luni, 13 februarie 2012

Elogiu galeriilor și ”huliganilor”

O dată cu declanșarea protestelor din Piața Universității și din toată țara, brusc neoliberalii cu ifose, tipii de la antena 3 care în genere sunt inteligenți dar când o dau în bară o dau crunt precum și feministe cu creier puțin au găsit o nouă categorie de bărbați pe care să-i înjure nejustificat ca la ușa cortului c-așa e pe trend: Galeriile de fotbal.
Titlul nu l-am ales întâmplător pentru că în această tendință generalizată de a înjura galeriile de fotbal pentru orice rahat care se-ntâmplă-n țara asta, aceștia au ajuns să fie etichetați a priori ca fiind ”huligani”. De ce? C-așa! C-așa vor unii indivizi, unii dintre ei crescuți în eprubetă și cărora ieșitul din casă le pute crunt și pentru care datul în stambă din spatele unei tastaturi și la adăpostul unui pseudonim li se pare că e de bon ton. Singura problemă e că nu stau lucrurile așa.

Când galeriile de fotbal au protestat legitim în Sibiu opinia publică s-a grăbit să-i numească huligani (citiți comentariile). Când galeriile de fotbal și-au anunțat prezența la protestele anti-ACTA, au fost acuzați a priori că vor să strice protestul. Când niște indivizi cu niște fulare fără culoare au comis acte de vandalism în cârdășie cu Jandarmeria în București - atunci brusc erau galeriile de fotbal și deci, evident, huligani. Atâta doar că niciun suporter care se respectă nu vine îmbrăcat în alb-verde ci în culoarea echipei pe care o susține.
Sigur, asta contează prea puțin pentru cei cărora jignitul unei întregi categorii de oameni li se pare perfect normal.

Cel puțin 95% dintre acuzațiile ce li se aduc galeriilor de fotbal se dovedesc în mod constant ca fiind false. Procentul e similar cu acuzațiile ce li se aduc evreilor ca întreg. Diferența e însă că în ceea ce-i privește pe evrei, se numește antisemitism și e condamnabil căci, nu-i așa, în cretinismul numit corectitudine politică e de porc să faci discriminări. Însă, în privința galeriilor de fotbal se numește ”disprețuirea huliganismului și a manifestărilor agresive” și deci e perfect legitim.

Între 2004 și 2009, acești ”huligani” disprețuiți de unii neolăbari neoliberali au generat un munte mare de bani impozitabili prin susținerea lor frenetică a cluburilor pe care le îndrăgesc.
Numai cine nu a fost în viața lui pe stadion nu realizează că publicul chiar este al 12-lea jucător și statistic vorbind se poate demonstra oricând că orice echipă are per ansamblu rezultate mai bune când are stadionul plin decât când are stadionul gol. Rezultate mai bune ale echipei înseamnă mai mulți bani și mai mulți bani înseamnă mai multe taxe și mai mulți bani la bugetul de stat.
Spre deosebire de neoliberalii șomeri care-i critică, suporterii de fotbal chiar contribuie la bunul mers al societății. Nu o să dau nume dar vă știți toți ăștia de ziceți nasoale de orice galerie de fotbal dându-vă atoatecunoscători sau considerându-vă cumva superiori doar pentru simplul fapt că se-ntâmplă să nu vă placă fotbalul sau niciun sport în general.

ȘOC!

Pentru această categorie mare de oameni cărora le pute orice ce are legătură cu suporterii de fotbal, am o veste șocantă pentru voi: Galeriile de fotbal sunt formate din oameni care sunt cetățeni ai acestei țări. Ba încă unii dintre ei foarte onorabili.
Dar pentru faptul că în weekend cânt pentru două culori, toate aceste laude se transformă în ură. Gata. Nu mai sunt student, nu mai am simţ civic, nu mai îmi pasă de familia mea. Mă concepeţi drept un huligan. Nu mai mă priviţi drept un cetăţean al acestei ţări. M-aţi trimite în deşert probabil, cum făcea în urmă cu ceva vreme un oarecare ministru cu nişte cetăţeni de o oarecare etnie [...]
Sunt român, dar acest lucru e minimalizat de faptul că sâmbăta sunt prezent la stadion. E grav că port simbolurile echipei iubite la piept. E revoltător că flutur un steag. Am aprins şi torţe, m-am urcat şi pe garduri. Dar bucuria golului nu cred că are o vină pentru situaţia precară a economiei României, nici măcar pentru gradul ridicat de corupţie.
Numele lui este Alexandru Rad, din Oradea. Şi da, inclusiv pe el, voi elitiştii lu' peşte-prăjit, îl jigniţi pentru simplul fapt că o dată la două săptămâni, în week-end, el este cocoţat pe-un gard cu o torţă în mână şi cântă "Trup şi suflet pentru culori".
Aş putea să vă dau o listă întreagă de nume de oameni onorabili şi decenţi din această ţară pe care voi, elitiştii lu' peşte prăjit, şomeri dar speciali, îi jigniţi cu fiecare venin pe care-l aruncaţi asupra galeriilor de fotbal.
Nu mă consider un suporter, dar chiar şi cu vizitele mele sporadice la stadion şi tot mă simt jignit. Ba încă mă simt nevoit să-i iau apărarea bunului meu prieten Mihai pe care-l faceţi ţigan-huligan pentru simplul fapt că poartă un tricou vişiniu şi un fular alb-vişiniu o dată la două săptămâni pe Naţional Arena sau pe Giuleşti! Sau colegului meu de muncă Rareş pe care de asemenea îl jigniţi atunci când auziţi de "suporterii lui U Cluj". Aş putea continua la nesfârşit cu oameni reali, din România reală şi productivă pe care voi îi jigniţi pentru simplul fapt că de două-trei ori pe lună timp de 9 luni pe an se află pe un stadion lângă formaţia preferată!

ŞOC MULTIPLICAT

Şi încă un şoc pentru voi ăştia de criticaţi galeriile de fotbal. În timp ce politicienii vorbesc despre zăpadă iar voi nu mai ştiţi pe unde să scoateţi cămaşa dându-i dreptate lui Ungureanu care se crede la el la SIE şi dă el ordine populaţiei care-l plăteşte, aceşti oameni chiar se ocupă de zăapdă.
Ieri, de dimineaţă, ultraşii s-au întâlnit pentru o nouă deplasare.Totul a pornit în Colentina, cu o chetă. Nu au mai fost bani de beri, nu a mai fost "şpaga pentru naşu'", banii au fost pentru pâini, conserve sau apă.
În mâini, în loc de torţe, au fost lopeţi, iar versurile cu "azi ardem şoseaua" nu au mai fost dedicate echipei, ci oamenilor. Celor de sub nămeţi, de la Cotu Ciorii, de la Cilibia. Şi fularele, pentru prima oară, au fost folosite pentru a ţine de cald. Şi încă un amănunt. Jandarmii nu au mai stat în faţă cu bastoanele la vedere. Şi ei au avut în mâini lopeţi, nu au împărţit procese verbale, ci sfaturi. "Hai, câte cinci, cinci de la noi, cinci de la voi. Fiecare grup la câte o casă". E vocea aburită a unui ofiţer care de data asta nu numără pe nimeni la urcarea dubă. Acum, organizează "atacul" asupra unei dune de zăpadă care a cotropit cămăruţa a doi bătrâni. După care începe "meciul". Primul adversar, o casă cu zăpada până la antenele care pe vremuri prindeau bulgarii. Se vede geamul, iar din ea un om cu ambele picioare amputate rupe întunericul cu pâlpâiala unei lumânări. Un profesor care de frig şi-a rupt parchetul şi l-a pus pe foc. În curând se lasă seara, doar zăpada nu se lasă.
Unul dintre tineri îşi trage fularul roş-albastru de la gât şi, în chederul portbagajului, desface o cutie de pate. Rupe un "colţ" de pâine şi îi întinde unei siluete parcă siameze. "Poftim frate". Ieri, "fratele" avea la gât un fular alb-roşu!
Şocant! Înainte să fie dinamovişti, stelişti, rapidişti, ploieşteni, chiejneni, braşoveni, U-işti, CFR-işti sau orice altceva, suporterii de fotbal sunt bărbaţi în putere şi mai presus de asta oameni.
Să vă intre bine-n cap! La nevoie pe suporteri te poţi baza. De ce? Pentru că sunt oameni şi pentru că sunt uniţi şi organizaţi.
Pe feministe, neo-liberali şomeri cu ifose elitiste, ANALişti pulitici cu impresii şi pulifrici din politică? Pe ăştia te poţi baza cel mult când e de dat din gură. Atât! Când e de făcut treabă de-adevăratelea, toţi se fac mici şi aşteaptă să facă alţii.

Mai mare grijă la dat cu pietre

Nu am pretenţia şi nici măcar nu vreau să le înţeleg mentalitatea bolnavă a celor care înjură in corpore toţi suporterii de fotbal. La fel cum nu vreau să înţeleg nici mentalitatea bolnavă a majorităţii creştinilor când vine vorba de libertatea de exprimare şi separarea bisericii de stat.
Însă îmi pot permite să-i rog să-şi deschidă larg ochii înainte să se-apuce de dat cu pietre din spatele monitorului.
N-o să pot înţelege niciodată cum gesturile de bun simţ şi de simţ civic real - nu cel de activism de carton cum e cel al feministelor sau a roşiamontaniştilor - nu pot fi apreciate la adevărata valoare atunci când sunt făcute de oameni care au legătură cu fotbalul şi cu stadioanele.
Sunt dezgustat de TOŢI oamenii care în loc să aprecieze sau măcar să aibă bunul simţ să tacă atunci când Gigi Becali (un personaj cu multe bube-n cap, nu contestă nimeni asta) scoate bani mulţi din cont şi pune osul real la treabă inclusiv el însuşi la rezolvarea situaţiei de calamitate.
Cât de rău-voitor trebuie să fii să te doară acum de alegerile de peste 10 luni şi să te-apuci să cauţi conexiuni între asta şi gestul lui Becali? Asta e grija cea mare? Atât de rău am ajuns să ne dezumanizăm? Peste 10% din decesele cauzate de această iarnă în Europa sunt la noi!
În lumea mea, nedirijată de voia lui dumnezeu şi profund ateistă, asta e o problemă mai mare decât alegerile de peste dracu'-ştie-cât-timp.
Nu sunt naiv şi ştiu că pur şi simplu unii oameni sunt cretini şi cu-asta basta. Dar nu pot să înţeleg cum unora le intră brusc creierul pe pilot automat când aud/citesc cuvinte cheie precum "Gigi Becali, fotbal, stadion, suporteri, galerii".
În alte ţări, când în caz de calamitate un bogătan - indiferent cât de controversat - ajută comunitatea, este ridicat în slăvi şi i se mulţumeşte aşa cum se cuvine. La noi e tratat cu mai mult venin.
Într-un sat de lângă Tecuci, jud. Galaţi, ras de pe faţa pământului de inundaţii, primarul propus de partidul lui Gigi Becali nici n-a prins turul II. Asta în condiţiile în care Gigi Becali din banii lui a construit tot satul de la zero. L-aţi auzit pe Gigi plângându-se de acest aspect? Eu nu. A tăcut, a înghiţit şi a mers mai departe. Şi, ca semn că nu poartă ranchiună şi că respectă decizia cetăţenilor, a mai ridicat şi alte sate şi acum iar ajută comunitatea aflată la ananghie.
Şi? În loc să fie apreciat, el este suspectat în continuare de manipulări iar politicienii locali care mută responsabilitatea de la Ana la Caiafa făcând în principiu nimic concret nu sunt suspectaţi de nimic. Halal obiectivitate şi halal opinie publică!

Ateii care-l critică pe Gigi când face bine sau galeriile de fotbal ca întreg fără să stea să judece, dovedesc că nu sunt cu nimic mai prejos decât majoritatea ortodoxă care şi-a pierdut de mult (dacă l-o fi avut vreodată) simţul de umanitate sau măcar bunul simţ de a nu critica lucrurile bune.

Câteva cuvinte pentru feministe şi câţiva ca ele

În aceste vremuri de calamitate văd că brusc feministele precum şi băsiştii cu tăierile au dispărut brusc din peisaj. Unde-aţi dispărut? Hai pe sticlă!
Vreau să văd acum feministele arzând-o în victime că salariile jandarmilor, a militarilor şi a celor de la ISU sunt prea mari. Vreau să le văd ducându-şi comparaţia până la capăt. Vreau să le aud zicând că e mult mai uşor să fii angajat la ISU şi să stai 24 din 24 în toate zonele calamitate expunându-te la pneumonii severe şi accidente fatale decât să freci manganu pe bani publici stai în concediu de maternitate. Vreau să le văd dacă au tupeu să țipe ”discriminare de gen!” pentru că o femeie ca asta câștigă în educație mult mai puțin decât un ”bărbat aservit patriarhatului” de la ISU care salvează vieți omenești de sub nămeți de 4-5 metri!
Vreau să văd băsișii și reformatorii lu' peşte prăjit care ţipau la angajaţii ISU sau din Poliţie că au salarii nesimţite în timp ce o biată profesoară de la sat câştigă mult prea puţin la cât se speteşte săraca muncind caftind elevii.
Vreau să vă văd şi să vă aud exprimându-vă opiniile bolnave în spaţiul public! Unde-aţi dispărut cu toţii aşa brusc?! Aţi rămas îngropaţi în zăpadă? Dacă da, sper ca bărbaţii de la ISU şi Jandarmerie, cu salarii nesimţite, să vă uite acolo până se topeşte zăpada şi dacă scăpaţi, aveţi o şansă să realizaţi apoi importanţa muncii de jandarm, militar, ofiţer de situaţii de urgenţă şi celelalte.

Concluzii

Ne dezumanizăm. În ritm accelerat. Avem Forţa Facebook când e vorba de găsit pe cineva care are tupeul de a se apăra de un câine care vrea să-l muşte, dar nu mai avem de mult vreun fel de forţă când vine vorba de adunat popor care măcar să empatizeze cu cei afectaţi de calamităţi naturale.
Când ţara e sub zăpezi şi zeci de mii de oameni sunt în situaţia iminentă de a-şi pierde vieţile dacă nu se intervine, nouă ne pasă de-o mamă denaturată oarecare şi deloc în pericol real.
Guvernul care a sifonat banii de deszăpezire şi care acum e complice la decesul lent dar sigur a câteva sute de cetăţeni (căci nu vă-nchipuiţi că numărul nu va mai creşte - în special după ce se va dezgheţa şi se vor descoperi noi cadavre) nu e luat la 11 metri(ca să fiu în ton) de opinia publică. Nu, de ce s-ar face asta? Hai mai bine să numărăm câte femei sunt în guvern. E mai util. Sigur se va da zăpada singură dacă punem mai multe femei în guvern - indubitabil şi fără de tăgadă.
În România s-a pierdut de mult simţul priorităţilor. Şi nu doar în rândul clasei politice ci şi în rândul cetăţenilor. Sigur, e de porc că ministerul Elenei Udrea - o doamnă puternică, desigur - făcea săli de sport şi telegondole când economia ţării se vedea doar cu lupa. E un exemplu bun de pierdere a simţului priorităţilor.
Însă, la fel de porcos e şi când cetăţeanul de rând e preocupat de ce face ultrasul în week-end în loc măcar să priceapă că în stradă se strigă ŞI pentru el. La fel de porcos e şi când cetăţeanul e preocupat de calcule electorale imaginare ale lui Gigi Becali în loc să dea o fugă la bancă să facă şi el o mică donaţie la efortul coordonat al celor puţini încă nedezumanizaţi.

La final, un citat pe care l-am mai folosit dar care descrie foarte bine o stare de fapt:
Mai întâi au venit după comunişti şi n-am zis nimic pentru că nu eram comunist. Apoi au venit după sindicalişti şi n-am zis nimic pentru că nu eram sindicalist. Apoi au venit după evrei şi n-am zis nimic pentru că nu eram evreu. Apoi au venit după mine - şi-atunci nu mai era nimeni care să zică ceva pentru mine. - Martin Niemöller

Acestea fiind spuse,
Vă salut cu respect.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ai reflectat în plus la cele de mai sus? Spune-ne şi nouă!

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails