marți, 1 mai 2012

Votul obligatoriu şi cretinismele aferente

În urmă cu doi (sau trei?) ani am scris pe-aici, sub presiunea nervilor din respectivul moment că e o problemă faptul că absenteismul la vot este la cote ridicate. Încă sunt parţial de aceeaşi părere deşi între timp m-am debarasat de credinţa în basmul potrivit căruia „votul tău contează” atâta vreme cât societatea actuală este una neosocialistă iar principiul stalinist conform căruia „e prea puțin relevant cine cu cine și câți votează ci cine numără voturile” se aplică fără nicio jenă la toate nivelurile societății. Tot atunci am scris niște rânduri prin care îmi exprimam susținerea pentru eventuale măsuri care să constrângă puțin cetățeanul să se prezinte la urne, precum și pentru o aplicare mai riguroasă a legii electorale - care să ducă la anulări de scrutine dacă peste jumătate din voturi sunt anulate. Unii au interpretat atunci afirmațiile mele ca fiind în favoarea ideii de vot obligatoriu - ceea ce însă este fals. Nu am crezut niciodată în ideea de a forța pe cineva și în ideea de a transforma un drept într-o obligație - cu-atât mai mult cu cât acest aspect poate conduce la o serie întreagă de abuzuri și știm foarte bine că atunci când o lege permite un abuz, indubitabil acel abuz va fi săvârșit mai devreme sau mai târziu pentru că nu, „statul” nu e de treabă și statul nu-ți vrea aproape niciodată binele decât în măsura în care poți fi suficient de productiv ca să te mai poată fura taxa.
Am mai vrut să scriu despre acest subiect dar am tot amânat însă având în vedere că în curând va fi discutată legea în Camera Deputaților - care este for decizional având în vedere că în Senat deja a trecut legea!!! - și având în vedere că între timp USL a trecut la putere iar Adriana Săftoiu, una dintre cele mai frenetice susținătoare a inițiativei, este parte a struțo-cămilei de la putere în subsidiara PNL.
La o primă vedere ideea poate nu pare chiar atât de rea, iar motivarea traseistului politic Ciuhondaru are sens în contextul mioritic. Domnul Ciuhodaru zice că s-ar reduce practicile de cumpărare a votului pentru că e cam scump să cumperi sute de mii de oameni, în timp ce în prezent cei ce vor să apeleze la această practică trebuie doar să-și aleagă bine publicul-țintă - adică să ignore miserupiștii și supărații și să țintească masiv spre fomiștii neinformați pe care să-i ducă cu zăhărelul (la proporiu) până la urnă.
În plus, zice-se în motivare, măsura ar da și o legitimitate mai mare aleșilor neamului atâta timp cât prezența la urne fără-ndoială ar crește - poate nu spre cote astronomice de 90% dar măcar la un 65-70.
Însă eu am o problemă totuși atât cu sancțiunile - care sunt prea mari și pe alocuri neconstituționale - dar și cu ideea în sine întrucât sunt de părere că există alte variante mai democratice de a stimula prezența la vot. Dar să le luăm pe rând.

Carențele legii

Legea zice-așa: Nu te-ai dus la vot, 1000 de RON amendă. Nu te duci la vot a doua oară, 1000 de RON amendă și-ți tăiem macaroana de la pomenile de stat - indemnizații, ajutoare, facilități fiscale, etc.. Nu te duci la vot nici a treia oară, îți mai dăm 1000 de RON amendă și te ștergem de pe listele electorale și pa.
Eu n-aș avea nimic împotrivă cu eliminarea majorității indemnizațiilor și a ajutoarelor - care practic sunt bani munciți (și) de mine și de pe urma cărora sunt alți oameni plătiți ca să stea acasă și stimulați să nu muncească. Până nu demult, eu ca angajat câștigam un pic mai mult decât majoritatea asistaților sociali - și nu pentru că aveam eu un salariu mic sau de care să nu fiu mulțumit, ci pentru că pur și simplu pomenile de la stat erau exagerat de mari! Din fericire a venit criza și a terminat o dată pentru totdeauna cu cretinismul ăsta.
Însă, mai e o problemă - și anume că ștergerea de pe listele electorale nu se poate întâmpla niciodată, conform Constituției! Poți fi suspendat temporar de pe listele electorale dacă ești declarat debil mintal sau dacă o instanță de judecată ți-a suspendat drepturile electorale pentru o anumită perioadă de timp. Dar nu poți fi șters definitiv de pe listele electorale! Nici măcar Marius Csampar n-a fost scos definitiv de pe listele electorale. Nici Camelia Țăpoi sau Carmen Bejan. Sigur, au restricții și probabil vor vota prima dată peste vreo 10 ani de-acum încolo, dar e foarte important: nu au fost șterși definitiv de pe listele electorale!
Și-atunci, dacă nu ștergem de pe listele electorale cei mai crunți criminali, de ce să ștergem de pe listele electorale niște cetățeni cinstiți care nu s-au prezentat 3 scrutine la urne? Poate o dată n-au avut chef, o dată erau răciți și o dată erau în concediu și habar n-aveau că-s alegeri!
Argumentul cum că „și alții fac/au făcut asta” a devenit un fel de mantră pentru orice cretinism nou care se propune. Am mai spus-o și-o repet: Afirmația în sine cum că „și la alții s-a implementat” nu înseamnă nimic! Este nevoie și de însoțirea acestei afirmații cu o analiză a impactului pe care l-a avut respectiva măsură și dacă impactul a fost unul pozitiv, apoi vii cu proiecții cum că același impact sau aproape același l-ar putea avea la noi! Abia atunci ai un argument! Faptul că și alții fac asta, nu e un argument! Căci dacă ar fi, am putea cere introducerea pedepsei cu moartea - în fond și marele Stat Texas face asta - atâta doar că execută 10-12 oameni nevinovați pe an.
Ei bine, grecii practică asta cu votul obligatoriu iar consecința e că foarte mulți fac coadă la medicul de familie și dau o mică șpagă și-și scot adeverințe că-s bolnavi în ziua alegerilor - și uite-așa nu vin la urne! Oare n-am putea să pățim și noi asta? Oh ba da! Știu situații concrete în care 9 clase de liceu și-au scos în bloc scutire la sport pentru că profesoara era de-a dreptul cretină. Fă-le ceva!
În plus, așa cum ziare.com remarcă, la noi există și riscul ca printr-o astfel de măsură să voteze mai mulți în bloc un partid cu tendințe extremiste. Și nici măcar nu e greu! Gândiți-vă numai câți tripați pe Căpitan, Neam și Țară sunt. Ei ia gândiți-vă să fie obligați prin lege toți ăștia să iasă la vot! Crezi că vor vota un partid de îmbrățișători de copaci?
În plus, mă gândesc deja la vreo 50 de persoane cu handicap (sau cu dizabilități, cum e corect politic acum) care chiar nu s-ar putea supune legii pentru că locuiesc în mizda pă-sii la capătul planetei iar urna mobilă ajunge în principiu niciodată la ei - deși o solicită aproape scrutin de scrutin - iar aceștia sunt medical vorbind declarați netransportabili. Ce facem? Le tăiem indemnizațiile de la buget pentru că nu s-au supus unei legi pe care n-ar fi putut-o respecta oricâtă bună intenție ar fi avut?
Chiar și dacă amendezi Constituția, aplicabilitatea legii în forma asta e cretină.
Cel mai enervant este modul stalinist de gândire al Adrianei Săftoiu care declară că „Dacă nu îţi exerciţi dreptul de a vota, atunci nu îl meriţi.” - Fă doamnă, cum să-ți explic eu ca să priceapă și căpșorul tău brunet și lent de Dej... ăăăh... dreptul la vot e garantat de Constituție și câștigat în Revoluție (cel puțin teoretic). Cu alte cuvinte, nu-mi dai tu din bunătatea ta de contesă dreptul să votez, ci îl am prin definiție ca cetățean care cotizează masiv la bugetul din care-ți iei și tu salariul!
Însă doamna Săftoiu cu siguranță nu pricepe aspectele astea și dă dovadă, ca orice statist care se respectă, de prostie cruntă și de credința irațională cum că eu aș avea cumva vreo datorie față de stat, nu invers, atâta vreme cât statul există datorită mie și nu invers. Și cică dânsa provine din partidul național-liberal :)))), să mori de râs nu alta. Eu n-am glumit când am spus că diferența dintre PSD și PNL este că PNL e mai aproape un pic de centru față de PSD, dar în esență sunt de stânga amândouă. O să fac la un moment dat un desen ca să nu mai fiu nevoit să explic de fiecare dată.

O altă variantă de stimulare a creșterii participării la vot

E o mare diferență între ceea ce înțeleg majoritatea oamenilor și ceea ce înțeleg oamenii ca mine prin cuvântul „reformă”. Majoritatea oamenilor, din instinct stalinisto-statist, înțeleg prin „reformă” - mai multe legi, mai mult guvern și mai mult control. Eu înțeleg prin „reformă” mai multă responsabilitate individuală și mai puțin guvern și mai puțin control.
Eu spun că o metodă mai eficientă - și care nu implică forțarea cetățenilor - de a crește prezența la vot este modificarea legislației electorale astfel încât NICIUN scrutin să nu fie valid dacă nu s-a îndeplinit majoritatea constituțională de prezență la vot - adică 66,66% dintre alegători.
Cu alte cuvinte, un scrutin la care au participat 30% dintre alegători - cum a fost situația în care Băzeus a fost „reconfirmat” prin referendum sau ultimele europarlamentare - ar fi nule și ar trebui reorganizat.
O să-mi spuneți că o astfel de regulă ar risca să arunce țara în impas politic - și parțial ați avea dreptate. Probabil la primul scrutin la care s-ar aplica, poate și la al doilea, am putea asista la așa ceva. Însă deja de la al treilea, politicienii ar fi până la urmă forțați de împrejurări să insiste mai mult și să facă o campanie electorală astfel încât chiar să vină lumea la vot.
O astfel de măsură ar stimula, după părerea mea, pe termen mediu, o micșorare a prăpastiei imense existente în prezent între populația generală și clasa politică și ar deteremina totodată politicienii să încerce să se adreseze unui segment cât mai mare din populație - conștienți fiind că altfel oricum niciunul din ei nu va fi ales și scrutinul anulat.
Eu aș susține o astfel de măsură iar motivele care stau în spatele ideii ăsteia este că niciun politician nu s-a adresat niciodată oamenilor ca mine - dar absolut niciodată - asta în condițiile în care oamenii ca mine reprezintă majoritatea oamenilor care chiar produc ceva în țara asta și pe spatele cărora funcționează întreaga șmenozeală.
An de an publicul țintă al politicienilor este format din pensionari, bugetari (de regulă profesorii, dar nu mereu) și ocazional studenți. N-am văzut până acum un politician (dacă a existat vă rog să mi-l indicați) care să se adreseze tinerilor întreprinzători, tinerilor profesioniști, tinerilor care lucrează în economia reală sau tinerilor care din principiu au o imensă durere-n 14 de politică pentru că nu i-a reprezentat niciodată.
Și vă rog să nu-mi spuneți că există organizații de tineret în partide pentru asta! E o vrăjeală ieftină și o știți prea bine! Recent am întâlnit o membră înfocată a unei organizații de tineret (nu contează partidul) și care exprima cu subiect și predicat că „merg acolo pentru petreceri și pentru distracția gratuită - habar n-am nimic de ideologie și nici nu-mi pasă”. Și ca ea sunt majoritatea. Și deși există tentația de a-i acuza pe ei, soluția nu este asta - ci soluția este modificarea politicii pentru a fi mai prietenoasă cu tinerii.
Toate partidele care se anunță cu candidați la următoarele legislative vorbesc fie de nevoile pensionarilor, fie de nevoile bugetarilor, fie de nevoile societății ca întreg și deși unii ar putea spune că printre astea s-ar include și ceea ce aș vrea eu - în realitate nu este așa.
Și dacă aveți senzația că mă-nșel, vă rog pe cei care locuiți în orașe mai mari să mergeți la 10-12 concerte obscure cu trupe obscure și să cunoașteți un număr mare de oameni diferiți și tineri și întrebați-i dacă vreun politician a vorbit vreodată de nevoile lor.
Sau, mai simplu, mergeți în câteva licee (minim 10) și vorbiți cu elevii claselor a X-a (care curând vor avea drept de vot), a XI-a și a XII-a (care au deja drept de vot) și întrebați-i dacă vreun politician a vorbit vreodată de nevoile lor sau de libertățile lor care în prezent sunt furate de către stat! Unii poate au senzația că nu sunt atât de semnificative, numai că sunt iar dacă totuși vi se par nesemnificative, gândiți-vă că sunt în aceeași măsură de nesemnificative pe cât sunt cele ale pensionarilor.
N-am auzit niciun politician să vorbească despre faptul că tinerii de 16 ani sunt numai buni de muls prin taxe dar totuși nu au dreptul să-și cheltuiască banii câștigați cinstit exact în funcție de propriile dorințe. N-am auzit niciun politician să vorbească despre faptul că tinerii sunt obligați să suporte la ore toate tâmpeniile debitate de profesori cretini și debili. Sunt zeci de exemple doar pe blogul ăsta. Sistemul educațional geme de profesoare și profesori cretini de-a dreptul sau, ca să fim politicoși, incompetenți. Dar politicianul vorbește numai despre cum ar trebui să-mi mai crească puțin leafa - și nu scoate niciun sunet despre limitarea masivă a libertății de exprimare în școli, despre îndoctrinarea la care sunt supuși elevii (și nu doar cea religioasă), despre măsurile punitive luate arbitrar împotriva unora dintre elevi în funcție de hachițele persoanei care ocupă funcția de director sau diriginte, despre dotările demne de Ev Mediu din majoritatea școlilor și liceelor românești sau despre faptul că profesorii își descarcă nervii și chiar îi consideră pe elevi vinovați de neajunsurile profesorilor și profesoarelor (asta am trăit-o pe pielea mea pentru că munceam și câștigam mai mult decât unii dintre profesorii mei). Dimpotrivă! Politicianul vorbește despre cum să-i mai ia din libertățile și-așa șubrezite așe elevului! Ba îi mai bagă pe gât o uniformă, ba îi mai interzice un mod prin care mai putea contesta cretinismele profesorului, etc. etc.
N-am auzit încă niciun politician care să se adreseze tinerilor fugiți din familii demente la studii sau să-și facă un trai mai bun într-un oraș mare - dintr-ăștia sunt iarăși destui! N-am auzit niciun politician care să se adreseze tinerilor care muncesc pe rupte de la 14 ani (sau chiar de mai devreme) pentru a-și întreține familia - aproape invariabil tineri bărbați. N-am auzit niciun politician care să se adreseze tinerilor care renunță la studii pentru a se putea întreține.
N-am auzit niciun politician care să se adreseze oamenilor care au făcut pârnaie degeaba sau au fost trași pe pix masiv de statul român și care au dezvoltat o ură patologică dar întemeiată față de tot ce-nseamnă stat și autorități - și dintr-ăștia sunt mulți, mai mulți decât ar crede unii.
Ați putea avea impresia că am divagat, dar nu este așa - toate aceste nevoi aparțin unei categorii mari și importante - poate chiar cea mai importantă, fiind în același timp grosul oamenilor care plătesc taxe - categorii de persoane. Această categorie este constant ignorată din discursul politic.
Și noi ce vrem să facem? Să obligăm prin lege această categorie să se prezinte la vot? Ca să ce? Ca să voteze unul din politicienii/partidele care oricum nu li se adresează și poate nu li s-a adresat niciodată?
Varianta aceasta, cu obligativitatea de a exista o prezență la vot de minim 66,66% (sau chiar mai mare, de ce nu?) pentru validarea unui scrutin ar constrânge politicienii să se adreseze acestei categorii de oameni pe care în mod constant a ignorat-o, de cele mai multe ori cu bună știință. De ce a ignorat-o? Păi e simplu - această categorie este dominată de oameni care nu pun botul la vrăjeală ieftină în general și sunt oameni care nu te votează pe tine politician dacă le promiți un 1% reducere de taxe sau mai-știu-eu-ce mărunțiș, în timp ce pensionarii - de ce să nu recunoaștem - vor vota în bloc un politician care le acordă o mărire de 50 de lei la pensie.
Un alt motiv este că nevoile acestora sunt ceva mai complexe - necesită gândire pentru a elabora un model de abordare - fie el de stânga, sau de dreapta; în timp ce bugetarii sunt ceva mai ușor de cooptat.
Ar trebui să nu ne mai ferim atât de des să spunem cu subiect și predicat că majoritatea bugetarilor n-ar putea rezista în mediul privat concurențial în timp ce reciproca e adevărată. La fel cum ar trebui să nu ne mai ferim atât de des să spunem că pensionarii beneficiază de prea multe privilegii - în special în condițiile în care mulți dintre ei s-au pensionat în regim semi-fraudulos. E o realitate pe care ne facem că n-o vedem prin apel constant la sentimente pentru că toți avem pe cineva în familie care a ieșit la pensie „cu ordonanța” dar asta nu schimbă cu nimic faptul că acei oameni mai puteau munci dar li s-a oferit un privilegiu de a renunța la muncă și de a sta acasă pe banii statului. La fel cum ar trebui să nu ne mai ferim atât de des să spunem cu subiect și predicat că pensiile sunt acordate pe criterii care n-au nicio legătură cu stagiul de cotizare și cu ceea ce reprezintă de fapt conceptul de pensie, respectiv o remunerație proporțională cu cotizația plătită în timpul perioadei active. Eu am avut în familie caz de acest gen în care bunicul meu, după 47 de ani de muncă avea o pensie cu puțin mai mare decât a bunicii mele cu doar 17 ani de muncă la activ. Nu mai vorbim de cealaltă pereche de bunici din familia mea în care bunica mea a avut o pensie mărișoară de urmaș deși avea sub 10 ani munciți în total.
Toate aceste aspecte sunt realități pe care tinerii le resimt din plin iar acești oameni ar vota un politician care pune punctul pe i și virgula sub ț pe aceste subiecte - numai că nu pune nimeni. Ba mai mult, e considerat „sinucidere politică” să te iei de pensionari și de bugetari, indiferent dacă ai dreptate sau nu. La fel cum e considerat „sinucidere politică” să te legi de clica de paraziți sociali denumită eufemistic „personalul clerical”. Sau de clica groasă de paraziți sociali a asistaților - care nu sunt deloc puțini.
Reportajele televizate reprezintă doar o mică parte din ceea ce-nseamnă pierderile generate de acești paraziți sociali cărora le pute munca și li se oferă alegerea căii de a sifona bani publici. Și da, majoritatea dintre ei sunt țigani. Iarăși un aspect de care ar trebui să ne ferim mai puțin și să-i spunem pe nume. Nu e rasism, e enunțarea realității.
Toate acestea sunt aspecte pe care oameni ca mine le vedem, le simțim, le conștientizăm și vedem cum niciun politician nu le adresează - deși unii dintre noi le scriem aleșilor despre asta - și, mai mult, constatăm că trendul politic merge tot împotriva noastră!
Tot oamenii ca mine sunt bau-bau, sunt rasiști, sunt extremiști sau [introdu termen defăimător corect politic aici] sau pe mă-sa pe gheaţă pentru că îndrăznim să adresăm întrebări pe aceste probleme.

Aşadar, prin introducerea votului obligatoriu s-ar putea ca aceşti bau-bau să vrea să dea curs obligaţiei şi, s-ar putea să nu placă nimănui - nici chiar nouă - ce iese.
Este absenteismul o problemă? Da, cu siguranţă. Este votul obligatoriu o soluţie? Nu, nici acum nici niciodată. Este soluţia pe care o propun eu una bună? Nu ştiu, poate. Ce ştiu însă e că soluţia pe care o propun eu este mai aproape de principiile democraţiei decât creşterea statismului şi încălcarea drepturilor constituţionale consfinţite prin proiectul de lege al doamnei Săftoiu şi al domnului Ciuhodaru.

Acestea fiind spuse,
Vă salut cu respect.

2 comentarii:

  1. Prima data cand am auzit propunerea aceasta , mi s-a parut ca e o pacalelala de 1 aprilie .

    Nu au cum sa faca asa ceva , pentru ca e neconstitutional . Dreptul la vot , e un drept asa cum ii spune si numele , nu o obligatie .

    Liberali , auzi ! Poate doar cu numele ... Nici nu inteleg principiile liberalismului . Niciun liberal zdravan la cap nu ar propune o lege care sa oblige cetatenii sa faca ceva impotriva vointei lor .

    RăspundețiȘtergere
  2. Asta cu obligativitatea de a merge la vot nu mai se numeste democratie si dreptul de a alege , ci REGIM DICTATORIAL ordinar!!...daca mie nu-mi comvine de niciunul de ce sa merg sa votez obligatoriu...oare ar schimba cu ceva daca merg sa-mi las flegmele sau injuraturile scrise pe buletinul de vot??!!..
    Concluzia este clara ;sub obligatitivatea de a merge la vot se ascund niste fraude si mai mari care se intentioneaza sa se faca pe baza prezentei prostimii la urne

    RăspundețiȘtergere

Ai reflectat în plus la cele de mai sus? Spune-ne şi nouă!

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails