duminică, 24 iunie 2012

Dreptate pe jumătate pentru Țundrea

În urmă cu un an și jumătate scriam eu o serie intitulată Dreptate, justiție, răzbunare și rahat unde am discutat pe larg legislația penală din România care avantajează în 100% din cazuri procurorii și judecătorii care greșesc și în minim 95% din cazuri femeile care fac acuzații nefondate în urma cărora bărbați nevinovați stau cu zecile de ani prin pușcării. Inevitabil, am ajuns atunci și la cazul Țundrea, omul care a făcut 12 ani de închisoare nevinovat fiind dintr-o condamnare de 25 după ce un jeg subuman, pe numele său procurorul Diaconescu a continuat să forțeze o condamnare deși inculpatul demonstrase chiar și fără probe ADN că nu avea cum să comită fapta atâta timp cât el nu era în județ la momentul comiterii faptei. Fapta? Viol și crimă împotriva unei fetițe de 14 ani.
Scriam eu atunci așa:
Revenind la Ţundrea, acesta a fost achitat abia în 2009 (deci post-mortem) de toate acuzaţiile ce i-au fost aduse şi pentru care a făcut 12 ani de mititica deşi îşi demonstrase nevinovăţia chiar şi fără probe ADN. Citiţi mai multe aici, aici şi aici.
Desigur, procurorul care a greşit în mod flagrant nu va fi anchetat pentru omor din culpă, chiar dacă asta este de fapt. El nu a vrut să-l omoare pe Ţundrea. Dar, băgându-l la pârnaie degeaba, exact asta a făcut! Şi... ce face statul cu justiţia sa?
Îl scoate la pensie pe tovarăşu' procuror care primeşte în prezent exact 7000 de RON pensie, chiar dacă a omorât un om şi a lăsat în libertate un criminal care ar putea fi un criminal în serie având în vedere că după arestarea lui Ţundrea, în aceiaşi comună au mai apărut şi alte crime cu acelaşi mod de operare.
Interesant e că aceste crime s-au oprit brusc după arestarea unui anume Marcel Avram (coincidenţă de nume) care, ulterior, cu testul ADN a fost identificat ca autorul acestor atrocităţi. Da... dar e o problemă: Au trecut mai bine de 15 ani şi fapta s-a prescris. În alte ţări pentru omor din culpă eşti judecat chiar şi după 44 de ani, la noi, pentru crime în serie, dacă stai liniştit 15 ani, te-ai "scos".
Ei bine, căutând acum altceva, tot legat de acuzații false și efectele catastrofale pe care le au acestea asupra unor oameni nevinovați (în mare proporție bărbați), am dat peste trei știri din anul 2011, prima dintre ele apărută chiar la scurt timp după ce am scris eu articolul respectiv.
Deși decizia de a elimina prescrierea infracțiunilor de omor a venit abia la începutul anului 2012, se pare, totuși, că avocata care l-a scos din pârnaie pe Țundrea a reușit să facă minuni - raportat la justiția românească. De fapt n-a făcut minuni - ci a obținut ceea ce era normal, logic și firesc să se-ntâmple încă de cu multă vreme înainte, de preferință când încă mai trăia Marcel Țundrea că poate așa avea și bani să se trateze și poate nu murea.
Adevăratul criminal a fost arestat în februarie 2011 după ce a-ncercat să violeze o babă și s-a urcat muci de beat la volan fără să aibă permis sau habar cum se conduce. Practic, prinderea lui a fost o coincidență - altfel probabil nu-l prindeau nici astăzi.
Anchetatorii incearca sa faca o legatura intre cele patru crime cu autor necunoscut comise la inceputul anilor '90 si cazul Marcel Tundrea, barbatulul acuzat pe nedrept ca ar fi violat si ucis o tanara din localitate.
Scriau ziarele pe-atunci.
Ba mai mult, în 2010 presa împărtășea îngrijorarea mea cu privire la faptul că Țundrea a fost omorât de procuror - fără ca acesta să pățească vreodată ceva - și nici că adevăratul făptaș nu se va găsi, pentru că s-a prescris fapta.
Și totuși, Înalta Curte Castrație și Injustiție a fost presată constant de avocata care l-a scos din pârnaie pe Țundrea și, în mai 2011, chiar și procurorul care, în opinia mea, este legal vinovat de ucidere din culpă (moartea lui Țundrea fiind o consecință directă a șederii lui la pușcărie 12 ani degeaba). Jegul subuman, procurorul Diaconescu, a avut însă tupeul și în 2011, ca și-n 2004, să spună că el are dreptate și că Țundrea era vinovatul deși testele ADN au demonstrat fără niciun dubiu contrariul.
Însă, tov. procuror pensionar și avocat pledant a fost „audiat” și a primit un scuipat între faruri. Nu pățește nimic, că e fost funcționar cu statut special, c-așa-i în România. Dar, cine știe, poate mă-nșel și de data asta.

În 14 decembrie 2011, ca urmare a unei munci titanice a lui Marius Iacob, adjunctul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie și a Lilianei Clima, cea care l-a scos din pârnaie pe Marcel Țundrea, un tribunal din România l-a condamnat pe Marcel Avram pentru crimele pentru care inițial făcuse pârnaie Țundrea.
E incredibil cât de mult le poate lua instanțelor românești să aplice logica! Dar e totuși o mare chestie că totuși s-au prins.
Munca procurorului actual și a avocatei este cu-atât mai grea și mai lăudabilă cu cât ei au trebuit să demonstreze că s-a întrerupt cursul prescripției, creând practic un precedent judiciar în baza căruia s-a putut astfel judeca un caz ce de jure era pierdut din cauza legislației care permitea prescrierea faptelor după 15 ani de la comiterea lor.
„Este corectă pedeapsa, ar fi putut fi sporul mai mare, ceea ce este mai dureros este că s-a facut dreptate după atât amar de vreme. Ţundrea nu se poate bucura de această victorie", a mărturisit Liliana Clima, fosta apărătoare a lui Ţundrea.
Și eu sunt de aceeași părere cu doamna avocat. Țundrea a luat 25 de ani pe dovezi circumstanțiale de doi lei versus un caz solid al lui Țundrea care demonstrase că nu era nici măcar în localitate. De ce n-ar fi putut lua măcar 30 de ani Marcel Avram având în vedere că pe lângă ucidere și viol se mai adaugă distrugerea bunului public, furt calificat, conducere fără permis sub influența băuturilor alcoolice, violare de domiciliu, loviri și alte violențe, precum și obstrucționarea actului de justiție? La noi nu se comasează infracțiunile ca-n alte părți, din păcate. La noi comasare înseamnă „execuți pedeapsa cea mai mare”.

În orice caz, sunt foarte bucuros că am greșit eu, măcar parțial și că totuși actul de justiție s-a întâmplat, fie și măcar parțial. Personal aș fi vrut să facă vreo câțiva ani de mititica și domnul procuror Diaconescu și să se termine o dată cu prosteala asta prin care orice șmecher dacă e mai bătrâior poate să nu facă pârnaie. Aș fi de acord în principiu dacă s-ar aplica tuturor, nu discreționar.

Acestea fiind spuse,
Vă salut cu respect.

Un comentariu:

  1. Cazul Tundrea seamana destul de bine cu cazul Stefan Kiszko din Mareata Britanie. Ala a stat 17 ani pentru o crima comisa de altcineva, in circumstante similare.
    Marturisirea a fost obtinuta in stilul britanic, ca doar "aliatii" au si declarat public ca inamicii lor au fost antrenati sa reziste interogatoriilor dure, asa ca ei trebuie sa fie si mai duri. In cazul Kiszko, procurorul a contat mai putin, cat a contat un pseudo-expert in psihologie, pe deasupra si "sir", ale carui aberatii au fost dovedite ulterior si in alte cazuri. A mai contat si marturia mincinoasa a unei parasute, colega cu victima, deranjata de o discutie anterioara cu acuzatul.
    Dupa 17 ani stati degeaba in parnaie, Kiszko a murit dupa inca un an, iar mama lui, singura persoana care a luptat ca sa-l scoata de acolo, a mai trait inca un an si nu a mai apucat sa se "bucure" de despagubirea generoasa acordata de mareata britanie, in valoare mai mica decat un Mercedes SLK cumparat de vreun infractor mioritic fiului sau.
    Evident, lordul Vax-Psiholog nu a patit nici el nimic si nici parasuta a carei marturie mincinoasa a aruncat dupa gratii un om nevinovat. Uite asa, femeia face ce vrea in mareata britanie.
    Mai sunt si alte cazuri, tot prin commonwealthul ala vorbitor de engleza. David Milgaard, care a stat 23 ani in puscarie pentru ca a violat si ucis o femeie. Coincidenta a facut ca criminalul sa locuiasca in aceeasi cladire cu el. Printre probele aduse de acuzare a fost si aceea ca a violat victima afara, unde erau -42°C.
    Trist este ca, in timp ce urmam exemplul anglo-saxon in materie de erori judiciare, nu folosim si principiul precedentului ca izvor de drept. Uneori, poate ca e mai bine ca nu, pentru ca Romania e si asa plina de precedente negative.
    Si mai trist este ca degeaba mai scoti omul din puscarie dupa 20 ani, daca mai ai ce scoate. Ar fi macar drept sa i se dea dreptul la razbunare. Cel putin asa, procurorul, "expertul" si parasuta mincinoasa ar gandi mai mult inainte de a deschide gura si a arata cu degetul pe cineva, stiind ca nu este vinovatul.

    Ar fi insa ceva pe care nu legea si nu statul, ci societatea, ar putea s'o faca pentru Tundrea. Sa-l trateze pe procurorul pensionar asa cum merita: sa-l lase sa moara cu zile fara sa-i dea un pahar cu apa. Sa scuipe pe banii pe care nea' pensionarul, tot mai batran, i-ar da numai sa-l ajuti sa treaca strada. Sa se fereasca de el ca de ciumat si oricine ii intinde o mana sa fie considerat la fel. Sa fie lasat sa moara ca un caine si sa fie ingropat ca unul.
    Procurori ca Diaconescu mai sunt si dintre toti studentii la drept, sigur e unul care ii calca deja pe urme. Maine, el va gasi un nou Tundrea, care poate fi oricine aflat la locul si la timpul nepotrivit.

    RăspundețiȘtergere

Ai reflectat în plus la cele de mai sus? Spune-ne şi nouă!

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails