miercuri, 22 februarie 2012

Fii pregătit și ai răbdare - muzică de moral

Acum 10 ani (sau 9?) vorbeam cu un prieten că elevii sunt condamnați să stea constant sub prostia imensei majorități a corpurilor profesorale din școlile românești. Să fim bineînțeleși, numărul profesorilor de extrem de proastă calitate este în creștere continuă de cel puțin 15 ani încoace.
Atunci, discutam cu prietenul ăsta al meu că s-ar putea să trecă 40 de ani până când se va prinde cineva că e o problemă cu toată porcăria asta denumită eufemistic ”sistem educațional”.
Și totuși, la mai puțin de 10 ani de la acea conversație, întreaga societate a făcut un duș rece: Peste jumătate dintre elevi n-au putut trece amărâtul ăla de bac banal și cu subiecte mai ușoare de la un an la altul. Să fim bineînțeleși: subiectele date la matematică și fizică în 2011 au fost mai ușoare decât cele pe care le-am avut eu în 2009, care la rândul lor au fost mai ușoare decât cele pe care le-a avut prietenul cu care am avut conversația - el dând bac-ul în 2005.
Ca urmare a duşului rece, în sfârşit profesorimea a început să coboare de pe piedestalul pe care se urcase şi a început, uşor uşor, să priceapă că nu sunt Dumnezeu sau vreun alt personaj mitologic şi să priceapă o dată pentru totdeauna că ei nu există fără elevii lor.

Acum 8 ani scriam primul text semnat cu numele real în care exprimam critică față de ortodoxie. Făceam primul pas spre ateism militant. Se întâmpla în 2004 și eram pedepsit pentru îndrăzneala de a pune la îndoială bullshit-ul de la ora de religie cu nota 5. N-a fost o problemă, știam că am dreptate și eram pregătit.
Am avut notă scăzută la purtare pentru că am îndrăznit să-i spun unui popă că propovăduiește o mentalitate scelerată și asta pe bani publici și împotriva voinței celor din clasă. Știam că am dreptate și nu-mi păsa de consecințe. Eram (și sunt și acum) de părere că erau mult mai grave consecințele nefăcutului nimic și complacerii în moleșeală.

Acum 5 ani am afirmat la televizor cu subiect și predicat că popii ar trebui să plătească taxe.
Acum 3 ani am scris prima dată aici împotriva derivelor teocratice ale statului.
Amenințări cu moartea n-am primit - dar amenințări cu ”probleme” am primit de la multă lume. Eu i-am așteptat și încă-i aștept.
Și totuși, iată că de un an de zile începe să se discute din ce în ce mai deschis despre derapajele teocratice ale statului, despre instituția mafiotă pe care eu o numesc fără să greșesc Corporația Ortodoxă Română și despre necesitatea secularizării de facto a statului.

În altă ordine de idei, acum 7 ani am afirmat la ora de istorie că o să ne dăm cu capul de pereți din multe puncte de vedere cu m.U.E. (marea Uniune Europeană, desigur). La schimb, profesoara de istorie pe care ai mei o consideră prietenă (eu o consider naivă, ca să fiu politicos) mi-a spus că-s nebun. Ba încă m-a și taxat cu un 3 pentru îndrăzneala de a scrie o lucrare eurosceptică. Pe-atunci toată lumea era fericită că se intră-n m.U.E..
Nu-i nimic, eu am avut răbdare.
Acum vreo 2 ani când scriam că U.E. își dorește să fie stat-dădacă și să ne supravegheze pe noi toți și să ne dicteze fiecare aspect al vieții, veneau unii pe-aici și îmi spuneau cum sunt eu dement și nu înțeleg civilizația. Am îndurat cu stoicism criticile și am răspuns cu răbdare fiecăreia dintre ele. Știam că am dreptate.
Și iată că acum avem ACTA, avem U.E. dictându-ne la ce volum să ne ascultăm muzica la mp3 player, spunându-ne că nu ar trebui să purtăm hanorac cu șnur că ne strângem de gât și, mai nou, explicându-ne cum știu ei mai bine cum ar trebui să procedăm în propriile familii - vezi legea ce intră în vigoare de la 1 martie și despre care sper să scriu pe larg în week-end.

Acum un an am început să vorbesc și să scriu despre feminazism și despre cum intenția lăudabilă de a promova egalitate între bărbați și femei s-a transformat ușor-ușor, sub ochii noștri, în promovarea și implementarea de facto a superiorității femeilor prin inginerie socială, măsuri totalitare care îngrădesc drepturi fundamentale doar pentru bărbați și cenzură. De 5-6 luni încoace au început să apară mesajele insultătoare, amenințările și discursurile veninos-sentimentale (shaming tactics). Contează prea puțin. Știu că am dreptate.
Și iată că ușor-ușor țări în care militantismul pentru drepturi civile contează, începe să se recunoască faptul că feminismul contemporan se înșeală. Ușor ușor instituții precum CDC sau FBI recunosc că s-au înșelat și își corectează ușor-ușor greșelile. (Sursa1, Sursa2[pdf], Sursa3).

În toate problemele de mai sus mai e mult până se vor rezolva. Dar se vor rezolva. Tot ce trebuie este răbdare și răspândirea constantă a rațiunii și a gândirii critice. Pe lângă acestea, multă tărie psihică la contactul cu prostia și pregătire în vederea înfruntării ignoranței care NU, NU este o binecuvântare.

De fiecare dată când mă enervează prostia și, mai ales, ignoranța oamenilor care se lasă extrem de uşor manipulaţi de ce văd la televizor, îmi aduc aminte de câteva piese foarte bune pentru a-ţi creşte moralul. E important să ai un moral bun atunci când îţi susţii un punct de vedere. Eşti mult mai greu enervabil şi mult mai puţin supus riscului de a comite erori logice.

Pentru toţi cei care ştiu că au raţiunea de partea lor şi sunt revoltaţi pe una sau mai multe din temele pe care sunt eu revoltat cel mai mult, sau poate chiar şi pentru altele, le recomand astăzi una din melodiile care îmi ridică mie nivelul de răbdare şi moralul în general.
Piesa are conţinut explicit şi nu este recomandată minorilor, mimozelor, maneliştilor, europeniştilor şi în general ignoranţilor diletanţi.
Sub videoclip voi ataşa versurile necenzurate şi, întrucât nu sunt întotdeauna 100% de acord cu fiecare cuvinţel din piesă, îmi voi permite să înroşesc ce consider eu că e mai puternic ca mesaj.
Audiţie plăcută:


Versuri:

Democraţia e un haos controlat, bagă la cap
Banu' conduce partidul suprem eşti controlat
Libertatea o furi în momentele-n care, te simţi fericit
Şi-ti permiti un moment de relaxare
Să mori pentru patrie, astea-s povesti
Tre` să găseşti ceva pentru care merită să trăieşti
Proştii mor pentru ideile celor deştepţi
Şi nu există oameni 100% corecţi.
Cei bogaţi ignoră oamenii desculţi, invata s-asculţi
Nu dispreţui oamenii săraci, dar culţi
Vei reuşi, vei fi privit cu admiraţie şi ură
Vei fi invidiat pentru femeia ta bună de pulă.
Legile sunt pentru noi, cei de rând
Şi asta nu se va schimba curând
Încearcă să mă crezi pe cuvânt
Nu poţi forţa un om să te placă
Nu eşti bine venit, pleaca
Orice rău final tre` să treacă
Dacă oamenii sunt câini, când e vorba de ce-i al lor
Mare atenţie nu cumva să rămâi dator
Poţi fi tras în pulă de cel mai apropiat
Poţi fi înşelat de curva cu care-mparţi acelaşi pat
Să ceri sprijin de la cei care se clatină e egal
Cu a căuta recunoaşterea în discuri de platină

Refren (x2):
Fii pregătit să greşeşti, pregătit să urăşti
Tre' să priveşti cu detaşare, mental să fii tare
Fii pregătit să insulţi, pregătit să minţi
Adevărul e subiectiv căci e scuipat printre dinţi


Pregătit să mori, sărac să ai, să cazi, să n-ai să iei să dai
Candva te plac toţi aşa
Fii pregătit, munţi de ură să-nfrunţi
Să ai puterea să zâmbeşti
Văzându-ţi părinţii cărunţi
Când toate nu merg, sau merg prost
Fără cuvinte învaţă să mergi cu paşi mari înainte
Respectă-ţi aproapele, sau nu
Fii tu, nu fi ce te vor alţii
Respectă legile, sau nu
Pregătit să te surprindă, nepregătit viaţa
Să-ţi pierzi copii, nevasta da-o-n morţii ei şi p-asta
Aşa zic şi prietenii, te judecă în lipsă
Şi-ţi intorc spatele, atunci când eşti cu mâna-ntinsă
Pregătit să fii, privit cu ură şi dispreţ
Atunci când ai puterea să faci ceva cu adevarat măreţ
Nu te lăsa condus, nu ai de ce s-admiţi
Ai o şansă-n viaţă, în faţă, învaţă să profiţi
Nu simţi durere, nu simţi iubire şi apreciere
Când totul în lumea asta se rezumă la avere
Eu aştept să fiu lovit, aştept zâmbind
Pentru tot ce-am vazut până acum, sunt pregătit.

Refren(x2).

Acestea fiind spuse,
Vă salut cu respect.

Un comentariu:

  1. Cred in Dumnezeu, deci am credinta, insa nu ma intereseaza religia. La religie am renuntat, pentru ca vroia sa ma faca sa cred in idoli si povesti cu zei salbatici si abominabili.
    In m.U.E. (marea UE) nici macar nu cred. Ar fi avut sens o uniune bazata pe rudenia de neam si de sange a popoarelor din aceasta regiune, nu pe uniuni vamale si interese economice ale unora.
    In femei nu mai am deloc incredere, dupa ce mi-am dat seama pe propria piele ca "love is for suckers", daca tot vorbim de muzica. Mi-as putea spune parerea despre feminism cu aceasta minunata selectie dintr'un film cu Roger Moore.
    Partea proasta e alta. Lumea se schimba sub forta imprejurarilor dictate de altii, pentru ca ei dicteaza si au alte interese decat noi. Ideile "noastre" nu sunt imbratisate nici de majoritate care oricum nu gandeste prea departe, dar nici de o minoritate puternica si determiata sa lupte pentru ele. As fi bucuros sa aflu ca ma insel.
    Daca totusi nu ma insel, va ramane pe undeva o insula pentru oamenii "normali"? Pana atunci, nu ramane decat sa fim pregatiti si imi permit sa citez niste versuri in ton cu Parazitii de mai sus:
    "Stam pregatiti pentru orice, oricum, oricand.
    Ia mai da-i in pula mea pe toti care nu sunt!"
    (BUG Mafia - Dupa blocuri , 18+)

    RăspundețiȘtergere

Ai reflectat în plus la cele de mai sus? Spune-ne şi nouă!

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails