vineri, 6 aprilie 2012

Doi atei învingători la Closer2Oxford - Episodul 3

E timpul să decriminalizăm pirateria pe Internet?
Aceasta a fost de data aceasta întrebarea supusă dezbaterii de către echipa Closer2Oxford.
Pentru a treia oară consecutiv Andrei Chiper din Iași și subsemnatul am participat în această competiție constituindu-ne echipă negatoare într-unul dintre cele 42 de meciuri jucate în această etapă.
Poziția pe care ești repartizat este trasă la sorți. Dacă la prima participare am fost repartizaţi pe poziţia conformă cu valorile noastre şi la a doua participare am fost repartizați pe pozția contrară valorilor noastre, acum, la a treia participare, am fost repartizați pe o poziție mai aproape de valorile lui Andrei și mai departe de valorile mele. Însă, cu toate acestea, nimic nu ne-a oprit să câștigăm.
Ce ne-a împiedicat însă să obținem din nou primul loc la nivel național a fost o buclucașă eroare tehnică a platformei Closer2Oxford care a transformat discursul lui Andrei într-o harababură din punct de vedere al aspectului. Au apărut spații în plus între rânduri care inițial nu existau și o parte dintr-un paragraf a fost tăiată. Astfel în loc de ”text text text text”, cum era intenția inițială, site-ul a afișt "text text text text" cauzând o depunctare drastică - după părerea mea mult prea drastică - a lui Andrei.
Cu toate acestea, echipa noastră s-a clasat pe poziția a 12-a la nivel național cu 49 de puncte, pe poziția a patra la nivelul regionalei Cluj Napoca și pe locul 2 la nivelul regionalei Iași. Sunt plăcut surprins de clasarea noastră foarte sus în regionala Iași și simultan sunt surprins de performanțele foarte scăzute ale vorbitorilor din Iași, fapt ce a dus la o săltare în clasament a regionalei Timișoara care nu a crescut deloc în performanțe față de etapele precedente însă a profitat de faptul că regionalele-fanion, Iași și Cluj, și-au dat singure cu stângul în dreptul.
Dezvăluirea numelor adversarilor (acestea sunt secrete pentru participanți până la decizia arbitrilor) a adus o surpriză pentru mine întrucât cu Alin Marcel Ciobanu am mai purtat prin spațiul virtual dezbateri pe teme similare.
Regulile au fost aceleași ca și în etapele precedente. Vă invit să urmăriți desfășurarea meciului și apoi voi mai comenta suplimentar. Am copiat discursurile exact în forma în care au fost ele publicate pe platformă, tocmai pentru a se evidenția structura și așezarea în pagină, precum și acuratețea scrierii, elemente esențiale în tipul acesta de dezbateri.

Meci: 'Alin si Salomeea' (afirmatori) vs 'Andrei si Lucian 113' (negatori)

A1 (Alin Marcel Ciobanu)

Echipa afirmatoare începe prin definirea descriptivă a pirateriei şi a decriminalizării, în contextul acestei dezbateri.

a.Pirateria reprezintă orice faptă de a pune la dispoziţie public (sub orice formă) o lucrare asupra căreia nu se deţin drepturi, incriminată prin A.C.T.A., P.I.P.A., S.O.P.A. și alte convenții internaționale de această natură. Subliniem că acestea nu condamnă doar folosirea nelicențiată a unor produse în cadrul unor activități comerciale, ci propun consecințe dure – amenzi foarte mari și / sau ani de închisoare - pentru fapte care pornesc de la descărcarea neautorizată a unei melodii, a unui film sau a unui program de calculator. Punerea la dispoziţie este o infracţiune, chiar dacă nu se obţin beneficii materiale,reglementată în România de Art. 139 indice 8 din Legea 8/1996 modificată şi completată.

b.Decriminalizarea se referă la declarare a unei fapte drept non-crimă, datorită pierderii caracterului deosebit de periculos pentru societate în condiţiile schimbărilor sociale survenite.

Decriminalizarea nu exclude întotdeauna interdicţia faptelor vizate. Uneori ele rămîn interzise, doar că sunt considerate mai puţin periculoase (de exemplu, contravenţii), iar făptuitorii riscă sancţiuni mai blânde.

Datorită spațiului extrem de limitat raportat la dimensiunea subiectului, am dori ca în această dezbatere să ne focalizăm atenția strict pe relația dintre industria multimedia și piraterie privită la nivel de societate statală.

Noi, afirmatorii, vom încerca să vă convingem să adoptați moțiunea care propune decriminalizarea pirateriei pe internet deoarece:

i)metodele de combatere a pirateriei ar încălca în mod grav dreptul la viață privată al individului și

ii)implementarea ACTA nu permite exercitarea controlului public

iii)implementarea măsurilor anti-piraterie este ineficientă

i)Metodele de combatere a pirateriei online încălca în mod grav dreptul la viață privată al individului

Dincolo de culegerea de informații punctuale despre cazuri de piraterie și luarea unor măsuri în aceste situații, activitățile de acest fel n-ar putea fi detectate decât printr-o formă de monitorizare și verificare a traficului de date. Neștiind a priori care sunt datele care urmează a fi verificate în vederea detectării eventualelor cazuri de piraterie, intruziunile în spațiul privat sunt inevitabile. Aşadar nu reuşeşte să stabilească un echilibru între protecţia drepturilor de proprietate intelectuală şi apărarea drepturilor fundamentale ale societăţii, ca întreg, cum ar fi libertatea de exprimare, liberul acces la informaţie, cultură şi viaţă privată; drepturi stipulate în Constituție şi în Declarația Universală a Drepturilor Omului.

ii)Implementarea ACTA nu permite exercitarea controlului public

Acesta îşi propune să creeze o nouă instituţie, „Comisia ACTA”, fără să definească însă obligaţiile sau garanţiile necesare pentru ca acest organism să funcţioneze într-o manieră deschisă, transparentă şi inclusivă, care să permită exercitarea unui control public asupra actiunilor sale. Astfel constituie un exemplul prost dat de lumea liberă în fața regimurilor autoritare în raport cu libertatea internetului. Este primul pas către dictatură.

iii)Implementarea măsurilor anti-piraterie este ineficientă. Activitățile de piraterie nu pot fi oprite prin blocarea site-urilor sau a soft-urilor prin care acestea se realizează la un anumit moment pentru simplul motiv că interesul utilizatorilor provoacă imediat realizarea altora care să le ia locul; mai mult decât atât, unele țări acceptă aceste activități ca fiind perfect legale și astfel, utilizatorii au posibilitatea piratării folosind intermediari din acele zone. Sancțiunile ar fi total ineficiente. Obţiunea amendării întregii populații cu o sumă mică n-ar fi decât o taxă în plus care rămâne în societate (echivalentă cu mutarea unei sume de bani din buzunarul stâng în cel drept); obţiunea amenzilor mari ar duce la blocajul economic al societății și prin urmare, falimentul companiilor multimedia “apărate”. Pedepsele cu închisoarea ar fi imposibil de aplicat dat fiind numărul mare de eventuali deținuți. Mai rămâne ipoteza în care un număr redus de persoane ar fi sancționate în mod exemplar și prin aceste “execuții publice” să forțeze utilizatorii să-și schimbe obiceiurile, opţiune preferată în acest moment.[1]

Pe lângă aceste motive, ar mai fi de luat în calcul a) limita extrem de neclară dintre piraterie și produs original, b) posibilitățile de adaptare ignorate de industrie – cazurile Radiohead și “The Man on Earth” și c) puținele alternative la piraterie sau “abstinență” existente în unele cazuri. Argumente abordate mai pe larg în discursul următor când vom propune și o eventuală soluție la situația actuală (refidelizarea consumatorilor ca și clienți prin revenirea la o ofertă de produse de calitate reală).

[1] http://www.huffingtonpost.co.uk/2012/03/13/richard-odwyer-extradition-to-the-us-approved-theresa-may_n_1341696.html


N1 (Andrei Chiper-Leferman)

Conform A1, pirateria este ”incriminată prin ACTA, PIPA., SOPA și alte convenții internaționale de această natură”.

Vom argumenta însă că proiectele de lege precum ACTA , PIPA sau SOPA sunt doar rezultatele unei supra-legiferări, datorate tocmai nivelelor crescute (și crescânde) ale pirateriei online [1] menționând și faptul că există în prezent un cadru legal autohton cât și și european care apără proprietatea intelectuală, încadrând copyright-ul, brevetele, mărcile înregistrate, etc. Se poate argumenta și faptul că problematica proiectelor de lege internaționale precum ACTA nu constă în scopul lor (de a opri pirateria pe Internet) ci în mijloacele prin care se încearcă acest lucru : încălcarea ”dreptului la viață privată al individului” adus în discuție de A1.

Cităm din textul Anti-Counterfeiting Trade Agreement (ACTA) [2], sau ”Acordul comercial de combatere a contrafacerii”, paragraful 4 al articolului 27 :
(4) ”O parte poate să furnizeze, în conformitate cu actele sale cu putere de lege și cu normele sale administrative, autorităților sale competente autoritatea de a solicita unui furnizor de servicii online să divulge rapid unui titular al dreptului suficiente informații pentru a identifica un abonat despre al cărui cont se presupune că a fost utilizat pentru încălcare, atunci când respectivul titular al dreptului a depus o cerere, suficientă din punct de vedere juridic”

Paragraful de mai sus este cel incriminat. În ce măsură se încalcă ”dreptul la viață privată” (sau cel la intimitate pe internet) este însă foarte discutabil : cererea de divulgare a datelor personale se face doar în scopul de a identifica o persoană care se face vinovată de încălcarea unei legi, având motive și dovezi suficiente, ”din punct de vedere juridic” și ”în conformitate cu actele sale cu putere de lege și cu normele sale administrative”.

A afirma că acestea reprezintă ”primul pas spre dictatură” este puțin exagerat. Prin urmare considerăm că i) Metodele de combatere a pirateriei online NU încălca în mod grav dreptul la viață privată al individului.

Scopul ACTA, conform Comisiei Europene pentru comerț este protejarea ideilor și inovațiilor, iar ACTA nu va schimba nici legea europeană existentă și nici nu va introduce un sistem de monitorizare a Internetului așa cum este speculat. [3] (În orice caz, soarta proiectului este incertă.)

Astfel considerăm că ii) Implementarea ACTA nu NU permite exercitarea controlului public

Nu a fost luată niciodată în serios ”Obţiunea opțiunea amendării întregii populații cu o sumă mică” ca măsură preventivă și nu se poate vorbi de ”execuții publice” în cazul unor indivizi care au făcut afaceri pe baza pirateriei și apoi au fost obligați să răspundă legal. Sursa citată de A1 nu aduce în dezbatere date sau statistici noi, ci o opinie a unui ziar online partizan politic. Dacă vorbim despre ”limita extrem de neclară dintre piraterie și produs original”, ”puținele alternative” sau ”refidelizarea consumatorilor” vorbim despre afirmații nedovedite. Industria s-a adaptat mereu cerințelor consumatorului, fie că vorbim despre cinematografie 3D, distribuția muzicii pe Internet sau posibilitatea de a juca gratuit un joc virtual pe o perioadă limitată de timp, fiind mereu de calitate înaltă, întrucât costurile mari investite în ele se vor recuperate prin consumul de către populația generală. Chiar dacă ”activitățile de piraterie nu pot fi oprite” întotdeauna, pirateria poate fi descurajată. Orice companie privată are dreptul de a reclama furtul muncii sau a produsului intelectual propriu și a asigura prevenirea acestuia prin toate mijloacele legale. Astfel, putem spune că iii)Implementarea măsurilor anti-piraterie NU este ineficientă.

A1 trece de asemenea cu vederea alte aspecte ale pirateriei, de natură etică, economică și legală :

- Dacă ”Pirateria reprezintă orice faptă de a pune la dispoziţie public o lucrare asupra căreia nu se deţin drepturi” atunci este foarte clar că pirateria nu este etică.

- Principalul motor al economiei este competiția. Producătorul nu poate concura cu pirații, care profită din munca lui.

- Prețurile produselor vor fi mai mari în consecință. Investițiile vor scădea.

- Fiind lipsiți de un procent din profitul muncii lor, o parte din producători nu vor mai avea stimulentul de a continua.

- Sunt alternative gratuite (Freeware) față de piraterie. Există multe programe sau canale media care pun la dispoziție muzică și divertisment, profitând doar din donații și publicitate.

*******************************************************************************

[1] http://www.nationmaster.com/graph/cri_sof_pir_rat-crime-software-piracy-rate

[2] Textul ACTA : http://register.consilium.europa.eu/servlet/driver?page=Result&lang=EN&typ=Advanced&cmsid=639&ff_COTE_DOCUMENT=12196/11&ff_COTE_DOSSIER_INST=&ff_TITRE=&ff_FT_TEXT=&ff_SOUS_COTE_MATIERE=&dd_DATE_DOCUMENT=&document_date_single_comparator=&document_date_single_date=&document_date_from_date=&document_date_to_date=&dd_DATE_REUNION=&meeting_date_single_comparator=&meeting_date_single_date=&meeting_date_from_date=&meeting_date_to_date=&fc=ALLLANG&srm=25&md=100&ssf=DATE_DOCUMENT+DESC

[3] http://ec.europa.eu/trade/tackling-unfair-trade/acta/


A2 (Salomeea Romanescu)

Negatorii pretind că ‘problemele cu A.C.T.A. se limitează la mijloace’; îi informăm de existența bibliotecilor care distribuie (semi)gratuit materiale protejate cu drepturi de autor; consideră că ar trebui închise?

Interpretarea articolului din A.C.T.A. ignoră o parte importantă – “[…]al cărui cont se presupune că[…]”. Termenul subliniat este relevant și din păcate, ignorat de negatori. Autoritățile nu pot stabili că o informație dintr-un flux de date este (sau nu) protejată cu drepturi de autor fără a citi acea informație înainte de a o ‘eticheta’; intruziunea în viața privată a utilizatorului verificat este astfel inevitabilă.

N-am sugerat că amendarea preventivă a întregii populații cu o sumă mică ar fi o măsură propusă, ci am încercat să subliniem caracterul de masă al fenomenului piratării și ineficiența eventualelor măsuri (ori primim “toți” amenzi mici / mari, ori suntem “toți” privați de libertate, ori acceptăm existența “țapilor ispășitori” ca fiind morală). Aparent, am fost prea subtili. Ne cerem scuze.

Comisia ACTA sugerează crearea unei poliţii necontrolabile a internetului.

` Dacă pirateria organizată nu este etică atunci este etic:

- să deţii drepturi de autor pentru ceva ce nu ai creat tu firmă privată producătoare/distribuitoare,

- să plăteşti pentru copii online, ce nu presupun costuri sau

- analog ca băncile comerciale să împrumute bani create printr-un click şi să perceapă dobânzi pentru ei?

Modelul economic al site-urilor / soft-urilor de tip Freeware (bazat pe reclame, donații și conturi ‘profi’) este preluat în mod fidel de la site-urile de tip torrents. Observă cineva ironia?

Mai departe, ne susținem poziția afirmatoare pe baza:

i) limitei neclare dintre piraterie și material original,

ii) existenței posibilităților de adaptare,

iii) lipsei alternativelor la piraterie sau abstinență

i) <>[1]

Negatorii ignoră natură ‘organică’ a culturii, faptul că “limbajul nu există în stare sălbatică”. Orice lucrare nouă se bazează pe cultura deja existentă, pe un ‘spațiu public’. E imposibil să transmiți ceva unui public fără a folosi un număr de elemente de legătură pe care să-ți bazezi partea de originalitate. Ce-ar putea transmite o carte scrisă folosind doar cuvinte noi, un alfabet original ș.a.m.d.? Cât avem dreptul să preluăm dintr-un produs existent? – să zicem un cântec. Schimbarea unei note din patru ajunge? Dar dacă schimb și numele proprii din text? Dacă reformulez propozițiile? Dacă schimb o notă din trei, sau trei din cinci? Dacă păstrez doar formatul poveștii și tipurile personajelor? Ajungem inevitabil la întrebări de tipul “cât de mult înseamnă ‘o grămadă’?”, la un profund subiectivism, deci la injustiție.

Mai mult, există idei descoperite în mod independent de părți diferite (Teorema lui Pitagora a fost descoperită și de indieni, și de chinezi[2]; calculul diferențial descoperit de către Leibnitz și Newton[3] ș.a.m.d.). Cine încasează drepturile de autor în asemenea situații? Se împart în mod egal, le ia primul pe toate…?

ii) Posibilități de adaptare la condițiile curente există, au fost încercate deja. Trupa Radiohead[4] și-a pus albumul la descărcat gratuit pe propriul site. Succesul economic (bazat pe donații) a fost masiv. De ce? Pentru că trupa a realizat un produs de calitate și reacția publicului țintă a fost inevitabilă. Fanii care n-ar fi cumpărat albumul în original (indiferent de motive) au fost ‘fidelizați’, iar fanii care le-ar fi cumpărat albumul au făcut donații (pentru a-și urmări interesul de a avea parte de noi albume ale formației). Similar, filmul “The Man from Earth”[5] și recentul spectacol al lui Louis C.K.[6] s-au bucurat de succes. Acea parte din industrie care nu promovează falși artiști n-are de ce să se teamă de piraterie; este reclamă gratuită. Pierd doar cei care se limitează la ‘rețete’ – decoltee adânci, explozii, mașini rapide, marketing agresiv ș.a.m.d..

iii) Disponibilitatea produselor nu este globală. Sunt zone în care singura alternativă la piraterie este abstinența. Producătorii nu și-au distribuit produsul și în acele zone, deci nu există posibilitatea de achiziționare. În aceste cazuri, planul economic al producătorilor nu include venituri de la cei care trăiesc în acele zone, și de aici rezultă că eventualele pierderi nu vin din încasările reduse cauzate de actele de piraterie locală. Ba dimpotrivă, piratarea stimulează cererea acelui produs de la distribuitorii locali de către oameni care altfel n-ar fi aflat de existența produsului.

[1] Jean-Luc Henning – “Apologia plagiatului”, pag. 19, editura Art, 2009

[2] Stephen Hawking – “God Created the Integers”, pag. 21-24, editura Penguin Books, 2005

[3] Stephen Hawking – “God Created the Integers”, pag. 365-373, editura Penguin Books, 2005

[4]http://www.zeropaid.com/news/9026/radiohead_shocks_record_industry_with_free_download_of_new_album/

[5] http://en.wikipedia.org/wiki/The_Man_from_Earth

[6] http://techcrunch.com/2011/12/10/sabo/

[7] Jean-Luc Henning – “Apologia plagiatului”, pag. 41, editura Art, 2009


N2 (Lucian Vâlsan)

A2 începe printr-o falsă analogie. Bibliotecile, prin activitatea lor, nu comit piraterie din două motive simple: cărţile pe care le deţin le-au cumpărat şi o parte din banii strânşi din vânzarea permiselor de bibliotecă sunt redirecţionaţi către Uniunea Scriitorilor sau chiar către autorii încă în viaţă ale căror cărţi sunt distribuite astfel. În plus, multe cărţi sunt acolo prin voinţa autorilor.

A2 continuă prin a afirma că nu se poate determina dacă fluxurile de date sunt protejate de copyright sau nu – ceea ce este fals. Se poate identifica sursa fluxurilor de date iar când aceasta este un tracker de torrente sau un hub dc++, nici nu mai este nevoie de inspectarea atentă a fluxurilor de date.

În al treilea rând A2 încearcă o ironie care nu face altceva decât să-l contrazică pe coechipierul său.

“N-am sugerat că amendarea întregii populaţii cu o sumă mică ar fi o măsură propusă” – Nu, dar afirmatorii au sugerat că aceasta ar putea fi mai bine transformată în contravenţie, or contravenţiile reprezintă în cele mai multe cazuri exact sancţiuni cu amnezi şi mai rar cu muncă în folosul comunităţii.[1]

În al patrulea rând, le amintim afirmatorilor că este perfect etic şi legal să deţii drepturi de autor pentru lucrări pe care nu le-ai produs tu, atâta vreme cât le-ai cumpărat de la autor sau ţi-au fost cedate de către acesta. Mai mult, este perfect etic să vinzi copii online. Afirmaţia că acestea nu presupun costuri este falsă. Serverele trebuiesc întreţinute, sistemele de operare de pe acestea trebuiesc cumpărate iar energia electrică de asemenea trebuie plătită de compania ce deţine serverul.

Analog şi în cazul băncilor comerciale, atâta timp cât au acoperire pentru ei – dacă nu au, intră în faliment şi nu e în interesul lor. Afirmatorii folosesc falsa dihotomie în încercarea de a-şi susţine poziţia.

În al cincilea rand, în argumentul notat “i)”, afirmatorii ignoră faptul că drepturile de autor nu sunt perpetue. Ele îşi au efectul pe o anumită perioadă de timp, după care intră în ceea ce ei numesc “spaţiu public”.[2] Mai apoi, afirmatorii continuă să ignore şi faptul că există deja legislaţie care stabileşte clar până unde se poate merge cu inspiraţia şi care e limita dintre aceasta şi plagiat. În plus, autorul care simte că opera sa a fost plagiată poate da în judecată presupusul plagiator în virtutea aceloraşi legi.

Exemplele oferite în acest sens nu se susţin pentru că pe vremea lui Pitagora nu exista conceptual de copyright iar controversa privind relaţia Leibniz-Newton s-a tranşat tocmai prin numirea ei astfel, cu toate că Newton n-a avut totuşi nicio dovadă că descoperise calculul independent de munca lui Leibniz şi/sau înaintea acestuia.[3]

Argumentul notat “ii)” nu se susţine decât în contexte restrânse. Există şi alte trupe, inclusiv din România care au ales să-şi distribuie gratuit muzica. Însă asta nu înseamnă că toţi artiştii ar trebui sau că pot face acelaşi lucru. Trupele aflate la primul album ar ajunge să fie şi la ultimul lor album dacă ar proceda precum Radiohead. Este dreptul artiştilor de a decide să-şi distribuie munca gratuit sau să aleagă să perceapă taxă pentru a beneficia de munca lor.

Argumentul notat “iii)” nu se susţine din simplul fapt că accesul la munca unui artist este un privilegiu şi nu un drept. Aşa cum un local are dreptul de a-şi selecta clientela, acelaşi lucru îl poate face şi un artist sau un producător de filme.

Nu există dreptul de a vedea ultimul film apărut sau de a asculta ultima melodie a unei trupe. Există cel mult voinţa de a face asta, preţul pentru întreprinderea acţiunii şi privilegiul de a avea acces. Artiştii nu pot şi nu trebuie să fie obligaţi să facă muncă de caritate şi protecţie socială şi nu pot şi nu trebuie să fie obligaţi să asigure accesul tuturor la munca lor. Iar cei care nu au acces nu au dreptul să fure proprietatea intelectuală a altuia pe motiv că nu există librărie sau cinematograf în oraşul său. Are libertatea de a-şi deschide aşa ceva dacă într-adevăr există cerere.

Având în vedere toate aceste aspecte, echipa negatoare conchide că nu este cazul ca pirateria pe Internet să fie decriminalizată.

[1] http://dexonline.ro/definitie/contraven%C8%9Bie

[2] http://en.wikipedia.org/wiki/Copyright

[3] http://en.wikipedia.org/wiki/Leibniz%E2%80%93Newton_calculus_controversy



Decizia:

George Maxim

Feedback runda 170

Partea 1 – Remarci individuale

Afirmatorul 1:

  • Per total un discurs bun, clar si structurat
  • “Este primul pas către dictatură”- atentie la formularea usor fortata
  • “unele țări acceptă aceste activități ca fiind perfect legale”- cateva exemple in acest sens ar fi fost de mare ajutor
  • “Obţiunea amendării întregii populații cu o sumă mică…”- panta alunecoasa din punct de vedere logic, mai ales deoarece nu s-a demonstrat in avans raspandirea fenomenului de piraterie intr-o asemenea proportie incat daca s-ar aplica acest procedeu s-ar ajunge ca la nivel practice, schimbul de informatii online sa fie blocat
  • “limita extrem de neclară dintre piraterie și produs original” – tocmai legislatia in vigoare stipuleaza clar care sunt acele limite intre piraterie si original

Negatorul 1:

  • De asemenea o contraargumentare pertinenta
  • Paragraful care apare taiat nu este deloc clar: fie este o eroare tehnica fie procedeul in sine nu are rolul scontat si nu ajuta la intelegerea demersului negator
  • “Există multe programe sau canale media care pun la dispoziție muzică și divertisment, profitând doar din donații și publicitate” – iarasi, cateva exemple ar fi fost necesare

Afirmatorul 2:

  • “Autoritățile nu pot stabili că o informație dintr-un flux de date este (sau nu) protejată cu drepturi de autor fără a citi acea informație înainte de a o ‘eticheta’; intruziunea în viața privată a utilizatorului verificat este astfel inevitabilă”- nu neaparat; daca de exemplu se constatata un volum de trafic al datelor foarte mare se poate justifica suspiciunea transferului de date fraudulos; mai mult, acest flux este directionat prin siteuri/programe care sunt cunoscute ca sustinand astfel de practici exista un temei pentru investigarea acelor informatii
  • “Aparent, am fost prea subtili. Ne cerem scuze” – Aprecierile de natura calitativa a discursurilor si interpretarilor oponentilor ar fi de dorit sa fie facute doar de catre arbitri nu si de participanti
  • Exemplele legate de caracterul etic fie nu sunt pertinente (exemplul drepturilor de autor care sunt reglementate) fie sunt nu sunt relevante (exemplul bancilor)
  • “piratarea stimulează cererea acelui produs de la distribuitorii locali de către oameni care altfel n-ar fi aflat de existența produsului”- singura stimulare ar fi cea frauduloasa deoarece nu se prezinta acea motivatie care ar face utilizatorii care pana acum au beneficiat de produs in mod gratuit si ilegal sa treaca in legalitate

Negatorul 2:

  • Un discurs excelent, singura observatie este cea legata de necesitatea unui paragraf legat de principalele arii de conflict care sa complementeze contraargumentarea punctuala

Partea 2 – Verdict si punctaje

Echipa negatoare reuseste sa demonteze rationamentele afirmatoare, si chiar daca primul discurs negator sufera la nivel de consistenta, ce de-al doilea inclina balanta. Verdictul merge catre echipa negatoare.

Felicitari ambelor echipe pentru o runda reusita!

Vorbitor

Continut

Strategie

Stil

Total

A1

10

9

4

23

N1

9

9

4

22

A2

13

8

4

25

N2

14

9

4

27

A1 -> 23 puncte
N1 -> 22 puncte
A2 -> 25 puncte
N2 -> 27 puncte
Castiga echipa:

Andrei si Lucian 113 (negatoare)


Personal pe mine m-a călcat pe nervi discursul colegei lui Alin și, după părerea mea, arbitrul s-a înșelat când a punctat discursul A2 cu un punctaj mai mare decât discursul A1 sau decât discursul N1. A2 a fost, după părerea mea, cel mai prost discurs din această dezbatere. A fost genul ăla de trolat cretinoid pe net ca să te dai mare șmecher.
Însă, după cum se poate observa, argumentele emoționale de tipul ”acum hai să-nchidem și bibliotecile că tot piraterie sunt” sau argumente socialiste de tipul ”oh vai, dar săracii somalezi n-au acces la albumele Metallica”, nu funcționează și nu au ce căuta într-o dezbatere care se vrea rațională. De asemenea, o dată-n plus se poate observa că ironiile ieftine mai mult te faultează atunci când susții o teză în echipă. Nu degeaba spuneau Paraziții în versurile lor Vezi cum îți pui înjurăturile-n propoziție că poate te înjuri!
De asemenea, se poate observa că dacă introduci surse din Stephen Hawking nu înseamnă neapărat că ai dreptate. Ah... și încă o chestie: Muffington Post Huffington Post e un fel de Pandoras sau VoxPublica la noi - adică un loc unde niște activiști - de reuglă majoritari socialiști în cazul (M)Huffington Post - se adună și scriu articole de opinie, adicătelea își dau cu părerea. Cum fac la noi ziariștii de carton semi-șomeri care postează conspirații cum că Roșia Montană Gold Corporation cumpără toată mass-media (uitând că Realitatea.net le pune la dispoziție gratuit platforma și nu îi cenzurează) sau ecologiști stângiști precum Remus Cernea care-și varsă năduful pe toată lumea care are nesimțirea de a nu fi de acord cu dreptul împuțiciunilor de câini de-a umbla liberi pe străzi sau, mai rău, cu vreun presupus ”drept la viață” al sus-numitelor patrupede. În aceeași manieră e și Huffington Post. De-aia nu-i bun ca sursă decât dacă vrei să-ți exprimi opinia și crezi că autorul ăla a formulat-o mai bine sau acel articol duce către niște surse serioase - dar nici într-un caz ca să demonstrezi ceva.
Andrei a insistat ca eu să nu mă leg de impertinența Salomeei (pe vremuri urlau în piețe manele cu Salomeea, o fi vreo legătură?) însă eu nu pot pricepe nici tăiat cu lama cum pot fi unii oameni atât de siguri pe ei fără ca măcar să citească ce anume susțin și ce susține coechipierul încât să se-apuce de făcut ad hominem mascat chiar într-un mediu în care se mănâncă dezbateri pe pâine.
Dacă discuția asta avea loc pe un forum, cel mult m-aș fi amuzat și aș fi răspuns pe măsură. Însă, eu speram ca măcar în acest mediu să scap de troli.

Eu sunt ferm convins că dacă Alin ar fi avut alt coechipier (și-mi vin în minte câteva persoane) ar fi putut liniștit în A2 să ne-o servească așa de bine încât eu în N2 să nu mai am nicio șansă orice-aș zice.
Bazându-mă pe acest meci voi scrie luna asta, sper, un articol pro această moțiune, întocmai pentru a arăta că se poate argumenta afirmator pe această moțiune (de altfel asta e și poziția mea) fără a apela la Muffington Post, la socialism, la ”Apologia plagiatului” sau la trollări ieftine gen ”hai să-nchidem bibliotecile”. ACTA e de porc! Dar nu e de porc pentru că nu te mai lasă să tragi pornache de pe net acolo unde nu este cinematograf cu pornache, ci din alte motive. Dar voi detalia la acel moment.

Îi mulțumesc lui Andrei Chiper pentru că a fost din nou un coechipier pe cinste și că din nou am putut câștiga folosind rațiunea chiar și când a trebuit să argumentăm împotriva valorilor noastre proprii. E o mare calitate să poți susține o teză împotriva opiniilor personale căci numai atunci vei putea să-ți susții argumentat poziția proprie mai bine.

Acestea fiind spuse,
Vă salut cu respect.

Un comentariu:

  1. Felicitari pentru discurs si pentru victorie!

    As vrea sa fac o mica precizare despre ACTA: este un tratat international care RISCA sa fie adoptat, in timp ce SOPA si PIPA sunt legi AMERICANE, pe care eu in orice tara care nu se cheama U,S and A cum ii spunea Borat, pot sa le iau sa le pun la closet pe post de budapapier.

    Despre accesul la copchiraituri ca privilegiu si nu ca drept ar mai fi de discutat, dar astea sunt detalii.

    RăspundețiȘtergere

Ai reflectat în plus la cele de mai sus? Spune-ne şi nouă!

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails