duminică, 26 februarie 2012

UE porunceşte, guvernul se supune - familiile suferă

Am fost într-o dilemă în această noapte întrucât am 3 subiecte pe care vreau să le tratez exhaustiv - cazul de la Braşov, codul de procedură misandrică penală şi noua ordonanţă privind acordarea de ajutoare sociale de stat - inclusiv indemnizaţia şi concediul pentru creştere a copilului. Toate trei mi se par foarte importante şi voi încerca să le acopăr pe toate cumva, cu prioritate în zilele următoare fiind cazul de la Braşov unde ancheta este în plină desfăşurare şi scoate oamenii cu prejudecăţi direct în plin plan - atât oamenii cu prejudecăţi religioase cât şi cu oameni cu prejudecăţi familiale.
Am ales însă până la urmă ultimul subiect din listă întrucât ordonanţa 124/2011 a intrat în vigoare de la 1 ianuarie 2011 şi de la 1 martie, adică în 4 zile, intră în vigoare complet şi-şi va produce efectele în foarte scurt timp asupra unor noi cetăţeni ai României programaţi să vină pe lume începând cu luna a treia a acestui an.

1. Introducere în context

Înainte de a citi cu atenţie textul de lege trebuie să înţelegem bine contextul şi să ştim bine pe cine înjurăm sau felicităm pentru aspectele din lege.
Ordonanţa 124/2011 a fost adoptată pe sub mână şi în mare grabă de către defunctul Guvern Boc din două motive:
1. Nevoia de mai multă austeritate.
Nu discut fondul politic deşi sunt tentat s-o fac dar, pragmatic vorbind, ordonanţa a fost impusă cu scopul de a mai economisi nişte bani la buget. C-a fost la presiunea FMI, c-a fost la presiunea lui Băsescu, a intereselor de partid, contează mai puţin. Faptul e acelaşi şi, din păcate, deja consumat.
Măsurile noi care intră sub incidenţa acestui motiv sunt, printre altele, condiţionarea acordării ajutoarelor de stat de plata la zi a tuturor dărilor către stat, condiţionarea de prezenţă la şcoală în cazul alocaţiilor copiilor şi introducerea elementului numit Indicatorul Social de Referinţă (ISR) stabilit momentan la cuantumul de 500 RON iar în funcţie de acest indicator se calculează de-acum toate ajutoarele de stat.
2. Presiunea m.U.E. (marea Uniune Europeană, desigur)
Acest motiv se află în spatele măsurii pe care o vom discuta pe larg, respectiv măsura prin care părinţii sunt obligaţi să împartă concediul pentru creştere a copilului. De-aici vine şi titlul, căci, de fapt, această măsură este una impusă de către m.U.E. care-şi continuă escaladarea către un stat dădacă de facto.

2. Dificultatea la digerare

Nu doar pentru mine ci pentru mulţi oameni din ţara asta măsura în general este una greu de digerat. Pentru mine e greu de digerat pentru că, din punctul meu de vedere, această măsură încalcă grosolan mai multe principii ale viziunii mele asupra lumii. Le voi ilustra în continuare pe cele mai importante sperând astfel să explic şi de unde rigiditatea mea în legătură cu subiectul.
În primul rând, eu nu cred în ajutoare de stat în general. Ca libertarian, nu cred că statul trebuie să ajute la creşterea natalităţii în general. Şi, pe cale de consecinţă, nu cred în legitimitatea concediului de creştere a copilului plătit pe bani publici.
O să-mi spuneţi că nu e "pomană" pentru că părintele care accesează acest ajutor a plătit deja multe taxe. Sunt de acord, de-aceea pledez, pe lângă eliminarea acestor ajutoare de stat şi pentru reducerea masivă a impozitelor pe venit.
Spre exemplu, profesoara mea de franceză din liceu n-are copii şi făcea venituri frumuşele din profesorat şi -mai ales - din activităţi liberale (traduceri, seminarii, etc.). Dânsa, practic, a plătit 30 de ani taxe de pomană pentru că nu a beneficiat de un astfel de ajutor (sau de altul din partea statului). Şi ca ea au fost şi sunt foarte mulţi.

În al doilea rând, nu cred că e treaba statului să dicteze nimănui cum să-şi crească progeniturile, cine cu cine şi cât să stea şi alte treburi interne de tipul ăsta. Statul este angajatul cetăţenilor şi deci cetăţenii îi dictează statului ce şi cum să facă, nu invers! Să fim bineînţeleşi. Pe subiectul ăsta revin îndată.

În al treilea rând, consider că măsura dezavantajează toţi părinţii din România. Într-o discuţie cu o feministă aceasta mi-a indicat că această lege ar discrimina mai degrabă taţii decât mamele. Deşi frunzărisem ordonanţa, la auzul (mai precis la lecturarea) unor astfel de cuvinte am revenit asupra textului original crezând că mi-a scăpat ceva. Citind amănunţit textul am constatat că nu mi-a scăpat nimic. Legea asta nu avantajează nici mamele nici taţii ci dezavantajează ambii părinţi, acolo unde aceştia există - să nu uităm că şi la noi e la modă promovarea agresivă a "modelului de succes" al familiei monoparentale. Voi reveni pe larg asupra acestui argument.

În al patrulea rând, consider că dacă totuşi acceptăm că există aceste ajutoare de stat, este corect ca măcar bunul simţ de a permite o libertate de alegere totală din partea cetăţenilor să fie existent. Cu alte cuvinte, dacă tot dăm aceste ajutoare, hai să lăsăm beneficiarii să decidă când să-l acceseze sau dacă vor să-l acceseze, nu să le impunem noi cum să-l acceseze şi când să-l acceseze.

În al 5-lea rând, ca eurosceptic, nu consider că e treaba m.U.E. cum îşi cresc cetăţenii copiii şi în ce ordine şi pentru ce perioade de timp iau copiii contact părinţii. Să nu uităm că această lege este, după cum am spus, adoptată la presiunea m.U.E. care "recomanda ferm" printr-o directivă să "fie taţii încurajaţi să participe activ la creşterea copiilor" - un cretinism imens desigur. Cretinismul este imens din două motive: Primul este acela că fenomenul lipsei tatălui (fatherlessness) este acut în unele ţări precum Suedia, Marea Britanie, Franţa sau Finlanda din cauza discriminării de facto împotriva taţilor în curţile familiale (care acordă custodia tatălui în doar 3-4% din cazuri) şi nu din cauza relei voinţe generalizate a taţilor. Al doilea motiv este că directiva presupune din start că taţii (acolo unde există) nu participă şi nu vor să participe activ la creşterea copilului - o presupunere care, generalizată, este pur şi simplu falsă oricum ai privi-o.

Din aceste motive, măsura aceasta îmi repugnă, deşi nu mă afectează direct însă mă afectează cumva în mod indirect, voi explica îndată de ce.

3. Textul de lege - ambiguităţi şi clarităţi

Aţi citit cu toţii, cred, articolele de presă care descriau cum vor sta lucrurile însă eu prefer să cităm direct din textul legislativ original, care sună cam aşa:
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul si indemnizatia lunara pentru cresterea copilului, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2010, aprobata cu modificari prin Legea nr. 132/2011, se modifica si se completeaza dupa cum urmeaza: [...]
Articolul 11 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
Art. 11. -
Dreptul la concediul pentru cresterea copilului stabilit potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) se acorda pe baza netransferabila persoanelor ai caror copii se nasc incepand cu data de 1 martie 2012, precum si celor aflate in situatiile prevazute la art. 8 alin. (2), incepand cu aceasta data, in situatia in care ambele persoane din familia respectiva indeplinesc conditiile de acordare a acestuia, dupa cum urmeaza:

a) cel putin o luna din perioada totala a concediului de crestere a copilului este alocata uneia dintre persoanele care nu a solicitat acest drept;
b) in situatia in care persoana prevazuta la lit. a) nu solicita dreptul la concediul care ii revine, celalalt parinte nu poate beneficia de dreptul la concediu in locul acesteia."
Pe lângă acestea, textul mai prevede şi că valoarea indemnizaţiei lunare de creştere a copilului nu poate fi mai mică de 1,2 ISR (600 RON) şi nici mai mare de 6,8 ISR (3400 RON) şi se stabileşte în cuantum de 75% din media veniturilor nete realizate în ultimul an.
Înainte de-a trece la controverse, citind asta, e uşor de dat seama că există oameni pentru care legea e pomană şi pentru care legea e furt. Dacă pentru o persoană 75% din media veniturilor nete realizate în ultimul an este 453 RON (să zicem), atunci concediul de creştere a copilului e pomană pentru că va fi de 600 de RON. Însă, dacă această medie este pentru o altă persoană 4800 RON, să zicem, acest concediu înseamnă furt pe faţă.
Am citit pe undeva că nu e clar dacă totuşi se poate ca acelaşi părinte să ia concediul şi în locul celuilalt părinte dacă acesta nu vrea sau nu poate. Nu înţeleg unde nu e clar căci în partea pe care am înroşit-o scrie foarte clar şi nu trebuie să fii jurist ca să-ţi dai seama că nu se poate pur şi simplu.
Şi de-aici apar o mulţime de probleme pe care statul le creează cu bună ştiinţă pentru că nicio normă metodologică nu le reglementează, statul considerând că a explicat suficient în ordonanţă ce anume vrea. Pe cale de consecinţă, haideţi să desprindem nişte situaţii care vor fi schimbate peste 5 zile:

1. În cazul familiilor monoparentale concediul de creştere a copilului (CCC) se micşorează de facto cu o lună. Pur şi simplu. Neexistând cealaltă persoană, în virtutea Art. 11, lit. b), acea lună zboară pe geam direct înapoi în bugetul de stat.
2. În cazul familiilor cu un părinte şomer, CCC se micşorează de asemenea cu o lună. CCC nu se acordă şomerilor iar România are destui şomeri cu peste un an "vechime" în "şomat". Pe cale de consecinţă, părintele angajat va reveni la muncă o lună mai devreme.
3. În cazul familiilor cu ambii părinţi angajaţi dar cu salarii inegale, venitul total per familie se va micşora cel puţin într-o lună, dacă vor alege să solicite acest drept. Dacă un părinte are, să zicem salariul de 3000 RON, indemnizaţia pe CCC va fi de 2250RON. Însă, celălalt părinte are, să zicem, salariul de 2400 RON. Aşadar, indemnizaţia acestuia va fi de doar 1800 RON.
4. În cazul în care celălalt părinte alege totuşi să îşi ia acest concediu de minim o lună, pe lângă micşorarea venitului familial pe această perioadă, se adaugă o serie de noi cheltuieli pentru familie. Să nu uităm în ce ţară trăim! Dosarul pentru CCC este unul stufos şi chiar costă nişte bani (nu mai vorbim de timpul şi nervii uzaţi) ca să ajungi să beneficiezi de CCC. Iar procedura rămâne identică, indiferent dacă celălalt părinte alege să ia doar o lună de concediu sau mai multe luni.

Acestea sunt consecinţe imediate şi indubitabile. Pe lângă aceste consecinţe negative care ţin de aspectul legal şi financiar, mai există şi câteva consecinţe care ţin de viaţa individuală a părinţilor dar şi a copilului. Să menţionăm câteva şi în acest sens:

1. Să nu uităm că trăim în România. Să presupunem că unul din părinţi intră în CCC pentru 11 luni şi apoi cel de-al doilea părinte vrea să intre în CCC pentru luna rămasă în timp ce primul revine la serviciu. Ei bine, în acest climat economic, sunt destul de multe locuri unde nu poţi pur şi simplu să intri în conediu brusc, când vrei tu, o lună întreagă. Eu ştiu sigur că la mine la serviciu mi s-ar înmâna un formular de demisie dacă m-aş duce să spun că vreau o lună de concediu - indiferent de motivul pentru care l-aş cere. Şi n-am de ce să condamn angajatorul. Are dreptate să nu-i convină. Timpul e prea scurt ca să aducă pe altcineva în loc dar suficient de lung încât să afecteze activitatea firmei.
2. Dacă CCC este luat de către mamă pentru 11 luni, cel mai probabil, la finalul CCC copilul încă este în perioada de alăptare şi, oricât de mult ar vrea m.U.E., tatăl nu îi poate alăpta natural. Şi, oricât de des ar spune-o unii, laptele de formulă nu este nici pe departe la fel de bun şi eficient ca laptele natural de mamă.
3. Dacă CCC este luat de către tată pentru 11 luni, după acele 11 luni, când va trece mama la cârmă, vor apărea inconveniente în relaţia cu copilul. Unele deloc neglijabile, chiar. Să nu uităm că sugarii sunt foarte sensibili la schimbarea bruscă de persoane care stau mult timp cu ei.

Soluţia pentru 2 şi 3 ar fi acordarea de CCC, acolo unde e posibil, simultan ambilor părinţi măcar pentru primele 3 luni din viaţă. Eventual atunci ai putea spune cu-adevărat că încurajezi ambii părinţi să se implice în creşterea copilului. Pentru problema 1 soluţia este, evident, eliminarea masivă a birocraţiei.
Suficient cu tehnicalităţile

4. Comentarii sub aspect moral

A spune că taţii nu se implică în creşterea copiilor şi este nevoie ca statul să-şi bage coada şi să încerce o formă de inginerie socială este un cretinism cât Casa Poporului.
Şi-aici avem două probleme:
1. Chiar presupunând prin absurd că taţii nu se implică deloc în viaţa sugarului, asta nu înseamnă că tatăl nu se implică în creşterea copilului. Dacă nu schimbă scutece nu-nseamnă că e inutil. Căci când se va lovi de probleme în colectivitate tatăl le va rezolva. Sau cel puţin aşa a fost în cazul meu şi al absolut tuturor oamenilor pe care-i cunosc personal. De asemenea, dacă nu stă 24/7 în preajma sugarului şi merge la serviciu, nu înseamnă că nu se implică în creşterea lui. Serile, dimineţile şi week-end-urile sunt perioade în care e tot lângă copil. Situaţia e valabilă şi viceversa.
2. Chiar presupunând prin absurd că taţii nu se implică deloc în viaţa sugarului, asta nu înseamnă că statul are vreun drept sau vreun cuvânt de spus în asta. De asemenea, nu înseamnă absolut deloc că această măsură va schimba într-un fel sau altul realităţile. Absolut deloc şi sunt dispus să pariez pe ceea ce afirm. Taţii care se implică şi care vor să se implice se vor implica şi după această măsură iar cei care nu vor să se implice şi nu se implică n-o vor face nici după această măsură.

Am citit în unele comentarii - ziare şi bloguri - opinii împărţite. Ba că măsura discriminează femeile, ba că măsura discriminează taţii, ba că măsura e anti-copil. Ştiţi ce? Toţi aveţi dreptate simultan! Cum aşa? Simplu! Măsura dezavantajează pe absolut toată lumea! Inclusiv pe cei care nu sunt şi nu vor fi niciodată părinţi!
Cum aşa? Simplu! Cei care nu vor fi niciodată părinţi plătesc taxele degeaba. Însă, dacă e să urmăm principiul solidarităţii, susţin pe cei care sunt părinţi. Ei bine, măsura asta înlătură o parte din acea susţinere făcând ca mai mult din taxele lor să se ducă pe apa sâmbete în buzunarul statului foarte darnic cu pârtiile şi sălile de sport ale latifundiarei de jure şi de facto Udrea.
Eu sunt de acord cu principiul solidarităţii, dar nu cu solidaritatea prin stat ci cu solidaritatea directă.

Însă, aspectul moral care mă revoltă cel mai tare nu l-am scris în rândurile de mai sus. Cel mai tare mă revoltă faptul că nişte îmbuibaţi cretini de la m.U.E. au dreptul de a dicta o măsură care le impune celor 500 de milioane de cetăţeni cum să-şi crească descendenţii în cel mai intim mod cu putinţă.
Este moralmente revoltător faptul că un grup restrâns de oameni are dreptul de a dicta unui număr imens de oameni ce să facă, cum să facă şi când să facă în propria lor familie.
Şi, poate ce e şi mai rău, e că nu e nici pe departe prima dată când U.E. încearcă şi reuşeşte să reglementeze cele mai intime detalii ale vieţii cetăţenilor. Întâi au fost hanoracele cu şnur, apoi volumul la mp3-playere, p'ormă încărcătoarele de telefoane, acum asta. Ce urmează?
Dacă vom mai trăi, vom vedea.

5. Concluzii

Să fim bineînţeleşi: Dacă această măsură ar fi fost cumva în avantajul cetăţenilor, sau măcar a unei categorii de cetăţeni, am fi văzut-o în primele două propoziţii în discursurile în care Boc încerca să le spună celor din stradă cât de minunat e guvernul lui de fapt şi cum greşesc cei care-i spuneau că era doar un limbist băsescian.
Bunăoară, va trebui fie să fim mai vocali, fie să ne obişnuim cu ideea că m.U.E. va tot continua să ne reglementeze până în cele mai mici detalii vieţile personale de-o să ajungem să fie ilegal şi să mergi la budă în propria casă. Evident, am exagerat dar niciodată reglementările masive din partea unui guvern - oricare ar fi acesta - nu sunt, nu au fost şi nu vor fi niciodată de bun augur pentru cetăţeni.
Nu este treaba Uniunii Europene cât timp stau mamele şi cât timp stau taţii cu progeniturile lor.
Cineva argumenta pe-un blog că de fapt intenţia e bună doar că ar trebui cumva revizuit, că implicaţiile, că nu ştiu ce, că nu ştiu cum.... NU! Intenţia statului pentru mine este irelevantă. Statul n-are voie să aibă intenţie, nu-l plătesc pentru asta. Eu am voie să am intenţie şi statul are obligaţia s-o pună în aplicare, asta-i marea diferenţă!
În plus, indiferent de intenţia pe care a avut-o grupul de cretini şi cretine care au dat această directivă este imbecilă prin simpla ei existenţă. U.E. n-ar trebui prin definiţie să aibă voie să legifereze intenţii ale unor cretini şi cretine care să reglementeze detalii intime din viaţa cetăţenilor!
Azi îmi reglementează cât să stau cu copilul. În ritmul ăsta, nu m-aş mira să văd în curând reglementări europene legat de cât am voie să mănânc (deşi Zeitgeist-iştii au vise umede pe tema asta), cât curent am voie să consum, cât timp am voie să dorm, câte ţigări am voie să fumez în casa mea, cât timp şi ce am voie să văd pe Internet (vezi ACTA) sau pe cine am voie să critic şi pe cine nu (vezi dublul standard instituţionalizat cu privire la sexism, rasism, xenofobie sau homofobie).
Atât bunicii mei paterni cât şi bunicii materni au avut căsnicii de 52, respectiv 47 de ani. În plus, mama provine dintr-o familie de 3 surori iar bunica dintr-o familie de 9 fraţi şi surori. Şi totuşi, uite că au dus la familii trainice, foarte funcţionale şi echilibrate şi fără măsuri din partea statului care să le condiţioneze cât şi cum să stea cu copiii fiecare părinte-n parte.
Pe alocuri înţeleg utilitatea progresismului însă dărâmarea constantă şi tenace a întregilor aspecte tradiţionale care funcţionează foarte bine şi foarte eficient cam... dintotdeauna.... nu are cum să fie un lucru bun.

Despre inginerie socială şi lupta de clasă în neosocialismul european vom mai tot discuta.

Acestea fiind spuse,
Vă salut cu respect.

2 comentarii:

  1. Deci nu ca as avea ceva de comentat in mod special la articolul asta, dar as vrea totusi sa zic ca in "spiritul" asta de furt, de jecmanire pe fata a cetatenilor, de ignorarea crasa a problemelor, de "justificari" morale sau de alt gen.... asa se fac legile mai nou in romania!!... Scopul lor este de atragere de fonduri la buget prin apropae orice mijloace si mascarea, sau cosmetizarea acetstor mijloace prin cuvinte mladioase, prin apelarea la tot felul de erori de logica, prin crearea unor ambiguitati voite, care in final sa permita practic amendarea oricarui cetatean, interpretarile ambiguitatilor facand asta posibil.

    RăspundețiȘtergere
  2. Buna ziua
    Imi cer scuze ca va deranjez insa va scriu pentru a va propune sa facem un schimb de linkuri. Blogul meu este - http://auto-iasi.blogspot.com/ ( daca sunteti de acord la mine titlul este Auto Iasi)
    Daca doriti sa facem schimbul doresc sa-mi spuneti titlul linkului dumneavoastra( adresa mea de mail este corcosan@yahoo.com).
    O zi buna va doresc

    RăspundețiȘtergere

Ai reflectat în plus la cele de mai sus? Spune-ne şi nouă!

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails