sâmbătă, 14 aprilie 2012

Băieți abuzați de mamă? Hristos cu mila!

Cititorii vechi știu că nu e stilul meu să folosesc exprimări de tipul dumnezeu cu mila sau hristos cu mila decât în circumstanțe speciale. De data asta însă e o dublă circumstanță specială: e la modă cu cristoși în perioada asta iar cazul pe care-l avem în atenție e pe bază de cristos.
În timp ce dreptortodocșii vasluieni își vând sângele ca să poată crăpa-n ei ca-ntr-un spital week-end-ul ăsta, presa de mai mică audiență din România răscolește după rezultatele uni caz discutat masiv în urmă cu 5 ani, caz pe care greu mi-l aduc eu aminte deși mă jucam de-a presa pe-atunci.
Sunt nenumărate cazurile în care copiii sunt luați din familie de către Centrul de Primire în Regim de Urgență a Copilului Abuzat, Neglijat și Exploatat (da, pe bune, ăsta e numele instituției) din cadrul Direcțiilor Generale de Asistență Socială și Protecție a Copilului județene la cel mai mic câr-mâr din partea mamei cum că tatăl ar fi făcut ceva, orice, de i se pare mamei nelalocul lui. Și totuși, aceste instituții cu multe inițiale, CPRUCANE-DGASPC sunt, practic, principalul pion al dublului standard anti-tați, pro-mame și anti-masculin în general. E simplu, intrați pe site-ul oricărui DGASPC din țară sau dați un telefon (aveți aici o listă de contacte) și vedeți câți băieți abuzați de mame au fost efectiv ajutați - ei, băieții, nu mamele! - sau au fost scoși cu totul de lângă mama abuzivă. Proporția e undeva în zona lui ”nimic virgulă ceva” în cam toate județele.
Să fie oare pentru că nu există nicio mamă abuzivă, sau doar câteva, în toate județele țării? Având în vedere dovezile, permite-ți-mi să mă-ndoiesc.

Gabriel Spulber este unul din miile de copii abuzați fizic și emoțional de mamă și pe care statul îi ajută consiliind-o pe mamă și bătându-l pe el pe umăr zicându-i că ”va fi bine” și că ”dumnezeu îi va ajuta”. Și, probabil că te va și crede având în vedere că mama sa a avut grijă să-i inoculeze ideea că este nici mai mult nici mai puțin decât personajul mitologic Isus Hristos.
În urmă cu 5 ani, pe când avea 12 ani, mama sa a decis, ca o mamă eroină și responsabilă ce este - după cum aveau s-o declare autoritățile pe scelerata asta abuzivă - să-l retragă pe Gabriel de la școală, deși era doar clasa a II-a și era depășit masiv de vârstă. Oricum, dacă era după mă-sa, nu ajungea deloc la școală însă a ajuns acolo pentru că tatăl său insistase, în măsura în care legea de astăzi îți mai permite să insiști asupra mamei copilului tău. Dacă nu exista atâta bias anti-masculin și anti-tați, ar fi fost mai simplu, dar deh, să nu uităm că femeile sunt cele oprimate.
Între timp a intrat DGASPC pe fir care a solicitat înlăturarea minorului de lângă mama abuzivă și mutarea acestuia în grija tatălui (care între timp o părăsise pe scelerată) sau măcar mutarea temporară într-un centru special.
Însă instanța n-a fost de acord! Pentru că în societatea noastră patriarhală, nevoile unui băiat și argumentele raționale nu contează în fața opiniei unei femei dezaxate. Dar să nu uităm că mamele sunt cele discriminate de porcii de bărbați și de noi toți în general cei care n-avem obiceiul de a umecta la ideea de ”mamă eroină”.
Tribunalul Galați a decis așadar că Gabriel Spulber are să o ducă mai bine dacă stă lângă mama abuzivă care se crede Fecioara Maria și care-l ține pe Gabriel izolat într-un garaj.
Acum în preajma celebrării sărbătorii în care personajul mitologic Isus a devenit zombie, ridicându-se din morți, presa s-a interesat de soarta celui pe care mama sa îl credea Isus și pe care instanța a crezut-o pe cuvânt!

Și, e interesant cum presa - pe care feministele o acuză că este anti-feminină - prezintă situația curentă a lui Gabriel ca fiind oarecum roză și pe mama sa într-o lumină relativ pozitivă pentru că ”a fost cooperantă”.
Știrile ProTV, via yahoo.com spun că:
In urma cu cinci ani, cei de la Directia pentru Protectia Copilului Galati au cerut in instanta mutarea lui Gabriel intr-un centru de plasament. Judecatorul a hotarat, totusi, ca i-ar fi mai bine langa mama. In ciuda "viziunilor" sale, femeia a colaborat cu autoritatile.
Acum, Gabriel are 17 ani si este in clasa a VIII-a. Incearca sa recupereze anii de scoala pierduti. Este un adolescent normal si plin de viata.
Serios? Păi dacă e aşa de normal şi plin de viaţă, de ce nu-s nici măcar 20 de secunde cu el vorbind la cameră pe varianta video (o puteţi vedea aici)? O variantă mai lungă a aceleiași povești, în variantă video, găsiți aici.
În plus, nu înţeleg de ce scelerarea şi abuzul emoţional evident şi în formă continuată pe aproape două decenii sunt etichetate scurt ca "viziuni" şi trecute extrem de uşor cu vederea. Dacă un tată îşi ţinea fetele în beci sau în garaj pentru a nu se "pângări", nu cred că tonul era atât de prietenos şi nici instanţele atât de indulgente. Ba dimpotrivă, sigur fabrica cineva şi nişte acuzaţii de agresiuni sexuale şi-l băgau la bulău mult şi bine.
Mai mult, oare cât de "normal" este pentru un adolescent la 17 ani să fie în clasa a VIII-a şi să locuiască cu mama care delirează ortodox masiv prin casă?
Chiar daca tanarul nu crede ca ar avea o misiune speciala pe pamant, mama continua sa ii spuna ca a avut viziuni care o determina sa creada ca l-a nascut pe fiul lui Dumnezeu.
Eu sunt de părere că mai degrabă Gabriel însuşi a reuşit să iasă mental din abuzul mamei şi nu că autorităţile misandrine au vreun rol pozitiv aici.
La cât e de mare prin comparaţie cu mă-sa şi la cum i se adresează acum, pare mult mai probabil ca el să fi pus la un moment dat piciorul în prag şi să fi spus "gata, ţi-ajunge! taci! marş!".
Mai mult decât atât, când o mamă îşi abuzează fiul şi acesta dezvoltă sindromul Stockolm, nu e nicio problemă în ochii psihologilor "profesionişti" de la DGASPC. Normal, ei sunt antrenaţi să susţină numai fete - băieţii de peste 15 ani pot merge liniştiţi în paştele mamii lor, că tot e sezonul.
Gabriel vrea sa-si cumpere un tractor si sa-si ajute parintii in gospodarie. Se gandeste, ca un om in toata firea, si la viitorul lui. Ar vrea sa devina bucatar. Pana atunci, departe de "viziunile" mamei, isi petrece timpul liber cu colegii de scoala.
Dacă ăsta nu-i sindrom Stockolm, să mă scuipaţi între faruri. Nu de alta dar nici un om raţional n-ar vrea să-şi mai vadă mama după asemenea abuzuri - de la interdicţia la educaţie, la abuzurile emoţionale, izolare, etc. - darămite să mai şi lucreze pentru ea.
Însă aşa funcţionează sistemul dispensabilităţii masculine - iar societatea, şi mai ales autorităţile, sunt nerăbdătoare să revalideze acest sistem. Pentru că în societatea noastră patriarhală, mamele care-şi abuzează băieţii, primesc o bătaie pe umăr şi interviuri pe sticlă la ore de maximă audienţă - c-aşa-i în tenis.
Mama lui Gabriel a fost sprijinita de specialistii de la Protectia Copilulului.
Păi da, normal c-a fost sprijinită! Doar n-ai fi vrut s-o bage pe biata femeie într-un institut de boli mintale sau în "prietenosul" Socola, că tot e-aproape. Nu, cum să faci așa ceva! Lasă femeia-n pace că doar e dreptul ei să-și țină băiatul needucat într-un garaj și să-l pregătească pentru viața sa de Isus Hristos!
Dacă trăiam într-o societate normală, Gherghina Darabană, căci acesta e numele sceleratei, indivda asta era de mult încuiată într-o cameră cu pereți moi și izolați fonic și cheia aruncată în Bahlui, Dunăre sau Prut iar masa ar fi luat-o la un loc cu ceilalți glumeți similari cu ea care se cred Napoleon, Ceaușescu sau Ludovic al XIV-lea. De fapt, îi jignesc pe cei care se cred Napoleon - ăia măcar se cred un personaj despre care se știe sigur (și știu și ei) că a existat, spre deosebire de tantea asta care crede despre sine și despre fiul ei că sunt niște personaje despre care se știe sigur și indubitabil,... că NU au existat.

Mă întristează însă și mă revoltă simultan reacțiile din comentarii, poate chiar mai mult decât atitudinea necondiționat pro-mamă a autorităților. Încă un exemplu aici.

Nu pot să nu remarc și să nu mă revolt când presa tratează ca fiind ”normal și bun” ca statul să oblige copilul să locuiască și crească lângă o mamă indubitabil abuzivă și alienată mintal și când văd că ”boborul”, orbit de mitologie și de misticism creștinotard, se pierde în argumente teologice omițând parcă intenționat realitatea.
De asemenea, nu pot să nu remarc faptul că bullshit-ul ”progresist” (a se citi feministo-neosocialist) numit eufemistic în lege ”interesul superior al copilului” se aplică numai când este vorba de restrângerea suplimentară a drepturilor tatălui sau de jupuirea de mai mulți bani a acestuia. Atât! În rest, nu există ”interesul superior al copilului” ci doar interesul unic ginecocentrist! Mama e singura care contează, oricâte tâmpenii ar face.

Și credeți că Gabriel e singurul caz? Nici pomeneală. Sunt mii de astfel de cazuri - multe dintre ele mult mai grave - care nici măcar n-ajung în formă de schiță pe un șervețel în DGASPC-uri, darămite sub formă de poveste închegată care să fie publicată în presă.
Cunosc în detaliu vreo 20 de cazuri în zona Bârlad în care lucrătorii sociali s-au deplasat la domiciliu și s-au întors înapoi în biroul călduț după ce mama ”a promis” că ”se îndreaptă”. De fapt, doar a învățat să mintă mai frumos și să ascundă mai bine urmele abuzului. Atât de bine c-a trebuit să fugă copilul de-acasă și să vină fraudulos cu trenul până la Centru ca să fie băgat în seamă că mă-sa îl calcă în picioare! Și, dacă avea ghinionul să fie băiat de peste 14 ani cu o gândire ceva mai matură sau cu un aspect fizic mai matur, ”orfelinat” scria pe el căci cine să-l consilieze? Ca să nu mai vorbim că ”doamnele” din sistem nici nu vroiau s-audă de cazare în regim de urgență. ”Cum să-l băgăm între fetițele de 13-14 ani?!”.
Pentru că da, inclusiv în România, băieții de 13-14 ani abuzați de mame sunt de facto mai puțin victime ale abuzului familial decât fetele de 13-14 ani! C-așa-i în tenis.

Dar să nu uităm că femeile sunt cele discriminate!

Acestea fiind spuse,
Vă salut cu respect.

3 comentarii:

  1. Biserica pentru femei sau cu viziune feminista:
    http://www.youtube.com/watch?v=9HzUhP3UZhY&feature=player_embedded
    Si can atat despre patriarhatul diabolic in practica a biserici.
    Feminismul desi in teorie este ateu poate deveni foarte usor crestin,musulman,hindus ect. daca are de castigat de pe urma asta.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Uau! Asta chiar n-o ştiam! Dovadă că prostia umană (şi deci implicit cea feminină) nu are limite.

      Pe de altă parte, feminismul în sine nu poate fi ateu. Poate fi (şi chiar este, deseori) secular, după înţelegerea modernă a termenului - adică indiferent faţă de majoritatea religiilor (cu precădere cele avraamice) şi de ideologii atee (poate cu excepţia marxism-leninismului - căci de aia nu e deloc străin feminismul de val doi).
      Însă ateu nu poate fi feminismul pentru că este însuşi o religie - religia superiorităţii feminine a priori pe criteriu de prezenţă a estrogenului.

      Încă o dată, sunt surprins de filmuleţul pe care mi l-ai dat. Jesus fuckin' Christ!

      Ștergere
  2. Nici mama mea nu e mai sfântă! A trebuit să mă cert aseară cu ea,deoarece nu-mi dă voie să mă căsătoresc (deşi am mai mult de 18 ani). Zice că sunt incapabil,că nici nu trebuie să vorbesc despre asta,îmi reproşează mereu faptul că am fost în 2011 la prietena mea în vizită,spune că am fost ,,pe văzute",adică cu intenţia sinceră de a mă căsători. Intenţia am avut-o,ce-i drept,dar nici măcar n-am discutat cu ea despre aşa ceva (era prima mea vizită). Între timp,prietena mea s-a căsătorit cu altcineva,observând cu ce situaţie are de-aface,iar eu m-am ,,căsătorit"cu sinele meu,împăcând sinele cu ego-ul. Bineânţeles,n-am devenit egoist,(fiindcă în relaţia asta spiritul conduce,iar corpul îi este relativ supus). Bineânţeles,n-am renunţat la speranţă că într-o bună zi mă voi căsători şi eu,dar am luat unele măsuri în ce priveşte mărginirea relaţiei cu mama,cum ar fi:nu o mai obosesc vorbindu-i despre problemele mele,iar despre sentimente nici atât,fiindcă ar apare un scandal de proporţii,în urma căruia n-aş dormi nici noaptea. Aşa că,o las pe mama în morţii ei de teroristă în pace,şi-mi văd de viaţa mea,caut să-mi rezolv în mod raţional problemele,iar când este vorba de lucruri serioase,caut ajutor la un psiholog experimentat,sau la un prieten de nădejde. Mama are planuri cu mine,să lucrez toată viaţa pentru ea şi pentru surorile ei de pomană! Fiindcă nici să mă duc să-mi aleg o meserie nu-mi dă voie! Vroiam să devin psiholog,dar nici la liceu,şi nici la facultate n-am putut nici măcar să visez,cel puţin. Toate astea,din cauza lui mama. Pe semne,a umblat cu nişte vrăji şi mi-a blocat corpul,să nu mă pot căsători. De aceea nici erecţii nu mai am decât la două luni odată. Se spune,Dumnezeu nu doarme,dar trebuie să nu ,,dorm" nici eu. Astfel că,încerc să nu-i vorbesc deloc când mă întorc de la muncă,şi nici dimineaţa când plec. Spunând muncă,mă refer la agricultură,singura profesie pe care-mi dă voie mama s-o practic. Dar nu mă domină,pentru că pot fi şi psiholog pentru prieteni,şi pentru oamenii necăjiţi! Vai de cei ce avem mame care ne terorizează!! Fiindcă prin asta niciun viitor nu mai avem pe lumea asta! Iar pe cealaltă,nici atât!

    RăspundețiȘtergere

Ai reflectat în plus la cele de mai sus? Spune-ne şi nouă!

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails