei de la T.A.T.A. că ar trebui să li se încredinţeze copii în caz de divorţ.
Tare sau ce? Ea şi l-a şters în cursul zilelor de după publicarea Prefaţei acestui articol însă a rămas citat şi pe alte bloguri. Se pare că la vremea postării au mai existat şi alţi oameni raţionali care au sesizat.
Stimată doamnă/domnişoară Tudorina Mihai te invit deschis să ne explici cum acest text nu este "hate-speech" şi cum de fapt este legitim să proliferezi ură şi sexism la adresa bărbaţilor în acelaşi timp fiind ilegitim să proliferăm ură la adresa homosexualilor, ţiganilor sau femeilor.

6. Campania respectului

Dedicăm capitol separat celor trei filmuleţe din "campania respectului" pe care le-am postat în prefaţă.
Filmuleţele ridică o problemă ce există doar parţial şi nici într-un caz la gravitatea celor descrise - mă refer aici la clipul cu banii şi la clipul cu libertatea de mişcare.
În ceea ce priveşte verificarea corespondenţei, am citat chiar o feministă psiholog care o spune fără echivoc că încălcarea confidenţialităţii corespondenţei partenerului este o practică mult-mult mai des întâlnită în cazul femeilor decât în cazul bărbaţilor.
În plus, această faptă are deja o încadrare juridică penală şi se numeşte "violarea corespondenţei" şi se pedepseşte cu închisoare în România. Celebrul caz "Elodia" a avut un caz de condamnare împotriva lui Cioacă pentru că a spart e-mail-ul soţiei. Prin urmare, o reîncadrare sau o încadrare suplimentară ca "violenţă în familie" sau "violenţă de gen" (cum sunt convins că visează feministele) nu se justifică.
În ceea ce priveşte clipul cu banii, consider situaţia nerealistă. Nu spun nereală - poate chiar există cazuri de acest gen în România - însă nerealistă. În plus, aşa cum am argumentat mai sus, în niciuna din revendicările feministelor nu se regăseşte o soluţie care să elimine cauza sau care să ofere o soluţie pentru efect dar soluţie să fie a feministelor pentru femei.
Cu alte cuvinte, o situaţie în care el să acapareze tot venitul şi să reacţioneze în stilul "eu te întreţin căci tu stai acasă şi trândăveşti cu plodul" are o serie de cauze. Cauze care, desigur, nu justifică acţiunea. Pe de altă parte, dacă aceste cauze sunt înţelese există premizele elaborării unei soluţii de prevenire pe viitor - o soluţie care să implice şi altceva decât propagandă ieftină.
Hai să încerc eu primul. Posibile cauze pentru ca un soţ să reacţioneze similar cu reacţia descrisă în clipul cu banii: job foarte solicitant (fizic sau psihic) - asta duce la frustrări văzând-o pe ea stând calmă şi zâmbăreaţă în casă. Dacă el lucrează în construcţii şi e iarnă afară - efectul e garantat. O altă cauză ar putea fi că el nu şi-a dorit copilul iar ea nu a dorit să piardă nici soţul aşa că a ales să-l pună în faţa faptului împlinit mizând pe iubirea şi răbdarea lui. Am mai citat aici opinii despre sarcină şi avort a femeilor din România. Dacă e nevoie, mai postez. Există multe (suprinzător de multe) cazuri în care femeile au luat unilateral decizia de a rămâne însărcinate (au oprit administrarea contraceptivelor, au găurit prezervative, etc.) şi şi-au anunţat soţul de sarcină când era suficient de avansată şi nu se mai putea face nimic.
Sigur, toate astea pot fi contracarate cu "ei şi? soţul vătămat în orice fel putea să plece şi gata" numai că, în realitate, lucrurile nu stau chiar atât de simplu pe cât par. În plus, ca bărbat, dacă nevastă-ta te pune în faţa faptului împlinit şi-ţi spune că veţi avea un copil împotriva voinţei tale, orice alegere vei face în afară de aceea de a rămâne în familie completă te pune într-o lumină proastă.
Dacă începi să te comporţi nasol cu ea (şicane cu banii, închis în casă, etc.) - eşti agresor. Dacă divorţezi - eşti un tată iresponsabil. Practic, nu ai ieşire. Nu degeaba se spune despre astfel de femei că "îşi încalţă" partenerii. Şi nu, nu este un stereotip de gen ci o realitate.
În plus, clipul cu închisul în casă este totalmente nerealist întrucât include "mi-am sunat soţul să-l întreb". Păi... dacă l-ai putut suna pe el... oare nu puteai apela şi 112 că eşti blocată în casă?
Ce mi se pare abominabil este faptul că această campanie apelează la tehnici de manipulare folosind excesiv apelul la sentimente (prin tonul vocilor folosite) precum şi stereotipuri de gen, adică fix ceea ce condamnă feministele. Dublul standard e-n floare în feminismul post-modernist românesc. E de porc să folosim stereotipuri de gen când vine vorba de femei şi de porc să zicem nasoale de ţigani, de femei sau de gay. Însă, în acelaşi timp şi simultan (sic!) e ok să proliferăm stereotipuri de gen şi să zicem nasoale de bărbaţi, că doar deh, suntem libere şi independente.
Ah... şi încă ceva: dacă tot folosiţi des faptul că în nu-ştiu-cât la sută din familiile româneşti se practică un model retrograd şi învechit, ei bine, în aceleaşi familii, în care patriarhatul e considerat "normal", la fel de "normală" este considerată şi zicala că "femeia ţine casa" - în sensul că soţia are preponderent banii pe mână.
Lucrez în vânzări şi lucrez des cu oameni din mediul rural şi foarte rar dacă vorbesc cu soţul acesta ia o decizie pe loc. Deseori îmi cere un răgaz pentru a discuta cu soţia că ea ţine banii el fiind mai mult la muncă decât pe-acasă.
De ce-am menţionat asta? Pentru că e o situaţie generalizată - ceea ce face ca situaţia ipotetică prezentată în clipul cu banii să fie nu numai nerealistă ci şi destul de puţin probabilă.

7. Epilog

Încă de la publicarea prefaţei, Medusa s-a grăbit să-mi scrie:
N-ai altă treabă decât să critici atât de superficial munca de ani de zile a unor oameni? [...]
PS. Nu intru în polemici absurde, ai un grad de ignoranţă prea mare pe acest subiect, plus o doză de răutate care nu-mi place.
Apelul la autoritate sau apelul la vechime nu este un argument. Faptul că feminismul este "munca de ani de zile a unor oameni" nu înseamnă nici că este legitim şi nici că este de necriticat.
În fond şi religia este munca de mii de ani (!) a unor mult mai mulţi oameni şi totuşi eu personal o critic fără nicio problemă. De ce-ar fi feminismul mai altfel?
Despre ignoranţa mea pe subiectul feminismului putem dezbate mult şi bine. Pe de altă parte, despre "răutatea care nu-ţi place", treaba e simplă: Atâta vreme cât tu ai voie să publici discurs sexist şi de ură la adresa bărbaţilor fără să fii sancţionată legal pentru asta atunci am şi eu voie să spun că feminismul în epoca post-modernă este o boală.
Spre deosebire de tine, eu atac feminismul ca ideologie şi unele feministe care debitează tâmpenii. Nu atac femeile în general care sunt oameni ca şi bărbaţii, unele mai de treabă, altele mai scorpii, unele mai deştepte, alte eminamente retardate mintal căci au ele grupuri mai mici uscături, darămite grupuri mari precum "femeile din România".
Medusa îmi dă şi sfaturi:
Canalizează-ţi energia pentru a descoperi cum trebuie acest domeniu nou, analizează-l cu răbdare şi nu te mai pripi cu criticile.
Seamănă foarte mult cu discursul creştinilor care se supără când le zic că religia lor e pe acelaşi plan cu povestea cu Moş Crăciun. Creştinii îmi spun că "trebuie să studiezi cu inima deschisă pentru a-l găsi pe dumnezeu", implicând deci cu "mintea închisă" şi scepticismul pus pe pauză.
Acelaşi lucru îmi spune şi Medusa: să am răbdare şi să "descopăr" feminismul post-modern şi să nu critic la prima aberaţie văzută.
Poate nu s-a-nţeles: Am o problemă cu feminismul ăsta contemporan care e total iraţional şi care mai degrabă mai adaugă diviziuni între oameni şi nu cu feminismul de bun simţ de la începutul secolului trecut care a militat pentru drepturi egale în faţa legii pentru femei şi bărbaţi, feminism cu care, repet pentru a triliarda oară, rezonez în totalitate.
E una să militezi pentru dreptul de a şofa sau dreptul de a încheia acte de una singură (pentru asta militează acum feministele din Arabia Saudită) - pentru că asta înseamnă să ceri drepturi pe care bărbaţii le au pentru simplul fapt că sunt de gen masculin. Şi cu totul şi cu totul alta e să ceri intervenţia statului în alegeri prin cote de gen sau să ceri ca femeile să aibă dreptul de a munci mai puţin pentru simplul fapt că sunt de gen feminin - asta însemnând cerere de superioritate a femeilor faţă de bărbaţi, aspect cu care nu numai că nu sunt de acord, dar îl voi sancţiona public ori de câte ori va fi cazul.
În România, ca de atlfel în toate ţările afectate de feminism, dacă eşti căsătorit cu acte cu o doamnă şi doamna face un copil din flori tu ca bărbat dacă divorţezi de ea ai şanse mari să fii pus să plăteşti pensie alimentară oricum iar ea mai mult ca sigur nu va face pârnaie pentru adulter pentru că tu ca bărbat divorţezi de ea şi nu vrei să auzi nici de copil (pentru că nu-i al tău) iar instanţa acordă întotdeauna "circumstanţe atenuante". Nu acelaşi lucru se întâmplă însă dacă rolurile se inversează.
În plus, după cum am argumentat când am vorbit de Codul Civil, în România căsătoria aduce o serie întreagă de beneficii explicite plus un număr foarte mare de beneficii indirecte femeilor în vreme ce bărbaţilor le aduce numai şi numai obligaţii în cel mai fericit caz egale, de cele mai multe ori mai mari decât ale soţiilor. Să reluăm un argument pe care l-am dat mai demult:
Gigel se căsătoreşte cu Tincuţa.
Gigel este manager de bancă iar Tincuţa este asistent manager într-o multinaţională.
Gigel, fiind manager de bancă, beneficiază de discount-uri căcălău la credite aşa că face un credit şi cumpără un apartament cu două camere în Bucureşti pentru el şi soţia lui.
Gigel şi Tincuţa s-au înţeles să nu aibă copii şi folosesc ca metodă contraceptivă pilulele orale.
Tincuţa, însă, simte momentul şi întrerupe pe ascuns tratamentul cu anticoncepţionale (mizând pe faptul că Gigel e foarte ocupat şi nu va observa).
Astfel, la vreo 3 luni după întrerupere Tincuţa rămâne gravidă însă omite să-i spună acest amănunt insignifiant lui Gigel.
Gigel începe să pună întrebări abia alte 4-5 luni mai târziu când sarcina începe să devină evidentă.
Gigel se enervează crunt că n-a fost şi el consultat pe chestia asta şi îi adresează dumnezeii, cristoşii şi crucile de rigoare Tincuţei şi o pofteşte afară din casa lui. (Casa lui, pentru că el cu creditul lui o cumpărase!)
Tincuţa înregistrează momentul şi intentează proces de divorţ.
La proces, Tincuţa va face apel la sentimente şi va poza în victimă (mama eroină abuzată de porcul de bărbatu-su) şi în virtutea art. 324 alin. 1 Cod Civil poate cere nici mai mult nici mai puţin decât excluderea lui Gigel din propria lui casă ţinându-se cont de interesul superior al copilului minor aflat "pe drum" şi de culpa lui Gigel în desfacerea căsătoriei (momentul înregistrat în care Gigel toarnă cu înjurături la adresa Tincuţei pentru tăinuirea sarcinii). Totodată, Gigel va fi obligat să termine de plătit creditul cu care a cumpărat casa dar şi să-i plătească Tincuţei o rentă viageră + pensie alimentară pentru plodul pe care Gigel nu l-a dorit oricum de la bun început.
Ba încă având momentul înregistrat şi nişte hârtii date de nişte psihologi anonimi, Tincuţa poate intenta proces separat lui Gigel pentru abuz emoţional, unde are şi reale şanse să câştige din simplul motiv că e femeie şi mamă.
Câtă vreme acest gen de scenarii sunt posibile legal în România, discursul despre posibila discriminare a femeilor mi se pare stupid, cretinoid şi de-a dreptul iraţional.


Acestea fiind spuse,
Vă salut cu respect.

32 de comentarii:

  1. Articolul e super tare. Am totuşi cîteva mici observaţii:

    "Faptul că 59% dintre produsele prezentate sunt promovate de bărbaţi mie nu mi se pare nicio problemă. Faptul că e cu 9% mai mult decât femeile e un motiv de isterizare?" - 18%, nu 9%. :)

    "Cât despre valorile diferite pe care le pot aduce femeile în politică, ... hmm... daţi-mi voie să fiu sceptic. În Franţa o avem pe Marie Le Pen, în Finlanda o altă doamnă extremistă e la putere, în Ucraina am avut-o pe Iulia Timoşenko... şi noi am avut-o pe Elena Ceauşescu." - Nu eşti corect (cherry picking).

    De asemeanea, eu sunt 100% de acord cu afirmaţia: "Victimele agresiunilor sexuale nu sunt vinovate. Punct. Indiferent de cum arată, cu ce sunt îmbrăcate, la ce oră se plimbă noaptea, de unde sunt şi cum sunt ele ca persoane."
    "Dacă o fată de 14 ani se duce semi-îmbrăcată la ora 2:00 într-o sală de jocuri de noroc iar cei din sală îi fac aluzii cu tentă porcoasă, sunt oare doar cei din sală 100% vinovaţi?" - Nu vorbim de aluzii, vorbim de violuri. Atunci răspunsul este DA. Criminalii sunt 100% de vină. Dacă tu te iei de creştini şi te trezeşti cu unul la uşă cu un pistol şi cu o dorinţă puternică de a te trimite în Iad, eşti tu de vină că ai fost prea critic la adresa lor?

    RăspundețiȘtergere
  2. După doar 3 zile de muncă, aşa "bine" te-ai documentat despre feminismul românesc, încât vii cu tipica definiţie, scuzaţi, a ignorantului: "doctrina feministă modernă din lumea occidentală şi în special cea românească /.../ îşi propune superioritatea femeilor faţă de bărbaţi, discriminarea sub orice formă a bărbaţilor".
    What?
    Eu, ca feministă, pot să-ţi spun clar: Feminismul militează pentru egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi şi îndepărtarea discriminării femeilor din toate sferele.
    Nu mi-am propus înlocuirea patriarhatului cu matriarhatul, nici nu discut asta.

    Ai abordat prea multe teme într-un singur articol, probabil ai fi în stare să scrii un articol despre istoria Chinei în 5 fraze (la fel de prost). Deci, n-am răgaz să mă apuc să discut temele abordate pentru că ar însemna să scriu o carte, sau 2.

    Aş putea să-ţi arat câ greşeşti în următorul aspect.

    Tot tu spui "religiile sunt de porc iar patriarhatul în general şi patriarhatul religios în special este de foarte mare porc şi este foarte bine că această gândire nu mai există în legislaţia ţării noastre."
    Măi, influenţa religiei este foarte puternică în România, afectând şi (sau mai ales) relaţii de gen şi statutul femeilor în societatea românesc.
    De exemplu, munca organizaţiilor de femei, feministe sau nu, de a scoate la iveală violenţa asupra femeilor din spaţiul domestic şi alte agresiuni asupra lor, se loveşte de obturarea din partea Bisericii. Biserica, prin reprezentanţii ei, încă mai propovăduieşte că "rufele se spală în familie", "femeia trebuie să-i servească barbatului şi să-i dea ascultate", etc.
    Totodată, feministele române critică parneteriarul Stat -biserică în domeniul asistenţei sociale. Citeşte acest articol:

    http://www.criticatac.ro/5657/un-cadou-sinistru-de-8-martie-monopolul-masculin-al-asistentei-sociale/

    A spune că nu mai este nevoie de feminim în România arată o mare neînţelegere faţă de realităţile sociale din ţara asta. În toate sferele.
    Ţi-am dat în anteriorul articol nişte cărţi, de ce nu le-ai citit? Vezi că în cartea doamnei Miroiu "Drumul către autonomie" găseşti nişte capitole despre feminismul românesc. Chestii de substanţă, nu ca în articolul tău documentat în 3 zile.
    Pune mâna şi citeşte ca lumea înainte de a critica. Feministele au lucruri foarte interesante de spus.

    RăspundețiȘtergere
  3. http://www.facebook.com/pages/Feminism-Romania/148263845241184

    RăspundețiȘtergere
  4. Stimate Domn,
    Se pare ca v-ati chinuit ceva sa scrieti acest articol si v-a iesit si prost. De obicei raspund scurt la asemenea provocari, mai exact: feminismul este prea subtil pentru Dvs. Si ca sa nu credeti ca e o forma de a evita argumetele, va spun doar ca intreg demesul Dvs. este tendetios si manipulator. Mai exact, ascundeti substanta problemelor cu care se confrunta femeile in spatele unor cazuri punctuale, generalizand in functie de acestea, dar in acelasi timp acuzand feministele ca fac asta. Ironic, nu? Nu mai vb de prima parte a articolului. Doctrina (ideologia) feminista nici moderna nici ne-moderna NU ESTE despre superioritatea femeilor asupra barbatilor. Ups, se destrama toata sandramau pe care v-ati straduit atata sa o lipiti cu moloz ... Discursul asta cu egalitatea in drepturi este tocit si rastocit. Orice om cu pretentii minime de logica intelege ca intre drepturi egale pe hartie si practica efectiva a acestora este o diferenta uriasa. Ar fi multe de comentat. In concluzie – incercati sa va folositi mintea constructiv.

    RăspundețiȘtergere
  5. Tudor: Cu 9% peste paritatea perfectă am vrut să spun. Am corectat. Merci. În ceea ce priveşte cherry picking-ul, nu e chiar aşa. Exemplele cu pricina servesc afirmaţiei că intrarea femeilor în funcţii de conducere (în special prin forţare - cote de gen) nu garantează nici că o să fie lideri "mai buni" şi nici că lumea va fi mai paşnică şi mai puţin extremistă dacă sforile vor fi trase de femei. Sigur, nu înseamnă că dacă doamnele înşirate de mine au fost sau sunt literalmente sclerozate în postura de lideri toate femeile lider sunt sclerozate. Cert este însă că dacă femeile s-ar promova în politică în calitate de "oameni politici" şi nu în calitate de "femei care vor succes de oprimate ce sunt ele" şi propulsate pe bază de măsuri antidemocratice de tip cote de gen.
    Cât despre exemplul ipotetic cu creştinul, nu ai dat unul similar cu contextul meu. Eu nu am dat exemple cu violatori care dau buzna în casa oamenilor în general sau a femeilor în special. Nu-ţi comentez exemplul din simplul motiv că nu e potrivit.
    Tudorina: Câtă vreme discursul de ură la adresa bărbaţilor, dublul standard şi apelul la sentimente îţi caracterizează scrierile, personal sunt profund reticient în a te crede că promovezi egalitatea între sexe. Te-am invitat să explici discursul de ură pe care ţi l-am reprodus la capitolul 5. La schimb tu ţi-ai şters propriile cuvinte. Dacă nici măcar propriile cuvinte nu eşti în stare să ţi le asumi şi fie să ţi le aperi fie să îţi ceri scuze că ai greşit, personal nu cred că eşti o bună exponentă a feminismului.
    Cât despre problema patriarhală a religiei (ca de altfel toate problemele pe care le are religia - patriarhatul nefiind singura problemă!) am spus-o şi-o repet: Sunt de acord că dogmele lor sunt de porc. Nu e nevoie să mă convingi pe mine că religia e de porc şi pe această cale salut ralierea la punctul de vedere secular-umanist al feministelor.
    Pe de altă parte, să ceri cote de gen şi discriminări ale bărbaţilor în favoarea femeilor doar pentru că există mulţi religioşi în România - nu are logică.
    Să nu uităm că 86% dintre români s-au declarat în 2001 creştin-ortodocşi. Ceea ce-nseamnă că foarte multe femei consideră astfel - întocmai cu dogma creştină.
    De-asta am şi spus că mişcarea feministă ar putea investi în educaţie pentru femei şi nu în solicitare de "discriminări pozitive".
    Anonim: Când îţi vei asuma o identitate voi fi bucuros să purtăm o discuţie.

    RăspundețiȘtergere
  6. Pe scurt, esentialul articolului de mai jos, construit pe baza datelor ISTAT Italia:

    In 87% dintre divorturi, copiii sunt incredintati EXCLUSIV mamei, in 8% custodie comuna, 5% incredintati tatalui. Adaug doar ca, potrivit legii italiene, sotul care nu primeste custodia are totusi obligatia de a plati in continuare:
    - ratele la casa ( revine automat celui care are custodia copilului)
    - ratele la masina( revine automat celui care are custodia copilului)
    - pensie de intretinere pentru sotul caruia i-a fost DIMINUAT nivelul de venituri prin divort
    - pensie de intretinere a copiilor minori
    - pensie de intretinere a copiilor majori, daca acestia studiaza SAU NU AU SURSE DE VENIT

    Cunosc personal 6 cazuri in care barbatii au fost dati afara din propriile case dupa ce nevasta a hotarat ca nu-i mai place compania.

    PREMESSE ALLE PROCEDURE DI SEPARAZIONE CONSENSUALE E DIVORZIO CONGIUNTO
    http://www.divorziofacile.it/separazione/se_pre_statistiche.html

    RăspundețiȘtergere
  7. Las si eu asta aici : http://polimedia.us/trilema/2010/feminismul-inteles-drept-cult/

    RăspundețiȘtergere
  8. Linkuri interesante

    http://rockingmre.blogspot.com/2011/10/feminist-agenda.html

    http://www.amberpawlik.com/Feminism.html

    RăspundețiȘtergere
  9. Anonim: Mersi de link-uri. Am tot căutat în ultima vreme link-uri cu articole şi studii care să abordeze critic sau măcar sceptic feminismul şi abuzurile sale însă am dat în mare parte doar peste articole cu tentă cristofascistă, ceea ce nu intră în raza mea de interes.

    RăspundețiȘtergere
  10. Salut.
    Felicitari pentru blogul tau si pentru acest articol.
    Referitor la "discriminarea femeilor pe piata muntii" iti ofer un link care completeaza ceea ce ai spus:
    http://www.youtube.com/watch?v=EwogDPh-Sow

    RăspundețiȘtergere
  11. eu, barbat fiind, am fost discriminat salarial in raport cu protejatele sefei mele, iar in alta ordine de idei uitati-va la ce femei sunt promovate in politica de dragul feminismului

    RăspundețiȘtergere
  12. http://www.youtube.com/watch?v=Cb_6v-JQ13Q&feature=related
    Explicatie clara de ce exista o diferenta intre cat castiga in medie o femeie si un barbat.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc pentru ăsta! Am văzut multe fragmente din acest discurs dar niciodată n-am găsit discursul complet.
      Mersi încă o dată.

      Ștergere
  13. http://www.youtube.com/watch?v=P-Nw3zyYpvs

    RăspundețiȘtergere
  14. http://www.youtube.com/watch?v=geQyrBGS_60&feature=relmfu
    http://www.youtube.com/watch?v=4JA4EPRbWhQ&feature=relmfu

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Le ştiu pe amândouă. Al doilea este şi aici pe blog subtitrat în româneşte de subsemnatul:
      http://vilo13.blogspot.com/2011/12/dublu-standard-cu-privire-la-sexism.html

      Ștergere
  15. http://www.angryharry.com/reNSPCCSHATTERSCHILDABUSEMYTHS.htm

    RăspundețiȘtergere
  16. Daca un barbat ar scrie asa ceva despre femei in SUA care ar fii reactia generala:
    http://www.theatlantic.com/magazine/archive/2010/07/the-end-of-men/8135/2/
    Despre femei in armata britanica:
    http://www.youtube.com/watch?v=2mOhmXDz3Jw
    Partea a II-a e din nou cenzurata fara motiv.
    http://www.youtube.com/watch?v=u8d-W4UATfw

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Filmulețele le știu de mult.
      Însă articolul ăla din theatlantic.com nu spune nimic. L-am citit integral de două ori gândindu-mă că poate la prima lectură am ratat ceva dar nu, nu ratasem nimic.
      Să ne-nțelegem: Nu numai că nu spune nimic nou, dar nu spune nimic în general căci are puține ancore în realitate și folosește pentru a demonstra ceva în mod constant panta alunecoasă.

      E de-a dreptul cretin să vorbești despre ”the end of men in the economy” din toate punctele de vedere. Ah... că există alienate mintal de tipul RedFem Hub care umectează la ideea asta, e altă poveste. Însă oamenii de genul ăsta ar trebui să-și amentească faptul indubitabil că tot ce mănâncă, ating, operează, conduc sau șăd este proiectat, construit, distribuit și instalat de un bărbat.
      Oricum, eu nu cred că va fi sustenabil acest model de bullshit pentru că dacă e ceva garantat la toată treaba asta este falimentul. Feminismul e de stânga și socialist prin definiție. Or, socialismul are o singură garanție: Falimentul.
      Eu sunt dispus să pun pariu că falimentul va veni mult mai repede decât momentul în care o masă critică de bărbați vor spune ”fuck this shit!” și să lase totul să se ducă de râpă intenționat.

      Ștergere
    2. Economia feminista sau la feminin?
      http://msmagazine.com/blog/blog/2011/07/14/a-woman-economist-speaks-out-deficits-are-a-grrrls-best-friend/

      Ștergere
    3. De mult n-am mai citit asemenea cretinisme. În special pasajul ăsta: "In contrast, families and businesses have to earn income or sell assets to get dollars to pay off debts. The federal government does not face any such constraint. It can spend as much as it likes and borrow as much as it likes. With so many people out of work—nearly 30 million and counting–and so many firms operating well below capacity, there is no danger of inflation. So, right now, government borrowing and government spending will do one thing and one thing only: It will pump up aggregate demand, call jobs into being and reduce economic pain. Our children will be better off." - Absolut incredibil câtă prostie poate încăpea în capul unui singur om, jur.

      Ștergere
  17. http://www.youtube.com/watch?v=QLbuWiUABVA&feature=relmfu

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Știu foarte bine toate filmulețele lui Manwomanmyth și țin legătura constant cu el.

      Ștergere
  18. http://www.heraldsun.com.au/news/more-news/new-laws-force-taxpayer-funded-companies-to-promote-women/story-fn7x8me2-1226317929339

    RăspundețiȘtergere
  19. ȚÎn plus, ziarul Adevărul are o redacţie de sport destul de mare şi realitatea e simplă: cele mai multe performanţe sportive româneşti sunt realizate de bărbaţi.Ț asta zici. Ia documenteaza-te! La penultima olimpiada(la ultima nu stiu, dar tu de penultima trebuia sa te iei cand ai scris articolul) femeile din Ro au luat cele mai multe medalii, fara ele am fi fost langa Mauritius si Togo, au zis comentatorii. In rest, spui si lucruri reale, dar multe chestii tendentioase. Sigur, nu sunt de acord cu discriminarea niciunei fiinte umane, pe niciun criteriu. Iar chestia cu barbatii priviti ca infractori e inacceptabila, scandaloasa. Iar chestia cu blonzii e tare. Iti arat imediat o feminazista cum zici tu, care ar suferi foarte tare daca ar disparea barbatii blonziȘ)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vrei de la penultima olimpiadă? Ok, cum vrei tu.
      http://en.wikipedia.org/wiki/Romania_at_the_2008_Summer_Olympics#Swimming

      În calificări:
      La concursul de înot, la 400 de metri liber, Dragoș Coman a ocupat poziția a 7-a cu timpul de 3:47.79.
      La concursul de înot feminin, tot la proba de 400 de metri liber (deci aceeași distanță, același bazin, același stil - deci șanse egale), tot în calificări, Camelia Potec a ieșit pe prima poziție cu timpul de 4:04.55.
      Așadar, cu un timp cu 17 secunde mai prost (deci cu 15% mai prost), Camelia Potec a câștigat o cursă feminină. Cu timpul ăla, Camelia Potec nu prindea nici calificările din tabloul principal.

      Altfel spus, dacă Olimpiada nu ar fi segregată sexual - o medalie luată de o femeie s-ar întâmpla cam o dată la 50 de ani sau mai rar.
      De-aia spun că cele mai multe performanțe sportive le fac bărbații.
      Să nu uităm că timpul de calificare pentru un concurs masculin de atletism DE JUNIORI e cu 3 secunde mai mic decât recordul mondial la femei LA SENIORI.

      Recent, cea „mai puternică femeie din lume” (din punct de vedere fizic) a fost bătută măr la skandenberg (unde ea deținea toate recordurile cu putință la categoria ei) în fața unor oponenți de sex masculin luați la întâmplare din cartier.

      Deci să-mi spui că cele mai mari performanțe le fac femeile e pur și simplu factual fals.

      După părerea mea, adevărata valoare sportivă a femeilor s-ar vedea dacă sporturile nu ar fi segregate sexual. Desigur, asta nu vrea nimeni pentru că atunci cei ca tine ar fi obligați să accepte realitatea.

      Ștergere
  20. Legat de Olimpiada – domeniul acesta este in contradictie totala cu spiritul feminist care promoveaza participarea comuna a femeilor si barbatilor in activitati. In toate activitatile mai putin in cele care se dovedesc evident in defavoarea femeilor. Doar nu trebuie sa stricam buna impresie pe care si-o fac feministele despre propriul gen.
    Se pare ca indiferent de ratiunile de competitivitate si performanta in sistemele de stat si/sau private trebuie impusa norma reprezentarii paritale.
    http://www.sister-cities-going-gender.org/project.html
    Inainte vreme se vorbea despre infratirea oraselor acum se vorbeste despre orase surori. O mica diferenta de gen in spiritul egalitatii.
    Lucram la Metro C&C si am auzit o replica : BTL-ul nu are sex, BTL-ul fiind sef de department. O atitudine perfect acceptabila de la care ar trebui sa plece TOATE ofertele de posturi.
    Cred ca pentru asigurarea egalitatii NORMELE de evaluare trebuie sa fie obiective iar POSTURILE sa contina o singura NORMA fara mentiunea de sex si un stat de plata unic. In momentul in care pentru o functie exista 2 criterii de evaluare pe criterii de sex undeva se face discriminare.
    Ma intreb de ce asociatia TATA nu actioneaza in instanta Politia Romana pentru incadrari diferentiate de gen!!!??? Si multe alte institutii care nu ofera garantia de neutralitate a evaluarii competentelor.
    Eficienta activitatii femeilor poate fi analizata pe sistemul suedez, unde 80% din personalul administrativ si 60% din cel politic sunt femei.
    Este sistemul in care 155.000 de copii traiesc in case de primire (13%) din cauza relelor tratamente primite acasa din partea parintilor – femeilor li se iau copiii din ingrijire de catre femei. Este alarmant. Ce ne spune asta despre femeile libere si feminste suedeze? Ca dupa 30 de ani de activism nu sunt capabile sa aibe grija de copiii lor?!
    Hai, inteleg ca barbatii sunt niste porci dar statul feminist nu da afara din casa pe barbatul animal considerand femeia capabila sa-si creasca copiii ci o considera si pe ea incapabila de acest lucru si ii ia copiii. iar acesti copii sunt dati spre crestere unor femei singure incapabile sa-si faca un copil al lor dar capabile sa creasca pe al alteia.
    Aceasta este realitatea eficientei feminismului in Suedia, o tara condusa de femei si Regat condus de o regina.
    Asa ca…despre ce vorbim?
    Ce calitati deosebite au aceste femei?

    RăspundețiȘtergere
  21. Un moment de reflectie religios-darwinista.
    Se spune ca D-zeu a creat pe Adam mai intai si pe Eva mai apoi, dintr-o coasta a lui Adam.
    Cromozomii XY se gasesc la barbati, cromozomii XX la femei. In copulatie se elibereaza un X de la femeie (gamet-ovul) si un X sau un Y de la barbat (gamet-spermatozoid)determinandu-se sexul fatului.
    Mi se pare mie ca organismul mai complet este cel masculin, pentru ca are in componenta un cromozom de plus?
    Cum se face ca totusi genetica confirma Biblia? Daca separi cromozomii unui barbat poti avea X si Y dar niciodata nu poti avea acelasi lucru separand cromozomii unei femei?
    Intr-un final noua barbatilor nu ne mai trebuiesc femeile, le putem reproduce in laboratoare, nu? Asta numai asa in ciuda celor de la ROKS care spuneau ca nu au nevoie de barbati.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. „Intr-un final noua barbatilor nu ne mai trebuiesc femeile, le putem reproduce in laboratoare, nu? Asta numai asa in ciuda celor de la ROKS care spuneau ca nu au nevoie de barbati.” - Deși detest visceral argumentul tău cu biblia, pricep ce vrei să spui.

      Știința însă nu are sentimente religioase sau ideologice și a mers mult mai departe și-a creat deja uterul artificial. Pam-pam.

      Ștergere
  22. Preluam orice gunoi din occident, feminismul inclusiv.

    Aici e explicat de ce o sa se scufunde America din cauza lor:
    http://www.singularity2050.com/2010/01/the-misandry-bubble.html

    RăspundețiȘtergere

Ai reflectat în plus la cele de mai sus? Spune-ne şi nouă!

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails