luni, 7 mai 2012

Lămuriri tehnice II - Serviciul de televiziune

În primul episod am scris despre Internet şi am promis că o să mai scriu despre servicii pe care le foloseşte o mare parte din populaţie fără să ştie precis ce folosesc sau care-i diferenţa între ele.
Cu excepţia fundamentaliştilor penticostali, a martorilor lui iehova şi a celor care nu deţin o priză de 220V în locuinţă, în rest, toată populaţia României foloseşte cel puţin un serviciu de televiziune.
Ca şi la capitolul Internet, şi la capitolul televiziune România este o ţară privilegiată având în vedere cât de ieftin este să ai un serviciu de televiziune HD în Cuca Măcăii sau cât de ieftin este să ai în marile oraşe ale ţării cea mai performantă şi calitativă tehnologie în materie de televiziune prin comparaţie cu alte state europene în care fie sunt preţuri cu 3 cifre exprimate în euro fie doar visează la ceea ce noi avem deja la îndemână de cel puţin 7 ani.
HD? Televiziune prin cablu? De care cablu? Digital? Analog? Rezoluţie? Standard PAL? PAL-SECAM? NTSC? Nu înţelegi nimic din ce spune vânzătorul când încearcă să te convingă că soluţia sa e cea mai bună? Atunci s-ar putea să te intereseze rândurile următoare!

Voi descrie principalele tehnologii prin care se furnizează servicii de televiziune la ora actuală în lume. Spun în lume pentru că voi prezenta şi o tehnologie care nu se foloseşte - şi probabil nici nu se va folosi - în România. Menţionez totodată că îmi permit să neglijez complet televiziunea alb-negru având în vedere că în România nu mai există nicio televiziune care să emită sau să retransmită alb-negru iar situaţia este similară atât în restul UE cât şi în America de Nord.

1. Noţiuni elementare şi standarde

Înainte să intrăm în tehnologii trebuie să înţelegem nişte principii după care funcţionează televiziunea ca produs de larg consum, ideea de bază dintr-un televizor şi câteva noţiuni frecvent folosite despre care trebuie să avem puţin habar, atât pentru a nu fi induşi în eroare de terţi operatori cât şi pentru a şti ce cumpărăm atunci când achiziţionăm un echipament.
Românii de regulă ştiu una din două forme de clasificare (eronată) a serviciilor de televiziune.
Din experienţa mea de peste 3 ani cu clienţi de televiziune, românii fie cred că televiziunea este digitală şi analogică fie este prin cablu şi prin satelit. De fapt, ambele categorii au dreptate în felul lor şi greşesc în acelaşi timp. Cum aşa? Simplu! Televiziunea poate fi şi digitală şi analogică atât prin distribuţie prin cablu cât şi prin distribuţie prin satelit. Voi detalia suplimentar la tehnologiile aferente.
Însă, până atunci să clarificăm noţiunile aferente televiziunii analogice.
Când vorbim despre televiziune analogică trebuie să ştim în ce standard emite postul pe care vrem să-l recepţionăm, dacă televizorul nostru este tras în bandă şi pe ce frecvenţă transmite pentru a vedea dacă televizorul nostru îl poate recepţiona.
Să le luăm pe rând. Televizorul are o componentă esenţială pentru recepţionările analogice, iar aceasta se numeşte selector. Fără a intra în detalii, simplist vorbind, selectorul este dispozitivul care permite utilizatorului să meargă foarte departe în "bandă" atunci când caută un program. Am pus ghilimele pentru că "bandă" e termenul popular folosit şi de oamenii în domeniu dar şi de consumatori, cu toate că tehnic vorbind el este eronat.
În funcţie de selector ne putem da seama dacă putem recepţiona un anumit canal sau nu. De pildă, în anii '90 când a apărut TVR2 transmis terestru, o parte din televizoare aveau selectoare necompatibile cu UIF2, ceea ce făcea imposibilă recepţionarea postului pe aceste televizoare - iar selectorul trebuia înlocuit cu unul mai nou.
Mai apoi, trebuie să aflăm în ce standard transmite postul pentru a afla dacă televizorul nostru este compatibil. În România s-au putut recepţiona posturi în trei standarde: PAL, SECAM şi NTSC. A fost o mare revelaţie în România când au intrat pe piaţă televizoarele compatibile atât PAL cât şi SECAM. PAL şi SECAM sunt cumva interconectate. De pildă postul TV Moldova 1 se poate recepţiona în judeţele din estul României gratuit cu o antenă terestră. Însă, Moldova 1 emitea în SECAM. Încercarea de a recepţiona Moldova 1 cu un televizor doar în PAL va aduce după sine recepţionarea postului de peste Prut doar în alb şi negru. Explicaţia e simplă - toate cele 3 standarde enumerate se referă la modul de codificare şi recodificare a culorii.
În ceea ce priveşte NTSC, transmisiile în acest standard nu pot fi recepţionate deloc cu televizoare non-NTSC. NTSC este mai performant decât PAL şi SECAM la un loc şi este denumit în jargon între tehnicieni ca însemnând "Niciodată de Două ori Aceeaşi Culoare" (Never Twice Same Color), poreclă dată după încercările iniţiale eşuate de a trage în bandă televizioare PAL-SECAM şi în NTSC.
Trasul în bandă, simplist vorbind, se referă la modificarea structurii de recepţionare a televizorului pentru a putea vizualiza la parametri optimi transmisii într-un standard nou faţă de cel/cele pentru care a fost construit iniţial televizorul.
La mijlocul anilor '90, jumătate dintre lucrările de depanare electronice din România erau realizate în zona tragerii în bandă a televizoarelor NTSC în PAL/SECAM pe care le aduceau românii din Germania şi pe care constatau că nu le pot folosi în România nici măcar să vadă meciurile naţionalei la turneele finale - pe vremea aceea prezenţa naţionalei de fotbal la turneele finale era ceva firesc şi de aşteptat de toată suflarea românească.
Tot în ceea ce priveşte televiziunea analogică trebuie să avem în vedere, după ce am îndeplinit condiţiile de mai sus, stabilitatea semnalului şi absenţa sau reducerea la minimum a inducţiei. Mai pe româneşte, să avem cât mai puţine înnădituri la cablu, cât mai puţine splitere, cât mai puţini metri de cablu şi cât mai multe amplificatoare calibrate cât mai bine.
În fond, semnalul video este o tensiune. Puteţi verifica asta cumpărând un aparat de măsură la 5 lei şi testând cablul analogic.
În ceea ce priveşte televiziunea digitală, lucrurile sunt oarecum mai simple, căci totul se rezumă la receiver pe care de regulă îl primeşti o dată cu restul echipamentelor iar responsabilitatea consumatorului e minimă pentru soluţia digitală. Totuşi, şi aici avem două standarde, respectiv HD şi Simplu (SD). Sigur, luând la bani mărunţi lucrurile sunt mult mai complicate având în vedere că HD-ul e la rândul său 720p şi 1080p, 1080i cu compresie MPEG2... ehaa... e lungă povestea. Însă nu vom intra în astfel de detalii pentru că nu avem scopul de a zăpăci de cap consumatorul.

2. Tehnologii de distribuţie

Trecem la tehnologii căci acesta este subiectul cu care iau contact direct consumatorii fără a şti mare lucru din ceea ce aud de la vânzători şi de la tehnicieni. "Vă dăm televiziune prin DTH cu distribuţie prin cablu coaxial!" - Cu o propoziţie de genul ăsta tehnicienii bagă în ceaţă consumatorii fără mare stres. Şi e şi normal, nu toată lumea lucrează în telecomunicaţii şi nu toată lumea a făcut zeci de ore de montaje pe toate echipamentele ca să ştie ce şi cum şi cu ce se mănâncă. Voi trece în revistă tehnologiile care se folosesc în România în ordinea apariţiei lor pentru consumul larg şi o voi lăsa la urmă pe cea mai nouă despre care spuneam la început că cel mai probabil nu se va folosi la noi.

2.1. Antena terestră

Antena terestră este antena cu elemenţi cunoscută la vremea ei ca "antenă de români".
În ciuda impresiei generale, antena terestră încă este folosită destul de mult în România, şi nu doar la ţară.
De exemplu în Cluj se pot recepţiona cu o antenă terestră 5 posturi de televiziune - totul gratuit.
Spre deosebire de toate celelalte tehnologii pe care le vom prezenta, antena terestră nu poate fi capitalizată. Nu se poate, tehnic vorbind, să tai semnalul cuiva care "nu a plătit".
Antena terestră recepţionează semnale radio pe care apoi televizorul le converteşte în semnal video. Îi spune "terestră" tocmai pentru că semnalele recepţionate sunt de la retransmisia unui releu aferent, situat undeva în apropiere (terestru). De altfel, oricând se poate folosi antena de pe maşină pentru a recepţiona TVR 1, la fel cum antena terestră TV se poate folosi pentru a recepţiona Europa FM sau Trinitas. De fapt, pentru Trinitas nu-ţi trebuie antenă că au un semnal cu atât de mult bun simţ încât acoperă toate posturile vecine din bandă.
De regulă cu o astfel de antenă se poate recepţiona Pro TV, TVR1, TVR2 şi TVR regional (respectiv TVR Cluj de la mine de-acasă). Însă, în funcţie de zonă se pot recepţiona posturi suplimentare precum Antena 1, Erdely TV, Duna TV, Moldova 1, Moskva 1, TV Belgrad, etc. etc. În plus, multe posturi locale au ales să emită şi terestru însă, în oraşele mari, cu blocuri înalte, e nevoie de o antenă mai mare căci de obicei calitatea şi intensitatea semnalului cu care emit posturile locale nu e din cea mai bună.
Marele avantaj al antenei terestre este că serviciul este gratuit în 100% din cazuri.
Marele dezavantaj este că numărul de programe TV recepţionate este foarte mic şi, dacă antena nu este reglată corespunzător sau e prea mică, se poate întâmpla des să apară probleme mari în ceea ce priveşte calitatea imaginii.

2.2. Antena parabolică analogică

Antena parabolică analogică este un serviciu care, din cunoştinţele mele din piaţă, nu se mai comercializează deloc în România pentru persoane fizice. [dacă ştiţi vreun furnizor care încă oferă aşa ceva, vă rog corectaţi-mă]
Însă, acest serviciu a făcut furori imediat după 1990 şi până în 2002-2003 când televiziunea prin cablu şi DTH digitală au ajuns de larg consum.
Modul de funcţionare e similar cu cel al antenelor terestre în anumite puncte însă diferenţa esenţială este că semnalul este capturat din emisia unui satelit şi nu din emisia unui releu aflat undeva în apropiere.
Am ales imaginea asta, tocmai pentru că e elocventă. În cazul televiziunii analogice prin satelit, dimensiunea "farfuriei" este esenţială atât pentru calitatea imaginii porgramelor recepţionate cât şi pentru numărul programelor pe care le poţi recepţiona de pe un satelit.
În cazul acestei televiziuni se lucrează cu trei noţiuni de bază: LNB, receptor(receiver) şi polaritate (care poate fi verticală sau orizontală).
Însă, înainte să ajungem la asta, trebuie menţionat că, spre deosebire de antenele DTH la care ajungem îndată şi de care au mulţi români acasă, acestea analogice pot fi reglate către mai multe coordonate putând recepţiona mai mulţi sateliţi.
Pe vremea când eu foloseam acest serviciu Internetul era un lux aşa că era mare nevoie de tehnicieni care să ştie coordonatele sateliţilor cu cele mai multe programe gratuite şi care emiteau în limbi accesibile. Pentru că, să nu uităm, cu excepţia TVR Internaţional, niciun post de televiziune românesc nu a emis vreodată pe un satelit analogic.
O dată reglată antena la coordonatele dorite, se pune în funcţiune receptorul (receiver-ul).
Spre deosebire de receptoarele digitale cu care românii sunt familiarizaţi, acestea nu se conectează la mufa de AV a televizorului ci la mufa de RF (banană). Apoi, se căuta receptorul în bandă (de regulă în UIF în canalul 5 - sau UHF, cum este notată pe meniurile televizoarelor mai noi).
După ce găseşti receptorul, te-apuci pur şi simplu să cauţi - manual, rotind un buton - posturi de televiziune, atât pe polaritatea orizontală cât şi pe polaritatea verticală.
LNB-ul este dispozitivul din "vârful" antenei care are rolul de a capta semnalul. Atât la acest serviciu cât şi la DTH, calitatea LNB-ului, modelul şi generaţia sunt esenţiale pentru calitatea recepţionării.
Fără a intra în detalii, mai trebuie spus că antenele analogice prin satelit sunt de asemenea un serviciu în mare parte gratuit. De altfel, operatorii care vindeau astfel de servicii fie cereau preţuri exorbitante la instalare pentru a scoate şi profit, fie veneau pur şi simplu la uşa ta în fiecare lună pentru a încasa costul abonamentului (de fapt chiria la echipamente, căci efectiv nu plăteau operatorii pentru programele recepţionate). În a doua situaţie, pentru neplată se purcedea la demontarea efectivă a antenei căci, ca şi antena terestră, nu poate fi controlată de la distanţă.
Asta nu înseamnă însă că nu există şi trusturi de televiziune care emit contra-cost (pay-per-view). De exemplu posturile de stat italiene RAI (Uno, Due şi Tre) emiteau codat când transmiteau competiţii de formula 1 sau moto cross sau postul privat polonez C+ (Canal Plus) emitea codat 21 de ore pe zi. Nivelul de codare varia de la televiziune la televiziune. Trustul RAI de exemplu coda numai imaginea (sunetul era impecabil) iar codarea imaginii nu era cine ştie ce - altfel spus, se putea urmări programul cu minime inconveniente. Însă C+ coda drastic şi imaginea şi sunetul, fiind practic imposibil să urmăreşti postul de televiziune în cele 21 de ore dacă nu comandai cartela specială în valoare de 100 de zloţi (atâta costa în 1997, acum nu mai ştiu).
De regulă "cartela" consta într-un dispozitiv pe care-l adăugai înainte de intrarea în RF-ul televizorului. Unii operatori alegeau să vândă dispozitivul la un preţ mare, oferind practic decodare nelimitată, alţii percepeau chirie şi nu vindeau decât în propria ţară. Sistemul nu s-a schimbat prea mult, chiar dacă s-a trecut între timp la digital. Imediat şi despre subiectul ăsta.

2.3. Televiziunea analogică prin cablu (CATV)

Acest serviciu a fost multă vreme cel mai răspândit serviciu de televiziune - atât la ţară cât şi la oraş - şi doar recent a fost în sfârşit doborât de segmentul digital. Cu toate acestea, însă, acest serviciu încă este larg răspândit şi va trece mult timp până când va dispărea.
Funcţionalitatea televiziunii analogice prin cablu este simplă: Se recepţionează toate programele de pe antene satelit (digitale sau analogice) şi antene terestre şi apoi sunt distribuite prin cablu.
Având în vedere că semnalul video este, după cum spuneam, o simplă tensiune, este necesară o infrastructură bine dezvoltată pentru a răspândi televiziunea prin cablu, infrastructură pe care nu toţi operatorii din cablu s-au grăbit s-o implementeze.
Tot pentru că este o simplă tensiune, cu cât cablul este mai lung de la operator la consumator, cu atât sunt necesare mai multe amplificatoare alimentate separat pentru a menţine o calitate decentă a imaginii.
Principalul avantaj al acestui serviciu este că e foarte ieftin pentru consumator.
Principalul dezavantaj este că de multe ori oferă un număr mic de posturi de televiziune iar asta din cauza costurilor pe care un operator trebuie să le plătească pentru a adăuga posturi noi. Practic, operatorul trebuie să aibă o antenă şi un receptor pentru fiecare post în parte pe care-l emite. Or, având în vedere că pentru a primi licenţa trebuie să transmită minim 36 de programe pe care CNA (adică Statul) îi obligă pe toţi operatorii să le furnizeze în pachetul de bază, e lesne de înţeles că pentru operatorii mici este foarte greu să reuşească să furnizeze mai mult de 40-45 de posturi TV.
Deşi ar părea logic să nu emiţi posturi TV de tipul Speranţa TV (post de propagandă adventistă unilaterală), Trinitas TV (post de propagandă cristofascistă ortodoxă), Alfa Omega TV, Party TV sau Neptun TV (care e totuşi un post local) şi să le înlocuieşti cu nişte posturi mai relevante şi dorite de clienţii tăi, nu poţi face asta pentru că Statului nu-i pasă de clienţii tăi ci de propaganda religioasă obligatorie precum şi de intoxicarea cu manele (pentru că da, MyNele TV, Taraf şi Favorit intră de asemenea în grila obligatorie pentru toţi).
De asemenea, un alt dezavantaj al acestui tip de televiziune este imposibilitatea de a recepţiona un program HD (pur şi simplu tehnologic e imposibil) precum şi dependenţa excesivă de infrastructură. Altfel spus, dacă s-a rupt un cablu la 5 km de tine pentru că a plouat cu piatră, s-a dus televiziunea pentru toată zona.
Ca şi primele două servicii, şi acesta poate fi gratuit (chiar dacă într-un mod uşor ilegal) întrucât nu poate fi întrerupt pentru neplată de la distanţă, ci este necesar ca un tehnician să se deplaseze efectiv pentru a te deconecta. Acest aspect este însă o mare problemă atât pentru operatori cât şi pentru consumatori întrucât cablările improvizate şi ilegale ale celor care fură servicii CATV afectează puternic calitatea serviciilor pentru bunii platnici din respectiva zonă.
În prezent, pe lângă operatorii locali, serviciul CATV este furnizat în principal de RDS&RCS, UPC şi Romtelecom(care include şi operatorii NextGen şi AKTA).

2.4. Televiziunea digitală prin satelit DTH

Diferenţa esenţială între televiziunea analogică prin satelit şi DTH este aceea de calitate. Cu antenele DTH se pot recepţiona inclusiv programe HD iar modul standard este net superior oricărei transmisii analogice prin satelit, oricât de performante ar fi ea.
Dar nu e singura diferenţă. Faţă de serviciul analogic, în cazul DTH dimensiunea "farfuriei" nu mai este chiar atât de impetuos relevantă.
Astfel, cu o antenă mică şi discretă se pot recepţiona până la 200 de posturi TV, în vreme ce cu o antenă imensă digitală abia poţi recepţiona 150 de programe, şi asta dacă o tot reglezi de pe un satelit pe altul. Sigur, această diferenţă nu provine numai din diferenţa de tehnologie între digital şi analogic dar şi din faptul că sateliţii care emit digital pot găzdui mai multe programe simultan, astfel nefiind nevoie de schimbarea satelitului de fiecare dată când vrei să recepţionezi o altă gamă de programe.
Apariţia acestui serviciu a rezolvat o problemă esenţială a românilor de peste hotare care, astfel, au putut să fie la curent cu ştirile din ţară. Să nu uităm de faptul că Internetul este şi acum un lux în multe ţări care altfel sunt mai civilizate şi mai dezvoltate decât ţara noastră.
Diferenţa tehnică pentru consumator apare la receptor care este diferit în totalitate faţă de cel analogic. Se conectează în mufa AV a televizorului iar căutarea este mult mai simplă.
Un alt element de noutate pe care-l aduce televiziunea DTH (Direct-To-Home) este posibilitatea de a consulta programul TV direct din meniul receptorului (EPG se numeşte opţiunea). Acest aspect s-a dovedit dăunător pentru ziarele care îşi creşteau tirajele (și-așa afectate de răspândirea Internetului) vinerea sau sâmbăta pentru că ofereau programul TV pe o săptămână sau suplimente similare. Cu această opţiune poţi afla în timp real ce film rulează pe programul respectiv când navighezi printre posturi sau ce urmează să fie difuzat imediat după încheierea emisiunii curente.
Un alt avantaj al televiziunii DTH este gradul mai mare de independenţă faţă de condiţiile meteo. Sigur, pot apărea probleme de recepţionare în cazul condiţiilor meteo severe însă inconvenientele sunt minore în comparaţie cu cele provocate de aceleaşi condiţii serviciului de televiziune prin cablu. De pildă sinistraţii din zona Buzău puteau urmări ştirile la calitate impecabilă chiar şi când zăpada avea 3 metri, lucru aproape imposibil în cazul televiziunii prin cablu.
Însă, poate cel mai mare avantaj al televiziunii DTH este că e disponibil aproape oriunde. Singurele situaţii sunt acelea în cazul în care au un munte sau un bloc care-ţi blochează vederea spre punctul cardinal necesar recepţionării sau când locuieşti la mansarda unui bloc (eu am întâlnit un singur caz în doi ani).
Unul din dezavantajele acestui serviciu este că e relativ scump pentru consumator faţă de serviciul prin cablu şi, spre deosebire de acesta, poate fi întrerupt de la distanţă în caz de neplată.
Un alt dezavantaj este acela că depinzi foarte mult de satelitul pe care operatorul a concesionat spaţiu iar în cazul solicitării introducerii unui nou post în grilă, operatorul se poate lovi de limitări tehnice spre a onora cererea.
Încă un dezavantaj legat tot de satelitul pe care operatorul are concesionat spaţiu se referă la poziţionarea efectivă a satelitului. De pildă satelitul de pe care recepţionează programele abonaţii Digi TV (RDS&RCS) este poziţionat undeva deasupra Regatului Unit al Marii Britanii. Întrucât Pâmântul nu e plat, recepţionarea este evident destul de dificilă şi aduce o serie de probleme. De exemplu dacă plouă la Budapesta, toţi abonaţii Digi din vestul României au probleme majore de recepţionare. În contrapartidă, satelitul concesionat de Romtelecom de pe care abonaţii Dolce recepţionează programele se află poziţionat undeva deasupra graniţei României cu Bulgaria, ceea ce face ca recepţionarea să fie mai "directă", dacă putem spune aşa.
Un alt dezavantaj ar mai fi pentru cei ce doresc serviciu de televiziune la mai multe televizoare. De pildă Digi poate fi recepţionat la maximum 3 televizoare iar Dolce/Romtelecom la maximum 4 televizoare pe aceeaşi antenă/acelaşi abonament. Asta spre deosebire de serviciul analogic prin cablu care poate fi recepţionat şi la 10 televizoare fără prea mari bătăi de cap.
Sigur, sunt multe detalii dar în mare cam acestea sunt lucrurile esenţiale pe care trebuie să le ştiţi.
Legat de recepţionarea HD, momentan doar Romtelecom oferă acest serviciu pe DTH.
Principalii jucători pe piaţa DTH din România sunt Romtelecom-Dolce (care include şi defuncţii Boom, AKTA şi Max), RDS&RCS-Digi (care include şi defunctul Intersat) şi UPC (prin serviciul numit Focus Sat - care oferă servicii DTH în sistem "cartelă reîncărcabilă").

2.5. Televiziunea digitală prin cablu

Televiziunea digitală prin cablu, ca tehnologie folosită, este cumva un amestec dintre televiziunea DTH și televiziunea analogică prin cablu. Practic, se folosește o infrastructură de cablu pentru a transmite la consumator programe la calitate digitală.
Diferența pentru consumator dintre serviciul analogic CATV și serviciul de televiziune digitală prin cablu este că acesta din urmă are nevoie de un decodor (receiver) pentru fiecare televizor nou instalat în casă pentru a recepționa programele la calitatea dorită și de multe ori absența unui decodor duce la imposibilitatea de a recepționa vreun program de televiziune. Spun „de multe ori” pentru că în unele cazuri se poate întâmpla ca fără decodor să poți recepționa posturi TV la calitate de CATV.
Cum funcționează? Simplist vorbind, operatorul de televiziune digitală prin cablu are un câmp plin cu antene de satelit profesionale (deci nu DTH) a căror semnal îl trec printr-un dispozitiv care le combină pe canale standardizate și pe care apoi le retransmit fără a le decoda, urmând ca decodarea să se facă la client acasă, scăzând astfel destul de mult din posibilitatea pierderii din calitate a semnalului.
Deși nu este sesizabil pentru client, televiziunea digitală prin cablu este inferioară în ceea ce privește calitatea față de televiziunea DTH.
Acest serviciu este la mare căutare în orașele mari - în special la blocuri - unde clienții persoane fizice nu sunt foarte dispuși să-și instaleze o antenă DTH la balcon, iar în unele locuri acest aspect este oricum imposibil - după cum spuneam, dacă blocul de vis-a-vis blochează vederea către punctul cardinal spre care trebuie orientată antena, serviciul nu se poate furniza - problemă care este rezolvată de acest serviciu de televiziune digitală prin cablu.
Principalii jucători de pe piața acestui serviciu sunt RDS&RCS și UPC, la care se adaugă o serie de furnizori locali.
Atenție! Dacă un vânzător vă spune că vă oferă teleiviziune digitală prin cablu dar nu vă oferă și un decodor, înseamnă că respectivul vânzător v-a mințit și vă oferă de fapt televiziune CATV la preț de televiziune digitală.

2.6. Televiziunea prin IPTV

Televiziunea prin IPTV, după cum îi spune și numele - Internet Protocol TeleVision - este un serviciu de televiziune furnizat printr-o conexiune la Internet.
Principalul avantaj este că prin această tehnologie se poate oferi un număr nelimitat de canale și, în plus, este net superioară calitativ tuturor celorlalte forme de furnizare de serviciu de televiziune descris până acum.
Pentru a recepționa programe TV folosind IPTV este necesară existența unui receiver (care în esență de fapt este un router), a unei conexiuni stabile la Internet și a unui server de emitere și găzduire streaming.
Principalul dezavantaj al acestei tehnologii este că în absența unei conexiuni stabile la Internet, recepționarea serviciului este una catastrofală. Acesta este și motivul pentru care doar Romtelecom furnizează acest serviciu (cu denumirea comercială Dolce Interactiv) întrucât, așa cum am explicat și în episodul legat de Internet, conexiunea prin linie telefonică este cea mai stabilă dintre toate modelele de conexiune.
Și RDS&RCS a încercat să intre pe piață, o dată cu Romtelecom la sfârșitul lui 2009 și începutul lui 2010, însă a eșuat lamentabil și a ieșit de pe piață. Oficial a ieșit pentru că ofereau prea puține spre deloc canale HD însă în realitate motivul a fost exact cel specificat de mine în articolul despre Internet: Conexiunea la Internet oferită de RDS&RCS, deși superioară punctual pe anumite segmente, este net inferioară ca stabilitate față de conexiunea prin linie telefonică oferită de UPC și Romtelecom.

2.7. Televiziunea prin CDMA

Despre CDMA (Code Division Multiple Access) am mai vorbit și în articolul despre Internet și am spus atunci că este o tehnologie intens dezvoltată în SUA și în Asia și foarte puțin spre deloc dezvoltată în Europa, unde GSM-ul a acaparat piața.
Cu ajutorul semnalului CDMA se poate oferi serviciu de telefonie fixă și mobilă, precum și Internet, inclusiv în România. Însă, în SUA, India și China, deja s-a trecut și la oferirea de televiziune prin tehnologia CDMA.
În India și China este deja la mare căutare serviciul care oferă televiziune pe telefonul mobil prin semnal CDMA iar în SUA se pun bazele extinderii pe scară largă a serviciului de televiziune prin CDMA pentru consumatori casnici.
Funcționalitatea serviciului este simlară cu cea a furnizării serviciului de Internet mobil prin stick-uri de date CDMA. Practic, va fi necesar un decodor pe care-l conectezi la televizor și eventual o antenă CDMA în cazul în care acoperirea nu este una grozavă.
În ceea ce privește calitatea, serviciul este probabil comparabil cu serviciul de televiziune analogică prin cablu însă are marele avantaj că poate fi folosit cam oriunde există acoperire CDMA și, după cum spuneam și în articolul despre Internet, semnalul CDMA are marele avantaj că pătrunde și prin forme de relief dure - dealuri înalte și munți. Astfel, s-ar facilita posibilitatea de a furniza televiziune chiar și în cele mai izolate locuri unde construirea unei infrastructuri de cablu este foarte scumpă și dificilă sau unde instalarea unei antene DTH este improbabilă din cauza formelor de relief care blochează deschiderea.
În România e puțin probabil ca acest serviciu să fie dezvoltat prea curând - cel mai probabil niciodată - însă există perspective în piață de dezvoltare a unui serviciu similar prin tehnologie GSM sau 3G însă limitat doar la telefoane mobile, având în vedere că soluții pentru consumatorii casnici de televiziune există deja destule și în practică sunt foarte puține locuri unde să fie eminamente imposibil de furnizat televiziune și în care să nu funcționeze măcar una din cele 6 soluții prezentate anterior.

3. Viziune de ansamblu

În România, pentru multă vreme, furnizarea de servicii de televiziune a fost considerată de maximă importanță, atât după 1990 cât și înainte. În timpul comunismului pentru a facilita transmiterea de mesaje de propagandă maselor iar după 1990 din „foamea” populației pentru acest serviciu, „foame” generată de frustrarea acumulată în ultimii 4-5 ani ai regimului comunist în timpul căruia programul televiziunii naționale de stat fusese drastic redus.
În prezent, există falsa impresie a unora că televiziunea intră în desuetitudine, însă acest segment de piață este în continuare în plină dezvoltare în România având în vedere că o bună parte din populație nu folosește deloc sau folosește foarte puțin Internetul (vom afla o cifră exactă când se vor publica rezultatele finale ale recensământului), ceea ce înseamnă că televizorul rămâne o sursă importantă de informare și divertisment. Această falsă impresie o au unii oameni și atunci când vorbesc despre telefonia fixă, dar despre telefonie vom vorbi în episodul al treilea al acestei serii de lămuriri tehnice.
Este foarte important, atunci când doriți să achiziționați un serviciu de televiziune, să țineți cont și ce anume doriți să urmăriți precum și de televizorul pe care-l dețineți, sau, după caz, de placa Tuner pe care o folosiți.
Dacă dețineți o plasmă sau un televizor din această gamă, atunci merită să achiziționați un serviciu IPTV sau DTH cu HD inclus. Însă, dacă nu dețineți un astfel de televizor, achiziția de pachete HD nu este întocmai o investiție bună întrucât diferența este una nesesizabilă față de recepționarea în format digital standard (SD).
De asemenea, dacă dețineți deja un serviciu de televiziune analogică prin cablu și urmăriți doar știrile la televizor, nu prea are rost să contractați un serviciu de televiziune digitală cu mai multe programe și de regulă mai scump, atâta timp cât știți că cel mai probabil nu veți urmări respectivele programe.
Analog, dacă dețineți un serviciu de televiziune de tip IPTV sau DTH și urmăriți constat programele ce fac diferența între acestea și celelalte tipuri de servicii de furnizare de televiziune, este contraproductiv să renunțați la ele și să contractați un serviciu inferior calitativ doar de dragul prețului care, în România, nu este cu mult mai mic. De pildă un serviciu standard de tipul IPTV/DTH costă în medie 30 de lei, în timp ce unul standard de tipul televiziunii prin cablu (fie el analogic sau digital) costă în medie 27 de lei. Sigur, la cele digitale prețul poate varia în funcție de extraopțiuni și de promoția contractată însă rareori ajunge un serviciu de televiziune să coste mai mult de 50 de lei sau mai puțin de 25 de lei pe lună.
Important este să studiați cu atenție oferta detaliată - nu doar prima pagină care de regulă are trecut numărul de programe și/sau prețul în funcție de ce este cel mai atractiv pe piață din produsul respectiv - pentru a fi siguri că veți contracta cea mai bună variantă în funcție de nevoile dumneavoastră și de posibilitățile tehnice disponibile în zona în care doriți să vă fie furnizat serviciul.
De asemenea, foarte important este să evitați să vă configurați singuri echipamentele atunci când nu știți sigur ce faceți - și asta e valabil oriunde, nu doar la televiziune - pentru că astfel puteți cauza mai multe probleme. Nu sunt deloc puțini clienții pe care i-am întâlnit și care spuneau că televiziunea oferită de un anumit furnizor este de slabă calitate și spuneau asta după ce au resetat de câteva ori decodorul/receiver-ul pentru că „nu pornea” sau au mutat antena de la locul ei fără să știe nimic despre orientarea antenelor de satelit și, deși au făcut acestea, nici nu au contactat furnizorul pentru a primi setările necesare pentru funcționarea la parametri optimi a serviciului.
În cazul televiziunii, românii au deseori tendința de a spune despre orice nefuncționare a serviciului că e „de la ei” și prin asta înțeleg că tot acei „ei” trebuie să o repare și dacă se poate, să știe despre defecțiunea pe care o are consumatorul prin telepatie, fără ca acesta să-i anunțe despre problemele apărute.

Având aceste informații, vă doresc vizionare plăcută.
Vă salut cu respect.

9 comentarii:

  1. Pentru stiinta ta, in Romania exista CDMA de ani buni, numa ca tu nu ai habar. Ba chiar o imbunatatire a CDMA, se numeste WCDMA (Wideband), Poate o stii sub denumirea de UMTS. Numa de la UMTS incoace deja avem HSPA+ la noi in tarisoara. Mai fa si tu un update!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Știu că există CDMA de ani buni și nu văd unde am scris eu că nu ar fi așa.
      În plus, WCDMA, HSPA și HSPA+ nu sunt disponibile pentru persoane fizice.
      Dacă era să m-apuc să scriu despre absolut fiecare chestie-n parte terminam joi după miercuriea-ciuc începând cu vineri de la 3 la 2.
      Stai jos, 4!

      Ștergere
    2. NTSC mai performant decat PAL si SECAM la un loc...LOL! :)) Sper ca nu zici din orice punct de vedere tehnic.

      Ștergere
    3. Nu, nu din orice punct de vedere tehnic, evident.
      Însă, pentru privitorul mediocru, care nu cunoaște nici măcar în proporție de 1% subtilitățile care stau în spatele furnizării serviciului de televiziune la el acasă, NTSC e mai bun.
      În termeni simpliști am spune că „Se vede mai bine”.

      Ștergere
  2. stiti cumva mai pot prinde programe analogice pe satelit ? nu l`am mai folosit de vreo 5 ani :) teletronik galilei

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sigur că mai poți.
      Ultima oară m-am jucat cu o antenă în 2011 și se prindeau în continuare Rai Uno, Rai Due, Rai Tre, Dubai TV, Pro Sieben, RTL 1 și 2, RTL 7, Polsat 1, Polsat 2, C+, Canal+ (ăsta doar codat), ANN, Al Jazeera, Euronews - astea le-am găsit eu și încă mi le amintesc.

      E adevărat, nu mai sunt atâția sateliți activi pe câți erau la sfârșitul anilor 90 când era popular acest serviciu - dar totuși sunt în continuare.

      Ștergere
  3. Interesant si util articol! Am dat de site-ul asta din greseala, dar mi-a placut ce am citit. Eu oricum m-am cam saturat de tv prin cablu si am inceput sa ma documentez pentru achizitionarea unei antele satelit proprii. Imi poti da ceva sugestii in legatura cu asta?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Achiziționarea unei antene de satelit (cu tot cu receptor/reciver) și apoi localizarea tuturor posturilor TV preferate e o treabă care costă mult - atât în bani cât și în timp.

      Eu aș sugera mai degrabă un abonament mare (pe la 65 lei/lună cel mai scump pe piața de la noi) la care dup-aia să vă adăugați individual posturi TV suplimentare.

      Marele avantaj la asta e că nu vă costă echipamentul (decât eventual receiver-ul dacă nu aveți unul deja decodat) și vă scutește o parte din timp pentru că nu trebuie să mai căutați unele posturi întrucât ele sunt deja în abonament.

      Acum, dacă e să fiu complet sincer până la capăt, eu aș sugera să vă instalați o bandă de internet de mare viteză (de la 100 Mbps în sus) și să vă uitați la TV pe net. E semnificativ mai ieftin și ca bani și ca timp consumat. Dar asta nu se poate decât în orașele mari în România (și prin oraș mare înțeleg municipiu reședință de județ cu peste 100 de mii de locuitori).

      Ștergere
  4. salut...intimplator am dat si eu de informatia expusa..util articol merci...dar am o intrebare daca ma poti ajuta...am acasa antena parabolica cu digital satelite receiver...permanent canalele care le am sunt codate...daca cunosti cum pot sa le decodez si sa gasesc altele..da-mi te rog un sfat

    RăspundețiȘtergere

Ai reflectat în plus la cele de mai sus? Spune-ne şi nouă!

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails