vineri, 3 august 2012

Delirul monarhist

De vreo câțiva ani - cam de la prima alegere a lui Băzeus ca președinte - de fiecare dată când apare un puiuț de criză politică (se demite guvernul prin moțiune de cenzură, e suspendat președintele, etc.) apare un cârd de oameni venind și răcnind din toți rărunchii „Trăiască regele”. Sunt convins că exista și înainte curentul - dar parcă era mai puțin vocal.
Sigur, după ce îi întrebi politicos: „Nu vă supărați, când v-ați uitat ultima dată în calendar ca să vedeți în ce secol suntem?” - iau foc și mai rău și încep să turuie masiv cu cât e de minunat gunoiul ăla care-și spune Mihai I de Hohenzolern-Sinmaringen - mai nou cică a renunțat la titlul dat de dinastie.
Să ne înțelegem bine: Consider toate formele de stat ca o formă de opresiune la adresa indivizilor și un afront direct asupra libertății individuale. Și nu, monarhia nu face deloc excepție de la asta - ba încă e cea mai proastă variantă dintre toate variantele etatiste.
Nu o să m-apuc să zic prea multe de rău de Mihai I de Hopânțol și de Radu cel-de-freacă Duda. Mereu am spus că sunt câteva chestii punctuale în care sunt de acord complet cu fostul președinte al României, Băsescu Traian. Asta cu fostul rege e una dintre acele privințe.
Prin urmare, n-o să mă lansez în polemici vis-a-vis de persoana lui Mihai I de Hopânțol. Pentru mine individul e deja mort. Din partea mea să trăiască încă 100 de ani de-acum încolo - pentru mine e mort și îngropat - și nu de ieri de azi, ci de cu muuuuult timp înainte de a mă naște eu - cam de pe vremea când bunicul meu, erou național, a supravegheat aerian plecarea lui Mihai I de Hopânțol din țară dimpreună cu un tren foarte lung plin cu o avere cât să cumperi o țară.

Având în vedere că propaganda monarhistă am găsit-o și în cercule non-teiste (ceea ce mărturisesc că mi-a creat o senzație de vomă), vreau să trec în revistă principalele argumente în favoarea ideii de renunțare la forma de guvernământ numită Republică și instaurarea monarhiei. Vorbim aici doar de principiu pentru că, din fericire, monarhia nu poate fi legal instaurată - și sincer nu-i văd pe monarhiști organizând o lovitură de stat. Dar... mai știi?

1. Monarhia asigură stabilitate politică

De regulă ăsta e primul argument - având în vedere că discursul monarhist prinde glas în momente de instabilitate politică.
Totuși, monarhiștii ar trebui să-și amitească faptul că țara care deține recordul de cea mai lungă criză politică din istorie este Belgia - țară care, ce să vezi, e monarhie.
La ce le-a ajutat monarhia? La nimic.
Cum este așadar ăsta un argument valid pentru superioritatea monarhiei republicii? Păi nu este.
Și încă ceva, dacă monarhia este o garanție a stabilității și de prevenire a circului de mare porc pe scena politică, cum se face că revoluția bolșevică a venit într-una dintre cele mai puternice monarhii ale lumii?!?!?!

2. Stabilitate=prosperitate - deci monarhia e mai bună pentru că asigură stabilitate

În mod normal, odată dărâmat argumentul cu stabilitatea, acest argument n-ar trebui să mai apară. Însă, cum monarhiștii sunt și ei la rândul lor un fel de religioși - dezbaterea cu ei se poartă în termeni de tipul „Eu mut pionul 4 la B5 - monarhistul mănâncă 5 piese de pe tablă și proclamă șah mat”.
Stabilitatea nu este deloc o garanție a prosperității. Egiptul a avut o stabilitate fantastică, Siria la fel, nu mai zicem de Iran. Sau, hai să luăm monarhii: Bahrain, Bhutan, Brunei, Cambodgia, Iordania, Maroc, Spania, Tailanda și Tonga - toate astea sunt monarhii foarte stabile și consolidate. Și ce altceva mai au în comun? O creștere acută a sărăciei, a absenței prosperității, a corporatismului și a călcării în picioare a drepturilor omului (cu Bahrain și Tailanda campioane de departe).

3. Regele e unsul zeului iudeo-creștin - deci e tare, e pe treabă, e pe geagichi acolo

De-asta-mi vine să vomit când văd așa-ziși non-teiști susținând o aberație precum monarhia.
Monarhia este simbolul teocrației. Cum se face că singurele monarhii care nu sunt teocrații - sunt exact acele monarhii în care monarhul este zero barat în 14 din punct de vedere politic?!
Da, și Olanda, Suedia, UK și Commonwealth-ul, Norvegia sau Danemarca sunt monarhii - dar rolul monarhului, realist vorbind, în conducerea statului este exact ZERO.
În plus, dacă în UK regina e apreciată - în alte țări lucrurile nu mai stau chiar pe roze. Spania, odată cu adâncirea crizei, descoperă că irosește un munte mare de bani pentru întreținerea familiei regale - iar catalanii și bascii încep din ce în ce mai vehement fie să ceară autonomie, fie reducerea drastică - de preferință la zero - a cheltuielilor cu fundurile regale ale lui Juan Carlos și-a sa gașcă.
În Norvegia, guvernul conservator instaurat în 2009, a forțat și a obținut introducerea parlamentului ca instituție suverană a statului - și, practic, mai e un singur pas spre declararea Norvegiei ca republică parlamentară, urmată apoi de un mare șut în cur lui Olaf și găștii lui de nemțălăi incestuoși care n-au nicio legătură cu poporul norvegian. Mutări similare încep să aibă loc și în Danemarca.
Să nu mai vorbim de faptul că monarhii sunt de regulă capii „bisericilor naționale” - or, Norvegia doar ce-a abolit definitiv și din lege biserica luterană ca fiind biserică de stat. Asta înseamnă în fapt zero cenți pentru biserica luterană de la stat de-acum încolo și un prerogativ în minus pentru rege.
În fapt, regele în Norvegia are acum și de jure și de facto ZERO importanță în stat.
Și în UK acest trend de apreciere a reginei se va duce în cap în momentul în care Elisabeta a II-a va muri - iar acel moment este foarte aproape.
În plus, să mai crezi în 2012, în Europa post-modernă că șeful de stat (fie el și de decor cum e de facto în Norvegia acum) e acolo prin grația (sau greața?) lui Dumnezeu, Allah, Krishna, Moș Crăciun sau cine mai vreți - e cam de mare-mare porc.
Da, la Vatican merge argumentul ăsta - dar Vatican e o teocrație de jure și de facto. Ghinion, România nu e o teocrație. Știu, sunt mulți care și-ar dori. Dar pentru asta au nevoie de o lovitură de stat.

4. Regii au făcut rahatul praf în România și ne-a fost bine

Am auzit argumentul foarte cretin conform căruia: „Independența României și Unirea - inclusiv unirea mică - au fost înfăptuite de un rege”.
Serios? Deci Cuza era rege. Iar Carol I de Hopânțol a devenit rege mai devreme decât știam noi de la ora de istorie.
În altă ordine de idei - primul dictator al României a fost tot un rege.
Mai mult - primul film de propagandă întru cult al personalității făcut vreodată pe planeta Pământ a fost făcut în România - Carol I a ordonat realizarea unui film despre războiul de independență în care el apărea ca mare viteaz, chiar dacă în realitate n-a ieșit de sub pat tot războiul.
Dincolo de aceste realități incontestabile, există un mit rămas în capul multora din cauza unei informații predate greșit la școală. Și eu am auzit prostia asta la ora de istorie. Cică în perioada interbelică - perioada fetișizată de orice monarhist care se respectă - cursul valutar era așa: 1leu = 1 gram aur.
Ei bine... FALS! Leul era valută liber convertibilă, dar nu era nici pe departe 1 leu = 1 gram aur și nici vreo valută forte în general. Dacă era așa, eram noi Elveția!
Ba mai mult, realitatea este că PIB-ul României a cam stat pe loc în intervalul 1900-1938 - oscilațiile fiind minore - și în principiu tot în minus de la an la an pe măsură ce Vestul se industrializa și noi continuam să facem agricultură cu plugul de lemn tras de cal.
Practic, ritmul de dezvoltare al României înainte de 1945 a fost similar cu ritmul de dezvoltare al oricărui stat feudal agricol care se respectă - asta în timp ce americanii dădeau drumul la exploatări pe sub calote glaciare și începeau să traverseze atlanticul în zbor.
Dacă monarhia era atât de minunată și „economia duduia sănătos”, de ce cam TOȚI oamenii de știință români au mers în Vest ca să facă performanță?
Iar toată acea perioadă a culminat cu abdicarea josnică a lui Mihai I de Hopânțol.

Cam astea sunt principalele argumente pe care le tot aud reformulate în mai multe moduri ca să pară mai multe - dar toate se reduc la astea 4 în principiu.
Și-acum să mai ilustrăm și alte porcisme crunte ale monarhiei:
În primul rând de ce ar trebui să fie conducător individul X pentru simplul fapt că a ieșit din uterul potrivit?!?!
Unele țări își aleg monarhul (prin alegeri sau îl confirmă prin referendum)- dar de regulă condiția este ca acesta să fie ales din rândul „familiei regale” sau din cercul sultanilor șmecheri naturali - în teocrațiile wahabbite.
Ăstea sunt modelele pentru România?
Sau poate Bruneiul - monarhie absolutistă cu același rege încă din 1967. Nu e tare? Jumătate din actualii monarhiști nici nu erau născuți când Sultanul Hassanal Bolkiah se năștea rege. Pentru că da, monarhul Bruneiului - ca și cel al UK-ului și Commonwealth-ului, al Bahrain-ului, al Bhutan-ului, al Qatar-ului, etc. etc. - s-a născut conducător. N-a trebuit să facă nimic pentru a ajunge la putere. Faptul că a ieșit prin greața lui Dumnezeu din vaginul potrivit l-a făcut direct rege. Nu e tare?
Sincer mi se rupe crunt că rănesc sentimentele monarhiștilor - dar până și Muammar al-Gaddafi a avut mai multă legitimitate decât orice monarh ajuns acolo pentru că a ieșit din uterul potrivit. Măcar Gaddafi s-a dus la regele Igris și i-a zis „bă nene: te du dară - de azi îs eu șăf”. Și-asta a fost. Lovitura de stat a lui Gaddafi a fost cu zero răniți, zero decese și zero dramă. Dar măcar a făcut ceva - prin comparație cu Elisabeta a II-a sau aproape oricare altul de pe planetă care n-au făcut absolut nimic ca să ajungă la putere.
Mă îngrețoșează până la vomă faptul că monarhiștii au tupeul să spună că e mai legitim un monarh decât un președinte. Bă nene, măcar președintele se screme să câștige niște alegeri - măcar se chinuie să mă prostească.
În schimb, regele vine și-mi spune „eu sunt un mare șmecher natural prin grația lui dumnezeu am ieșit din uterul potrivit și tu ești supusul meu c-așa trebuie să fie. Și-acum taci că eu conduc!”.

De bine de rău, pe președinte îl pot trimite acasă când mă calcă pe nervi - iar dacă nu pot, oricum pleacă în maxim 8-10 ani. Monarhul, în schimb, e lipit ca timbrul de scrisoare de putere și stă acolo până crapă.
Monarhia nu mai poate fi o soluție pentru România - iar asta mai devreme sau mai târziu vor pricepe și monarhiștii.
În plus, să tânjești și tu după delirul de-a fost în UK când șoricelul pitecantrop mare prinț s-a căsătorit c-o pițipoancă în speranța de-a șterge urmele genetice ale incestului repetat - mi se pare un cretinism fără margini. Evenimentul a fost mult supraevaluat de mass-media. Ah... și i-a costat în vreme de criză mulți-mulți bani pe plătitorii de taxe britanici. Și încă ceva: credeți că nunțile regale și petrecerile cu iz monarhal (la modă și la noi în timpul foametei în perioada interbelică) au ținut cumva de foame boborului?

Încep să-mi pierd răbdarea cu astfel de oameni și încep să obosesc să mai tot explic explicit și negreșit să fiu înțeles greșit - ca să parafrazez un clasic în viață, și el un mare fan al dictaturii.

Acestea fiind spuse,
Vă salut cu respect.

23 de comentarii:

  1. Lucian, m-am tot abținut la ultimele articole să intru în polemică dar de data asta sentimentele mele sunt rănite peste limita de suportare. Ca monarhist înflăcărat mă văd nevoit să intervin. În primul rând monarhia este singura formă de guvernare legală din România! Ea a existat dintotdeauna iar când a fost dată la o parte a fost făcut acest lucru în mod ilegal. Nici până astăzi, la 65 de ani de atunci republica nu a fost legalizată printr-o hotărâre a poporului român printr-un referendum, care să fie legiferat de parlamentul României. De ce nu se face acest pas de legalitate. Nu există niciun document emis de parlament în acest fel. Nu există niciun act cerință a poporului român de abolire a monarhiei. Un singur act există pe această linie, acela prin care Mihai I ,,abdică", dar toți știm că acel act a fost unul ilegal, de presionare. Deși probabilitatea e ca poporului român să voteze la un eventual referendum legiferarea republicii în dauna monarhiei, vreau cel puțin să se facă acest gest minim de legalitate. Și așa cum vrea boborul, vorba ta, sau popoul, cum îl numea Ceaușescu așa să fie. Marile evenimente ale istoriei noastre (Marea și Mica Unire, Independența, dezvoltarea economică, etc) au fost evectuate în vremea monarhiei. Monarhi nu sunt doar regii, ci și împărații, principii, voievozii, sultanii, șahii, etc. Al. I. Cuza și Carol I erau monarhi (principi).

    RăspundețiȘtergere
  2. Și acum să răspundem punctual la atacurile tale :)
    Monarhia chiar asigură stabilitate. Economică, politică, socială, instituțională, etc. Marile țări ale lumii care au fost stabile de-a lungul vremii au fost monarhiile. Perioadele când acestea erau republici, sau tentative de republici s-au dovedit catastrofale. Franța sub încercarea instaurării republicii în anii 1792-1802 ajunsese aproape în căcat. A fost reinstaurată monarhia sub Napoleon I și urmările le știm prea bine. Și Napoleon I nu era un om religios, dacă voiai să te legi de asta. Spania sub teroarea lui Franco ajunsese pe marginea prăpastiei. Revenirea regelui a făcut ca această țară să-și revină. Înainte de venirea principelui Carol I în România țara noastră era pradă haosului politic, social, economic, instituțional, ce vrei tu. venirea regelui a limpezit treburile. La fel și cu Marea Criză din 1929-1933. În 1929 România se afla o regență în locul regelui, adică țara nu avea conducător. Haosul domnea peste tot. A venit Carol II și încet-încet treburile și-au revenit. Și e normal să se întâmple așa. Regele e garantul stabilității prin definiție. El este arbitrul scenei politice și instituționale. E ca diferența dintre un meci de fotbal jucat fără arbitru versus cu arbitru. Monarhul impune respect când i te adresezi și interacționezi cu el sau atunci când arbitrează o problemă, deci politicienii nu ar mai juca baba-oarba cum o fac cu președintele.

    RăspundețiȘtergere
  3. Dă-mi voie să folosesc termenul de monarh și nu de rege, pentru că ele este mai general, plus că nici eu nu sunt în asentiment cu acest titlu. regalitatea este o formă de guvernare a barbarilor germanici, dispărută din Europa încă din antichitate și reintrodusă de popoarele migratoare germanice. Monarhii noștri din Evul Mediu și Perioada Modernă își spuneau împărați (ca dealtfel și ceilalți monarhi din țările vecine, ei își ziceau țari, dar cam tot aia înseamnă). Încă împărații noștri își atribuiau rolul de continuitori ai Imperiului Bizantin prin titlurile ce și le dădeau. Celebrul Io Mircea, Io Ștefan, etc. Din păcate ne-am barbarizat și noi în 1881 când am acceptat titlul de regat. În fine ... asta e o altă poveste, eu aici comentam avantajele monarhiei versus cele ale Republicii și nu despre regalitate în particular.
    Cât despre prosperitate istoria a dovedit că monarhiile au prosperat mereu, iar republicile doar excepțional au ridicat capul. Spania, Portugalia, Franța, Marea Britanie, Olanda, Imperiul German au avut o istorie așa bogată și o economie înfloritoare, au cucerit teritorii noi, colonii, etc pe vremea când erau monarhii. Olanda și Marea Britanie sunt și acum și se vede cât de prospere sunt în comparație cu vecinele devenite republici. Franța, din 1871 de când a renunțat la monarhie trăiește din povestea, din imaginea ce și-a creat-o anterior că nu a mai realizat nimic, Spania în doar 40 de ani de republică ajunsese pe marginea prăpastiei, Portugalia, Italia nu se mai aude de ele. Germania este excepția, o excepție care nu anulează totuși regula. Dar în fine, nemții sunt nemți. Ei ar fi în stare să facă să funcționeze și comunismul =)) Nu în ultimul rând exemplul țării noastre. Ce am fost și am realizat sub monarhie și ce am (mai reușit să realizăm) realizat sub republică. Și prin asta trec la punctul 4 al prezentării tale. România a fost pe cai mari sub regimul monarhic. În perioada noastyră de glorie, din anii 30 România era pe locul 7 mondial la economie. În România se producea atâtea cereale de ne puneam și-n cap și vaem să hrănim toată Europa de la cap la coadă și încă mai rămânea. Noi construiam avioane și mașini proprii, nu sub licență străină. Produsele industriale românești erau competitive cu cele din vest. Leul românesc era valută forte (nu era valoarea perfectă în aur, niciodată nu a fost, dar era puternic). De fapt o vreme era a treia monedă europeană după lira engleză și francul francez. Mai spre final ne-a întrecut marca germană (minunile făcute de Hitler care și azi rămân mute într-o istorie falsificată). Să nu uităm că leul românesc avea o valoare aproximativ dublă cu cea a dolarului. Te duceai oriunde în lume și când scoteai un leu îla de la tejghea ăși scotea pălăria în fața ta. Adică eram și noi o sculă mai mare în lume, nu ca acum un clitoris pricăjit. 65 de ani re republică ne-au adus în stadiul în acre suntem acum. La venirea lui Carol I în România în 1866 țara era la pământ. A fost construită în mai puțin de jumătate de secol aproape de la 0. Căi ferate, drumuri, exploatări petroliere și miniere, modernizarea orașelor, etc. Este și logic să privim cu jind la acele zile, când astea de azi nici să supraviețuim nu ne lasă. Cine se face vinovat că atunci noi ne băteam de la egal la egal cu marile forțe ale lumii, iar astăzi stăm la mila FMI sau a dorințelor marilor mahâri ai Europei.

    RăspundețiȘtergere
  4. În anii 30 noi făceam politică mare. Eram arbitrii balcanilor și Centrului Europei, țineam în frâu un imperiu ca cel sovietic, sau o țară refractară ca Ungaria hortistă. Astăzi ne iau de sus până și Estonia sau Luxemburg. În primul război mondial am făcut față la atacul a două armate imperiale (germană și austro-ungară) fără să ne prăbușim, fără să capitulăm, am dezarmat cu succes și am gonit trupele revoluționare bolșevice peste graniță, apoi peste Nistru, alipind Basarabia și mai apoi am cucerit Budapesta în mai puțin de 2 săptămâni. În al doilea război am luptat împotriva primelor 2 armate ale Europei, armatele sovietică și germană și nu numai că nu am capitulat și am încheiat războiul în plin atac și cu arma la picior, când alte armate mâncaseră bătaie în 3 săptămâni (Franța), dar am fost capabili să ne eliberăm singuri Ardealul de Nord și să mai eliberăm și parte din Ungaria, Austria și Cehoslovacia. Unde este armata României acum și mai suntem capabili noi să-i mai batem măcar pe estonieni? Și unde era respectul pe vremea ia și unde e acum. Regele României avea deschidere peste tot și oriunde era primit cu fast, iar opinia lui era ascultată. Astăzi președintele Franței îi întoarce dezinvolt dosul președintelui României. Unui rege nu i-ar fi făcut niciodată asta.
    Și ultimul tău argument, cel legat de religie. Cum nu poate fi un conducător ajuns acolo prin grația lui Dumnezeu superior unuia pus de niște oameni care într-o clipă de extaz sau de prostire să fi votat cu un președinte slab? Faptul că el este acolo prin grația lui Dumnezeu îi acordă o putere deosebită. În Europa secolului XXI a fi monarh nu înseamnă a fi absoultist. Europa este o democrație, iar monarhiile sunt toate constituționale. Unele sunt parlamentare de-a dreptul, unde monarhul e doar de decor, dar la situația României nu ne-ar fi de folos o astfel de monarhie. Noi avem nevoie de o monarhie puternică, cu un Carol I care să arbitreze cu mână de fier situația din țară. Carol I a fost capabil să fie autoritar, fără să devină dictator. Ceea ce e o realizare. Iar monarhul poate fi obligat să abdice prin vot popular. Doar că Parlamentul nu va putea să se joace așa cum o face cu Băsescu, odată la 3-4 ani o mai punem de o suspendare. Dar dacă monarhul a încălcat grav constituția iar poporul se manifestă vădit contra monarhului, prin greve, manifestații, petiții, etc, atunci se poate ca Parlamentul să propună la vot popular rămânerea sau plecarea monarhului respectiv de pe tron. Plus că unui rege nu i se va putea niciodată striga Ieși afară javră ordinară. persoana lui impune respect. Mă rog, aceia care nu mai au nici minimul de respect și dau în penibil probabil că ar face-o, dar o persoană normală ba. regele ar fi al țării, al nostru, al tuturor, nu numai al unui partid de care acel președinte este legat și trebuie să-i dea ascultare că de nu numai pupă susținere politică și alt mandat. Regele s-ar ridica deasupra tuturor partidelor și ar fi neutru. Ar fi cu adevărat al poporului. Atât am avut de spus. NUmai continui că mă lungesc aiurea. Suntem destui monarhiști în țara asta Lucian, iar motivațiile noastre sunt obiective și reale, căci ne-am săturat să trăim în acest veceu numit România! Vrem o altă Românie! O Românie care să ne facă fericiți! Și dacă privim obiectiv în trecut și vedem că sub monarhie ne-a fost bine și acum ne e rău, e logic să ne dorim înapoi monarhia care nici până azi nu a fost abolită în mod legal și oficial.

    RăspundețiȘtergere
  5. Inca din 1990, odata cu aparitia modei iesitului in strada pentru orice si obligatoriu terminandu-se cu "Jos Iliescu", a aparut si curentul monarhist, cu care au cochetat cam toti candidatii non-FSN/CPUN/PDSR. Inca de atunci au inceput sa-i faca reclama fosilei regale. Contrareclama si-a facut singur, reusind cu greu sa balbaie ceva in limba tarii pe care vroia s'o conduca. Doar pe doamna Margareta Duda, fiica domnului de Hohenzollern, am auzit-o vorbind bine romaneste. Pe restul "altetelor lor", e drept, nu prea le-am vazut sau auzit, dar nici ele nu s'au obosit sa dovedeasca faptul ca stiu cat de cat romaneste.
    A fost amuzant Tapul, pardon, Emil Constantinescu, care, dupa ce se lauda ca daca va veni la putere, va demisiona si va ceda locul "majestatii sale", cand s'a trezit cu regele pe aeroport, l-a trimis inapoi de unde venise. Interesant este ca in 2000, cu Iliescu presedinte si Nastase prim-ministru, cei doi mentionati au facut un trio excelent cu Mihai cu ocazia Anului Nou, cand au tinut fiecare un discurs, privilegiu care pana atunci apartinea doar sefului statului.

    Belgia se cam duce singura, iar monarhia e cam tot ce a mai ramas belgian, restul tragand tare inspre valoni sau flamanzi. Noroc ca Europa si-a tras capitala tocmai acolo.

    Nu as putea vorbi prea mult despre monarhiile sud-asiatice. In Brunei se traia destul de bine, iar Buthan e singura tara care masoara "fericirea interna bruta", semn ca nu-ti trebuie prea multa prosperitate ca sa fii fericit.

    In tarile arabe este alta poveste. In multe tari, militarii care au dat lovitura de stat au abolit monarhia doar ca sa-l trimita la plimbare pe rege, insa tot in spiritul tribal, multi care au reusit sa se mentina la putere, si-au pus sau au incercat sa-si puna fiii la putere.
    Assad a reusit, insa la fel ca si in monarhie, fiul unui rege bun poate fi un rege slab, iar problemele interne plus cele create de vecini au adus tara la ce se intampla astazi acolo.
    Mubarak a incercat sa-si impuna fiul, dar s'a indepartat de armata, care l-a dat jos, pe fondul revoltelor de acum 2 ani.
    Saddam Husein ar fi reusit si el sa-si lase un fiu presedinte, dar au avut grija americanii de asta.
    In Iran, monarhia nu a avut curajul sa reprime revoltele care au culminat cu instaurarea statului islamic, iar "comunitatea internationala" s'a spalat pe maini pana astazi, cand Iranul ameninta statul ala care conduce America.
    In Bahrain au facut greseala europeana, acceptand imigranti de toate religiile, iar shiitii, tot musulmani, dar "reprezentati" de Iran, au inceput sa se agite.
    Majoritatea monarhiilor din Golf sunt inca stabile, iar populatia, daca nu prospera, n'o duce rau, iar daca n'o duce rau, isi poate exercita drepturile omului prin alte tari, dupa care se intorc acolo, semn ca le place. Arabia Saudita este tara cu cel mai mic numar de persoane care si-ar dori sa plece definitiv de acolo. Romania, republica sau regat, se situeaza undeva pe la polul opus.

    Un exemplu reusit de republica dinastica este Coreea de Nord, unde deja avem pe Kim al III-lea.

    Recomand deci monarhistilor sa se constituie in partid politic, sa schimbe povestea cu monarhia cu niste povesti de-ale lor cu prosperitate, stabilitate, libertate, fraternitate (aoleu, astea sunt d'ale dusmanilor lor!), sa participe la viata politica si sa candideze la parlament si la presedintie. Ar fi ceva sa avem ca presedinte un fost rege. La cat de batran e Mihai, nu termina nici primul mandat.

    RăspundețiȘtergere
  6. pentru Alexandru:

    Monarhia nu a fost supusa vreunui refrendum cand s-a instaurat, a fost instaurata la fel de ilegal ca-n mai toate statele feudale, cu sabia. Alegerea lui Carol I a fost supusa unui referendum (nu unei alegeri, omul candida singur), nu institutia monarhiei, ea exista si era inscrisa in regulamentele din 1864 si 1866, fara vreo consultare populara specifica pe tema monarhiei.

    La fel, se poate spune ca baza legala a republicii de azi e constitutia adoptata prin referendum in 1991. Asta nu e "un pic de legalitate?" Te-ai fixat pe tancurile lui Stalin si uiti ca avem o constitutie adoptata democratic?

    Actul de abdicare e ilegal doar in masura in care ocupatia e ilegala, care era ilegala in masura in care razboiul in sine a fost ilegal si tot asa. Rusii ar fi putut declara Romania provincie sovietica sub conducerea Laikai si ar fi facut sa fie "legal", statul roman esuase prin toate institutiile lui si era la mila invingatorilor.

    In orice situatie, acum ne aflam in alt cadru constitutional, perfect legal, indiferent de venirea lui Carol I prin lovitura de stat sau de plecarea lui Mihai I prin lovitura de stat.

    - revin mai incolo cu doua randuri despre istorie & economie si despre amalgamul de falsitati & omisiuni cu care ne-ai tratat(daca nu te vede Lucian mai intai :))) )

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Binenteles ca monarhia a fost supusa unui referendum. A fost plebiscit in 2/14-8/20 aprilie 1866. Punct! Dupa acest plebiscit a fost inscaunat Carol I Mai citeste si tu cate o carte de istorie
      Constitutia din 1991 nu a dat de ales intre republica si monarhie si pur si simplu Ilici si-a impus dorintele fsn-iste inclusiv acel articol ca nu se poate modifica forma de stat. In Mai 20144 vom vota aceeasi constitutie revizuita Dragnea.

      Ștergere
  7. Aș mai adăuga un atu al monarhului. Pentru monarh conducerea țării este meseria lui. El asta este școlit să facă. Asta este profesiunea lui, pe care o învață de mic copil și până închide ochii. El este un profesionist îân domeniu, așa cum eu sunt profesionist în medicină, un inginer în inginerie, un arheolog în arheologie și istorie, etc. Președintele este mai întâi un om oibișnuit, mai apoi, după un timp intră în politică și învață regulile jocului și la un moment dat ajunge,eventual, în fruntea statului. Dar un monarh e educat de mic să fie conducător. El asta știe să facă. Asta e meseria omului. Cum alții învață medicină, drept, istorie, litere, etc ... omul ăsta învață să conducă, învață să arbitreze scena politică internă și să reprezinte protocolar țara în afara granițelor. Adică ăsta e jobul omului. dacă nouă ne convine să punem amatori (asta sunt președinții) să ne conducă, în dauna unui profesionist, crescut și educat 20-30-40 de ani să facă asta atunci ne-am prostit de tot. Când vom înțelege că țara are nevoie de profesioniști în politică și guvernare. Azi avem numai amatori, care nu au nicio legătură cu politica. Unde sunt Brătienii, Maniu, Catargiu, sau monarhii, care doar asta făceau! Conduceau! dacă-i puneai să facă altceva nu erau în stare la aceași valoare, dar la condus erau adevărate genii? Cred că am atins suficient ceea ce voiam să exprim. Aștept feed-backul vostru :)

    RăspundețiȘtergere
  8. HerrKant nu am încercat intenționat sîă introduc nicio minciună. dacă sunt oarecare neadevăruri în ceea ce am scris (mă îndoiesc sincer, dar rămân deschis la posibilitate) s-ar datora faptului că am reprodus și eu ce-am citit pe net și prin cărțile altora, a istoricilor care trăiau pe atunci și acum (Panaitescu, Iorga, Djuvara, Giurescu, alții)sau conform cu documentarele vremii făcute în ultimii ani. Dacă am auzit exagerări pe acolo, poate că le-am perpetuat și eu pe aici, dar fără să am rea-voință. Poporul a cerut monarhie în 1857 când la Adunările ad-hoc atât muntenii cât și moldovenii cereau unirea principatelor într-un singur stat, numit România, care să fie condus de un prinț dintr-o familie domnitoare din Europa. parcă așa sunau cererile românilor când am studiat eu istoria în școală și în liceu. Deci românii s-au exprimat clar că vor monarhie, voci izolate au propus formă republicană și asta doar în 1870-1871, după instaurarea republicii în Franța, celebra Republică de la Ploiești. Dar acela a fost un incident izolat, poporul român voind în proporție covârșitoare forma monarhică de conducere. Sunt dispus la discuții, așa că aștept cu interes feed-backul tău.

    RăspundețiȘtergere
  9. Scuza-ma dar te inseli amarnic in ceea ce spui. Constient ai fi daca ai spune-o pe bune, cele mai bine dezvoltate state si cele mai democratice sunt monarhiile. Monarhia, ca vrem ca nu vrem, poate fi impartiala si poate fi un pilon ce asigura echilibrul de putere intr-un stat spre deosebire de presedinti care provin din anumite partide politice si care pana la urma nici unul nu pot sa ramane impartiali. Ca vrem, ca nu vrem, mica unire, independenta si marea unire s-au realizat intr-un context favorabil avand principi si mai tarziu regi pe tron si nu presedinti. Danemarca este o monarhie stabila, iar monarhul acolo este iubit si apreciat de popor, de altfel Danemarca niciodata nu s-a prea implicat in razboaie si chiar si in cel de-al 2-lea razboi mondial, monarhul, in semn de respect pentru popor a preferat sa ramane in tara decat sa plece cu sleahta de politicieni.

    @HerrKant: Eu zic sa te uiti putin peste acele Adunari Ad-Hoc, de ce spun asta? Pentru ca romanasi atunci au cerut instaurarea monarhiei doar cu conditia aducerii unui print strain. Asta a esuat, au fost organizate alegeri si s-a numit un principe autohton, pe Cuza. Carol I nu a dat nicio lovitura de stat, daca tu crezi altfel astept dovezi istorice si documente care sa ateste acest fapt.

    @autor: De Japonia ce spui? Dupa cutermur si tsunami anul trecut, simplul fapt ca imparatul a iesit si a tinut un discurs de incurajare a insemnat enorm pentru japonezi care desi erau divizati si ei de clasa lor politica incompetenta, un pilon a reusit sa ii uneasca si sa le de-a un tel comun. La japonezi, vorbele imparatului sunt mai importante decat vorbele primului ministru si a tuturor politicienilor.

    Esti prost informat despre Rusia Tarista. Inainte de instaurarea bolsevismului, a mai fost o lovitura de stat acolo, dar vad ca pe asta o cam ocolesti. Regimurile totalitate in general s-au instaurat ca urmare a crizei sistemului democratic. Si daca e sa vorbim concret, Rusia atunci era o monarhie absolutista si nu o monarhie constitutionala.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. „Scuza-ma dar te inseli amarnic in ceea ce spui. Constient ai fi daca ai spune-o pe bune, cele mai bine dezvoltate state si cele mai democratice sunt monarhiile.” - Tu ai citit articolul sau nu?
      Bahrain (unde poliția te controlează în casă și te arestează dacă fumezi în propria casă!), Brunei, Bhutan, Cambodgia (raiul pedofiliei), Iordania (care are circa 3000 de deținuți politici), Kuweitul, Marocul (teocrație islamică), Oman-ul, Qatar-ul, Arabia Saudită (unde simplul fapt că ești ateu îți poate aduce decapitarea) sau Tailanda (la fel ca-n Arabia Saudită). Toate astea sunt monarhii prietene. Ia zi, și astea-s cele mai democratice și mai dezvoltate state, nu?
      „Danemarca este o monarhie stabila, iar monarhul acolo este iubit si apreciat de popor” - Fals. Eu vorbesc foarte bine atât daneză cât și norvegiană și suedeză. Citesc zilnic presa scandinavă. Ceea ce spui tu este pur și simplu fals.
      „La japonezi, vorbele imparatului sunt mai importante decat vorbele primului ministru si a tuturor politicienilor.” - Și ăsta-i argument pro-monarhist? Adicătelea să ne punem rege ca să avem speaker motivațional? Nu crezi că-i totuși cam scump, având în vedere darea de seamă financiară pe 2011 a casei imperiale japoneze care are cheltuieli din bani publici la fel de mari ca-n orice altă perioadă - chiar dacă în țară încă mai e pe alocuri criză umanitară?
      „Esti prost informat despre Rusia Tarista. Inainte de instaurarea bolsevismului, a mai fost o lovitura de stat acolo, dar vad ca pe asta o cam ocolesti.” - Știu prea bine. Dar faptul că monarhia n-a putut preveni o lovitură de stat este un argument pentru faptul că nu-i mai brează decât republica - atâta doar că mai nedemocratică și mai scumpă.
      „Regimurile totalitate in general s-au instaurat ca urmare a crizei sistemului democratic. Si daca e sa vorbim concret, Rusia atunci era o monarhie absolutista si nu o monarhie constitutionala.” - Păi hotărăște-te: Ori se instaurează ca urmare a crizei sistemului democratic, ori nu. Nu de alta dar chiar tu aduci contraexemplu cu Rusia care doar a făcut schimb de sisteme totalitare.
      „Eu zic sa te uiti putin peste acele Adunari Ad-Hoc, de ce spun asta? Pentru ca romanasi atunci au cerut instaurarea monarhiei doar cu conditia aducerii unui print strain.” - Păi stai puțin: Și p-ăia din adunările ad-hoc cine i-a mandatat? Reprezentau ăia cumva voința întregului popor - sau a unei majorități? Dacă da, adu dovezi în sensul ăsta.
      Dacă nu, e ca și cum ne-am aduna toți cititorii acestui blog și am decide să-l spânzurăm pe Ponta. Asta-nseamnă că e legal ce facem? După raționamentul tău, da, pentru că tot o adunare ad-hoc suntem.

      Ștergere
  10. Ok, ca sa nu pierd vremea cu raspunsuri construite pe echivocari, te rog sa-mi spui de ce divanul ad-hoc, care actiona doar ca for consultativ in baza tratatului de la Paris, era "vointa poporului" ( cand nu exista macar vot universal ), desi deciziile sale au fost limitate la interpetarea tratatului intr-un mod convenabil localnicilor.

    Divanul ad-hoc nu era "poporul", era o adunare mai mult sau mai putin reprezentativa si puterile lui se limitau la a face propuneri, unele insusite de catre puterile europene la Conventia de la Paris (1858).

    Despre faptul ca, la multi ani dupa asta, poporul sustinea statul si conducatorul statului, ce relevanta are? Si Ceausescu era sustinut sincer in 1968!

    Nici vorba ca divanul ad-hoc sa fi avut nivelul de legitimitate al Adunarii Constituante din 1990, aleasa prin vot direct si universal, presupunerea ta ca tratatul de la Paris a picat fix pe vointa poporului e gratuita, e o afirmatie scoasa din burta, pe popor nu l-a intrebat nimeni si subiectul nu s-a supus vreodata vreunui minim vot.

    -------------------------

    Ca sa incep cu istoria selectiva din care alegi, dupa ureche, doar ce-ti place, nici nu merita sa spun ca prezinti un argument cand vii si spui ca "Revolutia Franceza Republicana" a ruinat Franta, in primul rand, pentru ca Revolutia Franceza nu a inceput ca o revolutie republicana, a inceput ca o rezistenta la modul in care monarhia falimentase statul (de asta convocase Louis XVI l'etats generaux, nu pentru ca dorea sa-si mai vada supusii)

    "Franța sub încercarea instaurării republicii în anii 1792-1802 ajunsese aproape în căcat. A fost reinstaurată monarhia sub Napoleon I și urmările le știm prea bine."
    Urmarile le stim bine, dar tu le stii? Franta la 1815 era o tara stoarsa de vlaga ca o lamaie, cu o economie in ruine, cu vreo 3 milioane de cetateni morti pe campurile de lupta. Asta e argumentul tau pentru monarhie? In primul rand, e un argument cu valoare zero, nici pro republica nici pro monarhie, e cel mult a milioana dovada ca revolutiile si razboaiele distrug state si economii, cum, ce sa vezi, s-a intamplat si in 1870, cand monarhia a cazut definitiv si republica a prosperat.

    RăspundețiȘtergere
  11. ------------------------

    "În anii 30 noi făceam politică mare. Eram arbitrii balcanilor și Centrului Europei, țineam în frâu un imperiu ca cel sovietic, sau o țară refractară ca Ungaria hortistă. Astăzi ne iau de sus până și Estonia sau Luxemburg. În primul război mondial am făcut față la atacul a două armate imperiale (germană și austro-ungară) fără să ne prăbușim, fără să capitulăm"

    Fiecare cuvant de aici e pur si simplu poezie, as putea sa comentez mai mult ca la Luceafarul, spun doar atat:

    - Ce facea Romania? Tinea in frau URSS? Prin declaratii bombastice, cum facea Basescu? Le puneau rusilor pasta de dinti pe scaun la Liga Natiunilor? Ce facea exact Romania? Romania nici nu era bagata in seama, daramite sa mai "tina in frau" pe cineva, era chemata doar ca sa i se inmaneze ultimatumuri si facea aliante militare stupide, ca Mica Antanta.

    - Romania nu "a facut fata la doua armate", in fapt, nu era capabila sa faca fata nici macar uneia cu propriile puteri, dupa doi ani de pregatire pentru razboi, Romania ar fi trebuit sa arate ca Isengard:

    http://www.youtube.com/watch?v=mLhvFSmhGC0&feature=player_detailpage#t=16s

    in loc de asta, ei o frecau romantic, drept dovada, Bucurestiul a cazut in fix trei luni si 10 zile dupa ce romanii au declansat razboiul, daca pe campul de la Marasesti rusii nu lasau mai multi morti decat romanii, nici "umilitoarea Pace de la Bucuresti" nu mai vedeam. Romania se prabusise militar, pacea are toate conditiile unei capitulatii, acum, daca te incalzeste cu ceva sa nu o recunosti ca atare, fie, nu am capitulat, doar am fost scosi din lupta si am semnat un document prin care ne angajam sa facem tot ce vrea inamicul. Suna ca o capitulare? A... "neratificat", de parca asta face documentul mai onorabil si invie mortii, pe logica asta, nici francezii nu au fost invinsi de catre Hitler, ei doar au semnat un "armistitiu".

    RăspundețiȘtergere
  12. Despre economie, nici nu vreau sa incep, e pura demagogie, fals, dupa fals, dupa fals, nu ai nimerit nimic, Romania nu era a saptea economie, leul romanesc nu era valuta forte, leul romanesc nu mai avea acoperire in aur din 1917 (ca sa intelegi despre ce vorbesc, acoperirea se redusese de vreo 40 de ori intre 1910-1930), nu mai era nici macar convertibil la orice fel de rata in aur, moneda romaneasca era una dintre cele mai slabe de pe continent, un dolar 1930 avea o rata de schimb de cateva sute de lei,"valuta forte" :)))))) omule, tu vorbesti din imaginatie, pune mana pe o carte, fiecare singura afirmatie pe partea economica e o enormitate!!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Postează o singură dată un comentariu. Le văd și le public - fii fără grijă. Moderarea o țin pentru a putea ține evidența comentariilor mai ușor și pentru a evita trolii.

      Ștergere
  13. Din nou, un articol grozav. Bravo, Lucian!

    RăspundețiȘtergere
  14. Regret HerrKant că te-am indispus. Ceea ce am scris eu pe aici nu sunt minciuni ... Mă voi retrage din polemică că nu vreau să umplu blogul omului ăsta cu comentarii inutile. Ceea ce voiam să punctez despre monarhie am punctat. Consider că am adus suficiente motive de susținere a unui monarh versus președinte. O vară frumoasă îți doresc și te invit să-mi răspunzi sincer la o sinceră întrebare. Cum crezi că ar fi arătat astăzi România și care ar fi fost poziția ei în Europa dacă monarhia românească nu s-ar fi desființat în 1947 și am fi avut monarh tot timpul ăsta! Mersi frumos.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Alexandru, nu m-am suparat deloc, si eu sper ca nu te-au deranjat replicile mele, poate ca ceea ce ai scris nu a

      fost scris cu rea intentie, dar raman niste neadevaruri, daca imi vei da sursele tale (site-uri sau carti), poate

      ca am putea sa le confruntam, chiar as fi interesat sa gasesc sursa acestor falsuri, in asa mod incat sa-i critic

      pe cei vinovati, nu pe tine. Daca ai fost invatat lucrurile astea in liceu ( nu stiu daca e cazul tau, dar ideile

      astea par mai comune in randul celor care au urmat licee militare ), rusine sa le fie profesorilor care au predat

      gunoi si propaganda in loc de istorie.

      In privinta istoriei leului, pe site-ul Bancii Nationale a Romaniei, www.bnr.ro, ai sa gasesti atat informatii

      generale cat si statistici.

      pe site-ul Academiei de Stiinte Economice, http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/model/index2.asp, ai

      sa gasesti o gramada de studii, inclusiv lucrari interbelice care atesta fara umbra de indoiala o realitate

      fundamental diferita fata de cea descrisa de tine.

      alte lucrari:
      Angus Maddison, Monitoring the world economy 1820-1992
      Bogdan Murgescu, Romania si Europa 1500-2010
      Victor Axenciuc, Introducere in istoria economica a Romaniei

      Ștergere
    2. Acum, ca sa-ti raspund la intrebare, am sa pornesc de la datele pe care le am eu, anume ca Romania avea o economie aproape stagnanta ca PIB/ locuitor (dupa 1900), o inflatie destul de mare (nu am datele la indemana, poate gresesc
      numarul exact, era cam 40% in 1935-1936), o economie bazata pe exportul de produse agricole si materii prime slab prelucrate, o structura sociala foarte polarizata intre o clasa de functionari si marea masa a populatiei.
      (vezi inclusiv memoriile reginei Maria, "Povestea vietii mele 1914-1936")
      Nu numai ca nu eram "o forta economica", eram ultima tara din estul Europei la mai toate capitolele.

      Cum am fi evoluat? Asta e o intrebare dificila, am sa incerc sa fiu obiectiv, atat cat poate fi de obiectiv cineva care imagineaza o istorie alternativa.

      Ca Romania sa fi ramas monarhie, ar fi trebuit sa nu fie ocupata de rusi mai intai, ca sa nu fie ocupata, ar fi trebuit sa castige razboiul, ceea ce era imposibil.

      Sa presupunem ca razboiul nu ar fi avut loc, atunci, pot sa cred ca ar fi continuat tentintele anterioare si
      Romania ar fi ramas atat de mult in urma democratiilor vestice, incat, pana la urma, statul s-ar fi prabusit sub
      povara propriei ineficiente, poate numai economic, probabil, si politic, asa cum s-au prabusit alte regate
      periferice: Grecia (in 1974) Portugalia (in anii '20, urmata de un fel de restauratie dictatoriala sub Salazar,
      republica din nou in 1974). In Romania, mai devreme sau mai tarziu, ar fi urmat o republica democratica sau o
      dictatura militara care s-ar fi prabusit si ea, ca alte dictaturi.

      Sa presupunem ca rusii ar fi pastrat un fel de monarhie constitutionala foarte "de forma", cu o constitutie
      comunista. Monarhia s-ar fi prabusit iar, pentru ca s-ar fi prabusit comunismul si ar fi tras tot sistemul dupa
      el, comunismul fiind un sistem care a produs pana la urma ineficienta economica si dictatura, indiferent de faptul
      ca in unele tari dictatura a fost mai blanda si in altele mai sangeroasa.
      Dezvoltarea economica sub comunismul republican a fost totusi remarcabila vreo doua decenii (cu maxime de 8% in
      anii '60) , probabil, din cauza investitiilor in infrastructura - infrastructura neglijata inainte de 1945. O monarhie "decorativa" nu ar fi facut decat sa inaugureze hidrocentralele in locul lui Ceausescu, in rest, am fi
      avut un Prim Secretar care ar fi condus efectiv tara si tara ar fi mers exact cum stim ca a mers.

      Sa presupunem ca rusii nu instaurau comunismul si se retrageau dupa razboi, in acel caz, cred ca prabusirea
      monarhiei era iminenta, Romania nu ar fi trecut prin lungi ani de foamete si reconstructie fara miscari sociale
      masive, fara o abadonare a vechilor solutii politice, poate ca monarhia ar fi supravietuit ca un element
      decorativ, dar Romania ar fi fost de facto sau de jure o republica parlamentara, unde puterea efectiva o are un
      Prim Ministru.

      In concluzie, cred ca monarhia nu ar fi supravietuit, chiar fara contributia rusa, cred ca problemele ni se trag
      de la ocupatia rusa si nu de la lipsa monarhiei, fara rusi, acum am fi avut o republica ceva mai dezvoltata, poate un fel de Croatia sau de Grecia.

      Ștergere
  15. A compara monarhiile europene cu cele asiatice este ca și cum ai compara gogoșari cu struguri. Sunt două lucruri total diferite. Ne separă secole întregi de diferențe culturale, sociale și multe alte criterii. Chiar dacă azi statele lumii sunt oficial seculare (cel puțin cele europene la nivel declarativ sunt toate) istoric cultura europeană și monarhiile în particular au fost influențate de creștinism, pe când cele asiatice de religiile din teritoriul acela. Nu poți compara două culturi, deci nu poți compara nici 2 tipuri de monarhii, fiecare bazate pe câte o altă cultură. Mie mi se pare deja absurd să compari și monarhiile europene între ele, sunt așa diferite una de alta (sunt 10000 de diferențe între monarhia românească și cea britanică), dar să te apuci să compari monarhia britanică versus cea din Arabia, mi se pare penibil. În toate exemplele date de mine am folosit doar monarhiile europene, pentru că am vrut să mă raportez doar la cultura noastră europeană, nu că am vrut să mă limitez doar la ce-mi convine, dar nu pot să mă apuc să compar țara mea, cu a ei cultură cu culturile și obiceiurile din Japonia, Brunei, Arabia sau etc. Mersi de înțelegere.

    RăspundețiȘtergere
  16. Traiasca Monarhia!!!

    RăspundețiȘtergere

Ai reflectat în plus la cele de mai sus? Spune-ne şi nouă!

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails