miercuri, 22 august 2012

Revolta Pizdei și Femen - Între activism și vandalism

Ca o continuare, o extensie dacă vreți, a articolului precedent în urma căruia, așa cum mă așteptam, mi-am făcut noi „prieteni”, o să vorbim astăzi despre două exemple cât se poate de concrete de activism încadrabil la „AȘA NU!”.
Faptul că deja începusem să scriu precedentul articol, precum și faptul că-s prins și-n alte treburi, a contribuit la faptul că n-am scris despre asta încă de vineri permițând astfel ca tot felul de comuniști să-mi spună că „băăă niște huligance stau la bulău și ție-ți arde de sensibilitățile creștinilor”. Ei bine... da! Îmi arde nu de sensibilitățile creștinilor ci de faptul că dacă vrei să-ți exprimi punctul de vedere, n-o faci distrugând proprietatea privată și călcând în picioare memoria unor oameni reali, uciși de gloanțe reale și aparținând tuturor cultelor și inclusiv atei doar pentru că ești tu supărată că nu-ș ce popă e de porc.
Personal nu dau doi bani pe FEMEN sau Revolta Pizdei - prin urmare, ar fi greșit să mă consider un opozant de-al lor. Consider că e dreptul lor să protesteze atâta timp cât nu comit distrugeri, nu agresează fizic alți oameni și în general nu încalcă legea. Or... exact asta au făcut ambele grupuri care au senzația că pot face orice, oriunde, oricum pe proprietatea oricui fără niciun fel de consecință, doar pentru simplul fapt că-s ele activiste. Ei,... ce să vezi - nu merge mereu.
Inițial poate nici n-aș fi scris deloc despre acest subiect dacă feed-ul de știri nu mi s-ar fi umplut și dacă nu mi-ar fi cerut insistent câțiva cititori (unul mai nepoliticos, restul foarte politicos) să scriu câte ceva despre acest subiect care, din punctul meu de vedere, este tratat și perceput dintr-o perspectivă greșită de la bun început - acesta fiind și motivul pentru care se ajunge la concluzii aberante.

1. Revolta Pizdei

Pussy Riot (Revolta Pizdei) a devenit brusc un nume cunoscut și chiar o cauză la care clicktiviștii (activiștii care dau click-uri crezând că salvează planeta) să adere in-corpore neînțelegând precis pentru ce aderă sau de ce cauza ar fi în vreun fel legitimă.
Știu sigur că există cititori care fie nu cunosc deloc fenomenul, fie îl cunosc după stilul deja clasic al mass-mediei europene - plină de venin ideologic, jumătăți de adevăr și instigări de tot felul.
Așadar, pentru cei cu adevărat interesați de subiect sau de o perspectivă nouă, voi prezenta în detaliu - cu tot cu context și cu faptele la rece - toată povestea ce a condus la isteria iscată în jurul Pussy Riot. Recomand celor cu opinie puternică și clară deja formată să nu se obosească să mai citească. Articolul ăsta (și blogul ăsta în general) nu se adresează celor cu opinii puternice în asentimentul gloatei.

1.1. Cine sunt Pussy Riot și ce-au făcut până în Februarie 2012

Pussy Riot sunt, conform descrierii proprii, o trupă de punk-rock înființată undeva în anul 2011 și care și-a făcut apariția pentru prima dată în public în luna august a aceluiași an.
Ideologia principală pe care trupa o adoptă este feminismul având însă ca principal scop opoziția față de Vladimir Putin, președintele în exercițiu al Federației Ruse.
Din punct de vedere muzical, trupa pretinde că își trage influențele de la artiști precum Angelic Upstars, Sham69 sau ceva mai cunoscuții Bikini Kill.
Partea inedită din „spectacolele” lor este faptul că membrele trupei poartă cagule colorate pe toată durata interpretării melodiilor. O mostră de ceea ce-nseamnă din punct de vedere artistic Pussy Riot, puteți vedea aici.
Nu o să comentez prea mult - deși sunt tentat - despre valoarea artistică a muzicii trupei Pussy Riot. O să mă limitez doar la a spune că le consider muzica de foarte-foarte proastă calitate artistică.
Din august până în decembrie 2011 trupa a susținut mai multe concerte ad-hoc în stradă manifestându-și astfel nemulțumirea față de ceea ce ele numeau „politici ale guvernului care discriminează femeile”. Singurul lucru pe care au uitat să-l facă în perioada asta a fost să numească clar, cu subiect și predicat, care-s acele politici pe care le vizează. (Sursa foto)
Majoritatea concertelor lor au fost ilegale (susținute fără autorizație de vreun fel) incluzând concerte susținute de pe acoperișurile autobuzelor sau troleelor moscovite sau în stații de metrou. Dacă vreuna din ele murea electrocutată în timp ce conerta pe troleu - probabil acum se întrebau toți de ce au fost lăsate să facă asta. În fine... despre dublul standard și echivalențe discutăm mai târziu.
Și-au crescut expunerea pe plan internațional însă la sfârșitul anului 2011 când au concertat lângă un penitenciar promovând mesajul „Dărâmați închisorile, permiteți libertatea de protest!” - sugerând cumva că toți deținuții din Rusia (sau din acel penitenciar) sunt deținuți politici.
Surprinzător, concertele de pe autobuze sau agresiunile verbale asupra polițiștilor (și răspunsul polițiștilor la acestea) le-au făcut cunoscute în Rusia (mass-media rusească a relatat pe larg momentele) însă atenție internațională le-a adus tocmai acest concert obscur de lângă penitenciar - concert de care de altfel majoritatea lumii a aflat târziu. Încurcate sunt căile relatării în mass-media.
Anul următor, pe 8 februarie 2012, au susținut un concert neautorizat în Piața Roșie. Concertul n-a ținut prea mult pentru că în februarie la Moscova temperatura „normală” e undeva pe la -45 de grade celsius, sau chiar mai rău.
Însă, în timpul concertului lor, piesa de rezistență a fost Путин зассал, adică „Putin s-a supărat”. Mass-media de limbă engleză a tradus greșit titlul cântecului promovând traducerea „Putin got scared” (Putin s-a speriat). (vom vedea însă că șirul de dezinformări e mare)
Pentru acest gest, Pussy Riot au făcut o excursie la Miliție (nu se mai cheamă „Miliție” de vreo 5 ani - dar pentru mine toți îs milițieni) unde au dat declarații vreo 5 ore și au primi o amendă în valoare de 500 de ruble fiecare.
500 de ruble vine cam 50-55 de lei noi, nu mai mult. În România, iei 400 de lei amendă dacă protestezi neautorizat. Însă dacă protestezi în România nu mai sare nimeni în sus că vai, mais qu'est-ce que c'est ça? Cu-atât mai mult cu cât e vorba de niște arădeni amărâți care au înfruntat gloanțe la Revoluție și oprimare reală. Ăia nu contează! Niște puștoaice răzgâiate puse pe vandalism sunt mult mai importante pentru comunitatea internațională.
Însă, ca urmare a acestui incident, fătucile au fost rugate să dea un interviu pentru presa rusă și în care au zis clar că pe ele le doare-n cur de drepturile altora și de oamenii din jurul lor. Și zis-au ele așa:
Ne este greu să protestăm de pe o platformă pe care am plătit-o - dimpotrivă, asta ni se pare exhibiționism comercial. Pussy Riot nu susține așa ceva, pentru că noi nu închiriem și nu cumpărăm nimic - și nici n-o vom face. Noi venim și luăm platforme care nu ne aparțin și le folosim gratis.
Adică, cu alte cuvinte, îți invadăm spațiul exact când vrem noi și facem exact ce vrem noi și cum vrem noi pe și în spațiul tău iar tu n-ai niciun drept să spui că-i spațiul tău, chiar dacă-i al tău.
La dracu, sunt singurul care vede ceva în neregulă în toată treaba asta?
Și lasă asta, dar chiar sunt singurul care caută informația pe site-urile rusești și în interviuri cu puștoaicele în cauză pentru a avea o imagine mai bună asupra ideologiei lor?
Mass-media occidentală atât a spus: „trupa feministă de punk Pussy Riot”. Niciun fel de context, niciun fel de nimic - motiv pentru care multă lume a înghițit pe nemestecate informația și a dat-o mai departe fără un minim de verificare de bun simț. Și nici măcar nu necesita cunoașterea limbii ruse (un imepdiment real, ce-i drept) - ci doar a limbii engleze.
Ba mai mult, încă de-atunci se vedea că fetele țintesc sus - mult mai sus decât puteau suporta consecințele - îndrăznind chiar să se compare cu Slipknot, omițând însă să ia în considerare „amănunte minore” precum că Slipknot chiar face muzică (vitrina de trofee fiind o dovadă bună - la fel și cifrele de vânzări pe orice an, inclusiv primul an de existență, ca să fie comparația corectă) sau alte amănunte minore precum că Slipknot că nu s-au pus în pericol pe ei înșiși sau pe alții vreodată sau că Slipknot nu a vandalizat clădiri niciodată (sau cel puțin din câte știu eu).

1.2. Actul de vandalism din biserică și perioada de până la proces

În februarie 2012 se formase un fel de mișcare de protest în Federația Rusă a cărui unic scop era să protesteze împotriva lui Vladimir Putin și a partidului său care câștigase, în opinia mișcării, alegerile parlamentare din 2011 în mod fraudulos iar gruparea practic dorea ca Vladimir Putin să nu fie reales în funcția de președinte al Rusiei.
Reamintesc, în Rusia nu este posibil ca un președinte să fie ales 3 mandate la rând, însă poate fi ales două mandate la rând, și apoi este obligat să se retragă pentru un mandat putând din nou candida după un nou ciclu electoral. Acesta a fost și cazul lui Putin care după două mandate (1999-2008) a fost nevoit să se retragă, președinte pentru 4 ani devenind Dmitri Medvedev, în timp ce Putin a ocupat funcția de Prim-Ministru. Între timp, Consituția Federației Ruse a fost modificată și mandatul de președinte a fost extins de la 4 la 6 ani. În mai 2012 Putin avea să câștige alegerile prezidențiale și urmează să fie președinte până la 7 mai 2018.
E important acest aspect întrucât și-n Rusia (ca și-n România sau alte țări din estul Europei) campania pentru prezidențiale începe cu 3-4 luni înainte.
Prin urmare, în februarie 2012 era deja de facto campanie electorală pentru prezidențiale.
În acest context, Patriarhul Kiryl (un personaj cumplit de sinistru în opinia mea) a susținut deschis candidatura lui Vladimir Putin la funcția de președinte mergând până-ntr-acolo încât să spună că Putin este un „miracol de la Dumnezeu dat poporului rus”. Ca să ne amuzăm puțin, totuși e mai bine decât crearea unei secte exclusiv feminine de venerare a lui Putin.
Revenind serios, Kiryl și-a atras multe înjurături pentru această susținere și nu de puține ori grupuri de ortodocși au manifestat public (și au fost expuși pe larg în jurnalele rusești) împotriva acestui act al lui Kiryl pe care ortodocșii l-au catalogat ca o imixtiune nefirească a clerului în politică.
Însă Pussy Riot au considerat că nu e suficient și, în virtutea faptului că în compasul lor moral e ok să „iei platforme care nu-ți aparțin și să le folosești cum vrei pe gratis”, puștoaicele au decis să meargă într-o biserică și să-și exprime punctul de vedere. Așa că au mers la Catedrala Mântuitorului Hristos (Храм Христа Спасителя) și și-au „făcut numărul”.
Au ales însă prost locul, catedrala respectivă fiind una dintre puținele biserici care NU este deținută de Biserica Ortodoxă Rusă, ci de către Primăria Moscovei. Motivul este pentru că la un moment dat clădirea respectivă n-a mai fost biserică ci Palatul Sovieticilor, din ordinul lui Lenin. BOR („R” de la Rusia în acest context) plătește și acum chirie când are nevoie de clădire ca biserică.
Puștoaicele au intrat în biserică, și după un înconjor prin altar, s-au apucat de făcut mătănii și închinăciuni ortodoxe în timp ce cântau piesa intitulată „Rugăciunea Punk”.
Dintre versurile respectivului cântec, amintim:
Interludiu:
Fecioară Maria, te rugăm alungă-l pe Putin
Alungă-l pe Putin! Alungă-l pe Putin!

Refren:
Sfinte câcat, câcat, câcatul lui dumnezeu!
Sfinte câcat, câcat, câcatul lui dumnezeu!

Interludiu 2:
Fecioară Maria, te rugăm fă-te feministă
Fă-te feministă! Fă-te feministă!

Strofa 2:
Biserica preamărește dictatori putreziți,
În procesiuni cu cruci mari în limuzine negre,
În școală dai peste popi profesori
Mergi la școală și umple-i de bani!
Patriarhul Gudyaev crede-n Putin,
Băi căcatule, bine-ai face să crezi în dumnezeu!
(și continuă așa...)
Înainte însă de-a se apuca de cântat, după cum spuneam și mai sus, au dat o tură prin altar și au dat cu picioarele în tot ce s-a putut pe-acolo cu scopul evident de a crea deranj.
Nu au fost arestate pe loc. Oamenii care asigură paza bisericii (Care printre altele este muzeu) le-au escortat pe puștoaice afară rugându-le să nu mai revină. Nici măcar n-a fost chemată poliția.
După această mascaradă de cumplit prost gust, grupul Revolta Pizdei (că doar așa se traduce Pussy Riot) a emis un comunicat preluat și de presa rusă în care calificau drept „oprimare” faptul că paznicii bisericii nu le-au lăsat să-și termine înjurăturile, au mai spus că biserica este o armă forte în campania electorală (de parcă doar în Rusia ar fi așa...) și au mai spus că protestul lor este unul politic și au avertizat că vor mai urma și altele.
Un cleric ortodox a zis atunci că asta e totuși ultraj din punct de vedere legal dar a considerat că nu e cazul să facă mare tam-tam spunând că apreciază ideea dar consideră totuși că s-ar cade ca fetele să găsească alte forme de protest împotriva unor decizii pe care ele le consideră discutabile.
Mai mult, Pussy Riot a încercat să repete performanța la Biserica Revelației (o biserică mai puțin importantă din Moscova) însă au fost oprite de paznici înainte să apuce să facă ceva și, din nou, au fost escortate afară din biserică fără să fie chemată poliția.
Poliția a fost sesizată însă în momentul în care filmările de la eveniment au apărut pe Internet iar gestul lor a fost catalogat ca unul „curajos” de unii, în timp ce alții l-au catalogat ca fiind „o mizerie”.
Abia pe 3 martie 2012 se fac primele arestări - două fete pe numele lor Nadejda Tolokonikova și Maria Aliohina de 22, respectiv 24 de ani.
Cele două au negat inițial că ar fi membre ale Pussy Riot sau că ar avea vreo legătură cu actul de vandalism de la biserică și au protestat prin greva foamei încercând astfel să sensibilizeze opinia publică.
Având în vedere că ele și-au spus punctul de vedere purtând cagule, localizarea lor a fost foarte dificilă - cu-atât mai mult cu cât Rusia nu e chiar o societate orwelliană - după cum ar fi unii tentați să creadă.
Pussy Riot are 10 membre, însă doar 3 au putut fi localizate. Pe 16 martie 2012, Ecaterina Samuțevici de 30 de ani, a fost arestată și avea să fie ultimul membru Pussy Riot găsit de autorități - celelalte 7 membre rămânând și astăzi în libertate și neidentificate.
Conform legii rusești, mandatele de arestare preventivă se dau pe 30, 90 și 180 de zile și pot fi prelungite maxim o dată prin ordin judecătoresc. De asemenea, conform legii ruesști, perioada de reținere fără o acuzație clară autorizată de un judecător nu poate depăși 48 de ore.
Cele 3 au fost arestate și au fost acuzate de acte de huliganism și incitare la ură religioasă, motiv pentru care instanța a emis un mandat de arestare preventivă pe 90 de zile.
Și-aici vine o altă dezinformare a mass-mediei care insistă că justiția rusească a comis un abuz nestabilind și o dată a procesului.
De fapt, dacă e vreun abuz la mijloc, acela e că legea e destul de ciudată. Conform legii rusești, dacă instanța nu stabilește o dată precisă pentru începerea procesului, se prezumă că aceasta începe la finalul mandatului de arestare - asta dacă nu cumva instanța revine și stabilește o dată.
Și ghici ce? În timpul mandatului de arestare, pe 4 iunie, instanța a admis documentul de 2800 de pagini al Procuraturii și a stabilit data procesului pe 9 iulie. Abuzul n-a fost din partea instanței judecătorești, ci din partea procurorilor care au „omis” să le anunțe să-și pregătească apărarea. Le-au anunțat abia pe 4 iulie, lăsându-le practic la dispoziție doar două zile lucrătoare pentru a se pregăti pentru proces. Prea puțin au zis ele - așa că au mai pornit o grevă a foamei care evident nu le-a ajutat la nimic.

1.3. Procesul

Înainte să povestesc firul procesului (pentru că e nevoie la câtă dezinformare a băgat mass-media din România în special), câteva cuvinte despre cele trei acuzate:
Maria Aliohina, 24 de ani, a fost lidera grupului în timpul procesului. E studentă în anul 4 la Facultatea de Jurnalism și are un istoric bogat în activism extremist pentru organizația care se face direct responsabilă pentru ultima foamete din Zambia - GreenPeace.

Ecaterina Samuțevici, 30 de ani, este absolventă a Școlii de Fotografie și Multimedia „Rodcenko” din Moscova și este cunoscută ca activistă în segmentul LGBTQI. Interesant este că se mai spune despre ea că ar fi „programator” însă nu există nicio dovadă cum că ar avea studii în acest domeniu, că ar fi lucrat vreodată în domeniu sau că ar fi făcut ceva vreodată cu privire la acest domeniu. În absența dovezilor, îmi permit să etichetez ca falsă afirmația c-ar fi programator.

Nadejda Tolkonikova, 22 de ani, este studentă la Filozofie în cadrul Universității de Stat din Moscova și este cunoscută ca membru activ în grupul „
Война”/Voina (Război). Grupul Война este cunoscut pentru farsele publice pe care le face, protestele dese pe care le organizează și pentru expozițiile artistice post-moderniste în aer liber. Același grup însă mai este cunoscut și pentru susținerea vandalismului, a distrugerii proprietății publice și a violenței ca mod de a atrage atenție. Peste 15 procese penale au fost intentate de-a lungul anilor împotriva acestei mișcări - unelde dintre ele fiind încă pe rol. Nadejda e căsătorită cu Piotr Verzilov - cetățean ruso-canadian - cu care are o fetiță de 4 ani (săracul copil!).

Procesul a debutat pe 9 iulie cu citirea documentului imens și cu prezentarea pledoariilor inițiale.
Pe 21 iulie instanța a prelungit mandatul de arestare cu încă 180 de zile. Prea mult - au zis chiar și contestatarii Pussy Riot.
Mass-media occidentală însă omite cu bună știință și zice că procesul a debutat abia pe 30 iulie (ceea ce este fals).
De fapt, pe 30 iulie s-a ajuns la faza în care procurorul a considerat că a adus suficiente dovezi și a considerat că încadrarea juridică a faptelor comise de Pussy Riot sunt în zona „acte huliganice premeditate și constituire de grup infracțional motivat de ură religioasă”. Conform legii rusești, aceste acte se pedepsesc cu pedepse prin detențiune de la 3 la 7 ani. Asta e legea în Rusia. Citiți Articolul 213 din Codul Penal Rusesc (versiunea actualizată în limba engleză cu tot cu amendamente) și convingeți-vă. De altfel, până nu demult, și în România legea era la fel și nu mai mieuna nimeni.
Despre proces în sine s-a vorbit puțin - foarte puțin. La fel cum de altfel s-a vorbit foarte puțin și despre legea rusească.
În timpul procesului nu s-a vorbit decât cum că „bietele fete” trebuie achitate. Ce dacă legea spune altfel? Să încalce judecătorii legea domnule!
Și, e foarte interesant, că nimeni n-a văzut asta ca o imixtiune sau ca o presiune asupra independenței justiției. În alte țări, simplul fapt că cineva spune „procurorii sunt de porc” se cheamă „presiune asupra justiției”. Aparent, când e împotriva justiției ruse, brusc devine „ok”. Instituția dublului standard occidental nu încetează să mă uimească!
În fine, vom mai reveni asupra acestui subiect.
Important este că oficiali din cadrul BOR au făcut apel la clemență pe lângă judecători spunând că acestea nu ar trebui închise, ci mai degrabă puse să facă muncă în folosul comunității, în speranța că vor înțelege gravitatea acțiunilor lor „blasfemiatoare”.
Alți oficiali - atât din duma de stat cât și din BOR - au spus că judecătorii ar trebui să respecte legea, dar să judece cu multă clemență și să aplice o sentință ușoară în limitele legii.
Și judecătorii s-au conformat!
Instanța a respins acuzația de „constituire de grup infracțional” precum și „instigare la ură religioasă cu circumstanțe agravante”- declarându-le pe cele trei nevinovate pe aceste capete de acuzare. Ba mai mult, instanța au considerat că actele huliganice nu au fost comise cu premeditare. Instanța le-a declarat însă vinovate de „acte de huliganism”. Conform Codului Penal, după această încadrare, puteau primi o pedeapsă de până la 5 ani de detenție, sau între 1 și 2 ani de muncă silnică.
Instanța însă le-a condamnat pe toate 3 la câte doi ani de închisoare cu executare cu eligibilitate pentru eliberare condiționată după 8 luni. Partea asta, că pot ieși după 8 luni, cumva lipsește complet din ziarele care nu-s în limba rusă. Ciudat...

1.4. Presiunile legitime și minciunile

Au fost o serie de reacții de bun simț la acest caz din partea comunității internaționale. Însă, cumva, acele reacții n-au ajuns virale pe Internet. Virale pe Internet au ajuns alea ticsite cu minciuni sau cu prezumții nefondate.
Dintre cele de bun simț merită amintită reacția lui Aleksei Kudrin - fost ministru de finanțe în cabinetul Putin - care a spus că „...sentința e prea mare. În plus, circul mediatic din jurul procesului a creat o neîncredere a investitorilor care ar fi putut aduce bani în Rusia și că efectele se vor vedea cât de curând”.
Nadejda are rezidență permanentă (și poate aplica și pentru cetățenie) în Canada. Însă, reacția autorităților Canadiene a fost una de foarte mult bun simț. Secretarul de presă al Ministerului de Externe al Canadei a spus: „Canada crede cu tărie în domnia legii, în independența justiției și în promovarea ideilor canadiene cu privire la libertate, democrație și drepturile omului - iar acestea constituie subiect de dialog constant cu partenerii noștri din Rusia și cred că suntem pe drumul cel bun”. Sigur, se poate argumenta că secretarul canadian a evitat să spună ceva.
Pe de altă parte, Departamentul de Stat al SUA a CERUT autorităților de la Moscova să reviziuiască acest caz și să se asigure că libertatea de exprimare este garantată. De asemenea, manginul șef de la Casa Albă, Barack Obama a zis că are motive să fie îngrijorat cu privire la modul în care au fost tratate de sistemul judiciar rusesc. Nu știu ce să zic... au acces la televizor, au vizite dese și pot transmite mesaje. N-au transmis niciun mesaj cum că le-ar fi fost încălcat vreun drept - deci deocamdată cel puțin, îngrijorările lui Obama sunt nefondate. Sper să nu apuce să-și formeze alte îngrijorări și să o taie de la Casa Albă în decembrie sau când îs alegerile la americani.
Celebra Alla Pugaciova de asemenea a avut o reacție de bun simț spunând că e normal să fie judecate dar că ar fi mai bine să primească o pedeapsă cu muncă în folosul comunității decât să fie băgate la mititica.
Pe de altă parte, un individ sinistru de la cică Human Rights Watch a zis că „acuzațiile și verdictul distorsionează atât realitatea cât și legea. Acestei femei n-ar fi trebuit să fie acuzate de crimă motivată de ură (hate-crime) și ar trebui eliberate imediat” - Serios? Tocmai am citat din lege - deci verdictul nu distorsionează legea, ci o aplică. În plus, acuzația de „hate-crime” n-a rămas în picioare - deci nu văd de ce se plânge. Mai mult, activitățile Pussy Riot sunt în mare parte documentate video - deci cu dovezi irefutabile. Deci cum distorsionează realitatea dacă tocmai acele dovezi au fost în proces?!
La nivel internațional s-a decretat cumva neoficial o „Zi globală a Pussy Riot” și s-a protestat în favoarea punker-ițelor prin mai multe orașe ale Europei și în SUA.

1.5. Viziune de ansamblu cu privire la caz

Unii spun că fătucile de la Revolta Pizdei sunt deținute politic - Amnesty International numindu-le „prizoniere de conștiință”, în vreme ce SPP (Solidaritatea pentru Prizonierii Politici) le numește direct deținuți politic.
Personal înclin să fiu în dezacord cu această revendicare. Dacă ar fi fost deținute politic, ar fi fost arestate din primul moment (de când erau obscure și n-ar fi observat nimeni) când au zis nasoale de Putin - nici într-un caz când erau ultra-celebre.
În plus, nu mă pot abține să nu observ dublul standard al acestor două organizații. Eivind Berge, deși a fost după toate definițiile un prizonier politic, nu a fost băgat în seamă de așa zisele „ONG-uri neutre și apolitice” - chiar dacă și el a ținut prima pagină a ziarelor din țara sa.
Mai mult decât atât, dacă cineva s-ar fi dus în Westmister Abby și ar fi spus ”Oh, sfinte câcat, alung-o pe Elisabeta a II-a!/Gordon Brown crede-n regină/Băi câcatule să crezi în dumnezeu!” după care ar fi aruncat pe jos obiectele de cult - oare nu tot la fel ar fi pățit? Eu nu sunt deloc convins că ar fi scăpat fără pârnaie. Mai ales dacă era bărbat. Legea britanică e clară - să zici nasoale de regină e infracțiune (nu contravenție!). (Notă: Legea
lèse majesté a fost abolită în 2010. Argumentul rămâne însă valabil pentru țări ca Spania, Norvegia, Olanda și Danemarca unde amenzile pentru ofensarea monarhului pleacă de la 200 și se opresc la 1000 de euro sau închisoare de până la doi ani. În Danemarca Green Piss au fost cercetați penal sub acest act)
Sau oare ce s-ar fi întâmplat în ultra-liberala Spanie dacă cineva s-ar fi dus în Sagrada Familia și ar fi făcut o „rugăciune” similară dar cu Zapatero și Regele Juan Carlos în prim plan și după care ar fi aruncat pe jos obiectele de pe-acolo?!
Ăia n-ar mai fi fost considerați nici prizonieri politici și nici „victime ale teocrației” cum am mai auzit iar faptele lor ar fi fost văzute așa cum sunt - acte de vandalism.
Sunt în asentimentul Allei Pugaciova cu privire la caz. Consider foarte corect faptul că au fost puse sub acuzare și judecate. Consider însă că ar fi fost mai corectă o încadrare simplă de „acte de huliganism” și o sentință de 240 de ore de muncă în folosul comunității. Au fost judecate în stare de arest, deci au făcut deja pârnaie. În fond, aceste condamnări practic le vor ține la mititica încă 3 luni. Arestul preventiv „se pune” și peste 3 luni se fac 8 luni și vor fi eliberate condiționat (asta dacă nu bat vreun gardian sau ceva grav cât sunt în penitenciar).
De asemenea, consider că faptul că au fost judecate fiind ținute într-o cutie transparentă precum Andrei Cikatelo sau alți mai infractori ai Rusiei e o pedeapsă poate chiar mai mare decât închisoarea - acesta fiind un motiv în plus pentru care nu consider că o condamnare la închisoare se impunea. N-ai idee cât de tare-ți dăunează la imagine în Rusia faptul că ai trecut prin cutia aia.
Pe de altă parte, când judecăm acest caz nu trebuie să uităm că una dintre condamnate are legături dovedite și cu alte cazuri de vandalism mai grave chiar decât acesta. Ca să nu mai vorbim că, faptic vorbind, niciuna dintre ele nu era la prima abatere. Mai mult decât atât, așa cum am arătat de altfel, de mai multe ori l-au criticat pe Putin și nu le-a făcut nimeni nimic - ceea ce întărește afirmația că totuși nu sunt deținute politic.
Este regimul lui Putin unul democratic și justiția din Rusia vreun dumnezeu pe pământ? Sigur că nu. E evident de pe Pluto lucrurul ăsta. Însă să nu echivalăm cazurile în care jurnaliști au fost uciși la scurt timp după ce au scris nasoale de regim - cu acest caz, în care niște adulte în buletin dar puștoaice răzgâiate la minte au făcut tot ce le-a stat în putință să încalce toate regulile în, culmea, perioada în care e cel mai ușor să organizezi un protest anti-Putin.
Spre deosebire de acum 5 ani, în prezent este probabil cel mai ușor din întreaga istorie a Rusiei să contești public regimul.
Sunt în continuare probleme? Sigur că sunt. Și sunt convins că vor mai fi. Putin nu e un tip democrat iar Kiryl ăla, patriarhul lu pește-prăjit, e un bigot KGB-ist cu apucături de cocalar.
Însă doar pentru că acest caz are loc în Rusia nu înseamnă că brusc devine mai ok actul de vandalism sau că brusc este cumva justificată toată maimuțăreala - în timp ce dacă o astfel de manifestare ar fi avut loc în Occident, nimeni n-ar fi clipit la auzul veștii că făptuitorii au fost arestați.
Este BOR cu-adevărat separată de Kremlin? Cel mai probabil nu. Însă, dacă citești presa ostilă lui Putin din Rusia, riști să observi că doamna judecător din acest caz era chitită să le bage 7 ani (maximul posibil) la pârnaie pe fătuci - în vreme ce adjuncți de-ai lui Putin și oficiali ortodocși au făcut apel la clemență. Și atenție! Informația asta e din presa care face pe dracu în patru să mai scrie ceva nasol de Putin.
Mă distrează cum românii se solidarizează cu cauza „Pussy Riot” afișându-și poze cu cagule colorate pe față și condamnând miliția rusească pentru că le-a amendat pe 8 februarie. Însă aceiași români nu scoteau un sunet când milițienii de la noi băteau și mutilau cetățeni români în ianuarie și februarie (adică în aceeași perioadă) și dădeau amenzi arbitrar.
Bine că știm să deplângem Revolta Pizdei pentru că ia amendă 50 de lei și stă 5 ore la Miliție, dar sutele de oameni bătuți, mutilați, amendați și hărțuiți de Miliția Română nu-i vedem. Ăia cumva nu-s atât de importanți.
De asemenea, unora li se pare de bon-ton faptul că fătucile astea protestează cu cagule colorate pe cap - însă uită că în Franța erau amendate de la prima apariție, întrucât legea care interzice burqa scrie clar că intră sub incidența ei orice costumație care acoperă integral fața.
Dacă Pussy Riot ar protesta la fel în Franța și ar fi arestate și amendate în baza legii - ar mai spune cineva că sunt „persecutate politic”? Bineînțeles că nu. Pentru că dubla măsură a ajuns să pară ceva normal printre mulți cetățeni. Voi mai reveni asupra acestui aspect.
Încă ceva, din foarte mulți oameni a dispărut sau s-a suspendat pe acest caz (dacă a existat vreodată în ei) instinctul de a verifica informația cât mai aproape de sursă. Mediafax de exemplu minte cu nerușinare că Pussy Riot ar fi fost condamnate pentru „incitare la ură religioasă”. Fals! Motivația curții nu conține nimic de acest gen cu excepția paragrafului unde se menționează că sunt găsite nevinovate de această acuzație.
Numărul de minciuni prin omisiune, minciuni pur și simplu sau jumătăți de adevăr e impresionant în relatările despre acest caz. De ce oare?

2. FEMEN

Femen e o cunoștință mai veche a atenției internaționale. Dacă întrebi prin sondaj oamenii „Cine sunt Femen?”, primești de regulă unul din cele două răspunsuri: „Nu știu” sau „Alea de umblă-n țâțele goale pentru ceva cauză”. Eventual, de la români s-ar putea să auzi „rusoaicele alea” - deși grupul nu este unul rusesc, ci unul ucrainean din capitala Kiyv.

2.1. Scurt istoric

Femen se descrie ca un grup radical feminist care plănuiește să devină cea mai influentă grupare feministă din Europa și mai plănuiește să organizeze în 2017 o revoluție feminină în Ucraina.
Organizația a fost fondată în 2008, la Kiyv, de către Anna Hutsol (28 de ani) de meserie economist dar care a cochetat cu actoria în trecut și care consideră că-și poate folosi aptitudinile actoricești pentru a atrage femeile de partea cauzei ei.
Majoritatea membrelor FEMEN sunt studente din Kiyv cu vârste cuprinse între 18 și 20 de ani și rareori acesta rămân în mișcare după ce termină facultatea.
Grupul FEMEN este cunoscut pentru proteste topless pentru cauze legitime - precum înlăturarea Sharia - dar și pentru cauze de-a dreptul cretine. În octombrie 2010, de exemplu, mai multe activiste Femen au protestat dezbrăcându-se în public în fața unei toalete pentru numărul prea mic de WC-uri publice din orașul Kiyv. Protestul lor a avut zero rezultat. Problema a fost din nou adresată în 2012 când un grup de cetățeni au semnat o petiție și și-au trimis reprezentantul în Consiliul Local care ulterior a alocat fonduri pentru acest scop.
De altfel, 0% din protestele lor au avut vreun rezultat pozitiv.
Femen se mai opune legalizării prostituției, turismului sexual și organizării oricărui eveniment plăcut în majoritate de bărbați (Euro 2012, play-off-ul campionatului Ucrainean de fotbal, etc.). De asemenea, organizația pretinde că-i detestă personal pe Vladimir Putin și Iulia Timoșenko (nu se știe clar ce-au cu Timoșenko).
Spre deosebire de Pussy Riot, Femen nu se bucură de simpatia niciunor autorități din Europa.

2.2. Evenimente notabile până vineri 17 august

Femen a ieșit cel mai mult în evidență în 2012 - mai mult decât au ieșit în evidență în precedenții 3 ani de existență. Acest lucru s-a datorat faptului că Euro2012 a fost organizat în Ucraina și Polonia, precum și pentru că Jocurile Olimpice s-au organizat relativ aproape, la Londra.
Mai mult, din acest an Femen a început să aibă subsidiare și în Italia, Marea Britanie, SUA sau Franța însă, în continuare fondatoarea mișcării este foarte nemulțumită de ritmul cu care progresează popularizarea cauzei lor. (Hmm.. oare de ce?)
În timpul desfășurării Campionatului European de Fotbal de anul acesta, activistele Femen au pus în practică unele dintre cele mai dubioase proteste văzute vreodată. Google nu-mi permite să dau țâțe pe blog și nici nu vreau să pun avertisment pentru adulți pentru două țâțe. Poza oroginală, precum și articolul care povestește cum o activistă Femen s-a apucat de protestat topless în cocina unui porc (la prorpiu!) le puteți vedea aici.
Înainte de Euro, o activistă Femen, cu același mesaj politicos ca-n poză, și purtând aceeași ținută, s-a dus și a luat (furat?) trofeul ce urma să fie decernat câștigătoarei pentru, zice ea, a atrage atenția asupra prostituției în Ucraina. Femen zicea că va crește fenomenul prostituției în timpul Euro 2012 în Ucraina. Realitatea de după turneu a dovedit contrariul - prostituatele cu ștate vechi în branșă în Ucraina se plângeau de faptul că nu e nimic special că e Euro - n-au simțit nicio creștere a venitului. Dar asta nu înseamnă că au lăsat faptele să le stea în calea ideologiei.
Și că tot vorbim de ideologie, se pare că nici Femen nu și-o știe prea bine din moment ce s-a gândit să protesteze împotriva turismului sexual chiar lângă fanii suedezi. Serios,... dintre toate grupurile venite la Euro - taman la grupul cel mai intoxicat cu ideologia feministă v-ați gândit să faceți apel?
Alte fătuci s-au gândit să se încuie pe dinăuntru într-o fostă catedrală din Kiev și să se urce pe clădire pentru a protesta împotriva interzicerii avorturilor în Ucraina.
Mai apoi, după finalul Euro, activistele Femen s-au concentrat pe creat probleme la Jocurile Olimpice unde s-au dezbrăcat pentru a transmite Comitetului Olimpic Internațional că țările care aplică Sharia (Iran și Arabia Saudită) nu ar trebui primite la Olimpiadă.
În stilul feminist de pantă alunecoasă, Femen a continuat cu argumentația și a spus că „dacă le vom permite Iranului și Arabiei Saudite să participe la Olimpiadă, în câteva ediții vom avea sporturi precum „lapidat viteză” și „violat viteză” printre probele olimpice”. Sigur, pentru Femen e irelevant că tocmai Comitetul Olimpic Internațional discriminează împotriva femeilor din Iran iar FIFA tot inventează noi coduri vestimentare pentru a menține status-quo-ul (na, e islamofobul Platini la conducere - să nu uităm asta) în timp ce în Europa jucatul cu o cască pe față (vezi Petr Cech sau Cristian Chivu) pare să nu fie o problemă. FiFA e un organism privat - deci are dreptul să facă ce vrea cu regulamentul. Însă Comitetul Olimpic nu e un organism privat. Primește bani de la toate țările participante - inclusiv Iranul. Dar asta e deja prea complex.

Însă astea sunt totuși proteste nevinovate, nu? Adică da, sunt stupide și până și multe feministe dezaprobă metoda lor de lucru și chiar unele dintre cauzele lor - dar sunt totuși nevinovate, nu?
Cam așa au zis și autoritățile ucrainene care s-au limitat doar la amenzi și rețineri pe perioade scurte (sub 5 ore).

Însă, în iulie 2012, o activistă Femen l-a atacat pe Patriarhul Kiryl când acesta cobora din avion într-o vizită în Ucraina. Activista a vrut să sară pe Kiryl în timp ce urla „Pleacă de aici” și avea scris pe spate „Kill Kirill” (ucideți-l pe Kiryl). Filmuleț aici.
Iana Jdanova, c-așa o cheamă pe fătucă, n-a pățit aproape nimic. A făcut 15 zile de pârnaie pentru asta.
Just şi destul - ar spune unii. Sigur că... nu chiar. Ia gândiți-vă așa: Ce-ar fi dacă într-o vizită oficială în România ar veni Hillary Clinton și la coborârea din avion ar veni un bărbat îmbrăcat doar în blugi, cu cuvintele „Ucideți-o pe Hillary” scrise pe spate și urlând „Pleacă de-aici!”?! Ce ziceți, tot 15 zile de pârnaie ar primi? Sau nu în România, să zicem că-n Ucraina s-ar întâmpla (ca să fie aceeași lege).
Și dacă ar primi tot 15 zile - tot așa ar zice lumea că e „just și destul”?! Pe cât punem pariu că nu?
Mai mult, incidentul oare ar fi relatat tot la secțiunea „Divertisment/Altele”? S-ar râde de incident la fel de mult? Sau mai degrabă s-ar speria toți - ar ploua cu interviuri cu Hillary Clinton care ar plânge de cât de rău s-a simțit după incident - și ar apărea tot felul de ANALiști care s-ar întreba „dom'le, dar dacă avea o armă?”.

2.3. Incidentul din 17 august

Vineri, în timp ce în Rusia se aștepta verdictul în cazul Pussy Riot, o activistă Femen s-a prezentat în chiloți și c-o drujbă-n mână și a tăiat o cruce de lemn în semn de solidaritate pentru Pussy Riot.
Presa de la noi a scris - într-un târziu (articolul din Realitatea e editat) - ce era crucea aia. Însă, presa internațională (cel puțin o parte din ea) încă se face că nu vede și încearcă să creeze îndoială cum că de fapt crucea aia era în amintirea „Revoluției portocalii” din 2004-2005 și nu în amintirea victimelor foametei și opresiunii staliniste.
Însă, în ciuda acestei dezinformări, este clar despre ce e vorba. Orice poză făcută cu altă ocazie și comparată cu filmarea (pe care o puteți consulta aici) îți confirmă că e crucea din fața Palatului Oktâiabârski - fostul sediu al NKVD în anii 30.
În acea clădire, și-n scuarul din fața clădirii, au avut loc în anii 30 torturi și execuții ordonate de însuși Stalin - totul într-o perioadă de foamete cruntă într-una dintre cele mai grave crize umanitare din secolul XX.
Crucea respectivă a fost ridicată în 2005 din donații făcute de supraviețuitorii foametei din 30 precum și de rudele victimelor opresiunii staliniste.
Inna Șevcenko - c-așa o cheamă pe țâțoasa cu drujbă - a chemat presa înainte să dărâme monumentul și apoi și-a făcut poze cu monumentul căzut după care a fugit.
Autoritățile ucrainiene au deschis o anchetă penală împotriva Innei sub aspectul săvârșirii infracțiunii de huliganism. Inna este deocamdată de negăsit așa că autoritățile ucrainiene au organizat o blocadă la sediul central al Femen cerând grupării să o predea autorităților pe Inna Șevcenko.
Inclusiv feministe din think-tank-ul de „Studii de gen” de la Kiyv și-au arătat dezgustul pentru acest gest - tocmai pentru că foametea și opresiunea stalinistă sunt evenimente dure din istoria Ucrainei și ale cărei efecte se văd și astăzi. Ba mai mult, Tatiana Bureiceak, una dintre cele mai cunoscute feministe din Ucraina a făcut în aprilie 2012 ceva ce nu vezi prea des între feministe - a publicat în presa internațională o poziție clară de respingere a tot ceea ce reprezintă Femen. Sigur, n-a făcut-o din bunătatea ei regească - ci pentru că ăstea îi strică imaginea - dar e important c-a făcut-o.
Tovarășa Șevcenko riscă maxim 4 ani de pârnaie. Pe cât punem pariu că se vor găsi cu sutele de mii inepți care s-o susțină și p-asta?!

2.4. Viziune de ansamblu asupra cazului

Am fost acuzat de un cititor care cică vrea să dezbată - dar înțelege să facă asta prin insulte - că nu sunt suficient de înțelegător cu săraca activistă oprimată și că de fapt acțiunea ei violentă e cumva scuzată pentru că Revolta Pizdei e la pârnaie în Rusia. Serios?!
Dar ce-ar fi dacă un bărbat ar umbla în chiloți pe stradă c-o drujbă căutând să taie un copac sau un monument oarecare?! I-am mai găsi scuze de-astea penibile?!
Ce-ar fi dacă m-aș duce eu numai în chiloți și c-o drujbă-n mână prin centrul Clujului să mă duc să dau jos de exemplu Monumentul Memorandiștilor? Și, eventual, să zic că-i pentru susținerea Pussy Riot - doar Ioan Rațiu (a cărui cuvinte sunt scrise pe monument) era creștin - și deci simbol al teocrației. Mi-ar căuta și mie cineva scuze atât de penibile?
Sau cum ar fi ca un bărbat japonez să se ducă în chiloți cu o drujbă în mână și să dea jos monumentul victimelor de la Hiroshima și Nagasaki? Nu întâmplător fac comparația asta pentru că numărul de victime e comparabil - de fapt sensibil mai mare în dreptul Ucrainei.

Nu pot înțelege și basta cum unii oameni au senzația că dacă o acțiune se pliază pe opinia lor - acea acțiune devine brusc legitimă, oricât de oribilă ar fi ea.
Nu e vorba de „sensibilitățile creștinilor” aici. Am ironizat (și-o voi mai face) din greu pe-aici sensibilitățile creștinilor. Însă e vorba de călcarea în picioare a memoriei unui număr mare și real de oameni pentru o cauză totuși minoră - aceea că o trupă de punk o să facă câteva luni de pârnaie.

3. Instituția dublului standard în mentalul occidental

Atunci când vrei să vezi dacă ai de-a face cu un dublu standard, pur și simplu judeci o situație în varianta sa
opusă - și vezi dacă obții aceeași judecată. Dacă nu se-ntâmplă asta, felicitări! Tocmai ai descoperit un nou dublu standard.
LinkAsta încercăm să facem acum, când judecăm aceste două situații care au fost lăudate mult prea mult, în condițiile în care acte de vandalism similare sunt tratate așa cum trebuie - ca acte de vandalism - dacă sunt în altă țară.
Nu-mi iese din cap argumentul cretin potrivit căruia e cumva scuzabil ce-a făcut domnișoara Șevcenko în Ucraina căci e o reacție legitimă la teocrația din Rusia.
În primul rând, așa cum am demonstrat mai sus, ceea ce li se întâmplă punkerițelor netalentate și cu cagule roz din Rusia nu are nicio legătură cu teocrația.
În al doilea rând, două rele nu fac una bună. De când și până când umblatul cu drujba prin centrul unei capitale europene e ok?

Așa cum am mai spus, dacă Hillary Clinton ar veni în vizită oficială la Kiyv și eu, Vâlsan Lucian, m-aș duce la bustul gol să sar pe ea având scris pe spate „Ucideți-o pe Hilary” și urlând „Pleacă de-aici”, ar simpatiza cineva cu mine? M-ar crede cineva dacă aș spune că m-am dus acolo ca formă de protest că Hilary Clinton pledează pentru mutilarea genitală a aproape 30 de milioane de bărbați? S-ar găsi cineva să-mi găsească scuze și justificări morale și să zică „reacția lui Vâlsan vine ca o consecință a acțiunilor misandrice ale doamnei Clinton”?! Permiteți-mi să mă-ndoiesc.

Sau dacă m-aș duce eu și 5 prieteni într-un muzeu din Marea Britanie și aș sparge două exponate și aș urla „Muie Elisabetei a II-a”, și-apoi aș fi arestat. Ar face cineva activism internațional cum că eu și cei 5 prieteni suntem deținuți politici? Ar mai veni cineva cu argumentul că noi am fost arestați pentru că am zis nasoale de regină, omițând complet actele de vandalism? Permiteți-mi să mă-ndoiesc.

Da, sunt de acord că Revolta Pizdei trebuia pusă la măturat străzi, nu la mititica. Era mai bine. Eventual amânată pedeapsa până-n decembrie, când e mai cald în Moscova. La fel cum sunt de acord ca domnișoara Șevcenko să plătească pentru monumentul distrus întrucât nu ea a suferit de foametea din 30 și ea habar n-are cum se scrie „oprimare stalinistă” - cu-atât mai puțin să trăiască așa ceva. Însă de-aici și până la apelul la eliberarea imediată a lor - e cale ca de la Moscova la Vladivostock.
În acest caz am văzut la lucru instituția dublului standard în toată splendoarea sa. În vreme ce figuri importante din Rusia (unele chiar opuse pe față politicilor lui Vladimir Putin) spuneau că au încredere că justiția va fi blândă și că nu e nevoie de-atâta tam-tam (încredere în mare parte totuși confirmată - chiar dacă judecătoarea vroia să meargă până la capăt) - figuri mai mult sau mai puțin importante din afara Rusiei cereau (de parcă cereau la mumă-sa pe moșie) ca punker-ițele să fie eliberate numaidecât indiferent de ce spune legea. Ce ciudat, asta „nu se pune” ca presiune asupra justiției.
Cumva, dacă e corect politic - brusc nu mai contează nimic altceva. Brusc toată vrăjeala de dinainte cu „independența justiției” se suspendă.
În plus, există și alți deținuți politici despre care nu se spune nimic.

De exemplu omul care i-a dat lui Julian Assange informațiile pentru Wikileaks. E considerat terorist, deși spre deosebire de Hussein Obama și George dabăl-iu Bush nu a ordonat niciun asasinat, n-a comandat nicio armată care să ucidă oameni nevinovați și nici n-a omorât pe nimeni. Și, pentru că are eticheta de „terorist”, după legea Statelor Totalitare ale Americii poate fi torturat și poate păți orice. Dar ăla cumva nu e deținut politic și nu se face mare tam-tam pe suferința lui - chiar dacă o pățește (și-o s-o pățească mult mai rău în viitorul apropiat) decât o s-o pățească Revolta Pizdei în toată viața lor adunat.
De asemenea, Julian Assange însuși este un individ persecutat politic. Procesul ăla de viol e glumă proastă marca matriarhatului Suedez - la fel cum a fost și gluma proastă cu procesul lui Domnique Strauss Kahn. Nici pe aceştia nu s-a grăbit nimeni să-i susțină sau să-i eticheteze ca persecutați politic - deși sunt ceva mai multe dovezi în favoarea acestei propuneri în ceea ce-i privește, prin comparație cu Revolta Pizdei.
Sau ce ziceți de Murat Kumaz? Habar n-aveți cine e, nu? Normal, n-are cagulă roz, nu cântă muzică proastă în biserici-muzeu și nu comite acte de vandalism în numele antiputinismului. Murat Kumaz este un neamț care a fost o dată în viața lui în Pakistan și-apoi, când avea 19 ani era prin SUA, unde a fost arestat și torturat fără să fi făcut nimic ilegal. Nici pe el nu l-a catalogat nimeni deținut politic, nu s-a instaurat Ziua Internațională Murat Kumaz și nici n-au venit politicieni dubioși și artiști să strige ca el să fie eliberat.

P-ăștia nu-i vede nimeni - chiar dacă au suferit exponențial mai mult pentru practic zero fapte prin comparație cu punker-ițele din Rusia care au încălcat o sumedenie de legi, indiferent la legile cărei țări te-ai raporta.

4. Viziune de ansamblu

Am spus la începutul articolului că problema este tratată și percepută dintr-o perspectivă greșită - ceea ce duce și la concluzii oarecum greșite sau greșite în totalitate.
Nici Pussy Riot și mai ales nici „reacția” Femen NU sunt victime - ci sunt ele însele agresorii principali. Și nu numai că sunt agresorii principali după legea rusească sau ucraineană - ci sunt agresorii principali și după legea britanică sau franceză.
Faptul că aceste evenimente au loc în Rusia nu înseamnă că brusc devine acceptabil ceea ce-n Occident ar fi fost tratat practic la fel.
Mai devreme sau mai târziu probabil îmi veți spune „Da, dar uite Garry Kasparov a fost săltat în legătură cu acest proces”. Nu! Garry Kasparov a fost săltat pentru simplul motiv c-a profitat de proces și de obiectul acestuia pentru a-și mai expune un pic agenda sa anti-Putin. Asta-nseamnă că-i ok? Sigur că nu! Dar e o problemă separată - nu o problemă legată de subiectul ăsta.
Kasparov ar fi fost arestat oriunde s-ar fi dus în Rusia ca să mai vorbească public despre cât e de nasol Putin - și cu Pussy Riot și fără Pussy Riot.
Să zicem că Assange ar merge la procesul unui om condamnat la moarte nevinovat în SUA și ar fi arestat în fața tribunalului. Argumentul cu Kasparov e ca și cum ai spune că-n această situație ipotetică Assange a fost arestat pentru că-l susținea pe condamnat. Nu! Assange ar fi fost arestat oriunde s-ar fi dus pentru c-așa vrea guvernul SUA. Asta înseamnă că e ok? Sigur că nu! Dar nu are legătură.

De asemenea, faptul că-l urăști pe Putin sau ești în opoziție față de BOR, nu schimbă cu nimic faptul că devastarea unui muzeu este o infracțiune, la fel cum este și distrugerea unui monument de comemorare a unei tragedii.
Nu pot să înțeleg cum oamenii pot judeca atât de mult cu viscerele și cu emoțiile și atât de puțin la rece.
Sunt puține lucruri în alb și negru pe lumea asta - însă dacă devastarea unui muzeu și distrugerea unui monument privat este sau nu huliganism e o chestiune în alb și negru, clară și indubitabilă. În momentul în care ne facem că nu vedem asta, înseamnă că o luăm pe calea relativismului și de-aici până la implementarea de jure și de facto a dublului standard nu mai e decât un pas.

Acestea fiind spuse,
Vă salut cu respect.

10 comentarii:

  1. Dublul standard e peste tot, de cand e lumea si de cand interesul poarta fesul. El se aplica in toate domeniile, din politica pana in sport.
    Totul e relativ, iar daca prin unele tari si Constitutia devine interpretabila si relativa precum Biblia, atunci "the written word is a lie", ca sa-l citam pe Johnny Rotten, alt punker de care e destul de probabil ca punkizdele alea sa nu fi auzit vreodata.

    Actele de vandalism care convin, sunt considerate libertate de expresie sau chiar arta. Cele care nu convin sunt infractiuni, iar daca sunt prea incorect politice, pot deveni chiar acte grave de tulburare a ordinii "de drept" sau chiar terorism.

    La ora actuala, evenimentele din Siria sunt departe de a fi o revolta populara, cum ne sunt ele ambalate de tembeliziunile corect politice occidentale. Totusi, "comunitatea internationala" da cu banul daca sa dea sau nu cu bomba peste "regimul criminal". Daca maine niste banditi inarmati pana in dinti ar incepe aceleasi miscari prin SUA, guvernul federal si toate autoritatile de acolo i-ar nimici ca pe niste muste si pe langa ei si o gramada de civili nevinovati, pentru a "restabili ordinea". La fel de bine nu s'ar baga intr'o tara prietena (sau vasala) cand dictatorul baga pe cine vrea la puscarie sau il face pierdut cu totul sau cand face tot felul de smecherii politice incompatibile cu democratia si cu drepturile omului alea in numele carora le incalcam pe ale altora, asa cum "luptam pentru pace". Cam asta e cu dublul standard.

    Conteaza prea putin ca niste πzde nesatisfacute de prin fostul spatiu sovietic vor sa se dezbrace in Piata Rosie sau ca guita pe acoperisul troleibuzelor. Apropo de democratie, cum πzda mamei ei de treaba s'au urcat ele pe troleibuz, cand in RomUEnia n'ai voie sa intri pe tot peronul la metrou decat cand cobori (exemplu statia Tineretului) si Doamne fereste sa faci vreo poza?

    Un alt dublu standard pe care il remarc este insa cu distrugerea monumentelor. Iarasi zic "Doamne fereste" sa se fi atins de vreun monument de-al conationalilor lui Lazar Kaganovici, ca iesea scandal international si erau condamnate si puse sa plateasca. Dar, daca niste chizde rup monumentul inchinat victimelor foametei la organizarea careia si personajul mai sus mentionat a participat activ, no problem, c'asa-i in tenis.

    RăspundețiȘtergere
  2. aparent tu ai o problema cu dublul standard - ok

    De fapt argumentezi ca legile, oricit de proaste, trebuie respectate. Gindeste-te doar la cite acuzatii de huliganism erau pe vremea lui Ceausescu - alea erau tot ok?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. „De fapt argumentezi ca legile, oricit de proaste, trebuie respectate.” - N-am spus asta.
      Ce-am spus eu este în felul următor: Aceeași lege (sau foarte similară oricum) cu cea din Rusia este în vigoare și-n țări precum Franța sau Marea Britanie, dar și-n alte țări la care ne raportăm (România, Cehia, Spania, Italia, SUA, etc.).
      Dublul standard vine din faptul că dacă aceeași faptă, pedepsibilă de aceeași lege are loc în statele mai sus menționate - nu mai miaună nimeni și nu se mai decretează o zi internațională pentru asta. Însă când acțiunea n-are loc în statele astea și are loc în Rusia, brusc tot bullshit-ul cu respectarea legii se suspendă și ne indignăm că rușii au tupeul nesimțit totuși de-a respecta legea.

      „Gindeste-te doar la cite acuzatii de huliganism erau pe vremea lui Ceausescu - alea erau tot ok?” - Între acuzații și fapte dovedite incontestabil într-o instanță e diferență mare. Dezvoltă un pic paralela pe care vrei s-o faci, dar în așa fel încât să fie comparabilă cu situația pe care o discutăm aici. Altfel, n-are rost. Nu comparăm acuzații la intimidare cu fapte dovedite indubitabil.

      Ștergere
  3. Pt disidentii romani (si altii) faptul ca erau cunoscuti in strainatate era o garantie ca vor ramane in viata. In Romania pre89 si in Rusia de azi imi imaginez ca multi au ajuns la inchisoare sau cu un glont in cap pt ca nu a auzit nimeni de ei. Presupun ca Pussy Riot au incercat sa ajunga celebre in occident din aceleasi motive.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. De la căderea URSS un singur activist politic a fost ucis în Rusia - şi era şi cunoscut în occident, iar o anchetă condusă de FBI a relevat că autorul crimei era un spărgător de case căruia nu-i prea păsa pe cine mătrăşeşte ci vroia doar bani.

      Aşadar, faptul că eşti cunoscut în occident oricum nu e o garanţie că eşti în viaţă iar presupunerea ta nu e susţinută de realitatea din ultimii 20 de ani de Rusie nesovietică.

      Ștergere
    2. Exact, doar unul dintre activistii cunoscuti. Dar oare cati necunoscuti?...

      Ștergere
    3. „Exact, doar unul dintre activistii cunoscuti. Dar oare cati necunoscuti?...” - Argumentum ad ignorantiam ( http://en.wikipedia.org/wiki/Argument_from_ignorance )

      Absența dovezilor unui aspect duce la premiza logică a inexistenței acelui aspect - și nu la existența acelui aspect (Aceea fiind premiza bazată pe credință).

      Ștergere
  4. Nu vreau sa par de porc, dar de ce nu scrii despre frauda electorala de la Conventia Nationala Republicana din SUA, unde lui Ron Paul i-a fost interzis sa vorbeasca?

    http://www.youtube.com/watch?v=Sj-huXq_ts8
    http://www.youtube.com/watch?v=obz1OeUMdqU
    http://www.youtube.com/watch?v=zMqUfztBWV0

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. 1. Nu e nevoie să trimiți un comentariu de 3 ori. Îl văd din prima și public 99% din comentarii. Țin sistemul de moderare mai mult pentru a putea urmări ușor comentariile noi.
      2. Știu că ceea ce i s-a făcut lui Ron Paul a fost de mare-mare porc.
      3. Nu știu ce legătură are asta cu subiectul din articolul ăsta.
      4. Ceea ce i s-a făcut lui Ron Paul NU este o fraudă electorală. I s-a interzis să vorbească la conferința GOP - nu i s-a interzis să vorbească în spațiul public. Interdicția a venit însă și din faptul că Ron Paul nu și-a atras aripa conservatoare a partidului - care este esențială dacă vrei să câștigi preliminariile.
      Nu văd însă de ce aș scrie despre treburile interne ale unui partid politic din SUA. E dreptul lor să facă ce vor în interiorul partidului lor. Ce, ai senzația că n-a pățit nasoale similare contracandidatul lui Obambi în 2008? Oh ba da! Dar presa a scris puțin - pentru că presa e majoritar leftistă.
      Sunt de acord cu tine că e de mare porc - însă GOP nu-i datora nimic lui Ron Paul (ca de altfel nici Ron Paul GOP-ului). Și GOP n-a comis nimic ilegal. E conferința lor - vorbește cine vor ei, nu cine vreau eu.
      SUA ar avea nevoie de un al treilea partid - și asta curând. De preferință al treilea partid să fie ca GOP pe partea economică și mai indiferent pe latura socială - atât față de Partidul (Social?) Democrat cât și față de GOP.

      Ștergere
  5. crestinul fundamentalist20 octombrie 2012, 14:55

    imi place ca ai scris cu descernamant . Tine-o tot asa.

    RăspundețiȘtergere

Ai reflectat în plus la cele de mai sus? Spune-ne şi nouă!

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails