miercuri, 5 septembrie 2012

Leftiștii sunt cei mai rasiști

Un om pe care-l urmăresc des spune constant că stângiștii au tendința de-a fi rasiști. El argumentează asta prin faptul că aceștia au tendința de a vedea rasism peste tot - chiar și când e evident de pe Pluto că nu e vorba vreo milisecundă despre asta - și prin faptul că au tendința să pună un triumf personal al unui individ alb pe seama „white privilege” și un eșec personal al unui individ de altă rasă pe seama unui presupus rasism generalizat și conspirațional între toți albii.
N-am luat prea mult în considerare acest argument pentru că el vine din contextul american unde „leftist” are cu totul alt sens față de cel din România și unde în general discuția asta se poartă în alți termeni.
În cursul zilei și serii de ieri, însă, mi-am reamintit acest argument și mă gândesc că totuși s-ar putea să aibă un sâmbure de adevăr care să se aplice inclusiv în România și leftiștilor noștri autohtoni iubitori de marxism cultural și/sau corectitudine politică.

Discuția a plecat de la o altă întrebare - și anume că dacă urăsc un individ sau un anumit grup de indivizi care se-ntâmplă să nu fie bărbați albi heterosexuali (adică singura categorie care poate fi urâtă și discriminată legal după regulile marxismului cultural) se poate sau nu invoca eticheta de rasism/xenofobie/misoginie/(orice altă etichetă pusă de leftiști ca să evite dezbaterea).
Apoi însă totul a luat-o razna și mi-a fost dat să aud niște cretinisme ce mi-au creat dureri de cap dar și milă pentru oamenii atât de spălați pe creier încât chiar au ajuns să creadă așa ceva.
Un coleg de-al meu de breaslă, din breasla celor sătui de găinăriile corectitudinii politice, a spus ceva cam așa: „Dacă îi urăsc pe traficanții de droguri care împușcă și/sau înjunghie copii în fața liceului - îi urăsc pentru că fac asta, nu pentru că-s rasist. Dacă nu-mi plac negrii cu lanț la gât și pantaloni lăbărțați, nu înseamnă că-s rasist. Dacă îi urăsc pe cei de la NY Lakers, nu înseamnă că-s rasist, ci că nu-mi place de Coby Briant și de coechipierii lui. Ce-o fi așa de greu de înțeles?”. Sigur, colegul meu s-a exprimat mai detaliat și pe parcursul unei discuții mai lungi - dar esența cam asta e.

Răspunsul a fost însă unul halucinant și a sunat cam așa: „Dar dacă urăști mai multe grupuri din care sunt exclusiv sau majoritari negrii... nu ești totuși rasist?”
Bă nene, deci nu mi-a venit să cred ce-aud!
Așa că am continuat eu și am zis că urăsc și eu câteva grupuri - cum ar fi de exemplu echipa de fotbal Dinamo București sau echipa de fotbal Kolozsvari Vautas Sport Club (în prezent sub numele de CFR 1907 Cluj). Oare asta mă face rasist, având în vedere că există și negri în ambele formații (Moudou Sougou din Senegal la KVSC sau Paul Koulibaly din Burkina Faso la Dinamo, ca să dau și exemple concrete)?
Răspunsul însă m-a făcut să mă întreb cum dracu de încă nu am bătut pe cineva cu tastatura-n cap până acum și de asemenea să-mi pun întrebarea dacă nu cumva politica mea de a pune pe ignore bătuții în cap este totuși prea relaxată și tolerantă.
Răspunsul a fost ceva în stilul: „Hai, nu exagera! Nu-s toți din echipă negri. Dar dacă urăști echipa națională a Ugandei, Ghanei, Nigeriei, etc. e deja suspect.”.
POFTIM?!?!
Deci dacă sunt supărat că România n-a prins primul loc în Italia 1990 din cauza eșecului 1-2 cu Camerun, înseamnă că sunt rasist?
Dar dacă americanii sunt supărați că în 2010 au ratat calificarea în sferturile campionatului mondial tot în urma unui eșec 1-2 cu Ghana, înseamnă că sunt rasiști pentru că-i calcă pe nervi bulanul ghanez și abia așteaptă revanșa?!
Dar dacă senegalezii urăsc naționala Zambiei pentru că i-a bătut cu noroc, tot 1-2, anul ăsta și le-a stricat calculele de calificare, se pune tot la rasism?! Sau negrii au voie între ei?
Cum vine asta?! Pot urî naționala Olandei că ne-a cam bătut pe unde ne-a prins, dar nu pot urî din același motiv naționala Camerunului pentru că-s negri?!
Mai mult, logica asta profund defectuoasă am întâlnit-o și la case mai mari - poate PREA mari. În 2008 Steaua a jucat acasă în grupele Uefa Champions League un meci cu formația Arsenal Londra.
Pentru cine nu știe, Arsenal Londra e o echipă din Anglia care nu are englezi în teren. În principiu niciodată sau maxim unul. Nici la acel meci Arsenal n-a avut niciun englez în teren. Ba mai mult, 9 din cei 11 jucători erau negri (portarul și mijlocașul de atac erau albi - unul german și celălalt olandez).
După meci, clubul Steaua a fost amendat pentru rasism. De ce? Pentru că spectatorii au huiduit în timpul meciului jucătorii de culoare când atingeau mingea! Pe bune?! Da, pe bune!
Evident, Uefa a omis că golul a fost marcat de singurul jucător de câmp alb - care a fost huiduit din rărunchi pentru asta. Și, evident, ca orice comisie corectă politic, a omis că oricât de mult te-ai fi chinuit - n-aveai cum să nu huidui negrii în meciul ăla dacă țineai cu gazdele.

De ce atâtea exemple din sport? Pentru că aparent în ideologia asta a inventării rasismului peste tot, poți urî un grup dacă majoritari sunt bărbații albi - și nici nu poți pretinde că e rasism împotriva albilor dacă faci asta. Ba chiar e amuzant. Eventual însă poți acuza grupul respectiv că nu promovează diversitatea. Însă dacă în acel gurp majoritari sunt negrii, sau filipinezii sau orice altă cateogrie protejată în marxism - brusc aceeași acțiune de mai sus devine rasism și „hate-speech”, iar argumentele brusc se schimbă în funcție de ceea ce „simt” și „percep” cei care te acuză.
Nu-i pasă nimănui că urăsc eu Dinamo pentru că-i echipa Miliției și nu-mi plac milițienii. Nu-i pasă nimănui că urăsc eu KVSC-ul pentru că e o echipă de impostori. Nu, nu. Dacă-s prea mulți negri acolo - e rasism și cu-asta basta, orice-aș spune eu!

Mai nou și simplul fapt că le spui țiganilor „țigani” e rasism. Chiar dacă de la Madid (gitano) la Vladivostok (цыган / țâgan); de la Oslo (sigøyner) la Roma(zingaro) și de la Berlin (Zigeuner) la Budapesta (cigany) li se spune așa și nimeni n-are nicio problemă. Nu contează! E rasism pentru că așa au zis niște unii care nici măcar nu erau ei înșiși țigani.
Tot rasism e mai nou și atunci când spui că șansa ca un țigan să fie infractor e exponențial mai mare decât la orice român. Sigur, acest lucru e dovedit și răs-dovedit. Dar tot rasism e! Pentru că așa funcționează marxismul cultural. Dacă faptele nu coroborează cu ideologia, suprimăm faptele și-i declarăm indezirabili pe toți cei care îndrăznesc să aducă dovezi contrare narativei.
Numărul oamenilor de știință boicotați și cenzurați pentru că au îndrăznit să facă studii care să evidențe diferențe de rasă crește constant. Aparent e de mare porc să studiezi de ce bărbații negri aleargă mai repede decât oricare alt om din oricare alt grup rasial de pe planetă. La fel cum e de mare porc să studiezi de ce în medie negrii au un IQ mai mic decât albii - chiar și atunci când aceștia cresc în Europa sau America de Nord.
Aparent știința e rasistă.
În Suedia e de facto interzis (prin decret guvernamental) să studiezi diferențe dintre femei și bărbați din alt punct de vedere decât punctul de vedere agreat de ROKS. În UK sunt aproape să treacă ceva similar. În USA orice mențiune sau apel la o diferență rasială de vreun fel atrage după sine sancțiuni. Indiferent dacă ești profesor sau elev/student și indiferent dacă diferența numită era una care favoriza negrii sau nu.

Și toate astea vin de cele mai multe ori din direcția stângii. Se pare că deși sclavia țiganilor a fost abolită în România cu mult înaintea SUA și că deși țiganii au fost principalii beneficiari ai comunismului - cumva tot eu sunt de vină că țiganii din Pata Rât sau Ferentari fură. La fel cum probabil, din punctul de vedere leftist, tot eu sunt de vină că nu am izbutit în facultate o medie de 10.00 - chit că țiganul a prins loc la buget cu 5.40 și cel cu 7.80 a rămas pe-afară.

Leftiștii vor încerca aproape mereu să mute discuția în zona de rasă, în zona de clasă, în zona de gen sau în zona de orientare sexuală. Împărțirea oamenilor în sub-sub-grupuri e ceea ce fac ei mai bine - dar și cel mai dăunător pentru individ, pentru societate ca întreg, pentru bunul simț și pentru disciplina discursului - aspecte din ce în ce mai rar întâlnite pe măsură ce marxismul cultural înaintează spre a deveni perspectiva unică de partid și de stat.

Acestea fiind spuse,
Vă salut cu respect.

Un comentariu:

  1. Este absolut de porc faptul ca nu se aplica aceleasi criterii in definirea termenilor de nationalism si rasism precum celor de internationalism, patriotism, feminism s.a.m.d.

    Daca cineva este mandru de faptul ca apartine unei rase care a dat cel putin 3/4 din inventiile care au dus la progresul umanitatii, asta inseamna ceva rau? Sau de ce ar insemna ca prin asta el dispretuieste sau uraste alte rase? E ca si cum daca vecinul se mandreste ca fii-sau a luat locul 1 la olimpiada de matematica, ma discrimineaza pe mine ca nu m-am obosit sa particip sau am preferat sa particip la cea sportiva? Daca e asa, atunci sa-l discriminez si eu putin si sa fac un film caruia sa-i zic: "Vecinii nu stiu sa sara" si asta e corect politic.

    Nu e deloc right sa tot fie left. Daca tot nu reusim sa scapam din asta, ar trebui sa tragem de carma politica mai tare spre right, poate spre far right. Violenta, intr'o societate civilizata, nu are ce cauta, deci nu despre asta e vorba, asta pentru leftistii care se pregatesc deja sa sara in sus pentru ce am zis.

    RăspundețiȘtergere

Ai reflectat în plus la cele de mai sus? Spune-ne şi nouă!

LinkWithin

Related Posts with Thumbnails