miercuri, 8 august 2012

Eivind Berge învinge sistemul corect politic din Norvegia

Eivind Berge este un blogger anti-feminist din Norvegia de orientare politică libertariană de dreapta care și-a făcut studiile superioare în campusurile universitare ticsite cu marxism cultural din United States of Female Privilege.
Evident, modul său de a privi lumea - în sensul de responsabilitate individuală, piețe libere și oameni liberi - îl face incompatibil cu modul de gândire scandinav, ticsit de corectitudine politică și socialism. Am tradus deja un documentar din Suedia și unul din Norvegia despre sexismul anti-masculin instituționalizat din țările scandinave. Spuneam eu atunci că în Norvegia lucrurile merg spre aplicarea rațiunii și înlăturarea standardelor duble - în special datorită faptului că după aproape jumătate de secol Partidul Comunist din Norvegia a pierdut alegerile. Să nu uităm că de la 1 ianuarie 2012 a intrat în vigoare decretul potrivit căruia fondurile pentru propaganda feministă pe bani publici se reduc la 0 (zero) coroane norvegiene pe an.
Și totuși, mai e mult de lucru iar ceea ce a reușit Eivind Berge prin activismul său susținut dă speranță că bunul simț suprimat intens de către corectitudinea politică nu a murit totuși definitiv în Europa.
Bun, haideți să-ncepem cu începutul.

1. Cine e Eivind Berge și cum a ajuns la proces?

Eivind Berge este un blogger vechi și unul dintre puținii bloggeri de limbă engleză care îndrăznesc să se opună aberațiilor cu iz feminist folosindu-și identitatea reală, neascunzându-se după cireș. Nu sunt foarte mulți ca el - ar mai fi Bernard Chapin și Paul Elam(ambii din SUA) dar cam atât. Restul, fie aleg să-și arate fața dar să vorbească sau să scrie sub pseudonim fie se protejează complet expunându-și opiniile sub anonimat sau, în cazul celor care postează filmulețe, chiar cu voce distorsionată uneori de frica represiunii din partea principalului organism de oprimare în masă - STATUL.
De ani buni își exprimă cu subiect și predicat non-apologetic părerea potrivit căreia nesupunerea civică este o formă legitimă de protest prin care se poate obține fie micșorarea puterii statului (cazul ideal) fie modificarea politicilor publice spre o echitate mai pronunțată față de cetățeni (cazul de compromis). De asemenea, el consideră că bărbații ar trebui să ia lecții de la negrii din USA și să aplice statutul de conștiință de rasă pe care îl au negrii la nivelul întregului sex masculin.
De asemenea, el s-a declarat deschis un susținător al cercetării penale clasice a lui Anders Breivik - criminalul de la Utøya - temându-se (și avea să afle pe propria piele că pe bună dreptate) că dacă acesta va fi declarat nebun, se va crea un precedent în lege în baza căruia oricine poate fi declarat nebun dacă ideile sale nu coincid cu ceea ce e corect politic la un punct. În opinia sa, mai corect ar fi fost să se modifice legea pentru ca Breivik să poată fi condamnat la detențiune pe viață decât ca acesta să fie declarat nebun.
În cuvintele sale în mai anul curent:
Spre deosebire de Breivik, pe mine nu mă deranjează să trăiesc într-o lume multiculturală. Libertatea de și în fața religiei precum și libertatea de circulație sunt drepturi mai mult decât evidente din start pentru un libertarian ca mine iar rasismul e de mare porc. Dar totuși nu vreau să trăiesc într-o societate cu legi sexuale bazate pe pură misandrie. Statul feminist îmi repugnă moral la un asemenea nivel încât nici nu pot concepe să stau pasiv și să mă complac în mizerie în timp ce opresiunea continuă să crească - și mă voi opune chiar dacă nu voi fi direct pedepsit în vreun fel de către statul feminist.
Un activist pro-masculin este în continuare o specie rară astfel încât până la un punct trebuie să primim în rândurile noastre cam pe oricine care se declară adversar al statului feminist chiar dacă astfel ne putem alege și cu indivizi destul de grețoși de la un punct încolo. Activiștii pentru drepturile bărbaților sunt din păcate încă destul de puțini și asta pentru că majoritatea oamenilor încă nu au dezvoltarea morală necesară pentru a vedea și discerne dincolo de legea pozitivă.
Acești oameni nu reușesc să înțeleagă conceptul de lege naturală care le-ar spune din start că legile feministe sunt un mare cretinism. Problema cu majoritatea oamenilor e că respectă cu prea multă sfințenie legea.
Acest aspect îi face ușor de oprimat și ușor de convins să se implice în acțiuni de inițiere a violenței asupra altora în numele Autorității. Majoritatea oamenilor ascultă orbește de Autoritate. Eu aleg însă să fac opinie separată față de acest trend în special din cauza faptului că realizez că autoritățile mănâncă și foarte mult câcat, în special când vine vorba de infracțiunile sexuale, și atunci aleg să nu-i respect.
Înțeleg perfect ce gunoaie pline de ură sunt feministele și manignele din industria abuzurilor care a scris practic legile curente și înțeleg natura minciunilor pe care ei le folosesc pentru a-și justifica toate tâmpeniile și pentru a convinge alți oameni să le creadă propaganda.
Vă recomand să citiți tot acel articol din mai. Este în limba engleză (ca de altfel majoritatea articolelor sale) și vă poate oferi o perspectivă mai bună din interior venită asupra problemelor care există pe acest subiect în Norvegia și de care nici românii nu mai sunt străini de ceva vreme.
Observați că articolele sale strâng constant peste 200 de comentarii iar ușor-ușor militantismul său va da roade.
Ei bine, acest individ care în SUA - oricât de cretine au ajuns legile în prezent - totuși ar fi fost lăsat în pace de către stat, pentru că primul amendament e sfânt și nu se discută, a dispărut brusc din peisaj pe la sfârșitul lunii mai. Nicio postare pe facebook - nimic.
Totul ca în iulie spre final să posteze un articol prin care anunța că tocmai ieșise din închisoare. Și zicea așa:
În urmă cu trei săptămâni am fost arestat în timp ce făceam jogging și acuzat de „incitare” - acuzația fiind bazată pe opinii pe care le-am exprimat eu pe acest blog. Am fost băgat la pârnaie și riscam 8 ani. Totuși, în urma apelului curtea inferioară de fond a decis că blogul meu este cât se poate de legal, așa că e de așteptat ca la Curtea Supremă unde am înfățișarea săptămâna viitoare să am parte de-un verdict similar și astfel întregul caz al procuraturii să pice iar eu să fiu complet exonerat.[...]
A fost o adevărată aventură să fiu tratat ca un inamic deosebit de periculos al statului și o să am multe de povestit despre experiența mea la închisoare - dar asta altădată. Pentru moment trebuie să-mi reașez viața personală dar asta e cam greu având în vedere că polițișii mi-au furat toate calculatoarele și mediile de strocare și au făcut o mizerie de nedescris în casă cotrobăindu-mi prin posesiuni. Evident, având în vedere opiniile mele controversate, nu aveam nimic ilegal în casă dar asta nu i-a oprit pe polițiști să viseze la teorii ale conspirației bazate pe orice obiect de uz comun pe care l-au găsit pe la mine prin casă.
Deci omul ăsta a fost săltat de pe stradă pentru c-a zis nasoale pe blog de miliție. Din punctul ăsta de vedere, România încă stă bine atâta timp cât B.U.G. Mafia și Paraziții pot cânta liniștit nasoale despre Miliție fără să-i aresteze nimeni. Cel puțin în ultima vreme nu li s-a mai întâmplat.
Când citesc ce scrie omul ăsta mă gândesc la România anilor '90 și la piesa „Jos cenzura!”. Dar stați așa, absurditatea merge mai departe:
Printre lucrurile pe care poliția mi-a pus sechestru se numără niște cărți pe care le-am cumpărat legal de pe Internet, carnețele pentru notițe, calendare, acte și chiar printări ale unor articole de ziar pe care le-am scos de pe net. Mai după-amiază în aceeași zi au revenit la mine acasă și mi-au furat și cactușii deținuți perfect legal, o chestie pe care eu o consider o agresiune suplimentară.
Mi-au pus sechestru și pe un dosar pe care scria „Renașterea Harlemului”, dosar care conținea notițele mele și niște articole (de pe vremea când eram student la Litere în 2002) despre respectiva mișcare literară. În documentele pe care apoi le-au pus la dispoziția avocatului meu acest dosar era numit „Rezistența Harlemului”. Se pare că statul consideră asta ca fiind dovadă a vreunui plan terorist sau cine știe ce le mai trece prin cap.
Manualele despre explozibili pe care le-am primit în Armată când am făcut stagiul obligatoriu în 1997 au fost de asemenea presentate de poliție în fața curții și mass-mediei ca dovadă că sunt foarte periculos și că trebuiesc închis numaidecât.
Când acest cretinism a fost expus în fața curții, au început să-mi atace sănătatea mintală portretizându-mă ca instabil mental și asta înainte să fiu consultat de un psihiatru care a ajuns taman la concluzia opusă și m-a declarat perfect sănătos.
Acestea sunt doar câteva exemple de turnuri incredibile pe care le-au luat evenimentele în acest caz. Și dacă toate astea nu se termină săptămâna viitoare la Curtea Supremă, mă așteaptă un proces al dracu de lung și greu dar de pe urma căruia voi profita intens pentru a aduce în discuție activismul pentru drepturile bărbaților.
Deci să ne-nțelegem. Statul norvegian obligă toți bărbații să facă armata și le dă inclusiv manuale despre explozibili. Apoi, același stat declară periculoși indivizii care dețin cărțile publicate și distribuite chiar de același stat.
Apoi, când asta nu merge, se recurge exact la arma supremă folosită și în URSS: Dacă nu ești de acord cu Partidul, atunci e ceva-n neregulă cu tine. Orwell era mic copil.
Deținutul politic este persoana arestată pentru convingerile și activitățile sale politice, zice dicționarul de termeni istorici. Eivind Berge a fost arestat pentru convingerile și activitățile sale politice - și nu e singurul. Sunt deja 3 astfel de deținuți în Canada (până alaltăieri erau 4 - din fericire justiția în Ontario încă funcționează).
În SUA ești trimis la origini în secunda doi dacă încerci să faci o lege prin care să faci ilegală criticarea feminismului. Însă, în Europa, în matriarhatul suedez, există deja o astfel de lege. În Norvegia încă nu - și probabil că nici nu va exista prea curând după cum merge trendul acum. Însă ne putem aștepta la alte state - precum Spania. O să explic altădată de ce pariez pe Spania la un asemenea cretinism.

2. Cum a trăit Eivind Berge victoria și ce-a înțeles mass-media norvegiană din toată treaba

În urmă cu aproape o săptămână Eivind a scris pe blogul său despre victoria sa la Curtea Supremă și a atașat și textul complet al hotărârii Curții - hotărâre definitivă și irevocabilă(text integral în limba norvegiană - aici).
În cuvintele lui Eivind Berge:
Cu încântare vă anunț că sentința de la Curtea Supremă a Norvegiei a fost în favoarea mea. Blogul meu este până la urmă perfect legal. Poliția n-avea niciun temei legal pentru a mă cerceta penal. Asta înseamnă că acest caz este închis urmând ca eu să mă pot constitui parte civilă și să pot cere despăgubiri pentru cele 3 săptămâni pe care le-am petrecut la pușcărie nevinovat.
Am fost închis pentru că mi-am exercitat libertatea de expresie pe care Curtea Supremă a susținut-o ca fiind legală. Poliția acum trebuie să-mi returneze calculatoarele și toate celelelate posesiuni pe care mi le-au furat, inclusiv cactușii mei pe care curtea i-a menționat expres ca fiind de asemenea legali. De asemenea Poliția Norvegiană trebuie să-mi șteargă ADN-ul din baza de date a statului.
Mulți oameni și-au dorit din rărunchi ca eu să fiu pedepsit dar fără doar și poate justiția a învins astăzi. Trebuie apreciată Curtea Supremă pentru că a aplicat legea chiar dacă asta a însemnat un verdict deloc pe placul feministelor și al poliției.
Mă simt eliberat și sunt bucuros că sunt liber dar mai ales mândru de impactul pe care cazul meu l-a avut asupra discursului public cu privire la feminism și antifeminism în Norvegia. Am fost un deținut politic iar asta pe termen lung mă va ajuta pe mine. Iar asta n-ar trebui să surprindă pe nimeni pentru că suprimarea unui discurs în general este contraproductiv. Întreaga situație a fost extrem de importantă pentru aducerea Mișcării pentru Drepturile Bărbaților în prim plan.
Această cercetare penală spectaculoasă dar și grețoasă a unui ADB a pornit dezbaterile în sfera publică și feministele au aflat cu stupoare că există mult mai mulți anti-feminiști decât s-ar fi gândit ele vreodată. Iar asta e de rău pentru ele căci nu mai pot spune că sunt un extremist ușor de ignorat - chiar dacă unele din scrierile mele pot fi percepute ca neprietenoase.
Chiar dacă genul meu de retorică violentă este oficial și legală, ea de-acum încolo nu mai este necesară. De-acum suntem suficient de puternici să ne opunem feminismului în moduri mult mai elegante și subtile.
Veți vedea îndată de ce am înroșit acea ultimă parte.
Am google-it și l-am rugat și pe Eivind să-mi ofere niște link-uri din presa norvegiană pentru a lua cât mai bine pulsul impactului pe care l-a avut acest verdict și această poveste în spațiul public norvegian.
Este deja evident că închiderea lui a fost o modalitate împrumutată de la unchiul Stalin - nu ne place nouă - atunci să se interzică. Cine are senzația că tendințele staliniste sunt de domeniul trecutului, se înșală amarnic.
Înainte să cităm din presa norvegiană, mai trebuie spus că verdictul a fost dat de un complet de judecată format din 3 judecători iar „scorul” a fost 2-1 în favoarea lui Eivind. A votat împotrivă o doamnă judecător cunoscută ca apropiată a Partidului Comunist Norvegian la sfârșitul anilor '80. Ragnhild Noer, c-aşa o cheamă, este de asemenea o feministă militantă și responsabilă pentru legea cu caracter misandric care este încă în vigoare în Norvegia, lege care prezumă a priori că mama este cea care trebuie să primească custodia, indiferent de opinia tatălui - o lege pe care primul ministru conservator își dorește s-o schimbe și e programată să reintre în dezbatere publică la finalul acestui an sau la începutul lui 2013.
Să începem cu publicația Verdens Gang care titrează „Blogger-ul Berge câștigă la Curtea Supremă” și zice-așa:
Blogger-ul Eivind Berge nu poate fi închis, chiar dacă proliferează un discurs ce îndeamnă la fapte penale, conform Curții Supreme. Codul Penal e clar în privința asta.
Completul de Judecată al Curții Supreme consideră că afirmațiile lui Berge de pe blogul său nu intră în categoria libertăților restrânse după definiția din Codul Penal. Incitare la violențe asupra poliției nu este prezentată explicit și public în sensul juridic și prin urmare nu este un caz penal, se arată în motivarea Curții.
Interpretarea instanței inferioare de fond este prin urmare corectă iar cercetarea penală trebuie respinsă - conchide Curtea.
Legea Libertății de Expresie [...] nu include postările de pe Internet ci ia în considerare lucrurile mult mai natural. [Altfel spus - public e când o spui s-o audă toți - nu când scrii tu pe blogulețul tău - n.t.]
Prin urmare, acest verdict este în perfectă concordanță atât cu Constituția Norvegiei cât și cu Declarația Universală a Drepturilor Omului - spun cei doi judecători care au votat în favoarea lui Berge - Magnus Matningsdal și Per Erik Bergsjø.
Cu-alte cuvinte „Bine, pa!”. Nu? Ei bine... nu. De ce nu? Vedem imediat. Ne spune chiar același cotidian de stânga puțin mai jos:
Au trecut 7 ani de când Noul Cod Penal a fost adoptat dar încă nu a intrat în vigoare. În acest nou Cod au fost introduse niște schimbări de limbaj care are fi putut duce la un alt verdict în acest proces având în vedere că orice discurs asumat e considerat public după noua lege.
Altfel spus, adoptați mai repede cenzura aia de-am fost toți de acord cu ea. Și evident, feministele și manginele din guvern au început să cânte în strună.
Vor avea însă o mare surpriză la toamnă când vor încerca să-l treacă. Conform Constituției Norvegiei nu poți trece o lege care încalcă nu precedent cu izvor de drept setat de Curtea Supremă. Acum însă e vacanță și în instituțiile statului norvegian și nu s-au gândit la asta.
Același cotidian mai dedică un articol cazului, de data aceasta într-o încercare de-a-l pune într-0 lumină proastă pe Eivind titrând: „Eivind spune că se va exprima diferit de-acum încolo. Ministrul Justiției anunță schimbări legislative. Berge e pasibil de noi procese după amendarea legii”. Și zice-așa:
Motivul pentru care afirmațiile lui Berge de pe blog sunt considerate legale este acela că blogul nu intră sub incidența definiției de „public” a Codului Penal. Prin urmare, îndemnul la violență, crime și nesupunere civică împotriva poliției nu sunt prezentate „în public” în sens juridic și deci nepedepsibile, potrivit Curții Supreme.
Dintre cele scrise pe blog de Berge, amintim:
„... atacul asupra forțelor de poliție e un mod de acțiune care se pliază 100% pe ceea ce eu susțin. Unii merg mai departe și susțin chiar crima, eu nu.”
Stop! Deci vedem deja cum se construiește imaginea de „bau-bau” pe moaca lui Berge chiar dacă tot presa publică și dovada contrariului. Mai multe articole folosesc sintagma „îndemnuri la violențe și crime împotriva poliției” când vorbesc de ce scrie Berge pe blog - însă chiar un citat de pe blogul său arată cum Berge respinge din start ideea uciderii a unor ofițeri de poliție, dar susține răspunderea cu violență la violența pe care o exercită Poliția împotriva oricui îndrăznește să gândească altfel decât linia oficială de partid și de stat.
E tipic pentru presă să mintă - dar uneori se încurcă și ei în propriile lor minciuni.
Ziarul continuă cu un mini-interviu. De fapt, interviul a fost mai lung dar ziaristul a extras exact ceea ce i-a convenit. Exact cum au făcut și mai sus - extrăgând doar o propoziție - nu și paragraful de deasupra în care Eivind explica violența pe care o exercită poliția și statul asupra individului.
Berge este de părere că ar trebui să fie legală exprimarea de tipul celei folosite de el pe Internet.
Berge: Ar trebui să fie în regulă atâta timp cât nu sunt amenințări directe - specifice.
Ziarist: Păi nu e amenințare directă incitarea la violență?
Berge: Nu, e doar o opinie. Pur și simplu simți că trebuie făcut ceva.
Z: Păi și dacă dv. credeți că ceea ce trebuie făcut e violent?
B: Cred că trebuie să intre în libertatea de expresie și astfel de opinii.
Mai apoi Berge a explicat care-i diferența dar ziarul a refuzat să includă și partea asta. Pentru că dreptul la replică e după cum vrea ziaristul - nu e ca la noi.
Berge: Voi renunța la activismul de acest tip. Acum nu mai este nevoie de genul acesta de retorică.
Ziarist: Asta înseamnă că regretați ceea ce ați spus?
B: Nu, nu. Nu regret. Poate m-aș fi exprimat altfel în alte circumstanțe[...]. Însă problema e chiar mai mare decât mi-am închipuit eu. Iar susținerea de care am avut și am parte a dovedit că mișcarea pro-masculină devine din ce în ce mai puternică încât de-acum încolo ne putem exprima punctul de vedere în alte moduri.
Evident, și-aici a tăiat ziaristul căci Berge a continuat și a explicat exact pe blog - după cum am arătat mai sus și am înroșit. Verdens Gang însă nu a fost niciodată cotidianul care să laude faptul că o temă incorectă politic a ajuns în spațiul public și trendul este în favoarea temei - spre disperarea marxiștilor culturali.
Autoritățile norvegiene însă nu se dau bătute și merg la intimidare. În același articol se mai scriu următoarele:
Procurorul Trond Hovik de la Poliția Hordaland a confirmat că blogger-ul riscă noi cercetări penale după aplicarea schimbărilor legislative de urgență ce se impun după acest caz.
Nu se pot da legi cu efect retroactiv dar dacă Berge nu modifică sau șterge afirmațiile controversate de pe blogul său, am putea vedea un nou proces pe aceeași speță.
FALS. În procesul ăsta l-ați cercetat penal pentru afirmațiile X, Y, și Z și ați pierdut. Nu-l mai puteți acuza încă o dată pentru acele afirmații - deja există hotărâre definitivă pentru ele.
Apropo, o parte dintre afirmațiile pe care presa norvegiană zice că Berge le-ar fi făcut nu sunt deloc pe blogul său sau sunt în comentarii făcute de alți oameni, nu de Berge. Și se vede că Berge nu a efectuat modificări - cu-atât mai mult cu cât a spus public că nu intenționează să modifice scrierile trecute.
Încă aveți îndoieli că asta cu anti-feminismul e o chestiune ce ține de stânga și dreapta politică?
Ediția online a ziarului local din Bergen - BT.NO - publică și declarația judecătoarei care a votat împotriva lui Eivind și zice-așa:
„Există motive politice puternice din partea dreptei ca articolul 140 din Codul Penal să fie interpretat astfel încât să nu afecteze discursurile publicate pe bloguri sau pe ziare on-line.”
Tipic feminist. Când nu iese cum vrea ea - toți ceilalți sunt de vină - în special dreapta politică aflată într-o imensă conspirație. Asta deși Partidul Conservator din Norvegia e într-o bună măsură un partid de centru-stânga. În Norvegia, ca și-n Suedia de altfel, nu prea există „dreapta” politică. Danemarca și Finlanda ce mai au ceva - dar nu prea mult nici acolo.
Și da doamna judecător - există și un interes iar acela este ilustrat chiar din vremea lui Thomas Jefferson - „free markets - free men”. Știu, asta cu „free-markets - free men” le dă palpitații feministelor și manginelor.
Așa a ales în mare parte cam toată presa norvegiană să prezinte evenimentele - fără să se documenteze suplimentar, tăind din discursurile lui Berge ca să iasă conform narativei, etc. etc. O mare mizerie. De altfel e destul de tipic. Nu de mult am avut parte de un eveniment similar tot în zona scandinavă - numai că atunci era cu musulmani. Ei... e tot aia - și veți vedea imediat de ce.

3. Analiștii norvegieni despre caz

Cum spuneam, acest caz a adus în prim-plan scepticismul față de cretinismele din ce în ce mai mari și mai sexiste promovate de mișcarea feministă și a adus în prim plan faptul că refuzul bărbaților de a le mai păsa de societate nu este o coincidență.
Am luat însă două analize ale cazului - analize care, zic eu, exprimă foarte clar care sunt cele două părți combatante și care ar trebui să ofere o perspectivă clară asupra problemei pe care o reprezintă marxismul cultural.

3.1. Marte Michelet

Marte Michelet este o editorialistă la cotidianul Dagbladet din Norvegia și a publicat și ea o analiză despre mișcarea pentru drepturile bărbaților.
Înainte însă să cităm din „analiza” ei e important să spunem și câte ceva despre ea.
Marte Michelet (foto) a fost președinta Tineretului Roșu (Rød Ungdom) în perioada 1996-1998. Tineretul Roșu este subsidiara de tineret a Partidului Comunist Norvegian. Deci ne-am lămurit cu cine avem de-a face, da? Bun, și-acum să cităm din ce scrie doamna. Pregătiți-vă sufletește:
Pe Internet trăiește o subcultură de bărbați care urăsc femeile. Sunt organizați într-o rețea globală de bloguri și forumuri de discuții unde critică dușmanul comun: feminismul. Își spuns Activști pentru Drepturile Bărbaților (MRA) și sunt un grup pestriț, ca să zic așa. Include tot felul de oameni de la abuzatori de soții și violatori (toți condamnați pe nedrept, desigur) până la bărbați divorțați amari și nervoși că n-au primit custodia copiilor la divorț.
Faptul că o comunistă de prim plan din Norvegia se obosește să scrie un editorial - chiar plin de minciuni - într-un ziar de mare audiență despre MRA denotă, așa cum bine puncta Paul Elam, faptul că feministele sunt speriate rău și de simpla idee că cineva ar îndrăzni să le pună la îndoială dogma. Faptul că scot direct artileria grea - numind in corpore un număr uriaș de oameni violatori și abuzatori - e o dovadă suplimentară că începe să le fie frică. Nu-i nimic, abia ne-am încălzit.
Cât despre afirmațiile ei - spun următoarele: Cea mai cunoscută și mai auzită voce a activiștilor pentru drepturile bărbaților este vocea lui GirlWritesWhat - care nu numai că nu e bărbat, dar nu e nici violatoare și nici abuzatoare de vreun fel.
Mai apoi - cele mai prolifice cărți MRA au fost scrise de Warren Farrell care a fost de 3 ori președinte ale Organizației Naționale pentru Femei (NOW) din SUA și care, ghici ce, nu e nici violator și nici divorțat.
Și încă ceva - din aceeași ciorbă MRA mai fac parte și Errin Pizzey - cea care a fondat primul adăpost pentru victimele violenței domestice sau Christina Hoff Sommers care încă își spune feministă dar pe care o urăsc din rărunchi toate feministele pentru că îndrăznește să pună la îndoială toate aberațiile debitate de mașina de propagandă. Și ghici ce, nici ele două nu sunt nici bărbați, nici violatoare și nici abuzatoare.
Și-aș putea continua la nesfârșit. De altfel, până acum, n-am citit și nici n-am ascultat niciun discurs al vreunui individ care să fie MRA și să aibă mai mult de-o amendă de parcare, darămite cazier judiciar.
Dar sigur, faptele sunt irelevante - percepția e cea care contează. Mergem mai jos și citim așa:
Pe bloguri și site-uri cu nume precum "The False Rape Society,"(Societatea Violului Fals) "Framed Fathers"(Tați trași pe sfoară) și "Inquisition 21st Century" (Inchiziția secolului XXI) egalitatea de gen este prezentată ca o imensă conspirație împotriva bărbaților.
Stop! P-ăla cu Inchiziția nu-l știu. Voi verifica. Însă „The False Rape Society” este un blog care reunește cazuri mai mult sau mai puțin cunoscute de oameni (nu neapărat bărbați) care au fost acuzați pe nedrept și care au sfârșit tragic (fie ajungând fără adăpost, fie uciși, fie s-au sinucis) din cauza unei acuzații pe care deja o instanță s-a pronunțat că a fost falsă. Nu e nicio conspirație. Aproape toate articolele de-acolo sunt argumentate cu scanări după documente originale din timpul anchetelor sau cu articole din ziarele vremii (sunt și cazuri din anii 50 prezentate acolo). Pe acel blog am citit inclusiv cazul unui etnic român - William Stanciu - care a fost ucis în 1960 de către iubita sa dar procurorii au renunțat la cercetare pe motiv că „o femeie nu poate ucide un bărbat” chiar dacă femeia avea pușcă. Asta totul după ce aceeași femeie îl acuzase de viol iar acuzația fusese deja dovedită ca falsă iar doamna nu pățise nimic.
Ce conspirație o fi văzând comunista asta, jur că nu știu.
Apoi comunista continuă mirându-se că există oameni care nu numai că sunt de păreri similare cu Eivind Berge dar și faptul că există oameni dispuși să-i ofere asistență juridică gratuită.
După asta, însă, autoarea ne arată că totuși e de la Tineretul Roșu și aruncă o paralelă pe care comuniștii scandinavi o folosesc des - tot ce nu ne place nouă e similar cu cei care îi urăsc pe musulmani. Mare atenție, „a urî musulmanii” după modelul comunist multilateral dezvoltat scandinav înseamnă și dacă spui „auzi, nu vă supărați, dar de când e ok să avem Sharia în cartier din mijlocul Europei?”. Am explicat deja aici de ce stânga scandinavă este interesată de musulmani și-i pupă excesiv în cur: Pentru că aceștia votează constant cu stânga, d-aia. Totul e calcul electoral și nimic mai mult.
Și zice-așa comunista noastră:
Similaritățile dintre blogurile MRA și blogurile anti-jihadiste sunt uluitoare. Gândire conspirativă, tonul dur - toate sunt imagini în oglindă a retoricii site-urilor anti-musulmane. Inclusiv și considerația pentru oponenții lor e similară.
În timp ce anti-jihadiștii vorbesc despre trădători, amanți/amante musulmani și „dhimmi”, despre oponenții MRA se vorbește în termeni de „trădători de gen” și mangine (vaginuri masculine) iar unele bloguri MRA se referă la femei în mod constant ca la niște curve.
Caracteristica cea mai des întâlnită, totuși, este potențialul implicit de violență pe care-l are modul lor de a vedea lumea.
Cei mai extremiști MRA, ca Berge, consideră că puterea feministă e atât de totală și paralizantă încât acțiunea violentă e singura cale de scăpare. Cei mai puțin extremi se distanțează de violențe dar formulează totuși opinia violentă potrivit căreia: Dacă statul feminist comite crime împotriva uminității, vine ca o consecință logică faptul că va trebui organizată o rezistență armată.
Partea înroșită resprezintă de fapt textul celui de-al doilea amendament al Constituției SUA - fără cuvântul „feminist”. Constituția SUA prevede faptul că populația are dreptul să se organizeze în miliție armată pentru a se apăra de eventualele acțiuni ale guvernului împotriva lor.
Nici măcar nu e un principiu MRA. E un principiu care precede cu mult inclusiv marxismul de care comunista noastră e atât de atașată.
Pe doamnă o oripilează conținutul Constituției SUA? Trist! Viața-i dură!
Ah... și încă ceva, mangină nu înseamnă „vagin masculin”. Nici în norvegiană, nici în engleză. Ei, las-o așa.
Pe de altă parte, să compari mișcarea MRA care este indiferentă din punct de vedere religios cu mișcarea anti-jihadistă e iarăși o mare porcărie. Au obiective complet diferite și, spre deosebire de mișcarea anti-jihadistă, MRA acceptă și musulmani - tocmai pentru că este indiferentă față de religie.
Cât despre „potențialul violent implicit” - doamna comunistă să ne scutească. Potențialul totalitar explicit al ideologiei domniei sale îl trăiește Suedia acum, în 2012 și l-au trăit și românii vreo 50 de ani și rușii vreo 80 și-l mai trăiesc nord-coreenii și-acum, de peste 60 de ani. Dar sigur, asta nu reprezintă o grijă pentru domnia sa.
Apoi are doamna Marte (ce nume predestinat) un discurs tipic de deviere de la subiect și ticist cu eroare de logică „vină prin asociere”. N-o să-mi tocesc cunoștințele de limbă norvegiană să-l traduc.
Însă ultimele două paragrafe sunt de-a dreptul revelatoare pentru gândirea de tip misandric care zace în orice feministă oricât de „moderată” s-ar considera ea și de asemenea putem observa cum vina prin asociere precum și modul revizionist de gândire și bazat pe selecție observațională pe care îl folosesc majoritatea stângiștilor în special și etatiștilor în general atunci când analizează un fenomen care le pune la îndoială dogma.
Și zice-așa:
Cazul Berge a stârnit o dezbatere în interiorul mișcării MRA cu privire la escaladarea extremismului. Însă și noi am început să înțelegem că mulți bărbați simt că au pierdut în toată treaba asta cu egalitatea și se simt nesiguri în noul rol masculin. Mantra apare imediat - trebuie să „îndrăznim să dezbatem și asta”. Sună atât de plauzibil și de corect. Căci e adevărat că băieții au fost perdanții sistemului educațional și că ocupațiile industriale tradițional ocupate de bărbați dispar. Și e adevărat că femeile și-au rafinat gusturile în ceea ce privește alegerea bărbaților, în linie cu revoluția educațională, legea avortului și normalizarea divorțului. Da, e destul de adevărat că noul rol masculin este solicitant.
Dacă n-aveți un „Das Kapittal” (Capitalul) de Karl Marx prin casă sau măcar o cărticică de-aia de se vindea la metru pe vremea lui Ceaușescu - „Introducere în Marxism-Leninism” se numește - atunci măcar căutați pe net.
Acest paragraf conține toate cuvintele cheie din orice propagandă marxistă care se respectă. Ai „Omul nou”, ai „Revoluția educațională” și ai lupta de clasă.
Oare de câte dovezi mai e nevoie ca să se priceapă o dată pentru totdeauna că feminismul este o dogmă de factură marxistă?
În fine, dincolo de aceste aspecte, observăm cum doamna trece rapid peste probleme care rănesc și ucid milioane de bărbați anual.
Principalul motiv pentru care bărbații se simt nesiguri e acela că pot ajunge la pârnaie pentru simplul fapt că o purtătoare de vagin a zis (atât - doar a zis) că le-a violat. Nu e nevoie de dovezi. Acuzația e suficientă ca să ruinezi viața și cariera oricărui bărbat. Vezi cazul Dominique Strauss-Kahn de exemplu.
Mai apoi, să numești „normalizarea divorțului” ceea ce se-ntâmplă acum în spețele de divorț denotă fie o ignoranță crasă fie o misandrie intrinsecă.
De asemenea, să spui așa vag că „băieții au fost perdanții sistemului educațional” când singurul lucru pe care-l învață în școlile norvegiene este că sunt un pericol public pentru simplul fapt că s-au născut de sex masculin și apoi sunt puși să se pișe stând șezut împotriva tendinței naturale doar pentru c-așa vor feminizdele - mi se pare de-a dreptul oripilant.
Și-acum vine bomboana de pe colivă de la tantea asta:
Dar în acest moment nu despre asta am vorbit. Am vorbit despre anti-feminismul extrem care vede violul ca o „taxă” pe capitalul sexual al femeilor. Am vorbit despre bărbați care vor să interzică divorțul, să închidă toate adăposturile, să închidă serviciile de asistență socială și pensie alimentară, să legalizeze violul și să elibereze „martirii” care sunt în pârnaie pentru violență domestică. Nu e vorba despre nostalgia anilor '50. E vorba despre înlăturarea tuturor obstacolelor pentru a aduce femeile şi copiii la acelaşi nivel cu instinctele „naturale” ale bărbaților.
Prima mea reacție când am terminat de citit acest nutreț a fost: HVA FAEN? (Adicătelea „Ce mama dracu?”)
E interesant că nu există nici măcar un singur blog MRA care să vorbească despre interzicerea divorțului. Nici măcar unul. Am Google-uit vreo oră să găsesc măcar un exemplu. N-am găsit.
De asemenea, nu există nici măcar un singur blog MRA care să ceară închiderea adăposturilor pentru victimele violenței domestice. Niciunul.
La fel, nu există niciun blog MRA care să ceară legalizarea violului. Nici măcar unul.
Ce există însă, este curentul non-statist care cere eliminarea subvențiilor de la stat - atât pentru femei cât și pentru bărbați. De ce? Pentru că dacă femeile-s așa de puternice și independente, la ce le trebuie subvenții de la stat? În plus - cei din această școală de gândire susțin și scăderea impozitelor - ceea ce de asemenea ar duce la o creștere a veniturilor tuturor oamenilor.
De asemenea, există multe locuri - nu doar în mediul online - în care se militează pentru definirea mai clară a „violenței domestice”. Inclusiv în România poți face pârnaie pentru „violență domestică” dacă-i spui soției/partenerei următoarele: „Îți stă aiurea în rochia aia”. Atât! Asta e suficient. Se cheamă agresiune verbală și abuz emoțional domestic. Am scris despre asta pe larg. Și da, pe oamenii care cad victimă acestui cretinism de lege eu îi vreau liberi. Acum! Ieri de preferință.
La fel cum le vreau pedepsite pe toate femeile care sunt deja dovedite că au făcut o acuzație falsă de viol care a distrus viața și cariera unui bărbat. Cazuri sunt cu milioanele în întreaga lume.
De asemenea, în frunte cu Errin Pizzey - cea care a venit de altfel cu ideea de adăposturi pentru victimele violenței domestice - MRA își dorește fie construirea de adăposturi pentru victimele de sex masculin ai violenței domestice, fie transformarea unora deja existente în centre mixte.
În SUA e singurul loc unde chiar s-a și pus lumea pe treabă. Mai există un proiect în dezvoltare acum în Canada. Însă în Norvegia, de exemplu, un bărbat abuzat de soție pur și simplu nu are la cine apela dacă n-are prieteni sau rude care să-l ajute - asta în timp ce femeile e suficient să spună (atât, doar să spună - nu să și dovedească) că au fost abuzate în familie și toată opresiunea statului ține cu ea indiferent de situația reală. Și nu sunt deloc puțin cazurile în care ea minte. Dacă știți limba engleză, vă recomand acest reportaj făcut de BBC. Tot zic că o să subtitrez câteva documentare și din zona asta a subiectului dar nu mai apuc.
Așadar, comunista noastră minte cu nerușinare. Mai rău decât asta, însă, e faptul că cel mai probabil știe că spune lucruri false și alege conștient să facă asta.
În paragraful înroșit însă comunista noastră surprinde perfect idealul marxist de egalitate de rezultat. Egalitatea de șanse e ceva de vine natural, însă egalitatea de rezultat este un ideal marxist. Și, ca orice derivație din marxism - este un mit, o himeră, un cretinism pe care dacă-ncerci să-l realizezi nu aduci decât mai multă nedreptate și mai multă nemulțumire. Nicidecum rezultatul dorit.
Două rele nu fac una bună iar bunele intenții nu garantează rezultatul pozitiv. Asta n-o să înțeleagă comuniștii niciodată.

3.2.
Thomas Hylland Eriksen - Antropolog la Universitatea din Oslo și alții

Același ziar Dagbladet publică un articol cu păreri contrare comunistei de mai sus titrând: Bomba cu ceas.
Articolul este scris de tandemul Sofie Prestegård și
Bjørn S. Kristiansen - ultimul dintre ei declarat de vreo câteva ori persona non-grata de către Arbeiderpartiet - adică Partidul Muncitoresc, fostul Partid Comunist - asta ca să-nțelegem cu cine avem de-a face.
Și zice-așa articolul:
Politicile de gen impuse de stat au făcut viața bărbaților mai bună, zice Arlid Stokkan-Grande de la Partidul Muncitoresc. În urmă cu câteva zile el a atacat public poziția lui Eivind Berge cu privire la politicile din Norvegia.
Conservatorul Torbjørn Røe Isaksen spune însă că Stokkan-Grande împiedică purtarea unei dezbateri importante agățând-o de un cârlig extremist. (Adică dă totul în fundul lui Berge pentru a evita discuția)
- Cei care sunt de acord cu Stokkan-Grande sunt poate chiar mai extremiști decât Berge. El practic distruge dezbaterea din start asociind totul cu Berge - mai spune Isaksen.
Domnule Isaksen, dar e prima dată oare când comuniştii fac astfel? E inclusiv în scrierile lui Lenin scris negru pe alb - când cineva ţi se opune, zi că-i fascist, zi că-i imperialist, zi că-i de mare porc, umple-l de ruşine şi neagă-l cu totul ca persoană.
Cu asta se ocupă corectitudinea politică. Să nu uităm că dacă de exemplu îndrăzneşti să critici discriminarea pozitivă folosind logica elementară (şi anume că dacă discriminarea e de porc - atunci şi discriminarea pozitivă, care-i tot discriminare, este aşijderea de mare porc) - imediat te trezeşti făcut „rasist”, „xenofob”, „misogin” sau alte apelative în funcție de cine face obiectul discriminării pozitive căreia te opui sau o pui la îndoială.
Cel mai bun exemplu e situația în care îndrăznești să pui întrebări despre palestinieni. Simplul fapt că te interesezi de palestinieni ca ființe umane măcelărite cu sânge rece de despotismul israelian te face a priori anti-semit - chiar dacă și palestinienii sunt de rasă semitică.
La fel, jurnalistul de la The Guardian care a îndrăznit să spună că e de mare porc faptul că există sute de ONG-uri (pe lângă structurile de ajutorare pe bani publici britanici și americani) care ajută femeile violate din Uganda dar nici măcar o singură structură care ajută bărbații violați - a fost etichetat ca misogin.
Nu e nicio conspirație - astea sunt fapte. Dacă adresarea faptelor îi face pe comuniști să zică despre mine că am gândire de conspiraționist - așa să fie atunci. De-aia nu mai pot MRA purta „pulovăr pă gât” că se ofuscă comuniștii.
Dar să continuăm cu articolul:
Și totuși Thomas Hylland Eriksen, antropolog cultural la Universitatea din Oslo este și el de acord. El consideră că se va putea dovedi extrem de periculos pe termen mediu dacă politicienii suprimă dezbaterea despre problemele majore care vin odată cu „egalitatea”.
- S-a format așa un consens - o unanimitate dacă vreți - că e atât de minunat și fabulos că am reușit asta cu egalitatea încât nu mai e loc de dezbatere a fenomenului cu o doză de scepticism. Asta se va putea dovedi în timp o bombă cu ceas - a spus Eriksen pentru cotidianul Dagbladet.
Domnul Eriksen își permite asta pentru că nu trăiește în Suedia. Dacă trăia în Suedia, o astfel de opinie risca să-i aducă o concediere - după cum am văzut cu toții în documentarul Könskriget.
Însă da, scepticismul față de feminism este de facto suspendat în multe colțuri ale planetei - și nu doar față de feminism, ci față de orice spune o femeie în general. Dovadă pentru acest lucru stau sutele de mii de cazuri de acuzații false de viol pe care totuși judecătorii le-au dus până la Sfântu-Așteaptă cu judecata deși era evident că povestea e o înfloritură.
Dar să continuăm:
- În prezent, până și populiștii de la FRP (Framstegspartiet - Partidul Progresist) sunt suporteri ai egalității după modelul socialist. Prea mult consens este rareori o idee bună, indiferent de subiect, spune Eriksen.
Eriksen este de părere că mulți bărbați sunt relativ mulțumiți de situația curentă care le-a oferit mai mult timp să fie lângă propriii copii.
- Pe de altă parte, însă, sunt foarte mulți oameni care realizează că feministele cer egalitate când le aduce lor avantaje și aplică rolul tradiționalist feminin atunci când egalitatea le-ar dezavantaja, continuă Eriksen.
Și cu-asta ați pus punctul pe „j” și virgula sub „ț” domnule antropolog, chiar dacă limba norvegiană n-are „ț”.
Dar să continuăm:
Eriksen spune că blogger-ul Eivind Berge este un exemplu extrem de anti-feminist. Pe de altă parte, trebuie conștientizat că sunt indubitabil foarte mulți care simt la fel ca Eivind.
- Iar această atitudine trebuie permisă!
Nu vă văd bine domnule antropolog, să susțineți libertatea de expresie într-un stabiliment socialist... riscați cam mult. Dar să continuăm:
De asemenea, Eriksen crede că această situație este o consecință a feminizării societății. Prin această feminizare ni se tot spune că promovăm o cultură care ascultă și care e orientată spre dialog - dar în același timp vedem cum e promovată excesiv exteriorizarea emoțională și „dreptul” de a decide arbitrar ce e greșit și ce nu.
Admirabil cum se învârte în jurul adevărului domnul Eriksen fără să spună „marxism cultural” - deși sunt convins că o gândește. Asta înseamnă marxism cultural - totul e relativ, totul e un construct social, totul este discutabil - inclusiv dreptul imuabil la libertate de expresie.
În Norvegia există un „think tank” (adică un grup de intelectuali din mai multe domenii și afilieri politice care promovează o cauză) numit Civita. Civita este un think tank condus de doamna Kristin Clemet de la Partidul Conservator. Scopul Civita este de a promova valorile individualismului și ale economiei de piață libere. Într-un stat gigantic ca Norvegia... ce să zic... le doresc succes.
Am pomenit de asta pentru că articolul continuă așa:
Șefa think-tank-ului Civita, doamna Kristin Clemet, este de acord cu afirmațiile lui Eriksen potrivit cărora femeile nu au fost (și nu sunt) atât de doritoare să renunțe la puterea lor asupra casei.
- Aceste lucruri sunt poate ușor de spus pntru mine, dar mă îndoiesc sincer că e la fel de ușor pentru un bărbat să-și exprime opinia. Realizez că sunt destui bărbați, care deși nu sunt atât de furioși, care sunt puțin resemnați. Dezbaterea înseamnă să existe mai multe voci de ambele părți, nu ca acum - spune doamna Clemet.
Perfect just!
În UK, un profesor universitar (care era și decan al unei facultăți) a îndrăznit să spună că un studiu de-al său se îndreaptă spre un rezultat care arată că ar putea exista o serie de diferențe genetice între femei și bărbați care duc la decizii diferite în viață și la rezultate diferite - rezultate care-i tot enervează pe mangine și pe feministe.
Pfoai! Atâta i-a trebuit. În sala unde-și prezenta rezultatele preliminare, o profesoară de genetică a deci să părăsească sala în semn de protest și să alerteze tot grupul de femo-fasciste din campus ca să-l pună la zid pe profesor.
Evident, mulți au întrebat: Dar doamna profesor de genetică de ce nu vă contrazice științific dacă tot nu e de acord cu dumneavoastră?
În fine, profesorul a fost nevoit să-și ceară scuze de vreo 10 ori în timp ce profesoarele care ajunseseră și ele la concluzii similare în studii independente nu înțelegeau de ce și-a cerut scuze pentru faptul că a obținut perfect legitim un rezultat științific valid.
Ei e-te de-aia! Pentru că mai nou și simpla studiere a aspectului se cheamă „misoginie”. Am văzut de altfel și în documentarul Hjernevask pe care l-am tradus că așa-zișii „oameni de știință” plătiți din bani publici se ofensau și întrebau cu mirare „dar de ce-ai vrea să afli dacă există diferențe între femei și bărbați? Crede-ne pe noi pe cuvânt că nu există”.
Mergem mai departe în articol și aflu și eu că a existat cel puțin un om în Norvegia care a zis-o pe față:
Istoricul Nils Rune Jensen Langeland a fost una dintre puținele voci alternative și a fost criticat aspru pentru că acum câțiva ani a vorbit despre „Statul vaginal” pe care l-a descris ca o societate dominată quasi-exclusiv de femei.
Păi poate vorbea de Suedia, mai știi? Suedia este, de jure și de facto, un „stat vaginal”.
Dar stați așa că mai zice:
- Mai întâi vreau să spun că mă distanțez de valențele extremiste ale lui Eivind Berge. Totuși, cred că mesajul său de fond e unul corect și reprezintă chintesența experienței a foarte multor bărbați tineri norvegieni. Acest fenomen social de largă răspândire este însă interesant. Cred că e ceva ce ține de societatea norvegiană ca întreg ce lasă loc apariției unei furii solitare - spune Langeland.
Domnule istoric - nu e doar societatea norvegiană, căci dacă ar fi doar societatea norvegiană ar fi mai simplu că nu e o societate cu un număr foarte mare de indivizi.
Apoi însă continuă și spune foarte pertinent:
El este de părere că statul și-a asumat rolul de susținător al familiei, rol pe care îl deținea soțul în urmă cu nici două generații.
- Femeia norvegiană modernă este acum căsătorită cu statul, care îndeplinește acum rolul de protector, de element de stabilitate și care este sensibil economic la nevoile ei. Majoritatea bărbaților norvegieni nu au nimic de oferit acestor femei. Iar aceștia, neavând nimic de oferit, caută să găsească alt rol - un rol încă nedefinit - conchide Langeland.
Culmea e că această părere am auzit-o nu de mult chiar și de la o facțiune a mișcării feministe din SUA - care le explica femeilor de ce nu este deloc feminist ca statul să-ți finanțeze ție orice nevoie și apoi să pretinzi că ești puternică și independentă.
Un alt aspect despre care se vorbește puțin spre deloc în acest articol este ceea ce în cercurile MRA se numește MGTOW (Men Going Their Own Way). Promit să scriu pe larg curând despre asta.
Pe scurt, MGTOW este curentul de gândire care spune că nu există doar alternativa tradiționalistă la bullshit-ul feminist - ci că mai există și varianta ca bărbații să respingă cu totul atât instituția căsătoriei cât și mediile infectate cu feminism, să folosească adopția în caz de-și doresc copii și să-și facă o vasectomie și eventual să susțină accelerarea procesului de dezvoltare a unui contraceptiv masculin de încredere și sigur pentru a introduce ulterior în dezbatere elementul de care se tem feministele cel mai mult: consimțământul tatălui la apariția unei sarcini. În fine, e mult de explicat și merită o discuție separată - mai ales că e un curent de gândire potrivit celor ca mine de exemplu care consideră denigrantă pentru bărbați instituția căsătoriei din toate motivele corecte - legale și nu numai.

4. Consecințele acestui caz

Deocamdată e greu de prezis ce se va întâmpla, însă acest caz va avea cu siguranță consecințe pe termen mediu, iar o parte dintre ele se pot intui încă de pe-acum.
În primul rând, statul norvegian va încerca să modifice legea pentru a putea să-l persecute în continuare pe Eivind Berge și, după cum spuneam mai la începutul acestui lung articol, or să aibă o problemă să facă asta întrucât nu numai că legea nu poate fi aplicată retroactiv, dar nici nu poate încălca hotărâri ale Curții Supreme. Va fi interesant de urmărit dezbaterea din toamnă asupra noului Cod Penal norvegian.
Dacă statul va reuși totuși să modifice legea - folosindu-se de un tertip sau pur și simplu comițând un abuz - se va crea un precedent foarte periculos de autoritarianism statist.
Dacă statul nu va reuși să modifice legea - acest precedent deja creat cu un deținut politic în Europa chipurile „liberă” va stârni noi dezbateri în alte părți din Europa. Și da, Eivind Berge este un deținut politic după orice definiție te-ai lua.
Gândiți-vă că n-au trecut nici două luni de când Germania a interzis mutilarea genitală masculină și deja încă o țară din Europa a introdus restricții puternice în ceea ce privește această oribilă procedură. Și vom mai vedea astfel de cazuri.
Dacă cineva își închipuie că aceste două cazuri sunt excepții se înșală amarnic. Nu mai e nicio excepție. Ușor-ușor or să tot apară astfel de situații prin toată lumea.
Comunista aia de la Tineretul Roșu știe prea bine de ce se teme. Și nu doar ea - ci tot uriașul aparat de propagandă misandrică.
O altă consecință ce s-ar putea să apară cât de curând este posibilitatea apariției unui caz identic în Suedia. În Suedia, conform legii, se pot invoca precedente atât din jurisprudența suedeză cât și din cea daneză și norvegiană. Nu discut acum de ce - important e că se poate. Or, acest precedent judiciar din Norvegia ar putea da rău de furcă statului feminist condus de ROKS în Suedia.
La astea se adaugă, evident, consecința imediată - și anume faptul că presa centrală de la Oslo și media norvegiană în general vorbește pentru prima dată deschis cu un ton sceptic despre feminism - în vreme ce până acum toată (literalmente toată!) mass-media norvegiană s-a subjugat interesului feminist.
Norvegia e o țară liniștită - nu se-ntâmplă multe evenimente majore în Norvegia. Pe cale de consecință, această cutie a Pandorei deschisă de Eivind va rămâne multă vreme deschisă și e discutabil dacă ea va mai putea fi vreodată închisă. În absența unor evenimente majore, media norvegiană va tot vorbi despre asta.
Încet-încet, Eivind va deveni irelevant - însă ceea ce a făcut el va fi motivul pentru care și alții se vor hotărî să-și spună deschis punctul de vedere. Ce-or să facă manginele din guvern? O să-i aresteze pe toți?
De asemenea, acest caz va aduce la lumină un trend vechi de vreo 30 de ani atât în Suedia cât și în Norvegia - și anume numărul din ce în ce mai mare de bărbați care aleg ca parteneră femei din Thailanda sau din Orientul Mijlociu. Să nu uităm că în anii 80 veneau blonzi suedezi și prin România și plecau cu câte-o româncă. E un fapt care totuși e ținut sub preș. Ei bine, n-o să mai fie multă vreme.

Stângiștii se tem de o escaladare a extremismului în interiorul MRA - și chiar și unii oameni din MRA împărtășesc opinia.
Personal eu sunt în asentimentul lui Eivind. O consecință a acestui caz va fi mai degrabă limitarea extremismului. Faptul că Eivind a provocat, zgândărit și forțat unul dintre cele mai feministe sisteme judiciare din lume (după Suedia) și a câștigat în demersul său a arătat că se poate și că există deja forța și coeziunea de a zgudui din temelii stabilimentul feminist prin metode legale - exact cum de altfel și-a și propus mișcarea la începuturile ei.
Sunt de acord cu tot ce susține Eivind? Nu. Dar asta nu schimbă cu nimic faptul că victoria sa va avea impact mai devreme sau mai târziu asupra modului de gândire a acestei probleme din punct de vedere juridic în Europa.
Sunt deja și în România victorii spectaculoase împotriva legilor vădit părtinitoare și ginecocentrice - însă la noi se vorbește puțin despre subiect. Însă, din motive pe care nu le discut acum, sper să se schimbe acest lucru.
În UK ar fi creat o mare nebunie faptul că un soț înșelat a obținut dreptatea în instanță și soția trebuie acum să plătească pentru infracțiunea de fraudă a paternității. La fel, faptul că un bărbat din România a reușit să găsească dreptatea chiar aici pentru faptul că statul l-a prezumat pe el vinovat de moartea soției sale fără nicio dovadă și l-au aruncat în pușcărie ca pe ultimul jeg - e iarăși o veste bună.
Mai e mult până departe. Însă gândiți-vă că în 2008 nu știa nimeni de MRA - acum trei țări: Germania, Norvegia și India sunt nevoite nu numai să recunoască validitatea argumentelor aduse de MRA, dar și să dezbată public problemele ridicate de aceștia.

Cred că acest articol e cel mai lung de când există blogul - însă era foarte important să ofer detalii despre context întrucât nu toată lumea este familiarizată cu realitățile din Norvegia.

Acestea fiind spuse,
Vă salut cu respect.

3 comentarii:

  1. "- Femeia norvegiană modernă este acum căsătorită cu statul, care îndeplinește acum rolul de protector, de element de stabilitate și care este sensibil economic la nevoile ei. Majoritatea bărbaților norvegieni nu au nimic de oferit acestor femei. Iar aceștia, neavând nimic de oferit, caută să găsească alt rol - un rol încă nedefinit - conchide Langeland."
    Ce zice aicea e pe jumatate adevarat.Statul nu sustine economic femeile el transfera bani din taxele pa care le platesc barbati statului.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu e „pe jumătate adevărat” ci e eventual incomplet.
      Pe de altă parte, gândește-te câți scuipați în mufă și-a luat și că a spus asta - deja să meargă cu logica până la capăt risca să pățească și el ca Eivind Berge.

      Ștergere
  2. Trebuie sa facem si noi eforturi de traducere si popularizare a starii reale de lucruri.
    Contributia mea>
    un blog de traduceri din No Maam
    feminismpepaine.blogspot.com

    RăspundețiȘtergere

Ai reflectat în plus la cele de mai sus? Spune-ne şi nouă!

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails