sâmbătă, 8 septembrie 2012

Coşmarul ratelor sau calea spre disciplină?

Scriptuleţul meu care-mi aduce în atenție subiecte de interes începe să funcționeze din ce în ce mai bine și mai aproape de ceea ce-mi doresc eu. Recent am adăugat categoria „miorlăieli are indisciplinei” și ieri mi-a furnizat primul rezultat relevant din această categorie.
Este vorba de un articol cumplit de prost din gindul.info. Articolul e prost din punct de vedere jurnalistic, mai întâi de toate. Deși uneori îmi place CTP-ul, ziarul pe care-l conduce mă dezamăgește constant - iar acest articol doar confirmă asta.
Povestea din articol e una banală - mai sunt vreo câteva sute (poate o mie) prin presă exact ca aia. Ce face acest articol rău este că povestea e prezentată unilateral. Asta poate crea manipulări - în special în rândul celor complet nefamiliarizați cu domeniul. Prezintă povestea de-așa manieră încât clientul neinformat și indisciplinat fiscal să ni se pară victimă și să-l compătimim - când în realitate clientul nu e deloc victimă.
În comerț există trei reguli de aur:
1. Reclama e sufletul comerțului
2. Nu-i prost cine cere, e prost cine dă.
3. Clientul nostru, stăpânul nostru.

În cel puțin 99% din activitățile comerciale se aplică toate cele 3 reguli simultan. Și asta include și comerțul cu bani - că doar asta fac băncile!
Vă recomand să citiți articolul din gindul.info înainte să citiți mai departe întrucât nu voi mai cita deloc din articol. Încep să refuz să mai citez din nutrețuri jurnalistice.
În cazul acestei M.O., bugetară, (deci neproducătoare de nimic) s-au aplicat toate cele 3 reguli. Prima regulă s-a aplicat pentru că banca și-a făcut reclamă prin renume și prin oferta atractivă de „6 luni rată 0 și alte 6 luni rată redusă” - aspect de care banca s-a ținut de cuvânt. A doua regulă s-a aplicat pentru că nu i-a pus nimeni lui M.O. pistolul la tâmplă și geanta cu bani în brațe. Nu, nici pomeneală. I s-a dat un contract, l-a citit, a semnat că a înțeles și aia e. Regula a treia s-a respectat și ea - întrucât clienta dorea neapărat o garsonieră și la prețul cel mai mic posibil la acea vreme. Or... la acea vreme, așa repede, din scurt, cum vroia duduia, cel mai convenabil era creditul în CHF. Dobânda era mult mai mare în Euro sau dolari americani. Nu mai zic de leul românesc.
Chiar dânsa cu gurița ei spune că a întrebat: „La ce mă încadrez?” iar angajatul băncii i-a răspuns prompt și factual corect: „La franci elvețieni(CHF)!”. Așa că ea a zis „Ok, îl vreau pe ăsta!”.
Nu i l-a băgat nimeni pe gât, n-a luat nimeni decizia în locul ei - nu nimic!

Ca ea sunt mulți - unii însă vor învăța din asta

Cazul M.O. prezentat de gindul.info în mod lacrimogen nu este singurul. Sunt foarte multe cazuri de genul ăsta iar acest grup de oameni poartă probabil 40% minim din responsabilitatea bulei create în perioada 2006-2008 - bulă care când s-a spart a făcut ceva mizerie. Și cum M.O. este bugetară - practic tot pe banii mei se va curăța mizeria, nu pe banii lui M.O. și a tuturor celor care nu produc „una de-un leu” de decenii întregi.

Unii oameni realizează abia acum (alții încă n-au realizat) că băncile nu fac filantropie.
Băncile sunt instituții care vor să facă bani.
Sunt băncile niște instituții de încredere? Unele da, unele nu - ca-n orice branșă. Sunt băncile niște instituții utile? Da, cu condiția să știi când și cum să te folosești de serviciile lor.
Am vorbit și-n articolul despre pensii că românii nu sunt în general disciplinați financiar. Spuneam eu la finalul articolului că românii învață greu disciplina financiară. Și mai spuneam că vor învăța până la urmă că responsabilitatea bunăstării proprii le aparține lor în totalitate - nu corporațiilor, nu „statului” - nu nimănui.
Ei bine, una din modalitățile prin care românii vor învăța disciplina financiară este asta: experiența creditelor contractate irațional de ei înșiși sau de cunoștințe/rude de-ale lor!
Românii s-au apucat să cheltuiască enorm - mult, mult peste puterea lor reală de cumpărare în perioada 2005-2008. Era clar pentru oricine folosește matematica de clasa a VI-a în mod corespunzător că această creștere era una complet artificială!
N-ai cum să ai o economie care „duduie” într-o țară împovărată de taxe, într-o țară în care se produce din ce în ce mai puțin și se taie frunze la câini pe bani publici din ce în ce mai mult. N-ai cum, pur și simplu! Nu trebuie să fii economist ca să-ți dai seama de asta.
Unii prieteni de-ai mei acum îmi mulțumesc și își mulțumesc că mi-au ascultat sfatul de a NU contracta un credit pentru locuință în 2007-2008 și sfatul de a nu contracta un credit prea mare „doar cu buletinul”. Alții, însă, acum, își dau capete-n gură singuri și mă-njură tot pe mine c-am „cobit” pentru că le-am spus când au contractat creditul ce-o să li se întâmple în mai puțin de 5 ani. O parte însă au încetat să mă-njure și au început să fie mai atenți la ce semnează, să fie mai atenți la cât cheltuie și pe ce cheltuie și au constatat că disciplina financiară aduce într-un final și stabilitatea și prosperitatea țintită. Sigur, disciplina financiară e o cale mai lentă spre creșterea nivelului personal de trai și mult mai dificilă în menținerea lui. DAR, pe de altă parte, disciplina financiară e și o cale sănătoasă - având în vedere că ai tu controlul asupra bunurilor și nu altcineva - oricine ar fi acel altcineva.

S-a pus problema la un moment dat ca statul să amâne prin garanții de stat ratele cetățenilor precum M.O.. Ba chiar unii politicieni s-au gândit cu mintea lor creață să facă un puiuț de „bail-out” și la noi - doar că să-l aplice cetățenilor indisciplinați fiscal, nu corporațiilor indisciplinate fiscal - neînțelegând că „bail-out-ul” e de mare porc indiferent cum se numește entitatea pe care o „bail-out-uiești”.
Din fericire statul român n-are atâția bani. Și sper să nu aibă vreodată.
Nu e vina mea că M.O. s-a gândit că e de bon ton să dea un munte de bani pe o garsonieră. Nu e vina mea că M.O. - lucrând la stat - nu a reușit să se prindă cum stau lucrurile și să înțeleagă că bula respectivă avea să se spargă.
M.O. și-a făcut creditul în 2008. Păi scuzați-mă doamnă dar,... dumneavoastră n-aveți televizor? Sau ați pus botul la vrăjeala lui Băsescu cum că „la noi criza nu va veni”?
În 2008 (în orice lună) se știa deja că vine criza. Iar în ultimul trimestru al anului 2008 deja venise criza. Era clar ca lumina zilei și era informație publică.
Nici măcar nu trebuia să fii disciplinat financiar ca să știi că atunci era cea mai proastă perioadă să-ți faci credit!

Neîncrederea e bună

Eu însumi sunt o persoană care n-are încredere în bănci în general și în câteva bănci în special. Unele dintre ele foarte des folosite.
Unii oameni au senzația că au descoperit America atunci când afirmă că „băncile sunt cămătărie legală. Da, sunt! Așa, și?
Nici la cămătari, nici la bancă nu te duce nimeni cu forța.
Eu, neavând încredere în bănci, le vizitez rar - deși dețin câte un produs de la mai multe bănci. Așa, de dragul diversității - ca să folosesc un termen leftizat(și nu, „leftizat” nu e un cuvânt din DEX).
Însă, deși nu am încredere în bănci - le recunosc utilitatea. Eu am prins o bucățică mică din finalul perioadei când un transfer de bani dura o eternitate. Și pe lângă faptul că dura o eternitate necesita deplasări la Poștă, stat la coadă sau stat acasă zile-n șir până când avea chef poștașul să treacă și pe la mine.
Mereu spun că trebuie să ai scepticismul pe „ON” în orice moment din zi și din noapte. Or... când zic asta - chiar mă refer la orice moment.
Băncile mai sunt utile la ceva - la deschis o afacere. Oricine știe că afacerile se fac cu banii băncii și, mai ales, se deschid cu banii băncii și nu cu propriii bani.
Sunt două motive pentru care e util pentru multă lume să folosești o bancă în afacerea ta. În primul rând, dacă știi să-ți negociezi termenii și caști bine ochii la ce semnezi - în caz că afacerea merge prost; protecția falimentului te va ajuta enorm.
În al doilea rând, banca are tot interesul ca afacerea ta să meargă bine - astfel având garanția că-și va primi banii înapoi. Prin urmare, dobânda de o plătești băncii poți s-o consideri factura la consiliere financiară. Un bancher sigur știe mai bine (sau cunoaște pe cineva care știe mai bine) cum se conduce o afacere spre profit - cu-atât mai mult dacă ești la prima încercare de afacere într-un domeniu.

Din păcate însă puțini români gândesc așa - iar consecințele se văd în economie. Din păcate atitudinile în general față de bănci variază între extrema „băncile sunt Crucea Roșie” și extrema „banii la saltea că-s mai siguri”. Ambele sunt eronate și ambele duc spre pierderi într-un final. Prima prin credit neperformant și a doua prin inflație.
Aceste atitudini trebuie să se schimbe. Iar criza economică e probabil cel mai bun lucru care s-a-ntâmplat României de la căderea comunismului.

Criza economică a picat bine

Nici că putea exista un moment mai bun în istoria României post-decembriste în care să pice o criză economică de tipul ăsta.
E bine c-a picat acum. De ce? În primul rând pentru că e-ntr-o perioadă de tranzit generațional, astfel că foarte mulți oameni vor avea la finalul ei o experiență vastă de împărtășit și vor trage concluzii mai apropiate de realitate.
În al doilea rând, e bine c-a picat acum căci cine e capabil va învăța din greșeli și pe termen lung toată lumea va avea de câștigat din punct de vedere economic.
Sigur, e un dezavantaj că mulți trebuie să învețe din mers ceea ce alte țări fac de sute de ani - și, mai ales - o fac bine.
Canada de exemplu se pregătește de un cutremur economic puternic din cauza faptului că ce s-a-ntâmplat la noi în 2005-2008, la ei s-a-ntâmplat în ultimii 50 de ani. E drept, cauzele sunt mai multe în Canada și mai complexe. Acolo e și un stat-dădacă ce poartă o mare parte din vină. Peste statul dădacă se adaugă cetățenii obișnuiți cu statul-dădacă și deloc antrenați cu disciplina fiscală.
Noi însă avem avantajul să fi văzut în ultimii 30 de ani ceea ce alte țări încă n-au văzut deloc. Astfel că avem șansa să tragem învățăturile necesare.

Însă rămâne de văzut câți indivizi vor fi capabili să tragă aceste învățături. Eu unul le-am tras - și deja văd rezultatele.

Acestea fiind spuse,
Vă salut cu respect.

5 comentarii:

  1. esti tare frate! ai putea sa scrii o carte :)

    RăspundețiȘtergere
  2. damn...cre' c-am incurcat articolele :(

    RăspundețiȘtergere
  3. Ai vreo opinie despre Statele Unite ale Europei?
    http://en.wikipedia.org/wiki/United_States_of_Europe
    http://www.guardian.co.uk/business/2012/jun/04/eurozone-crisis-united-states-europe
    http://www.presseurop.eu/en/content/news-brief/2211991-10-countries-united-states-europe
    http://www.novinite.com/view_news.php?id=131304

    RăspundețiȘtergere
  4. http://www.youtube.com/watch?v=ugX8NDYkqC0

    RăspundețiȘtergere
  5. http://www.youtube.com/watch?v=pxdEct3SKgw

    Sunt chiar curios sa stiu opinia ta despre acest nonsens.

    RăspundețiȘtergere

Ai reflectat în plus la cele de mai sus? Spune-ne şi nouă!

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails