vineri, 28 octombrie 2011

Diferenţa reală

O întrebare des pusă de cei pe care-i lasă rece atât activismul radical feminist cât şi activismul pentru drepturile bărbaţilor - din ce în ce mai des călcate-n picioare în toate ţările vestice - este care e diferenţa dintre cele două mişcări? Feminismul dictează politici în unele ţări de peste 50 de ani şi, în mod firesc, opinia publică e ceva mai familiarizată atât cu termenul cât şi cu mişcarea în sine.

Când oamenii aud cuvântul feminist, chiar şi cei cărora le vine prima imagine în minte cu o lesbiană grasă şi furioasă tot asociază cuvântul cu o militare pentru drepturile femeilor - indiferent care este poziţia lor în legătură cu subiectul. Mişcarea pentru Drepturile Bărbaţilor (MDB) e fix ce-i spune numele. În principiu, persoana care nu are nicio părere cu privire la noua luptă de clasă - cea pe criteriu de gen - va crede că feminismul e pentru fete şi MDB e pentru băieţi şi că sunt două mişcări aflate la poluri opuse de gândire şi pledare în discurs una faţă de cealaltă. Aşa ar defini cei mai mulţi oameni şi e de înţeles să gândească aşa. Sigur, aceşti cei mai mulţi care gândesc şi vor gândi astfel se înşeală şi se vor înşela amarnic.

Recent am purtat o discuţie cu doi oameni legat de acest subiect. Una era o bigoată feministă iar cealaltă persoană era neutră din genul "de ce nu se poate ajunge la un numitor comun între feminism şi MDB?". Această discuţie pe care am avut-o cu aceşti oameni complet diferiţi ca opinie vis-a-vis de subiect a fost interesantă dintr-un singur motiv: Niciunul dintre ei nu putea discuta în favoarea sau împotriva MDB fără să confunde termenul de Activist pentru Drepturile Bărbaţilor (ADB) cu bărbaţii în general. Şi când spun să argumenteze împotriva MDB nu mă refer la a nu fi de acord cu scopurile MDB... cel puţin nu cu persoana neutră faţă de subiect. Mă refer aici la încercarea de a demonta una din principlalele diferenţe dintre MDB şi feminism pe care eu am semnalat-o. Diferenţa este simplă şi fiecare ADB, anti- feminist şi chiar feminist o ştie deşi feminiştii o neagă în mod constant.

Legile şi politicile discriminatorii care sunt deja în vigoare în cam toate guvernele din ţările vestice - legi şi politici impuse prin influenţa feministelor care permit ca bigotismul împotriva bărbaţilor să fie legal în time ce nicio lege sau politică publică ce discriminează femeile să există în vreun cod sau vreo lege.

Feminista, aşa cum era de aşteptat, a încercat să nege că există o discriminare împotriva bărbaţilor în sistemul legal din vreo ţară vestică şi a conchis dacă există este justificată datorită tratamentului aplicat de bărbaţi femeilor în trecut. Persoana neutră, deşi a avut raţiunea să recunoască existenţa discriminării pe bune la adresa bărbaţilor, a susţinut că bubele din capul MDB sunt cel puţin la fel de purulente şi proeminente ca cele din capul feministelor. Până aici argumentările celor doi au fost identice.

Când am mers mai departe şi am prezentat faptul că ADB nu a cauzat nicio discriminare legală nici împotriva femeilor şi nici împotriva oricărei alte fiinţe umane indiferent din ce grup socio-cultural ai lua-o şi că doar doreşte abolirea legilor injuste promovate de feminism, răspunsul atât al feministei cât şi a persoanei neutre a fost "dar bărbaţii au promovat în trecut legi care au discriminat şi/sau oprimat femeile".

Feminista, din nou - aşa cum era de aşteptat, pur şi simplu nu a fost capabilă să priceapă că MDB nu este sinonimă cu "bărbaţii", totuşi, interlocutorul neutru a observat într-un final că MDB este formată din bărbaţi şi femei care se opun bigotismului ridicat la rang de lege instaurat de mişcarea feministă.

Asta e ceva ce eu cred că e o problemă majoră - aş putea spune chiar un mare hop în calea progresului către abolirea definitivă a bigotismului feminist. Aşa cum am spus mai sus, cel mai des gând despre cele două mişcări e că e vorba de bărbaţi contra femei deşi această gândire este cum nu se poate mai departe cu putinţă faţă de adevăr. Totuşi, de dragul discuţiei, să prespunem că MDB cuprinde doar bărbaţi. Nici asta nu are schimba deloc faptul că nicio lege împotriva femeilor nu a fost instaurată sau măcar propusă de MDB.

Sunt sigur că aceste aspecte au mai fost deja prezentate însă simt nevoia să le prezint din nou dintr-un motiv foarte simplu: Încă sunt mulţi oameni care se opun bigotismului feminist - fie că sunt ADB, umanişti sau pur şi simplu anti-feminişti care încă mai cred şi aduc în discuţie posibilitatea căutării unui numitor comun între MDB şi feminism.

Nu există niciun numitor comun.

Spun asta pentru că există o singură cale ca un numitor comun să existe între MDB şi mişcarea feminstă. Feministele ar trebui mai întâi să recunoască faptul că mişcarea lor a răspândit bigotism anti-masculin prin toate guvernele ţărilor din vestul Europei şi America de Nord. Indiferent că vor învinui "radicalismul feminist" sau pe "cei din valul 2 al feminismului" sau subdivizia C paragraful 12 din feminism - puţin contează spre care facţiune din feministe vor arăta cu degetul atâta timp cât recunosc că feminismul este primul şi singurul motiv pentru care aceste legi cretine există.

Ne grăbim să uităm cele mai recente şi două dintre cele mai importante victorii împotriva bigotismului feminist din lege care s-a întâmplat în Virginia de Vest şi California unde niciun adăpost pentru victimele violenţei în familie construite de bărbaţi şi finanaţate din bani publici nu acceptau victime bărbaţi, nici chiar când erau însoţiţi de copiii lor care erau de asemenea victime a abuzului femeilor în familie - totul din cauza politicilor anti-bărbaţi instaurate de feministele care conduceau respectivele instituţii.

Bigotisme ca literă de lege de tipul ăsta este şi în ziua de azi ignorat şi negat cu vehemenţă de feministe pentru care acoperirea greşelilor mişcărilor lor e mult mai importantă decât egalitatea reală în faţa legii între bărbaţi şi femei. În cazurile de excepţie când feministele chiar recunosc bigotismul este considerat ca fiind apanajul bărbaţilor sau al femeilor care nu sunt feministe "adevărate". Doar feministele din valul al doilea ar putea instaura ceva atât de revoltător cum ar fi ura şi negarea ajutorului bărbaţilor şi copiilor lor în faţa abuzurilor femeilor, nu-i aşa?

Dar, desigur, trebuie să ignorăm cum feminista din "valul al treilea", don'şoara Jessica Valenti ar fi extaziată de fericire dacă dreptul bărbaţilor la un proces echitabil ar fi scos definitiv din procedură atunci când acuzaţia este una de viol. Şi da, doar dreptul bărbaţilor la proces. Valenti a fost foarte clară în privinţa genului agresorului atunci când a propus cel mai nou bigotism anti-masculin cu titlu de lege care să protejeze femeile. Aşa cum ziceam, ca să existe numitor comun între Mişcarea pentru Drepturile Bărbaţilor şi feminism trebuie mai întâi de toate recunoscut că feminismul a făcut foarte mult rău bărbaţilor în ultima jumătate de secol.

Asta înseamnă că MDB este nevinovată? Evident nu. Nici măcar nu era vorba de asta. Nici măcar n-am fost de acord cu fiecare idee pe care am văzut-o propusă de activiştii pentru drepturile bărbaţilor pentru rezolvarea crizei prin care trec bărbaţii heterosexuali din naţiunile din vest. Totuşi, scopurile principale ale MDB sunt, după cum urmează:

Custodie implicită 50-50 a copiilor după divorţ: Asta înseamnă că nici soţia şi nici bărbatul nu se pot certa pe cine "ia copilul" decât dacă este într-adevăr un proces conex de abuz sau acţiuni parentale grave care strică interesul superior al copilului. Ştii, în cazul în care unul din ei este într-adevăr un părinte nepotrivit să se decidă asta pe baza acestui fapt şi nu pe baza apelului la sentimente, răutate şi minciuni.

Abolirea obligativităţii la pensie alimentară: Această soluţie coincide cu propunerea de mai sus. Dacă ambii părinţi au custodia pe o perioadă de timp egală de-a lungul unui an, fiecare părinte poate întreţine copiii atunci când îi vine rândul la custodie. Oamenii, cum imensă precădere bărbaţi, sunt trimişi la închisoare pentru că nu-şi permit să plătească pensia alimentară şi de multe ori pensia alimentară pentru copii nici măcar nu este chletuită pentru bunăstarea copilului. Totuşi, pentru că încetarea pensiei alimentare nu se va întâmpla înainte ca rasa umană să colonizeze planeta Marte, rămâne o simplă sugestie pe care ADB o fac în mod constant.

Portofelul lui, alegerea lui.

Sarcinile nedorite apar. Uneori e vina bărbatului, uneori e vina femeii dar de cele mai multe ori e vina amândurora. Fiecare dintre ei pot lua decizii care pot duce, sau nu, la o sarcina. Reciprocitatea alegerilor se termină însă aici.

Înainte ca eventualul copil să fie copil - legal sau biologic - femeia are opţiunea de a avorta. Cel mai comun motiv pentru avort este faptul că mama nu este pregătită sau nu vrea să fie mamă sau nu vrea sau nu e pregătită pentru responsabilităţile financiare şi emoţionale care derivă din statutul de părinte. Norocul ei, nici nu trebuie. Asta e completamente alegerea ei şi sunt de acord că aşa trebuie să fie. E corpul ei până la urmă. Dacă nu vrea să facă avort din terţe motive şi tot nu vreau/nu poate să fie părinte are de ales fie să dea copilul spre adopţie fie pur şi simplu să-l abandoneze - legal. Responsabilitatea dispare şi totul e în regulă în lume, aşa-i? Păi... dacă eşti femeie, aşa-i.

Bărbaţii, pe de altă parte, au două opţiuni: să-i dea bani mamei sau să meargă la închisoare. Nu pare cinstit, nu-i aşa? Păi... dacă nu eşti o feministă, atunci nu, nu este cinstit. Cum poate fi cinstit? Păi dacă apare din terţe motive o sarcină nedorită şi femeia chiar îi spune tipului în loc să-l urmărească şi să-i apară pe nepusă masă la uşă câţiva ani mai târziu solicitându-i bani, bărbatul ar trebui să aibă şi el o alegere similară cu cea a femeii. Ar trebui ca şi bărbaţii să poată legal renunţa la toate responsabilităţile parentale şi financiare înainte de naşterea copilului. Înainte ca zigotul să fie considerat copil.

Luaţi aminte că nu vorbesc despre opţiunea de a renunţa la a avea grijă de copiii deja năascuţi după divorţ. Pe scurt - aşa cum o femeie are dreptul de a renunţa la responsabilităţile partentale şi financiare atât înainte cât şi după naşterea copilului, acelaşi lucru să fie posibil şi-n cazul bărbaţilor înainte de naşterea copilului.

Acum, dacă auzi pumni în masă sau exclamări de indignare de pe la ceva vecin - e foarte probabil să fie o feministă care tocmai a citit ultimele propoziţii din acest articol. În opinia feministelor oferirea şansei unui bărbat de a alege să renunţe la orice responsabilitate financiară înainte de naşterea unui copil este un act egoist şi iresponsabil dar când femeile fac fix acelaşi lucru prin avort sau abandonul legal al copilului este cea mai sfântă dintre libertăţi.

Ah... şi să nu uităm că femeile pot şi chiar renunţă la responsabilităţi şi după ce copilul se naşte. Băgaţi-vă ceva dopuri în urechi sau daţi muzica mai tare - ştiu prea bine cât de enervantă poate fi miorlăiala feministă.

Reformă în legislaţia privind violenţa (împotriva femeilor): Personal nu m-ar deranja dacă s-ar numi totuşi "legislaţia privind violenţa împotriva oamenilor". Dar dincolo de numele actelor normative, standardele de aplicare trebuie să se schimbe. Bărbaţii sunt arestaţi în mod constant de poliţiştii care răspund la apelurile legate de violenţă domestică, chiar şi în cazul în care bărbaţii sunt cei care sună la poliţie solicitând ajutor iar asta când nu se apără.

Bărbaţii care totuşi îndrăznesc să acţioneze în legitimă apărare când sunt atacaţi de o femeie violentă care se întâmplă să le fie partener la un moment dat n-au aproape nicio şansă să obţină arestarea celei care i-a abuzat.

Pe de altă parte, un pumn de la un bărbat care s-a sărutat să fie pocnit cu pumnii, tigăi, umbrele, beţe, ciocane, cuţite, chei sau alte obiecte de uz casnic, îşi va răni atacatoarea iar în societatea noastră orice femeie cu faţa învineţită este a priori o victimă inocentă a violenţei bărbaţilor porci şi misogini.

Bărbaţii cu feţele însângerate şi cu răni de cuţit sunt ridiculizaţi sau tot ei culpabilizaţi prin întrebări de tipul "ce-ai făcut de-ai şucărit-o pe nevastă-ta/prietena ta?". Bărbaţii cărora li se taie penisul sunt ţinta miştourilor feministe iar abuzatoarele sunt invitate la talk-show-uri şi prezentate ca eroine.[aici autorul se referă la cazul John şi Loreena Bobbit şi la cel petrecut vara aceasta unde feministele au susţinut agresoarea însă autorităţile din statul respectiv nu sunt atât de maleabile la retorica feministă]

Acest dublu standard este lege. O lege creată de vicepreşedintele nostru prietenos cu feministele şi care este susţinută nu doar de feministe ci şi de mulţi bărbaţi cu ideologie stângist-cavaleristă. Bărbaţii sunt mai puternici decât femeile, prin urmare bărbaţii nu trebuie să lovească femeile în legitimă apărare pentru că pot produce mai multe pagube şi deci bărbaţii sunt problema mai mare în ceea ce priveşte violenţa domestică.

Această discriminare trebuie schimbată. Bărbaţii nu ar trebui să fie automat încătuşaţi de poliţie într-un caz de violenţă domestică doar pentru că sunt "agresorii primari" ceea ce-n termeni poliţieneşti înseamnă cea mai mare şi mai puternică persoană implicată într-un incident violent de orice natură. Dacă nu-ţi poţi da seama cine a început o bătaie îi arestezi pe toţi. Lacrimile nu ar trebui să cântărească deloc în a decide care parte e vinovată.

Violul prin întoxicare [concept care nu există în jurisprudenţa românească sau a ţărilor care lucrează după dreptul roman]: Dacă o persoană bea prea mult şi leşină iar altcineva face sex cu acea persoană - se cheamă viol... asta însă doar dacă persoana leşinată e femeie. Legal, femeile nu puteau fi condamnate până recent pentru viol. Ca să nu fie nicio confuzie, unui bărbat i se poate provoca sau poate avea o erecţie chiar şi când e leşinat. Dincolo de asta, din cauza isteriei cu privire la violuri venită pe filieră feministă, un bărbat care se culcă cu o femeie care a băut poate fi acuzat de viol chiar şi dacă el a băut.

Asta e greşit, pur şi simplu. Oamenii, în special cei tineri, fac sex după ce au băut cam tot timpul. Înţeleg că este un punct în care cineva poate bea prea mult şi percepţia lor este slăbită, am fost în situaţia aia şi ştiu cume. Totuşi, chiar şi-aşa, eram suficient de conştient să relizez dacă cineva încerca să mă dezbrace. Sigur, asta nu înseamnă că toată lumea poate să bea şi să rămână perfect conştientă de ceea ce se-ntâmplă-n juru-i. Totuşi, percepţiei generale şi legii îi pasă doar când femeile sunt cele care beau până nu mai ştiu ce-i cu ele.

O femeie care a băut prea mult şi decide să danseze pe ringul dintr-un club, să găsească un tip, să sară-n maşina lui, să meargă acasă cu el şi să facă sex cu el devine cumva o victimă a violului atunci când se trezeşte cu o mahmureală şi habar n-are cine e tipul care doarme lângă ea. Acelaşi tip se poate şi el trezi cu o mahmureală identică cu a ei deoarece, contrat isteriei violurilor, şi bărbaţii beau. Acelaşi tip poate avea amintiri înceţoşate despre ce s-a întâmplat noaptea precedentă şi să se întrebe cine dracu' e tipa care stă lângă el în pat.

Amândoi ar avea câteva motive să creadă că ceea ce s-a întâmplat noaptea precedentă este o greşeală. Şi totuşi, femeia este singura care are opţiunea să folosească violul ca poveste de acoperire. Bărbaţii care fac sex cu femei care au băut nu sunt violatori. N-o pot spune mai clar de-atât.

Acuzaţiile false de viol[fenomen în plină creştere în România - ignorat complet de autorităţi n.t.]: Feministele sunt sătule să audă despre această problemă devenită presantă. Cei care se opun bigotismului feminist, şi-aici mă includ şi pe mine, nu au auzit-o însă de suficiente ori. De câte ori văd că feministele recunosc că femeile chiar mint în legătură cu violurile din alte motive decât "cultura violului" şi ruşinare indusă, de regulă o recunosc nonşalant iar legiuitorul sau media tratează problema ca neimportantă.

Recent am citit un articol al unei feministe care spunea că toată lumea ar trebui să înceteze să vorbească despre subiectul acuzaţiilor false de viol şi despre pedeapsa vecină cu bătaia pe umăr pe care femeile o primesc de obicei pentru distrugerea imaginii unui bărbat. De ce? Pentru că prin creşterea conştientizării asupra acestei probleme şi pledarea pentru pedepse mult mai dure pentru femeile care fac acuzaţii de viol demonstrate fără dubiu ca false de fapt chiar creşte numărul acuzaţiilor false de viol. Ăăăh... păi... măcar a recunoscut că rata acuzaţiilor false de viol nu este fixă la 8% ci e chiar ceva mai mare. E un început... nu? Le luăm pe rând.

Adevărul e că acuzaţiile false de viol au distrus vieţile bărbaţilor şi chiar a dus la uciderea unora dintre ei de-a lungul istoriei. Era, de fapt, legal să ucizi bărbaţi acuzaţi de viol până nu cu mult timp în urmă şi este socialmente acceptat chiar şi astăzi. Şi când spun acuzaţi, chiar spun acuzaţi, nu condamnaţi şi dovediţi ca fiind vionvaţi.

Acum ai crede că ceva atât de grav ce poate duce la uciderea unui om ar fi tratat serios de lege şi ar oferi pedepse mai stricte din partea unui sistem judiciar cinstit şi echitabil pentru a descuraja practica... ei bine... nu. Potrivit bigotismului feminist legii, acuzaţia falsă de viol nu e o infracţiune suficient de gravă ca să merită o pedeapsă cu închisoare cu executare. Unii ar putea chiar argumenta că nu toate femeile care acuză în mod fals bărbaţi de viol o fac din răutate sau ca să caute atenţie şi ar avea şi dreptate. Uneori femeile greşesc în privinţa celui pe care-l acuză şi nimeni n-ar vrea să trimită la închisoare pe cineva doar pentru că au făcut ele o greşeală.

Aşa că poate e un motiv să nu trimitem femeile la închisoare pentru acuzaţiile false de viol. Dar stai aşa... nu cumva bărbaţi nevinovaţi acuzaţi în mod fals de viol sunt trimişi la închisoare câţiva ani? Unii chiar peste 20 de ani? Înţeleg că prin sistemul nostru judiciar nu chiar atât de perfect uneori vor suferi nevinovaţii şi vinovaţii vor aluneca pe lângă braţul justiţiei dar din punctul meu de vedere este bigotimsul feminist legea făcută prost şi astfel că atunci când acuzaţia de viol este împotriva unui bărbat nevinovat oferă aproape sigur posibilitatea ca aceştia să ajungă la închisoare prin comparaţie cu femeile nevinovate în aceeaşi situaţie.

MDB pledează ca bărbaţii acuzaţi de viol să nu fie trecuţi prin "culoarul ruşinii" [vezi ce-a păţit Dominique Straus-Kahn, fostul preşedinte FMI, achitat în procesul său de "viol"] şi să fie ţinuţi departe de media la fel ca acuzatorii lor şi consideraţi nevinovaţi până când instanţa dovedeşte altceva. MDB pledează ca femeile care acuză în mod false bărbaţi de viol să facă închisoare măcar tot atâţia ani câţi ar face bărbaţii nevinovaţi dacă ar fi condamnaţi.

Pentru cei dintre voi care n-aţi vrea ca femeile să meargă la mititica pentru că au făcut o greşeală în timp ce violatorul real este liber, eu am o sugestie: Dacă acuzaţia ei se dovedeşte falsă atunci ar trebui să se ancheteze şi să se demonstreze dacă a fost sau nu vreun motiv pentru acuzaţia falsă cum ar fi "să-l înveţe pe tip o lecţie", să acopere o infidelitate, să câştige o bătălie pentru custodie într-un alt proces, să se răzbune pe tipul care a refuzat s-o ducă cu maşina acasă, să se răzbune pe tipul care a înşelat-o, să se răzbune pentru că a făcut mişto de ea, să caute atenţie, să aibă o scuză că a întârzia la şcoală/serviciu, să creeze o scuză că a întârziat prea mult acasă sau pur şi simplu pentru c-aşa a vrut. Dacă nu este vreunul din motive de genul ăsta pentru care a acuzat un bărbat nevinovat de viol atunci să nu se purceadă la proces penal şi la condamnare cu executare.

Mutilarea Genitală Masculină: Dacă te întrebi despre ce-i vorba, deja am dreptte. MGM este legală şi socialmente acceptată. Terminaţi-o. Atât. Numind-o "circumcizie" şi adăugând-o printre serviciile prestate de spitale nu o face legitimă şi corectă.

Acesta sunt principalele regorme legale pe care activiştii pentru drepturile bărbaţilor le-ar dori implementate şi niciuna dintre ele, repet, niciuna dintre ele, dacă ar fi făcută lege, nu ar ştirbi în vreun fel drepturile pe care femeile le au. Acum comparaţi asta cu bombardamentul constant al noilor politici pledate de feministe care iau din ce în ce mai mult din libertăţile bărbaţilor şi uneori chiar ale tuturor şi vei începe să observi cam cât de diferite sunt feminismul şi MDB,

Există bigoţi în Mişcarea pentru Drepturile Bărbaţilor? Fără doar şi poate că da. Vreunul din bigoţii din MDB au vreun fel de influenţă în vreun guvern sau decid politici publice? Sigur nu. Vreunul dintre ei a avut acces la legi şi a putut impune legi care să nege femeilor drepturile civile? Nu, la dracu', nici măcar unul.

Aşa că pentru toţi bărbaţii şi femeile care susţin în vreun fel MDB şi pentru toţi cei care sunteţi în neutralitate cu privire la acest subiect şi nu reuşiţi să-nţelegeţi deci MDB şi feministele nu pot ajunge la un numitor comun şi pentru cei care cred că MDB şi feminismul sunt două feţe ale aceleiaşi monede - vă invit să aruncaţi o privire mai atentă la nenorocita aia de monedă. O tabără sprijină bigotismul ridicat la rang de lege iar cealaltă tabără caută să-l aboleacă. Mai evident de-atât nu pot arăta diferenţa.

Autor: Jared White
Traducerea şi adaptarea: Lucian Vâlsan
Sursa: A Voice for Men

P.S. Această traducere poate fi folosită de oricine, oricând cu condiţia menţionării sursei.
P.S.2: Nu sunt chiar în totalitate de acord cu tipul ăsta iar o parte din invocările lui, din fericire, încă nu au loc în România iar altele nici nu pot avea loc din cauza diferenţei reale de jurisprudenţă (la ei dreptul anglo-saxon, la noi dreptul roman).
P.S.3: Articole traduse din altă sursă vor continua pe-aici încă o perioadă. O să fie nevoie de ele să le cităm într-un studiu mai mare.Link

2 comentarii:

  1. Am gasit un post foarte bun cu privire la efectele negative ale feminismului si misandriei:

    http://heartiste.wordpress.com/2011/10/28/another-conservative-traditionalist-gets-it-wrong-about-men-and-women/

    Iti recomand sa il citesti si sa il comentezi pe blog.

    RăspundețiȘtergere
  2. Cosmin, am citit articolul pe care mi l-ai recomandat însă mi se pare fix genul de poziție ADB pe care e bine s-o evităm.
    În multe privințe le zice bine dar modul cum formulează concluziile și apărarea irațională a religiei mă face să fiu ceva mai ponderat în a aprecia acel material prea mult.

    În fine, o să-l desfac în mai multe bucăți și poate-l voi comenta mai pe larg și într-o postare pe blog.

    RăspundețiȘtergere

Ai reflectat în plus la cele de mai sus? Spune-ne şi nouă!

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails